saptamina 15-21 august 2022

Marea căldare a Bucurei e străjuită spre vest de o creastă accidentată care se desprinde din culmea principală a Retezatului din zona vf. Judele, creasta Judele-Sântămăria-Slăveiu. Pornim de la Bucura şi coborăm spre lacul Ana, loc minunat de plajă şi leneveală pt cei interesaţi de subiect Oile au coborât înaintea noastră; vântul care ne-a chinuit şi pe noi zilele trecute a dărâmat în cele din urmă adăpostul ciobanilor de la Bucura aşa că au plecat la vale. De la Ana urcăm spre şaua La Pintenul Slăveiului. Ajungem cu greu sus nu din cauza urcuşului ci a... afinelor... mari, coapte, tare gustoase care ne colorează mâinile şi limba De-aici poteca e marcată doar cu momâi dar fiecare poate urca după placul inimii. Stăm aproape de marginea dinspre căldarea Bucurei să ne clătim ochii cu albastrul lacurilor, Bucura, Lia, Ana, Florica, Viorica. Ceva mai sus, în partea cealaltă, alte ochiuri de apă, mai puţin renumite, lucesc în soare, Tăul Ascuns, Tăul Urât (se vede oare şi Tăul Răsucit?). Departe, dincolo de valea Lăpuşnicului, se înalţă munţii Godeanu. Creasta continuă, accidentată, cu suişuri şi coborâşuri şi înaintăm când strict matematic, când ocolind uşor prin stânga când lespezile mari de piatră par prea prăpăstioase şi/sau instabile. Pe Sântămăria aruncăm o privire spre vest spre lacurile Judele şi Zănoaga apoi coborâm în şaua Judele. Dăm o fugă dus-întors pe vf. Judele apoi coborâm la Tăul Agăţat. Urcăm mai departe la Tăul Porţii (chiar dacă am mai fost cu 2 zile în urmă) şi revenim la Bucura pe la lacul Bucurel, destul de secat în miezul verii dar, oricum, fotogenic.
photos.app.goo.gl/Vrfxmpr4HVfwH4sh6

Ultima zi din mini-vacanţa în Retezat ne îmbie cu cer senin şi vreme bună dar e timpul să coborâm din munte. După siesta de dimineaţă, strângem cortul, ne luăm la revedere de la lac şi pornim încetişor să urcăm spre Peleaga (cruce galbenă). Cu tot bagajul în spate şi pauzele de poze facem aproape 2 ore până sus. Cerul albastru e o adevărată desfătare dar norii din zilele precedente au fost mult mai fotogenici. Privim cu nesaţ în jur apoi coborâm în şaua Pelegii. Ne abatem pe poteca abruptă şi plină de pietre către Valea Rea (cruce roşie). Pustiu. Pare că tăurile din vale nu atrag pe nimeni. Ne-amintim cum în 2018 am traversat marea de bolovani din vale pe ploaie ( photos.app.goo.gl/vg1UC4wMsUM81xqS8 ). Ochiurile de apă punctate de mici smocuri de verdeaţă îndeamnă la un scurt popas după care urcăm spre şaua Zănoagele. După un labirint de piatră coborâm în cele din urmă în linie dreaptă spre lacul Galeş. Aici erau oamenii De înţeles dat fiind frumuseţea lacului (dar destul de urcat dinspre Pietrele). Ne oprim pe malul înverzit şi ne răcorim puţin în apă, picioarele măcar. Câteva marmote se fugăresc printre stânci, aproape de lac, dar nu se lasă surprinse de aparatul foto. Ne rupem cu greu de vraja luciului de apă şi pornim mai departe (triunghi roşu). Curând intrăm în pădure, la răcoare. Muntele ne oferă o ultimă surpriză înainte de despărţire, Tăul dintre Brazi, pentru care facem un mic ocol (punct roşu) care merită efortul. În cele din urmă ajungem din nou în poteca pe care-am urcat spre Genţiana (triunghi albastru) şi revenim la Cârnic (bandă albastră) unde punem cortul pentru ultima seară... alături de Andra şi Valentini
photos.app.goo.gl/nCy8n8sY2DinuGkP8

Si cateva poze dintr-o frumoasa si insorita tura pe Creasta Balaurului cu intoarcere pe Valea Cerbului:

photos.app.goo.gl/pS7QNPB9rkFWvWfr6

Mai apar restante din vara si acum... Iata, Emil ne promite un nou calup de albume, si, pentru inceput avem

Introducere în Dolomiți, 17-18 august

Cum am ajuns noi în Dolomiți în vara anului 2022 ? Dintr-o întâmplare fericită. Planificasem să mergem în Slovenia, în Alpii Iulieni o săptămână, să urcăm pe vârful Triglav și să mai facem excursii de o zi, pe trasee de via ferrata. Numai că, întâmplarea a făcut ca în primăvară, când Jeremosh s-a întors în Ungaria din Italia, a trecut pe lângă Dolomiți și s-a îndrăgostit de ei instant. Peste câteva luni aveam să mă îndrăgostesc și eu, iremediabil, de Dolomiți. Așadar planificăm tura din august în felul următor: o tură de 2 zile în Slovenia, pe vârful Triglav, apoi urma să mergem 5 zile în Dolomiți. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Pe 17 și 18 august, prognoza meteo era foarte rea în ambele masive, atât în Alpii Iulieni cât și în Dolomiți. Ne hotărâm să schimbăm planul, mergem primele 5 zile în Dolomiți (știind că 2 zile vor fi sacrficate din cauza vremii rele) și mai apoi să mergem în Slovenia, în Alpii Iulieni, când vremea va fi mult mai bună pentru urcușul pe vârful Triglav. Așadar iau avionul de la București la Budapesta, de aici Jeremosh mă așteaptă cu mașina și pornim direct către Italia. Din Ungaria până în Italia, via Slovenia, vom merge numai pe autostradă sau drum expres cu doua benzi pe sens. O distanță de 771 km am făcut-o în nouă ore (cu pauze cu tot). Asta înseamnă infrastructură ! Când am ajuns la poalele Dolomiților am fost pur și simplu.........vrajiți. Numai că au început și aventurile. Nu am găsit loc la nici unul dintre cele patru campinguri din  Cortina d'Ampezzo. Dar tot răul spre bine. Am găsit loc, la 27 de kilometri mai spre nord, în campingul de lângă Toblacher See (lacul Dobbiaco). Aici am pus corturile pentru cinci zile. Prima zi vremea a fost foarte rea, cu reprize de ploi torențiale și descărcări electrice. Așa că, între ploi, am făcut scurte ture foto și am vizitat lacul Dürrensee (lacul Landro), lacul Antorno (de lângă Misurina) și lacul artificial Auronzo (lacul Santa Caterina). În acest album sunt peisaje din prima zi în Dolomiți. Următoarele albume vor fi cu turele de trekking și traseul de via ferrata.
photos.app.goo.gl/s6aCrAKmTTWyY9fP7

Tură în Dolomiții orientali, grupa Cadini di Misurina, cabana Fratelli Fonda Savio (2367 m), 19 august
Astăzi (19 august, 2022) nu se anunța vreme bună. Dimineața a plouat iarăși. Credeam că va fi o nouă zi de sacrificiu în care vom merge cu mașina, la pozat peisaje. Numai că soarta ne surâde. Când eram la Lacul Antorno (1866 m), situat nu departe de Lacul Misurina (1754 m) ne uităm pe radarul de precipitații de pe site-ul Meteoblue și vedem că frontul de ploi ne ocolește. Ne hotărâm pe loc să mergem pe traseul de drumeție nr. 115, de la Lacul Antorno (1866 m) la cabana Fonda Savio (2367 m) via Pian dei Spiriti (1896 m). De la cabana Fonda Savio pornesc mai multe trasee, incluisv unul de via ferrta (Ferrata Merlone). Cabana Fonda Savio se găsește în Dolomiții orientali, mai exact grupa Cadini di Misurina. Am vrut să facem un traseu circuit și să ne întoarcem pe altă rută spre Lacul Antorno (1866 m), unde aveam mașina parcată, dar iar începeau să se adune norii, așa că nu am riscat și am coborât pe unde am venit. Cu toate acestea, pe măsură ce coboram vremea s-a îmbunătățit iarăși, dar nu ne-a părut rău. În Dolomiți nu riscăm nici măcar „un milimetru”. A fost primul traseu de drumeție, cu o diferență de nivel d numai 500 de metri, dar cu peisaje de basm. În următorul album, va fi și primul traseu de Via Ferrata în parcul național Tre Cime („Trei Surori”). Până atunci să ne bucurăm de priveliștile din zona cabanei Fonda Savio. 
photos.app.goo.gl/2Vf2w5ypKxA3ykC2A

Tre Cime-Via Ferrata pe muntele Paterno, 20 august
Ziua așteptată a sosit, azi urma să parcurgem primul nostru traseu de Via Ferrata din Dolomiți. Am urcat cu mașina de la Misurina (1754 m) la cabana Auronzo (2320 m), în parcul Național „Tre Cime (Drei Zinnen)”. De aici, pe o „autostradă pietonală”, am mers până la cabana Laverdo (2344 m). Ceva mai sus de aceasă cabană pornea un traseu de via ferrata care urca pe vârful Sentiero delle Forcelle (2744 m) din muntele Paterno (Via Ferrata delle Forcelle). Din păcate, socoteala (meteo) de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Înainte să intrăm pe traseul de via ferrata a început să plouă mărunt. Așa că ne-am dus până la cabana Locatelli-Sepp Innerkofler (2450 m) situată lângă lacurile Piani. De aici aveam o perspectivă foarte frumoasă asupra Dolomițillor. În cele din urmă vremea se ameliorează așa că ne-am întors la intrarea în traseul de via ferrata, pe care l-am început după amiază. A fost un traseu foarte pitoresc, pentru început am mers prin tunelele săpate în stâncă de soldații italieni, la începutul primului război mondial, apoi au fost niște zone care se asemănau cu BMC, dar și porțiuni de traseu care semănau cu Piatra Craiului. Fiindcă era deja o oră înaintată, nu ne-am mai dus până pe vârf și ne-am reîntors în șaua Forcella del Camoscio (2650 m). De aici ne-am dus pe o altă ferrată spre cabana Pian di Cengia (2532 m), dar nu au mers până la cabană. După ce s-au terminat porțiunile de via ferrata, cu ajutorul aplicației cehești Mapy, am mers pe o potecă nemarcată care urma panta abruptă a unui grohotiș, care ne-a scos în vale la traseul nr. 104, care merge de la cabana Pian di Cengia (2532 m) la cabana Laverdo (2344 m). Ajunși la cabana Laverdo am mers pe „autostrada pietonală” (traseele nr. 101 și 104) până la cabana Auronzo (2320 m), unde era parcată mașina. Am sosit înapoi în camping, după ora 23:15. Albumul este de două ori mai lung decât în mod normal, vă ia cam 15-20 minute să îl parcurgeți.
photos.app.goo.gl/nUosmcaz4WDAqrR5A