O saptamina scurta 25-29 ianuarie 2023

in care...
a venit si zapada, la sfirsit de ianuarie! La munte, chiar in strat gros.

Prima simbata de iarna serioasa a venit cu cca jumatate de metru de zapada. Prea multe optiuni de ture nu au fost pentru cei din R3021. Un grup mare a ales Clabucetul Taurului.
Citiva au vrut sa mearga spre Malaiesti...

Cu Silvia, noi am ales o tura 'scurta' si 'usoara'... poate in alte conditii
Poiana Tapului - Poiana Stinii Regale - Sinaia, cu zapada mare.
A fost neasteptat de grea si lunga. Deja pe peron era strat de zapada necalcata, halta CFR practic parasita complet. La intrarea in padure, drumul era blocat de o rampa de adunat busteni, plina... asa ca a trebuit sa ocolim dupa inspiratie. Am ajuns totusi la marcaj si l-am urmat, atit cit am reusit, prin padure. Abia vizibil, noroc ca stiam cam pe unde ar trebui sa fie poteca si punctele galbene. Din cind in cind mai si dadeam de ele. Dupa parasirea drumului forestier spre Sinaia, via cariera Poiana Tapului, stiam ca traseul era rascolit de TAFuri de citiva ani. Inainte de traversarea vaii, de unde incepe apoi urcusul abrupt erau ceva doborituri, dar mai sus a fost mult mai rau pe tema copacilor mari cazuti in drum. Am reusit sa ii ocolim de bine de rau, dar inaintarea era lenta, incredibil de lenta, mai ales pentru mine. Am vazut 2 caprioare la un moment dat. Singura bucurie din traseu, as zice.
Aproape sus la iesirea in Poiana Regala ne-am intilnit cu 2 tineri care coborau si am sperat ca am scapat de munca grea a deschiderii potecii prin zapada pina la genunchi. Dar... putin a fost bucuria, pentru ca cei doi nu au ocolit copacii mari care barau drumul, ci au escaladat sau s-au strecurat prin ei, ceea ce pentru noi nu prea era optiune. Am ocolit iar, alegind variante mai umane, noi nu aveam neaparat nevoie sa cautam fiecare punct galben, ca stiam terenul si unde trebuie sa ajungem. Urma mergea spre Stincile Franz Josef, noi am continuat prin poiana. De la stilpul de lemn stiut, Silvia a ales diagonala, eu am preferat varianta mai scurta, direct spre drumul auto. Pe drum erau urme de ATVuri. Toata ziua a fost cerul gri, si in coltul unde BA intra in padure era si vint, asa ca nu am facut pauza acolo, ci mai jos, la izvor. Era aproape ora 3, nu ne-a venit sa credem! De acum erau urme, poteca destul de buna pe marcaj, ceva mai putin pe Piciorul Pelesului spre Vulparie. Cind coboram noi pe marcaj, ne-am intilnit cu citiva turisti care urcau, inclusiv Emil, care era pentru citeva zile la Sinaia cu prieteni. Cum urmele pe Picior nu ne-au placut prea tare, am ales sa coborim pe urme de ATVuri la DF, pe care l-am urmat pina la bazinele de apa, apoi am trecut pe poteca spre Cutitu d'argint (). La 4 si jumatate eram aproape la gara Sinaia.
photos.app.goo.gl/DGSTgroCGgV5dKoD7

De la Emil am primit:
Vă trimit pozele cu tura de sâmbătă, din Poiana Stânii.
Traseul a fost: Sinaia (pensiunea Andree)-Castelul Pelișor-Vulpărie-Stâncile Franz Joseph-Poiana Stânii (Stâna Regală, 1285 m)-Sinaia (Cabana Schiori). 
Pozele, plus câteva comentarii, se pot vedea în GooglePhotos:  photos.app.goo.gl/hcu5CTUK3XGcAiqD6

Svetlana a fost 2 zile la ski: Prima zi de ski la Sinaia, prima jumătate m-am umplut de nervi, a doua , frumoasă dar scurtă. coborîrea de la cota 2000 la 1400 trei sferturi în ceață, pe versantul cu Valea Dorului și a soarelui, destul de plăcut.
La munte, la ski
photos.app.goo.gl/G6djmGGKzJy4twN29

... va urma ...

Reamintim că cele prezentate de noi în Cronica sînt de regulă activitități ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / foști membri/ și ale simpatizantilor noștri, majoritar cu participare și a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuită  și fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participării, dar dorim să ne cunoaștem înainte de a accepta noi membri în Clubul nostru.
Sîntem deschiși celor care vor să ni se alăture în ture, le primim contribuțiile la Cronică, chiar dacă nu fac parte din Club, fără însa a ne 'lăuda' cu ceva care nu ne aparține, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau postează singuri la Cronică.

Ce sa faci intr-un weekend in care muntele nu pare prea primitor? Voiam de ceva vreme sa fac o trecere din Poiana Stanii spre Schitul Sf. Ana si Cota 1400. Dimineata nici picior de om pe poteca regala spre P. Stanii. Doar doua capriorare ceva mai sus de vulparie. Am mers pe stanca Franz Joseph pentru blevederea spre v. Prahovei. Eram la limita norilor si cetii. Parca s-a zarit si soarele putin de acolo de sus proiectat ceva mai jos. Admiram putin P. Stanii plina de zapada si pornim spre Schitul Sf. Ana. Peisajul este de basm cu padurea plina de zapada. Dupa cateva serpentine in urcare ajungem la schit si luam o pauza... Continuam spre Cota 1400 prin aceeasi feerie de basm. La cota multa agitatie pe partie asa ca o luam catinel pe margine in sus. Tinta noastra ar fi Vf. cu Dor sau Vf. Furnica dar norii coboara si vizibilitatea scade pe la 15m. Pe la Cota 1500 incep mai mult sau mai putin glumele: "s-a dat drumul la urs...". Ceva mai sus: "opriti-va e un urs 50m mai sus pe marginea partiei". Am continuat usor in sus si se pare ca si ursul la fel caci nu l-am vazut. Doar cateva urme pe marginea partiei. Am fi vrut sa continuam pe BR pe sub Stana Tarle dar zapada peste genunchi era necalcata. In plus nu vedeam mai nimic prin ceata asa ca am pornit in jos. Intre timp aparusera si jandarmii montani pe partie cu scuterele cu sirene si lumini colorate (contra urs ). Am mers tot in jos pe marginea partiei si pe la 15:50 eram in gara. Am incercat sa luam cele doua trenuri particulare ce veneau in scurt timp dar erau ca niste tramvaie aglomerate in care inca mai urca lumea. Am renuntat si am pornit spre o ciorba calda prin centru. Revenim in gara in jurul orei 17:00 si urcam intr-un RegioCalatori la fel de aglomerat. Mergem pana in Comarnic fara sa vina nasul sa ne taie bilete si peste 30 min. urcam in Regio3030 CFR. Tot aglomerat si asta dar gasim doua locuri pe scaune... Pe data viitoare!

  photos.app.goo.gl/Kd534Q6BaxH1BEwL7