- Postări: 1381
- Mulțumiri primite: 50
Via Transilvanica ep 12: Revenire in Tinutul de Sus /Bucovina, completari
13 Sep 2023 10:20 - 13 Sep 2023 18:12 #4675
de angela
Via Transilvanica ep 12: Revenire in Tinutul de Sus /Bucovina, completari a fost scris de angela
Start: Mi 6.09.2023 seara 21.01 cu cuseta (pina la Saratel) – vagon de Sighet, transbordare (prin tren) la vagon de clasa cu destinatia Bistrita. Insotitorul de vagon ne-a deschis usa spre vagonul alaturat, mai elegant nici nu s-ar fi putut. De un an, de cind bat drumurile ceferiste, m-am specializat, acum stiu ca nu e de mers cu vagon de dormit la Bistrita, ci la cuseta+clasa, cu transfer la Saratel (ultimii 11km)!
Am ajuns cu 30-35 minute intirziere, nimic nou sub soare. La 6 am inceput plimbarea obisnuita prin Bistrita, via autogara spre centru, si am reluat drumul Viei Transilvanica pe strazile cunoscute. M-am bucurat sa vad ca au terminat cu schela pe biserica evanghelica, si chiar si ultima borna pe strada Ghinzii era deja pusa la locul ei.
Ziua 1, joi, 7.09.2023: Bistrita- Dorolea/ Dorolea- Rusu Birgaului, peste deal, Muresenii Birgaului- Valea Strajii
Daca borna era acum amplasata 'cu fata', santierele nu s-au terminat, erau doar deplasate mai spre Ghinda.
A urmat o buna bucata printre case, pe strazi, str Ghinzii, str Valea Ghinzii... si am mers dupa Mapy, pentru ca pe Locus nu aveam track spre Dorolea... s-a dovedit ca de fapt nici Mapy nu stie chiar corect pe unde este marcajul, dar asta am descoperit pe parcurs.
Sub parcul Lions (cu perii seculari) am 'pierdut' marcajele, nu stiu unde au luat-o la deal, dar eu am continuat pe drumul asfaltat pe unde zicea mapy ca e..., am vazut si par cu pere, si tot nu m-am prins de perii seculari, pina nu am vazut o tabla pe care scria, si era … dupa gard. Am vazut atunci si de unde venea oblic marcajul... si am trecut pe el. Apoi curind am iesit din parc (un fel de a zice, mie nu mi s-a parut prea PARC) in padurea alaturata, in care am urcat pe linga ceva trasee de bike (enduro) cu urme de ursulet … la un moment mai dur chiar i se vedea urma de 'coltari'! in pamintul intarit- era pe o urcare cam in dinti... pe un mic virf local. Apoi panta s-a linistit si am ajuns sus in deal deasupra pirtiei de schi unde m-am intilnit chiar si cu o prima masina de teren.
A urmat o coama lunga impadurita, lejer coboritoare spre o ferma si apoi drum spre sat. Lacurile Dorolea nu se vad de pe drum. Pe asfalt/drum principal spre sat este un asezamint bisericesc in constructie, baietii de la santier mi-au dat apa, ca cea de la robinet au zis ca nu e buna. Aproape de santier (dupa) era si Casa Elis, dar stapina era plecata si venea peste circa o ora- m-am hotarit sa o astept pentru stampila... ca nu m-am hotarit ce fac mai departe. Cit am asteptat, am mers pina in Dorolea in sat, am fost pina la biserica monument construita pe vremea lui Franz Josef. Inapoi la stampila, am mai stat ceva la odihna si in cele din urma am luat taurul de coarne si am luat-o peste deal pe un drum local, asfalt, spre Rusu Birgaului, unde lumea zicea ca probabil voi gasi si autobuze spre 'sus'. Aproximativ 5km.
M-am intilnit pe drum si cu turistul de Via asteptat la Casa Elis, apoi la Rusu m-au indrumat niste localnici spre statia de autobuz si curind am urcat in autobuzul de Muresenii Birgaului, care are capatul la podul unde se desparte drumul de Colibita. Perfect! De acolo 2km de mers pe Via pina la Valea Strajii.
La ora 5 eram la Podul Blajului (asa se cheama locul), am mincat de seara in locul de popas cunoscut, si am pornit pe Via spre camping. De data aceasta am cautat chiar intrarea pe marcaj si mi-am dat seama si de ce data trecuta nu am vazut intrarea!( si am mers pe sosea). Trecea pe SUB pod, eu venisem pe DN.
Acu... nu era chiar asa grozav pe Via pe acolo, ca trebuia trecuta apa prin vad, asa arata marcajul... S-a dovedit ca mai sus ar fi fost si podet... dar cam departe ca sa il vezi din timp.
Am trecut prin apa, m-am udat un pic, dar era cald si s-au uscat rapid incaltarile.(sosetele au ramas umede)
Pe la 6 eram la izvorul de la Valea Strajii, frinta de obosita- si am pus cortul in capatul cu apa- dupa ceva rulote cu nemti si catei. Miine... planul e Drumul Romanilor spre Tasuleasa. Si mai vedem!
Din Dorolea am sunat-o pe Maria, ca era ziua ei de nastere, ca sa ii spun La multi ani! Miine este si ziua ei de nume. Am 'avertizat-o' ca poate trec sa o vad intr-una din zilele urmatoare si m-am laudat ca am depasit deja 1000km de Via! S-a mirat tare ca mi-am adus aminte de ziua ei.
Ziua 2. Vineri, 8.09.2023: Drumul Romanilor, spre Tasuleasa si Poiana lui Galan
M-am culcat devreme aseara, m-am sculat la 6, la 8 eram pe drum. Nu a fost prea frig, varianta cu pufurile si sacul de vara a fost OK. Nici prea mult condens, oricum e fara speranta sa usuci ceva in Valea Strajii, pina tirziu.
Sacul un pic umed, cortul la fel, dar nu teribil.
Am mers circa 1km pina la Drumul Romanilor, prima data pe Via, pina la zebra, apoi pe marginea DN pina la sageata cu PR. Am urcat 1h pe un DF probabil accesibil si cu Dacia, in panta continua, dar nu dificila. pina sus in Via. A iesit exact acolo unde m-am asteptat!(tineam minte ca era un marcaj turistic acolo)
Am mai mers apoi pe drumul stiut pina in dreptul bancii Stephanie, unde am facut pauza de MD.
Au trecut si oile si ciinii aferenti (ii stiam de data trecuta, cei 'rai'!). Mai departe, vioi pe traseul stiut, mi s-a parut mai scurt decit data trecuta. Masina Doinei (cea cu gradina in Pasul Tihuta) era dupa gard, dar degeaba am strigat-o ca nu m-a auzit sa imi deschida poarta. Asa ca am continuat la Tasuleasa, unde bucatareasa m-a ajutat cu stampila de la cantonul Cosava si mi-am incarcat telefonul. Intre timp am revenit la borna de donatii si caietul de impresii, am regasit ce am scris data trecuta, am scris 'memorii' noi: acum aveam multe de spus, am citit ce au mai scris si altii... Am baut un ceai si dupa o pauza lunga, am luat apa si am pornit mai departe, pe la ora 13 si. Inainte de campus m-am intilnit cu un grup de 3 calatori pe via, 2 tineri cu rucsaci mici, si un calator de la Iasi cu harnasament greu 
care venea de la Putna si mergea pina la Jelna deocamdata, cu care m-am conversat mai mult. I-a facut mare reclama domnului Galan, cel cu... poiana!
care venea de la Putna si mergea pina la Jelna deocamdata, cu care m-am conversat mai mult. I-a facut mare reclama domnului Galan, cel cu... poiana!
Varianta A incepe din start aiurea, pare ca trebuie sa treci printr-un gard de sirma/cineva isi lasase si parul in el! Ca apoi sa constati ca trebuie sa treci inapoi pe un drum acoperit cu piatra netasata suficient, urca pentru a avea de unde cobori, ca sa aiba de unde urca si tot asa... ca in final sa coboare pe o vale in padure, la un forestier lung si anost... interminabil!
La ora 5 am ajuns abia la bifurcatia unde incepea alt drum forestier, ceva mai curatel, care urca spre Poiana lui Galan pret de vreo 2-3 km.
Cum pina atunci ma obosise rau DFul, nu stiam cit imi va mai lua urcarea pina in poiana, si bagasera si semnul de urs, ca sa fie meniul complet!
Am ezitat un moment sa incep sau nu urcusul, cu teama ca ma prinde inserarea in padure, dar DF de jos era prafos si neimbietor pentru campare. Mersul la deal a fost mai usor decit pe drept, anterior, si dupa cca 1km m-a ajuns din urma o masina de teren, apoi o a doua, cu stapinii Poienii spre care urcam si eu, cu o remorca si m-au invitat sa merg cu ei. Am pus bucuroasa rucsacul in remorca si am urcat pret de 2km cu ei pina sus. La limita padurii, dupa doua pante de 4x4... era proprietatea familiei Galan (Onyisim si Reghina), cu vaci, ceva oi, porci, gaini, curci... Oameni foarte draguti si primitori, locul frumos, totul bun si interesant! Au avut vreo 2 rinduri de musafiri, in afara de grupul de ATVisti care se regrupa la gard si intentionau sa ajunga pina seara la Colibita: le-am recomandat sa mearga pe DF spre Ciosa si apoi pe drumul Romanilor, sa mai lase Via in pace (nu asa le-am spus! desigur – ci ca e mai scurt si ii prinde noaptea)
Am inregistrat circa 9km pina la Tasuleasa de dimineata si inca vreo 9 spre Poiana lui Galan, plus... cei 2km cu masina... ar fi fost inca 11km de traseu.
Desi era tirziu, am baut lapte, dupa ce am asistat la muls, am mincat o ciorba gustoasa si ceva cas proaspat. Am aflat secrete ciobanesti... 
de exemplu de ce nu as prea gasi iaurt de oaie pina prin octombrie (cel putin la ei!) A doua zi am sa vad si cum se centrifugheaza smintina, dar de gustat nu am mai avut loc. Sint convinsa ca era excelenta!
de exemplu de ce nu as prea gasi iaurt de oaie pina prin octombrie (cel putin la ei!) A doua zi am sa vad si cum se centrifugheaza smintina, dar de gustat nu am mai avut loc. Sint convinsa ca era excelenta!
2 baieti au insistat sa vin sa vad o casuta A-frame dimineata, mi-au aratat si poze, dar... nu am mers. O familie 'vecina' a venit si adus o piine 'cea mai buna din zona'.
Si... povesti.
In final nu am mai pus cortul, era tirziu, si am zis sa onorez casutele lor, facute special pentru noi, cei care venim pe ViaT. Ciinii sint prietenosi, unul ma mai latra, restul nu au treaba.
Ziua 3, simbata, 9.09.2023. Coborire din Poiana lui Galan la Lunca Ilvei. Vizita la Maria
Am dormit in casuta si a fost destul de cald in sacul de vara. Si afara mi s-a parut relativ cald, care 3C?? doar roua multa dimineata- as fi avut cortul cam ud, daca il puneam. M-am sculat la 6 si am urcat in virful dealului sa vad rasaritul (stiam ca e pe Calimani!) O mare minge de foc a rasarit la 6.56. Am revenit din deal (urmatoarea borna), am luat o sticla de lapte, am mai primit si cas la pachet si in plus, slanina, o rosie, 2 felii de piine, 2 pere, o ceapa- la cerere. Am intrebat cit sa dau, nu au vrut sa spuna ei, am lasat 100 (nu revazusem ce scria in ghid... 25 o masa si 45 casuta)
Am pornit la drum pe la 8, nu ma grabeam de fapt, dar e mai bine pe racoare decit pe soare.
Pina la dealul Friu a fost destul de frumos – am urcat si dealul, desi traseul trecea pe curba de nivel, Traseul 'poiana' este o insiruire de sus-jos, dealuri, cam pe fiecare cite o gospodarie, dar nu erau oameni nici activitate- in afara primului deal unde erau tauri pe o parte si mai la distanta o turma mare de oi. Spre sfirsitul poienii era mai urit drumul, si chiar la margine am vazut si o masina pe deal... probabil casa in care se statea era mai lateral. De la dealul Friu, coteste la 90 de grade. Acolo am zarit si o vulpe, urcind, dupa ce am trecut eu mai departe.
Pe la ora 10 am facut iar o pauza mare de MD: festin cu ou, rosie, restul de salam de ieri, ardei, pere... si parte din laptele luat la pachet!
Tocmai terminam masa cind au aparut 3 turisti la o zi, autodeclarati localnici si montaniarzi, care m-au intrebat daca au sanse sa ajunge la Poiana Stampei pina seara la 7 la autobuz. Mergeau repede, deci... aveau! Eu cam derapam pe pietricele pe coborire, cu rucsacul mare.
DF spre vale era cam inclinat pe portiuni cu rulmenti mici, dar nu foarte rau unde era inca umed de la roua diminetii.
Fara graba am coborit la asfalt, am mincat si ceva mere de linga drum.
Lung asfaltul, in soare si spre prinz de acum... dar nu am sunat la Maria sa ma ia cu masina, ca nu eram nici hotarita sa ramin, aveam timp de vizita si daca luam trenul de 15.50 spre Dorna Candrenilor.
M-am prezentat direct la Maria, era acasa si ca de obicei, in verva. M-am bucurat tare de revedere si am ramas … tot singura, tot in camera 'mea' mica, de data trecuta. Am platit si factura de digi, ca tot e wifi pe acolo si mi-am cumparat bilet de tren online pt dimineata.
Am mincat de data aceasta o ciorba taraneasca si am primit si jumari, slaninuta, zacusca, caltabos... si brinza de burduf cu rosie si ceapa. Laptele adus de sus l-am terminat abia pe terasa din curte, cea stiuta.
Dus si rearanjat echipament. Am vorbit o gramada la telefon cu Cezar, care este in urma mea la cca o zi si jumatate pe Via si venea tot spre Vatra Dornei. Se apropia de Valea Strajii. I-am recomandat varianta Ciosa - Catuneni, speram sa ii placa- e totusi mai faina fiind pe sus, nu jos cu DF nesfirsit in padure. Chiar daca merita si vizita si la familia Galan, desigur!
Sper sa imi iau bilet de pensionar spre casa miine, de la Vatra Dornei, si am emotii de cum voi cobori din tren la Dorna Candrenilor.
Ziua 4 (doar 4???) duminica, 10.09.2023. De la Lunca Ilvei cu trenul, pe via T: Dorna Candreni- Vatra Dornei
Nu am dormit grozav, dar am dormit destul si la 5 dimineata am avut inspiratia sa ma uit la cite locuri mai erau la trenul meu spre Bucuresti, si mi-am cumparat de urgenta bilet cu CTP ca mai erau doar vreo 14 locuri!! Deh, asta e, nu e chiar optimizat cu biletele de pensionar, dar e OK!
25% fata de 50% e o mica... diferenta!
La 6.07 eram pe strada si trap spre gara. Pe linia aceasta istorica (!) CF exista peroane si gari (chiar daca inactive), era si la Dorna candrenilor peron. Putin jos, dar e OK! Am vazut pe parcurs si halta Gradinita, o cladire maricica, unde a coborit un grup de culegatori sau forestieri... desi era duminica. Sezonul de afine e pe sfirsite.
La Cosna era ceata, spre Dorna Candreni ceva mai putina – am admirat-o spre Ousor, cind mergeam pe jos spre ViaT.
Am intrat pe traseu pe valea Secu, aici primii 4km erau betonati si drumul reabilitat- eu cred ca legat de izvoarele de ape minerale, desi nu asa scria pe un panou. Dupa ultimul punct de captare se termina si partea reabilitata, si DF devine si relativ scirbos vreo jumatate de km, unde sint noroaie tipice de exploatare. Pe aici bornele sint numerotate, dar am ajuns la concluzia ca nu urmau sa fie din km in km, ca stiam cam cit e de mers si ca borna 100 e la Centrul de vizitare in Vatra Dornei, deci nu corespundea!
Apoi am iesit cu DF intr-un fel de poiana, unde erau vaci si mai in fata o stina pe dreapta, drum care mergea si la stinga si inca o borna (km 5 de DF) cu izvor. Aici se iese din DF, desi e cam prost marcajul, nu l-am vazut decit in poza facuta... acasa! Ascuns vederii... adica.
Urcus usor, un fel de drum mai 'de caruta'/poteca, pina la un cot la 90 grade unde VT se intilneste cu marcajul turistic TA cu care continua pina la Vatra Dornei. Relativ lejer, pe curba de nivel, apoi mai urca si iese la un drum de pamint in soare care urca pina la telescaun. Pe portiunea de padure am intilnit o pereche de francezi cu care am schimbat impresii, veneau de la Putna si mergeau cit o incape inca aproape o luna de zile.
Pe drumul 'auto' mai trecea cite o masina, mai ridica si praful... si cu cit te apropiai de civilizatie, cu atit era mai multa lume. Era duminica la prinz, multi cu familii, copii, urcau/coborau cu telescaunul. Ceva cabane, restaurante, pirtie de schi, ponei. Se coboara paralel sau pe linia telescaunului si am mers si eu pe acolo pina intr-un loc unde trebuia sa intru prin ceva balarii, cam fara poteca clara – si nu mi-a placut deloc, asa ca am ramas pe drum, fara marcaj, si nu am vrut pe sub telescaun.
Am coborit cu drumul, pe o culme paralela si am intrat pe o strada “Telefericului”... apoi m-am reintilnit cu T-urile la asfalt. De acum practic am terminat traseul, am mai fost pe la 'ultima borna' cu alta ocazie si am preferat sa intru in parc, sa caut in partea de sus alt doilea izvor de care stiam de pe harta ca exista, dar data trecuta nu am ajuns pina la el. Acesta este foarte sus in parc si este de apa plata, foarte baubila, nu ca cel mineral de linga biserica, care are si gust evident de diverse minerale. (eu pot sa beau si apa ai insa!)
Acolo am incheiat excursia, masa la foisorul de linga izvor, apa... apoi plimbarica si asteptat trenul la gara Vatra Dornei Bai.
Si asta a fost.
Aceasta a fost cea mai scurta excursie de pina acum, nu am adaugat mare lucru la statistica si doar am completat bucata de Bucovina restanta, celelalte au fost 'de sufletul meu', variante la ce mai facusem.
Statistica la zi:
62+4= 66 zile
1122+ 70= 1192km
Ultima editare: 13 Sep 2023 18:12 de către angela.
Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.
- angela
-
Autor Subiect
- Deconectat
- Moderator
-
Timp creare pagină: 0.173 secunde
