Insula Creta este cunoscută în principal ca destinație de vacanță pentru stațiunile sale la Marea Egee. Puțini dintre turiștii veniți pentru plajă află că pe insulă există două masive muntoase din calcar cu vârfuri de peste 2.400 m, platouri montane extinse și peste 20 de canioane sălbatice, toate amenajate pentru vizitare. Majoritatea acestor canioane se găsesc pe țărmul sudic al Cretei unde platourile calcaroase înalte mărginind cele doua masive (Lefka Ori şi Psiloritis) sunt ferăstruite de văi adânci care uneori coboară până la mare.
Prezentarea care urmează se constituie într-o rețetă de vacanță pentru cei care doresc sa combine drumeția pe munte cu baia în mare. Perioada optimă pentru turele de chei trebuie sa excludă lunile de vară când soarele este prea puternic și temperatura aerului este prea ridicată pentru un efort fizic intens. Noi am făcut acestă tură la sfârșit de aprilie și început de mai, apa fiind deja bună pentru baie. Se poate face şi în septembrie – octombrie însă nu mai sunt florile de vară timpurie care fac deliciul traseelor.
Defileul Samaria
Pornind de la vest la est, primul canion vizitat, care este şi cel mai mare din Creta este canionul Samaria. Cheile au fost săpate în timp de râul Tarraíos, care curge paralel cu o falie între Masivul Pachnes spre est și munții Gíngilos şi Volakias spre vest. Traseul prin defileu are o lungime de aproximativ 18 km și se parcurge în coborâre în circa 6 ore, diferența de nivel de la punctul de intrare şi până la ieșirea care este pe malul marii fiind de circa 1.200 m. Punctul de reper pentru intrarea în defileu este localitatea Omalos, de unde drumul continuă circa 4 km până la parcarea finală, loc ce poate fi identificat pe hărțile Google Maps căutând "Samaria gorge trailhead". Cea mai mare parte din diferența de nivel se acoperă în primele 3 ore de traseu printr-o coborâre pe serpentine până în fundul văii.
Drumul de coborâre în cheile Samaria
La mijlocul traseului se face un popas în satul părăsit Samaria (ai cărui ultimi viețuitori au fost strămutați în 1962 odată cu înființarea parcului național) după care traseul intră în zona propriu zisă de chei. Traseul nu prezintă dificultăți tehnice fiind prevăzut cu potecă bine întreținută mai puțin prin defileu, unde se merge pe pietriș. Căldura toridă şi lipsa surselor de apă (există un singur izvor în Samaria) sunt singurele impedimente. În chei suntem avertizați de riscul căderii de pietre care ar fi produs şi câteva victime printre turiști în anii precedenți. Acest risc exista în toate canioanele din Creta și dacă vrem sa le facem, chiar dotați cu cască, trebuie să ni-l asumăm.
Coborârea prin canion - în ultima treime apare şi apa
De la ieșirea din parcul național se mai parcurg circa 3 km până la mica localitate Agia Roumeli, aflată pe plajă, de unde se poate pleca numai cu vaporul (nu are acces auto). Din cauza acestor dificultăți de acces, cel mai eficient mod de vizitare a cheilor este achiziționarea unui pachet turistic disponibil la orice agenție de pe insulă, pachet ce include transportul cu autocarul pană la intrarea superioară, biletul de intrare, ghid, transportul cu vaporul de la Agia Roumeli până la un port cu acces auto (Sougia sau Hora Sfakion) și transportul cu autocarul înapoi la locul de plecare. Cheile se pot vizita numai între datele de 1 mai şi 31 octombrie putându-se intra între orele 06:00 - 15:00. La intrarea în defileu se percepe o taxă de vizitare de 5 Euro.
Canionul Samaria și portul Agia Roumeli văzute de pe mare
Muntele Gigilos
Vecinătatea cu cheile Samaria și locația care asigură o panoramă unică spre masivul Lefka Ori şi defileu face ca Gigilos să fie cel mai vizitat munte din insulă conform surselor de pe net şi recunosc că are toate motivele pentru aceasta. Intrarea în traseu, clar marcată, se face din parcarea pentru defileul Samaria, prin fața restaurantului Xyloskalo.
Urcarea spre Gigilos
Urcarea până pe vârf durează circa 3 ore și are două secțiuni distincte. În prima parte, poteca (comună cu traseul de drumeție european E4) șerpuiește câștigând altitudine pe versantul unui afluent al Samariei după care urmează o coborâre de vreo 150 m trecând printr-un portal de stancă până în fundul văii unde exista o sursă permanentă de apă (alt. 1.500 m, 1.5 ore de la plecare).
Gigilos, vedere din traseu
De aici, în circa 40 de minute se urcă într-o curmătură (1.690 m), de unde traseul E4 continuă în dreapta, urcarea pe vârf fiind spre stânga. Urcarea pana pe vârf mai durează 50 minute pană la primul țanc şi încă 15 pană pe vârful principal (2.080 m) și necesită aptitudini elementare de cățărare, urmând marcajul cu pete de vopsea galbenă şi momâi. În apropierea vârfului panta se reduce ajungându-se la o momâie mare de la care în circa 15 minute se atinge punctul cel mai înalt (2.080 m) de unde se deschide o panoramă unică spre aglomerarea de vârfuri din Lefka Ori, dincolo de hăul defileului Samaria.
Aglomerarea de țancuri din Lefka Ori văzută de pe varf
Coborârea în parcare se face în maximum două ore şi jumătate pe același traseu.
Cheile Imbros
Cele mai cunoscute şi vizitate chei în afara canionului Samaria sunt cheile Imbros, aflate la vest de Hora Sfakion. Dacă optăm să parcurgem canionul în coborâre cum procedează majoritatea, poteca începe din șoseaua care leagă coasta nordică a insulei de Hora Sfakion străbătând munții de la nord la sud, intrarea și parcarea aferentă fiind indicate şi vizibile clar din șosea pe partea canionului. Traseul de drumeție începe la circa 1 km mai jos de satul Imbros şi are cam 8 km lungime pe o diferență de nivel de 600 m. Pentru drumul de întoarcere la parcare exista opțiunea taxiurilor, oferta fiind consistentă la ambele intrări în canion. Pereții nu sunt la fel de înalți ca la Samaria, dar valea este îngustă şi are aspect de canion pe toată lungimea ei.
Cheile Imbros
Farmecul acestor chei este dat de vegetația bogată, în special când o comparăm cu terenul înconjurător semiarid în cel mai bun caz. Nu există niciun fel de dificultăți tehnice, poteca fiind lată și bine întreținuta. In coborâre, traseul se termină în localitatea Komitades aflată la câțiva km de Hora Sfakion. Fiind un canion foarte popular, ca și în cazul canionului Samaria, parcurgerea cheilor Imbros se plătește (costă 1 Euro), câte un post de acces existând la fiecare din cele două capete ale canionului (marcate și pe Google Maps).
Canionul Aradena
Extrem de spectaculos, canionul Aradena are capătul de sus la 3 km vest de localitatea Anopoli (15 km de Hora Sfakion) coborarea în canion făcându-se pe o potecă abruptă în serpentine care începe pe malul drept al văii în spatele terasei aflate la capătul podului metalic și traversează ruinele cătunului Aradaina, de mult părăsit, aflate la marginea abruptului.
Poteca de coborare în chei
Poteca ne coboară repede în fundul văii, trecem pe sub podul metalic aflat la peste 100 m deasupra noastră și continuăm coborârea lină spre mare. Treptat panta canionului se mărește, fundul acestuia inițial plat devine stâncos şi accidentat şi trebuie să parcurgem o serie de săritori, unele abordate la liber iar altele prevăzute cu scări.
Săritoarea mare cu scară
După circa doua ore şi jumătate de mers de la intrarea pe potecă ajungem la țărmul marii la mica plaja Marmara, unde funcționează şi o terasă cu restaurant. Pentru întoarcerea la mașina parcată la capătul podului metalic, există două variante de trasee marcate care pornesc fie din canion (în treimea sa inferioară) către dreapta (nord vest) spre Agios Ioannis şi de acolo pe drum la Aradaina sau de la plaja Marmara către est pe poteca de Loutro din care se desprinde spre stânga un traseu prin micul cătun Livaniana care ne duce în drumul de Anopoli la circa un kilometru est de pod.
Biserica din Aradaina
Noi am făcut cheile în aprilie când erau foarte puțini turiști însă am înțeles ca în sezon există şi curse de vapor de la plaja Marmara către Loutro.
Canionul Kallikratis
Canionul Kalikratis este situat la est de Imbros accesul făcându-se din localitatea Kapsodasos aflată pe drumul principal de coastă. Îl găsiți pe harta Google căutând "canyon Kallikratis". Traseul prin canion în urcare acoperă o diferență de nivel de cca 600 m şi durează doua ore şi jumătate. Ieșirea din canion se face la vest de cătunul Kallikratis pe drumul care vine de la Imbros, pe care se și coboară pana la locul de intrare în canion(cca 7 km, 1.5 ore). Canionul Kalliktratis este parcurs de o potecă bine întreținuta betonată pe alocuri, care probabil înainte de construirea drumului constituia singura cale de circulație a localnicilor de pe platou către localitățile de pe țărm.
Imagine din canion
Larg și inundat în vegetație la capătul de jos, canionul se îngustează și devine sălbatic şi întunecos pe parcurs poteca săpata în piatră strecurându-se spectaculos la mică distanță deasupra firului văii. Coborârea pe drumul așezat în serpentine strânse pe o pantă foarte abruptă este de asemenea pitorească. Peisajul aerian către mare, stâncăriile de culori variate în care este săpat drumul și vegetația mediteraneeana din care nu lipsește leandrul contribuie la farmecul coborârii.
Cheile Aggiofaraggo
Cheile Agiofarago (cheile sfinților) se găsesc în zona țărmului în extremitatea sudică a insulei la sud de localitatea Matala. Intrarea în chei se face continuând drumul care duce la mânăstirea Odigitria circa 6 km spre sud până la o parcare identificată pe harta Google ca "Kuna Muta". Lungimea cheilor nu depășește 2 km iar diferență de nivel este doar de ordinul zecilor de metri însă acestea merită vizitate pentru pereții spectaculoși adăpostind numeroase grote care au fost folosite de-a lungul timpului ca locuințe rupestre de către asceți.
Grotă în chei
Intreaga zonă este încărcată de spiritualitate, în apropierea țărmului existând şi o veche bisericuță (sfântul Anton) din sec 14-15 lângă care este şi singurul izvor din zona. Pereții aproape verticali ai cheilor adăpostesc mai multe trasee de escaladă. Cheile se termină într-un golf cu plajă largă cu pietricele. Intrucât vizitarea cheilor (exclusiv baia în mare) nu necesită mai mult de o oră şi jumătate, un program de după amiază poate să mai cuprindă o vizită la Matala, așezare pitorească şi stațiune, unde există două plaje excelente, una fiind remarcabilă prin culoarea roșie a nisipului. O urcare pe dealul din vecinătate pe care există o potecă amenajată pentru promenadă oferă o imagine panoramică asupra falezei şi a localității, plimbare pe care recomand să o faceți la ora apusului.
Vedere spre Matala la ora apusului
Cheile Platania
Cheile Platania se găsesc în localitatea cu același nume care face parte din circuitul satelor montane tradiționale din valea Amari, vale aflată la limita vestică a masivului Psiloritis. Traseul, unic în felul său se strecoară pe versantul drept al văii fiind pe alocuri săpat în stancă și dotat cu numeroase scări şi balustrade. Peisajul aerian către vale pe toata lungimea traseului este excepțional. Atât în ghiduri cât şi pe parcursul traseului după 2.5 km de urcuș prin pădure veți găsi atenționări de pericol și mențiunea că poteca în continuare este destinată numai turiștilor experimentați, însă amenajările sunt solide şi bine făcute iar poteca nu are nimic deosebit pentru cei obișnuiți cu înălțimea.
Imagine din cheile Platania
Pasajul prin secțiunea cu scări a cheilor durează mai puțin de o oră după care poteca coboară în firul înierbat al văii unde exista o capelă a sfântului Anton construită într-o grotă (4.4 km de la plecare). Din acest loc noi ne-am întors pe unde am venit însă există şi varianta unei continuări care să închidă un circuit mai lung cu coborâre în Platania.
Canionul Sarakinas
Canionul Sarakinas se găsește la 20 km vest de orașul Ierapetra, pe teritoriul pitorescului sat de munte Mithi, locația fiind marcată pe hărțile Google Maps (dați căutare pe "Sarakinas canyon"). Intrarea în canion este la nord de capătul localității, accesul făcându-se pe lângă un mic lac de acumulare care adună apele scurse din vale. Pe toată lungimea vizitabilă, canionul are pereți înalți care se apropie pe alocuri la distanță de câțiva metri, existând şi câteva săritori dotate cu scoabe și cabluri sau cu trunchiuri de copac a căror urcare şi coborâre necesită abilități elementare de escaladă.
Pasaj de cățărare în canionul Sarakinas
Canionul se parcurge dus-întors, durata traseului în ambele sensuri fiind de o oră și jumătate.
Cheile Richtis
Cheile Richtis se găsesc pe teritoriul unei arii protejate aflată pe teritoriul localității Exo Mouliana. Spre deosebire de celelalte canioane prezentate mai sus care se găsesc în sudul sau în interiorul insulei, cheile Richtis sunt situate pe țărmul nordic (egean) al Cretei. Accesul în chei se face din drumul național care leagă Agios Nikolaos de Sitia prin Exo Mouliana punctul de intrare fiind un pod de piatră marcat pe hărțile Google ca "Lachana stone arch bridge" iar ieșirea din traseu este pe plaja Richtis, la est de catunul Kalavros, pe unde trece și un drum care ne urcă înapoi în Exo Mouliana (5.6 km).
Cheile Richtis, coborârea la cascadă
Pe toată lungimea lor de circa 4 km, cheile sunt acoperite cu vegetație luxuriantă, poteca umbroasă pendulând între cele două maluri ale pârâului, care în partea inferioară a cheilor formează şi o frumoasă cascadă.
