Circuit la izvoarele Dâmboviţei

Dâmboviţa ia naştere în perimetrul delimitat de extremitatea estică a crestei Făgăraşului (nord), zona centrală a Iezerului (sud) şi culmea care leagă aceste două masive muntoase, Brătila-Căţunu-Mezea-Oticu (vest). După ce se formează prin unirea pâraielor Boarcăşu, Oticu, Vladului şi primeşte mulţi alţi afluenţi din zonele menţionate, cursul ei - între timp, lacul de acumulare Pecineagu - este dirijat către sud-est de culmea Tămaşului şi mai departe către sud prin culoarul dintre Piatra Craiului şi zona estică a potcoavei Iezerului.

Circuitul în jurul izvoarelor Dâmboviţei l-am găsit descris de D.Mititeanu în România Pitorească şi ni se pare atractiv ca plan de vacanţă concretizat alături de Angela şi Moniq (împreună cu subsemnatul).

Pornim din Plaiul Foii, unde de altfel urma să revenim în câteva zile, cu planul de a intra întâi în Făgăraş. Culmea Tămaşului nu ni se pare atractivă fiind lungă, puţin umblată, cu multe zone despădurite pe unde nu ştim exact starea potecii. Ca să nu urcăm tot spre Lerescu ca anul trecut cand am parcurs creasta Făgăraşului, cădem de comun acord să încercăm o variantă mai domoală, deşi puţin mai lungă.

De la Plaiul Foii taxiul ne duce ceva mai sus de Rudariţa pe drumul forestier de pe Bârsa Groşetului. Pornim cu rucsacii în spate şi curând ne abatem la stânga, pe drumul forestier de pe Valea Băiţelor, marcaj cruce galbenă (cvasi-inexistent la faţa locului). În cca o oră suntem în şaua Nămăii, în plină exploatare forestieră. Aici întâlnim poteca ce urcă dinspre nord (Mărgineni), triunghi galben. Urcăm prin pădure peste Văcarea Mică şi Văcarea Mare până întâlnim poteca ce urcă dinspre Sebeş (triunghi albastru). Ajungem la izvor, apoi în şaua Comisul şi, oficial, suntem pe creasta Făgăraşului (bandă roşie). După o pauză la refugiu, continuăm pe creastă spre Luţele şi punem corturile sub vf. Berivoiu Mare, aproape de izvorul din potecă. E un loc bun unde-am stat şi anul trecut. Vremea ţine cu noi şi admirăm apusul peste Făgăraş din zona Belia Mare - Berivoiu.

Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/5A8PShwfFKDLQdvr8

A doua zi continuăm către vest până în curmătura Brătilei unde ajungem în cca o oră. Ciobanul ne spune că întâlnim 2 izvoare în drum aşa că nu mai coborâm la izvorul Radului. Ne abatem spre sud părăsind, din păcate, Făgăraşul. Culmea care leagă Făgăraşul de Iezer (Brătila - Căţunu - Mezea - Oticu) e un vechi drum pastoral între Ţara Făgăraşului (nord) şi Ţara Românească (sud), cumpăna apelor între Dâmboviţa (est) şi Râul Doamnei (vest). Mergem cu soarele în faţă, trecem de primul izvor, destul de aproximativ şi ne oprim la al doilea, dincolo de stâna unde rămăseseră doar măgăruşii, şi ne aprovizionăm cu apă. În stânga noastră (est) se adânceşte valea Vladului al cărei pârâu se uneşte undeva jos, în vale, cu Oticu şi Boarcăşu, dând naştere Dâmboviţei. Coborâm destul de mult până în curmătura Mezei, facem o pauză lângă nişte ochiuri de apă fotogenice (dar nepotabile) după care ne pregătim să urcăm la loc ce-am coborât. Din fericire norii ne mai feresc ici-colo de soarele puternic şi între timp ne răcorim cu afinele care ne îmbie la popas pe la poalele Mezei. Trecem şi de Oticu şi continuăm o traversare destul de lungă pe poteca ce nu pare foarte umblată până la izvorul Oticului şi, imediat mai sus, în curmătura Oticului unde rămânem peste noapte (alături de un cuplu de cehi, singurii turişti pe-aici). Luna răsare deasupra vf. Roşu şi soarele apune peste culmile Făgăraşului aşa că ne declarăm mulţumiţi pentru ziua ce tocmai se încheie.

Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/PYdviv3zuZS2buu8A

Începem ziua a treia cu un urcuş serios de cca 600m către vf. Roşu. Printr-un labirint de jnepeni şi apoi printre tufele joase de ienupăr câştigăm încet-încet în înălţime. Vârful pare aproape dar avem nevoie de mai bine de 2 ore să ajungem sus timp în care admirăm culmile Făgăraşului departe, către vest... Colţii Cremenii, în plan apropiat, chiar deasupra curmăturii Oticului... culmea şerpuită Mezea-Căţunu-Brătila pe care am străbătut-o ieri... căldările Boarcăşului cu mici ochiuri de apă şi izvoare, toate tributare Dâmboviţei, locuri frumoase de campare (pentru altă dată, desigur).

De pe vf. Roşu ne îndreptăm către est pe culmea principală a Iezerului. Trecem de Piscanu după o întâlnire scurtă dar intensă cu oile şi, mai ales, cu cei 6-8 dulăi care ne-au dat târcoale cu ochii plini de dorinţe obscure. Continuăm pe plaiurile pastorale ale Iezerului şi ocolim Bătrâna pe poteca ciobănească pentru a beneficia de apa reconfortantă a Izvorului din Plai, un adevărat miracol la peste 2.200m, apă curată şi rece direct din inima muntelui. Facem o pauză scrută, ne răcorim, ne aprovizionăm cu apă şi pornim mai departe. Urmează Frăcea, Tambura cu mici urcuşuri şi coborâşuri... şi-o altă întâlnire cu câinii... În cele din urmă coborâm Spintecătura Păpuşii. Căldarea de sub Păpuşa (vest) pare un loc frumos de cort dar fără o vizibilitate prea mare aşa că noi avem alte planuri. Cu un ultim efort pentru ziua de azi urcăm pe Păpuşa, facem câteva poze şi continuăm pe creastă către nord să găsim un loc de cort. Găsim un loc frumos cam la jumătatea distanţei între Păpuşa şi Cascue, punem corturile şi după masa de seară ne punem pe admirat spectacolul apusului şi jocul de culori atât spre vest, pe culmile îndepărtate ale Făgăraşului, cât şi "peste vale" pe faţa apuseană a Pietrei Craiului, aproape, mai-mai s-o atingi cu mâna.

Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/yizEm9dHzHwjC3797

Dimineaţa suntem prezenţi la răsărit, doar pentru asta am ales să înnoptăm sus, pe creastă. După ritualul de dimineaţă ne pregătim pentru o nouă zi în care părăsim Iezerul. Pentru început însă continuăm spre vârful Cascue şi după o ultimă privire către restul Iezerului şi către Făgăraş începem să coborâm pe piciorul Cascue (triunghi galben). Ceva mai la nord se desfăşoară piciorul Dracsin (bandă albastră) dincolo de care intuim (dar nu vedem) lacul Pecineagu. În schimb avem în faţă silueta zveltă a Pietrei Craiului. Cu soarele în faţă rămâne doar o siluetă fără prea multe detalii. După un joc de-a v-aţi ascunselea cu oile (şi câinii aferenţi) care urcau de la stână continuăm să ne apropiem de pădure şi ajungem la stână. Coborâm în drumul forestier (marcat cu triunghi galben, la fel ca vechea potecă prin pădure pe care oricum n-am căutat-o) şi urmează cca o oră de drum abrupt, de tractor cu singura calitate că este la umbră. Urmează un drum ceva mai prietenos, chiar practicabil pentru maşinile vechi ale culegătorilor care bântuie zona şi ajungem în valea Dâmboviţei. Câţiva km pe drumul plin de praf apoi traversăm apa şi intrăm oficial în Piatra Craiului. Deşi până la Garofiţa avem de urcat, drumul e o plăcere faţă de coborârea abruptă de la stână şi praful de pe şosea. La Garofiţa ne întâmpină Miki, bucuros de oaspeţi, cabana e goală fiind cu 2 zile înainte de Sf. Maria :-) Ne răsfăţăm cu o dup-amiază de odihnă şi chiar cu o bere rece, o adevărată plăcere după 4 zile de caniculă. A fost o zi ceva mai scurtă dar destul de obositoare în care am coborât mai bine de 1.500m aşa că somnul într-un pat mai comod decât salteluţa din cort e o răsplată bine-venită.

Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/Y14iQPcDZHvmCUnr5

Prognoza pentru ziua a 5-a este (încă) bună aşa că ne hotărâm să nu ne grăbim cu întoarcerea acasă şi să facem o tură prin Piatra Craiului. Urmează o zi minunată în abruptul Craiului care însă nu face neapărat obiectul circuitului de faţă aşa că asta e o altă poveste...

După 5 zile de căldură intensă, noapte plouă... dimineaţa plouă... totul e îmbibat cu apă şi muntele se bucură de puţină intimitate. Plecăm către Plaiul Foii pe drumul cel mai scurt, via poiana Tămăşel - Curmătura Foii şi ajungem la punctul de plecare de-acum 6 zile.

Socotind din locul în care ne-a lăsat taxiul şi până înapoi la Plaiul Foii... fără ziua petrecută în Crai... circuitul a totalizat cca 68 km cu cca 3.700m - 4.100m urcuş, funcţie de softul care a analizat înregistrarea :-)

Track GPS online @ alltrails.com/explore/recording/circuit-la-izvoarele-dambovitei Track-ul GPS se poate folosi doar pe propria răspundere.

Marius, aug. 2019