Distanță - aprox 50 km.
Durată - 6 ore (fără a goni dar în ritm susținut).
Dat fiind anunțurile frecvente de cod galben, de Rusaliile astea m-am hotarât la un traseu mai ușor împreună cu Diana. Plouă, care va să zică mergem la băi la Căciulata! În cele ce urmează am să descriu traseul de întoarcere din Călimănești către Curtea de Argeș unde lăsasem mașina.
Traseul la dus: Curtea de Argeș - Călimănești - Căciulata, prin Valea Danului, Suici, Paltenu și Sălătrucu (aprox 40 km) l-am descris aici. Fac numai mențiunea că acum este în mare parte asfaltat si probabil la sfarsitul anului viitor se va putea circula cu masina din Defileul Oltului catre Curtea de Arges pe acest drum.
Traseul la întoarcere ("pe jos"): Călimănești, Dăești, Snamăna, Zamfirești, Urluiești, Ceparii Ungureni, Ceparii Pământeni, Bujoreni, Valea Danului, Curtea de Argeș
Spre deosebire de traseul pe “sus” ca să zic așa, traseul de întoarcere “pe jos” are aproape 50 km dar are urcări dinspre Călimănești spre Curtea de Argeș care mi se par mai puțin brutale. Oricum ar fi, datorită faptului că drumul are cam 50% traseu pe drum pietruit care pe alocuri devine nu mai mult decât un drum de căruță mai bun, recomand călduros folosirea unor MTB sau cel puțin a unor biciclete cu furca mobilă (amortizor în furcă). Fără așa ceva coborârile nu ar fi posibile iar urcările dificile (în lipsa unor pinioane peste 36 dinți).
Durată aproximativă 6 ore.
Descrierea traseului:
Traseul începe din Căciulata de langa Mănăstirea Ostrov. In dreptul podului spre Ostrov se face un drumeag la dreapta pe creasta digului. Se merge pe acesta pana la barajul de pe Olt, se traverseaza barajul și se continuă drumul pe partea din stânga a Otului (drumul este asfaltat dar nu este trafic intens).
De la intersectia cu Râul Sălătrucel (vezi harta) în apropiere de Căciulata drumul poate continua prin sat sau pe malul Oltului, apoi pe drumul de lângă linia de tren spre satul Dăești de unde începe traseul pe pământ pietruit spre satul Sâmbotin pe lângă biserica de lemn tencuit (monument istoric parcă).Traseul continuă pe langă apă pe drumul de pământ (atentie ! pentru că în sus drumul asfaltat NU este cel bun pentru noi). De aici încolo drumul este exclusiv de pamânt pietruit și duce prin pădure pe lângă apă până la satul Snamăna. Sat de munte, împrăștiat pe versanți nu adunat ca în câmpie, case rare innecate în vegetație (vezi foto).
Drumul continuă prin pădure spre Valea Babei, apoi se ingustează și urcă spre Zamfirești, Urluiești, ajungând ceva mai mult decât un drum de căruță, blocat parțial de un copac căzut. Structura drumului este medievală, de secolul prezent amintind doar câteva urme de anvelope.
Trafic extrem de rar dar spre surpriza naostră o furgonetă de 3,5 t a trecut pe lângă noi (singurul vehicul de fapt) chiar prin zona unde era copacul cazut. L-a ocolit elegant balansându-se pe niste pietroaie și și-a continuat drumul la vale. Mă întreb, din câți trec pe acolo (de-ai locului evident deși drumul pare a fi drum județean pe hartă) chiar nimeni nu are un topor sau fieraăstrău ca să taie crengile copacului căzut in drum?
În fine, pentru noi bicicliștii drumul este foarte pitoresc dar cred că un 4x4 ar fi mult mai potrivit pe acolo decât o biată furgonetă (vezi foto).
Atenție! Drumul NU are parapeți de sprijin, este doar o simplă defrișare cu buldozerul prin pădure, așa că încercați să evitați marginea dinspre zonele abrupte pentru că îmi lasă impresia că se pot rupe ușor.
De la Urluești drumul devine asfaltat, trece prin Ceparii Ungureni și coboară la D678A. Până acum am mers pe 703F.
Dacă vă era dor de civilizație iat-o: 678 A este un drum aglomerat cu circulație în viteză. Din fericire se pedalează pe acesta numai 500 m de unde se face la dreapta pe o stradă - Strada Liniei.
Strada, de pământ pietruit, șerpuiește pe lângă gopodăriile oamenilor ieșind în “drumul mare” - de fapt tot un drum de pământ (D245) dar mai bine pietruit - care duce spre Ceparii Pământeni. Traseu cu urcări și coborâri, pe alocuri cu pietre mari (apa a spălat pietrișul și nisipul) așa că trebuie atenție și o mână fermă pe ghidon la coborâre.
În fine, la ieșirea spre Bujoreni (ceva mai jos de Șuici - comuna pe unde am coborat către Călimănești la venire) strada devine integral din asfalt, o schimbare apreciată după urcările obositoare. De aici și până în Curtea de Argeș drumul coboară aproape continuu, cu urcări nesemnificative, pe un drum asfaltat destul de bine și populat surprizător de mult cu mașini pentru un loc pe care îl percep ca fiind liniștit.De fapt aceasta parte este comună cu drumul în urcare Curtea de Arges -Călimănești descris mai de mult pe site.
Câteva mențiuni:
- Mașina am lasat-o în Curtea de Argeș la 1 km de mănăstire.
- Am preferat urcarea prin valea Danului - Șuici - Paltenu - Robaia - Sălătrucel până la Călimănești (Căciulata) pentru că urcarea pana pe la Paltenu se face pe asfalt, apoi urmeaza o coborâre aproape continuă către Căciulata. Traseul la dus are cam 40 km și se poate efectua și cu o bicicletă cu furca fixă chiar dacă pe alocuri trebuie să descălecați.
- Traseul de întoarcere, cel descris aici, urcă mai puțin și parcă este mai puțin abrupt dar spre deosebire de primul are majoritatea porțiunilor de pământ pietruit mai mult sau mai puțin. Recomand călduros bicicleta de munte, altfel va trebui să mergeți destul de mult pe jos atât în urcări cât și la coborâre.
- Pe parcursul traseului am avut o pană la bicicleta Dianei, pană pe care am reparat-o cam prin Valea Danului.
- In ziua traseului (luni) nu a plouat deloc dar porțiunile de pământ aveau urme de la ploile din zilele precedente.
Link-ul catre harta traseului este aici. Mentionez însă că traseul se poate vizualiza usor în Google Maps alegând ca punct de pornire Căciulata, punct intermediar Valea Babei si sosirea la Curtea de Arges.
