Ziua 4: Baia de Arieş, Lupşa, Bistra, Câmpeni, Abrud, Buceş, Brad, Ormindea, 90-95 km
Drumul duce într-o coborâre lină pe lângă râul Arieş, ceea ce mi-a permis o abatere spre Câmpeni.
De remarcat pe drumul spre Câmpeni mănăstirea Lupşa făcută undeva la începutul sec. 15 de un boier local. A rezistat până la începutul sec. 19, când a devenit a uniților, apoi a revenit din nou ortodocșilor undeva la sfârşitul aceluiaşi secol.
Undeva după Abrud am trecut pe lângă faimoasa Roşia Montana.
Drumul începe să urce uşor, dar per total este accesibil și confortabil până în Buceș-Vulcan unde începe o coborare bruscă până în Zdrapți. Coborârea are o pantă pe care am evaluat-o la peste 12% și serpentine destul de multe pe aproape 10 km. Sincer, m-am bucurat că nu am intrat în Apuseni venind dinspre Deva pentru că ar fi trebuit să împing bicicleta câteva ore.
Chiar într-o coborâre abruptă drumul a fost dificil pentru că asfaltul nu este de calitate. De altfel, cam tot drumul prin Apuseni are asfalt vechi dar încă de bună calitate, mai puţin coborârea asta de unde începe și judeţul Hunedoara.
În biserica comunei am găsit o placă comemorativă, montată prin 1934, care comemorează revanșa lăncierilor lui Crișan. Răsculaţii au prins o contesă, au botezat-o în rit ortodox și au căsătorit-o cu forţa cu țăranul Clei Toader. De altfel, toată zona are multe mărturii despre răscoala lui Horea dar și despre revoluţia de la 1848.
Mai jos, o hartă a zonei din Buceş-Vulcan până în Abrud.
Am intrat în comuna Crișcior, unde se află o biserică veche ortodoxă, de data asta din piatră. Este de fapt singura biserică din piatră din zonă iar varianta iniţială, înglobată în biserica actuală, datează de la sfârşitul sec. 14. Din câte am citit, se pare că ctitorul (familia Bâlea) avea acces la zonele aurifere din Abrud, Roşia Montană sau Brad.
Impresionantă. Ce m-a întristat este că la 50 m se află ruinele unei alte biserici, probabil reformată, în curtea căreia, printre mormintele vechi se află morminte noi, ortodoxe.
Mai jos, o piatră de mormânt pe care, ca să o fotografiez, a trebuit să o curăț de vegetaţie.
E-adevărat că biserica este părăsită, dar locul cred că ar fi meritat respectat măcar din cauza mormintelor vechi. Unele pietre sunt zgâriate și oricum, cu excepţia mormintelor noi, locul este lăsat de izbelişte. Poate că măcar un muzeograf ar trebui să copieze inscripţiile astea (în maghiară) cât timp nu se distrug sau sunt distruse. Poate că unele pietre aparţin urmașilor cnejilor Bâlea, ctitorii bisericii de alături...
În fine, ajung în oraşul Brad unde mănânc ceva în parcul central. Încerc să vizitez muzeul aurului dar era cam 6 seara, aşa că era închis din câte mi s-a spus. Am cumpărat nişte apă și am plecat mai departe. Intenționam să îmi petrec noaptea în rezervația de calcare de la Crăciunești dar nu am reușit.
O nota importantă: apă de băut nu prea este pe gratis. A trebuit să o cumpar în general și am consumat cam 4 litri pe zi la care adaug și o supă sărată seara înainte de culcare, care să îmi aducă la normal cantitatea de săruri din organism.
Oricum, nu am reuşit să ajung decât până în Ormindea, abătându-mă de la E79, aflat în modernizare și luând-o pe 706A. La intrarea în Ormindea mi-am pus cortul pe o fâneață, cu o perspectivă frumoasă asupra văii și drumului european.
Total distanţă cca 95 km, drum destul de bun mai puţin în zona Buceş-Vulcan până în Criscior, modernizat după Brad. Panta mică la urcare, plat, coborârea abruptă și dificilă, cu serpentine pe aproximativ 10 km.
