Deșertul Negev acoperă mai mult de jumătate din teritoriul Israelului, peste 13,000 km2 sau aproximativ 55% din suprafața terestră a țării. Acesta are o formă triunghi cu vârful în jos fiind mărginit la vest de deșertul din Peninsula Sinai, și la est de valea Arava, care desparte Israelul de Iordania.
Relief carstic cu intruziuni vulcnice pe fundul craterului Ramon vazut din Mt. Ardon
Contrar la ce ne găndim în primul rând când e vorba de un deșert, in cea mai mare parte, Negevul este un deșert stâncos. Acesta constă din munți si platouri stâncoase întrerupte de văi adânci, normal uscate, care devin brusc albii de viituri tumultuoase în anotimpul ploilor.
De ce am alege un concediu în deșertul Negev? Pentru ca este fantastic, nu se poate compara cu nimic din ceea ce se vede în Europa. Cu peisajul său lunar în care alternează formele de erozoine cu cele carstice si cu intruziunile magmatice (vulcanice), cu culorile incredibile ale stâncăriei, cu varietatea si energia incrdibilă a reliefului, cu lumina specifică, este un rai pentru fotografi. Un alt motiv este acela că este comod și relativ usor accesibil, la doar câteva ore de București. Este o opțiune perfectă pentru extrasezon, perioada cea ma bună fiind perioada rece în Romania, octombrie-martie. Și nu în ultimul rând oferă toate aceste minunății la un cost rezonabil. Cu avionul low cost și cazările cumparate din timp, cu costul mașinii închiriate împarțit între patru persoane și cu ceva mâncare adusă de acasă (în localitățile din deșert posibilitățile de aprovizionare sunt limitate și pretul alimentelor e piperat) nu mai rămâne de plătit decât intrarea la parcurile naționale Ein Avdat si Timna (cca 6 Euro de persoana), restul obiectivelor fiind gratuite.
Din punct de vedere turistic, in deșertul Negev există mai multe parcuri naționale situate de-a lungul singurei șosele care îl străbate pe axa nord-sud (soseaua 40), parcuri care dețin o retea foarte bine pusă la punct de trasee marcate. Marcajele au diferite culori fără o semnifcație anume însa sunt perfect întreținute, regula de bază fiind aceea că de la locul unui marcaj trebuie să se vadă întotdeauna marcajul următor. Există un traseu magistral de la nord la sud prin întregul deșert, parte din “Israel National trail” și numeroase trasee pentru una sau mai multe zile, de legăturăîntre două puncte sau în circuit, durata secțiunilor pentru o zi fiind limitata de 5-6 ore din cuza căldurii de la orele amiezii. O alta regulă (in Israel sunt reguli stricte peste tot) este că accesul pe traseele marcate este permis cel tarziu la o oră după apusul soarelui, circulația nocturnă fiind interzisă.
În timpul lunilor de vară temperatura la amiază depășește 40 de grade recomandarea din toate ghidurile fiind ca turele (dacă totuși se fac) să fie întrerupte la orele amiezii. Temperatura zilei in lunile de iarna rareori depășește 20 de grade și poate sa plouă, însă ploile sunt scurte iar soarele foarte puternic necesită cremă de protecție din abundență. In ziua de după o ploaie substanțială, majoritatea traseelor sunt inpracticabile deoarece solul lutos al deșertului se transformă într-un patinoar pe noroi. Un fenomen specific al latitudinii la care se afla desertul este trecerea rapidă de la zi la noapte, durata apusului fiind mult mai redusă ca în regiunile temperate. Deoarece fusul orar al Israelului este identic cu cel al Romaniei în condițiile în care țara este situată mult mai la est, rasăritul și apusul soarelui sunt decalate cu circa o oră în avans astfel încât se înoptează mai devreme, acesta fiind un element de luat în calcul în planificarea traseelor.
Accesul spre deșertul Negev se face de la aeroprtul Ben Gurion din Tel Aviv pe autostrada 1 (Tel Aviv Jerusalem), dupa circa 25 km se trece pe autostrada 6 din care in zona localității Beer Sheva (considerață poarta deșertului) se desprinde soseaua 40, un drum cu două benzi pe direcția sud, care asigură accesul către obiectivele din deșert.
Locațiile cele potrivite de cazare pentru ture în deșert sunt de-a lungul soselei 40, în localitățile Sde Boker și învecinata Midreshet Ben Gurion (circa 160 km de la aeroport) care acoperă zona pacului national Ein Avdat, a circuitului Akev si a circuitului muntelui Tzaror respectiv localitatea Mitzpe Ramon de unde se pleacă spre toate traseele de pe marginea și din interiorul craterului Ramon.
Distanța pe șosea între între cele două locații fiind de circa 40 km care se parcurg in maximum o jumătate de oră, un singur loc de cazare acoperă fără probleme traseele din ambele locații. Dacă pâna la Mitzpe Ramon se mai întâlnesc pe marginea șoselei construcții răzlețe, ferme, cătune de beduini și chiar și un penitenciar, la sud de această localitate începe deșertul adevărat si nu mai există posibilități de cazare pâna aproape de intersecția cu soseaua 90 care duce la Eilat.
Eilat, stațiune la Marea Rosie este o bază de plecare pentru traseele din extremitatea sudică a desertului (parcul național Timna, Ada Canyon, Red Canyon, Mount Shlomo, etc.)
Exista mai multe resurse pe web privind traseele de trekking în deșertul Negev printre care două sunt de reținut: site-ul www.negevtrails.com care preintă trasee grupate pe număr de zile cu descrieri, hartă și posibilităti de sortare după mai multe criterii respctiv https://israelhiking.osm.org.il care conține o harta scalabilă cu curbe de nivel a întregului teritoriu. Din păcate, harta nu poate fi utilizată online în timpul turelor din cauza costului prohibitiv al roamingului de date în Israel. Se poate însă consulta la cazare și eventual se pot salva ecranele cu zonele de interes. Centrele de informații turisice atât din Midreshet Ben Gurion cat si cel din Mitzpe Ramon oferă hărți gratuite cu traseele din zonă.
Și acum despre tura noastră. Am avut la dispoziție sase zile pentru explorat deșertul incluzând și o vizită la fenomenul geologic care este Marea Moarta. In ultima zi am făcut și o vizită la fortăreața Masada, site inregistrat în patrimoniul mondial UNESCO.
In prima zi, am ajuns la Midreshet Ben Gurion după amiază. După cazare, deorece se întuneca la ora 5, nu am avut timp de un traseu propriu zis, mulțumindu-ne cu o plimbare foarte spctaculosă pe marginea abruptului (localitatea este situată pe un platou char la marginea văii Zin. De aici am putut admira zona muntoasă de vizavi luminată de soarele apusului.
Vedere din Midreshet Ben Gurion spre valea Zin și muntele Tzaror
In prima noapte a plouat abundent iar dimineață era ceață astfel încât am fost insistent sfătuiti de la centrul de informare din Midreshet Ben Gurion să nu intrăm în trasee din cauza noroiului. Chiar daca voiam sa o facem am constatat ca nu aveam cum să nu ținem cont de recomandare, așa că am recurs la planul B – ne-am suit în mașină si am plecat către Mitzpe Ramon unde aparent plouase mai putin. Pe drum ne-am oprit să vizităm orasul antic Avdat (site UNESCO).
La Mitzpe Ramon am parcat la marginea vestică a localității primul obiectiv fiind ”Camel lookout”, un vârf prevăzut cu foișor beneficiind de un peisaj excepțional asupra craterului Ramon.
Vedere de la marginea estică a craterului Ramon
Craterul Ramon nu este rezultatul unei activități vulcanice ci al unei eroziuni produse în epocile preistorice. In fapt este o vale pe fundul căreia curge râul Ramon având dimensiunea de 10 x 40 km cu pereți abrupți și adâncimea de peste 500m.
De aici am continuat pe poteca marcată care ține marginea craterului, făcând un circuit de circa trei ore după care ne-am întors la mașină. Dupa amiază am coborît în crater circa 12 km spre sud unde am făcut un al doilea circuit, traseu regasit pe hărți sub denumirea “Ammonite Wall & 660 Peak”care presupunea urcarea unei creste înguste ce oferea un peisaj unic de jur imprejur.
Vedere spre est de pe 660 Peak
Ziua următoare a fost dedicată altor două trasee dn craterul Ramon. Primul traseu de circa cinci ore a fost urcarea pe muntele Ardon. Cu cei 722m altitudine, vârful, situat pe marginea unui picior din platou este cel mai înalt punct de belvedere din interiorul craterului. Accesul către el este extrem de spectaculos, trecând altenativ prin zone carstice și vulcanice iar urcarea spre creasta care conține vârful se face pe o brâna.
După ce am încheiat circuitul muntelui Ardon, am mai facut un al doilea circuit mai scurt culminând cu urcarea pe conul vulcanic Harut.
Mt. Ardon văzut de pe vf. Harut
In a patra zi am revenit la zona Midreshet Ben Gurion pe care nu o putusem accesa în urmă cu două zile din cauza ploii. Traseul urmat a fost circuitul Akev (îl puteți găsi sub numele “Akev loop” pe site-ul de mai sus), o combinție de platou cu vale cu maxim potențial fotografic. Traseul marcat se apropie frecvent de marginea platoului și oferă imagini excepționale asupra văgăunilor din fundul văilor Zin și Akev și a muntelui Tzaror de vizavi.
Relief de eroziune in valea Zin
Dupa ce am încheiat circuitul (circa 5,5 ore) am vizitat si parcul national Ein Akev, locație cu plată in cadrul căreia se vizitează un canion adânc după care poteca urcă la nivelul platoului pe pasaje săpate în piatră.
In ziua următoare am părăsit zona centrală a deșertului și am coborât pe drumul 40 (și apoi pe autostrada 90) spre sud spre Eilat. Obiectivul zilei a fost parcul national Timna. Timna Park este la circa 25 de kilometri de Eilat fiind considerat unul dintre cele mai frumoase parcuri din lume datorită varietății peisagistice, geologice și arheologice de importanță mondială. Parcul are o suprafață de 60 km pătrati, delasarea în interiorul acestuia făcându-se cu mașina proprie. Parcul are trasee de drumeție pentru toate gusturile. Pe teritoriul parcului se găsesc vestigii antice și mine de cupru exploatate din vremea egiptenilor pâna in sec. 8 după Cristos. Aici am făcut mai multe trasee succesive, am vizitat principalele obiective însă a rămas destul de văzut pentru o nouă vizită, inclusiv urcarea pe cel mai înalt vârf care poartă numele parcului.
Fascinație geologică în parcul Timna
Seara ne-am plimbat pe malul golfului Aqaba iar cine a avut curaj a intrat și în apă (am fost atenționați de existența aricilor de mare).
In ziua a șasea am mers direct spre nord pe magistrala 90 prima oprire fiind la muntele Sodom, locul caruia îi este atribuită legenda biblică cu soția lui Lot transformată în stană de sare. Nu am găsit stana de sare însă am admirat un peisaj unic spre reliful deluros sculptat în sare cu lacuri de evporat apa din saramură pe fundal.
Coborărea de pe Mt. Sodom. In spate se văd iazurile de sare
În aceeași zi am vizitat fortăreața antică Masada unde s-a turnat in 1981 superproductia americană cu acelasi nume. Masada fost o fortăreață antică cu o poziție strategică însemnată, pe o colină situată la marginea de răsărit a pustiului Iudeei pe malul vestic al Mării Moarte. Colina se află la o altitudine de 63 metri deasupra nivelului mării, și la o înălțime de 450 metri față de nivelul Mării Moarte. După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus în anul 70 după Cristos, Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor, cei circa 970 de iudei din Masada preferând să se omoare după un îndelungat asediu pentru a nu cădea în mâinile romanilor.
Asfințitul ne-a gasit pe malul Mării Moarte admirând si fotografiind fantasticele formațiuni de sare.
Formațiuni de sare cristalizată pe malul Mării Moarte
