Luis Trenker (Alois Franz Trenker) a fost o figură importantă în lumea alpinismului în anii de glorie de la începutul sec. XX, anii marilor premiere din Alpi. S-a născut în 1892 în Urtijei, Tirol (St. Ulrich in Groden / Ortisei, acum în Tirolul de Sud, Italia).
Încă din anii de şcoală şi-a petrecut vacanţele ca ghid montan şi instructor de ski. În primul război mondial a fost pilot şi ghid pentru trupele care au luptat în munţi. Pasiunea pentru munte şi escaladă s-a îmbinat şi cu interesul pentru cinematografie. Perioada sa de glorie în acest domeniu s-a întins în anii tulburi dintre cele două războaie mondiale. A fost actor, producător şi regizor (sau co-regizor pentru filmările alpine). A fost iubit de germani pentru personajele eroice din filmele în care a celebrat tradiţiile germane însă nu a fost un apropiat al niciunui partid politic, refuzând să facă filme de propagandă. Cu toate acestea a fost acuzat pe nedrept de oportunism în perioada fascistă aşa că după război activitatea lui s-a concentrat mai ales pe filme documentare şi cărţi. S-a stins din viaţă în 1990 la venerabila vârstă de 97 de ani.
[ https://en.wikipedia.org/wiki/Luis_Trenker ]
[ http://www.tcm.com/tcmdb/person/193977%7C102498/Luis-Trenker/ ]
Un fragment din cartea sa "Meine Berge" este în mod deosebit apreciat de oamenii pasionaţi de munte, drumeţie şi escaladă. Deşi cartea a fost scrisă în 1931 recomandările lui Trenker sunt de actualitate şi reprezintă un adevărat ghid de etică pentru turismul montan.
"Să nu pleci niciodată într-o excursie pentru care nu ești pregătit. Alege întotdeauna ca ţintă un itinerar realizabil, dar în clipa în care îţi dai seama că nu-l poţi duce la bun sfârşit, renunţă la el. Să ai întotdeauna o rezervă de timp şi să nu te întreci cu minutarul. Să nu fii mâncător de piscuri dar nici să nu te fereşti de excursii care pretind greutăţi.
Să pregătești fiecare excursie amănunțit, cu gândul și fapta, indiferent dacă urci singur, cu prietenii sau călăuzit. Echipamentul sufletesc trebuie să fie la fel de bine pregătit ca și echipamentul material. Să știi să te porți cu oamenii pe care îi vei întâlni pe munte, însuflețindu-le încredere și căutând să îi înțelegi.
Să nu ajungi unul dintre aceia care nu văd nimic în afara stâncii. Să nu distrugi stânca înfigând în ea fiare inutile, nu uita că eşti alpinist, nu constructor de drumuri. Să ai în vedere mereu că în munți există pericole pe care, cu prevedere și înțelepciune, le poți evita.
Când ești pe munte să nu uiţi de educația și buna creștere pe care le-ai primit de la mamă și în școală. Necuviinţa, asprimea şi grosolănia nu înseamnă nici pe departe acelaşi lucru cu bucuria şi puterea. Să nu uiţi că excursia ta începe din gară şi că, dacă ai de gând să escaladezi piscuri, nu ai dreptul să asaltezi scările vagonului, demonstrând prin aceasta că eşti un tip teribil.
Să nu foloseşti coarda şi pitoanele drept firmă a breslei tale. Ţine-le în rucsac. Să umbli cu schiurile și bețele astfel încât să nu ameninți nici ochii, nici hainele vecinului tău.
Dacă te întâlnești în drum cu un călător singuratic, salută-l sau răspunde-i la salut. Să nu crezi că pentru a fi turist e nevoie să vorbeşti pocit sau în jargon. Renunță la obiceiurile de mahala, cu totul altfel a înţeles poetul când a spus "Auf der Berger ist die Freiheit" (În munți este libertate).
Să nu pângărești locurile prin care treci și să nu murdărești frumusețile naturii cu cioburi de sticlă, coji de ouă, hârtii şi cutii de conserve. Nu uita că și cel care vine după tine vrea să bea din izvorul limpede pe care tocmai acum îl tulburi.
Să nu suceşti niciodată indicatorul, nici măcar în glumă, în direcţia opusă. Derutarea poate avea consecinţe grave.
Să cânţi numai dacă te pricepi şi numai la timpul potrivit deoarece, de cele mai multe ori, iodlerele nu se potrivesc gâtului tău şi, cu atât mai mult, urechilor celor din jur. În general să nu țipi pe munte deoarece aceasta nu le place nici oamenilor, nici animalelor și nici ție nu-ți face bine.
Să nu arunci cu pietre în vale, nici din greşeală şi nici în glumă.
Să preţuieşti prietenia turistică în cel mai înalt grad. Dacă ești călăuză sau conducător, să nu-ți manifești superioritatea asupra celor mai slabi decât tine. Posibilitățile celui mai slab să fie unitatea de măsură a echipei.
Să nu uiţi că a părăsi un om pe munte poate fi o crimă. Dacă eşti între cei călăuziţi, încearcă să te comporţi cât mai bine şi caută să înveţi ori de câte ori ai ocazia.
Să nu uiţi că nu cade nimeni alpinist din cer dar că un alpinist perfect poate cădea de pe munte.
Fiecare străin care împarte cu tine bucuria unei excursii, să-ţi fie un prieten de două ori mai preţios dacă are nevoie de ajutorul tău, chiar dacă acest ajutor nu constă decât dintr-o înghiţitură de apă din bidonul tău sau dintr-o privire pe harta ta.
Să respecți cabana aşa cum ar trebui să-ți respecți propria ta casă. Să nu ai în cabană pretențiile pe care le ai într-un hotel de lux.
Să nu aduci cu tine în cameră schiuri sau pitoane, ploaie, frig sau murdărie şi dacă se poate, nici măcar sudoarea ta. Să nu cobori cabana la nivelul unei cârciumi. Cabana este un loc de odihnă şi de linişte pentru toţi. Nu face uz de aparatul de radio încercând să-ţi impui dorinţele în privinţa transmisiunii. Să nu te legi de personalul de servici iar chitara s-o atingi numai dacă ştii într-adevăr s-o mânuieşti. Pereţii de stâncă şi cei ai cabanei nu sunt potriviţi pentru exerciţiile de caligrafie.
Alege cu grijă locul de dormit, dar renunță la el de îndată ce vezi că alții mai obosiți sau mai slăbiți ca tine au nevoie de el. Nu te urca încălțat în pat şi nici nu încerca să urci sau să cobori scările în fugă atunci când ai bocanci în picioare. Fii atent cu focul şi lumina şi nu uita că cel care răspunde de cabană este cabanierul.
Lasă fiecare loc aşa cum ai vrea să-l găseşti când vei veni obosit în cabană.
Să nu furi. Să nu furi liniștea și plăcerea altora. Să nu furi beţe sau curele care-ţi lipsesc ţie de la schiuri. Să nu furi florile pe care natura le-a lăsat pentru toți. Să nu dobori sau să scrijelești copacii, numai pentru că nu știi să-ți folosești altfel puterea.
Să nu minți, să nu te lauzi, să nu exagerezi. Nu fii arogant şi lasă pe fiecare fericit în felul său chiar dacă-i vorba de un începător sau un excursionist ocazional. Nu blestema niciodată vremea sau legăturile schiurilor. Nu înjura. Respectă credințele și obiceiurile oamenilor de munte și nu începe să-ți bați joc de ele. Nu uita că ești oaspetele lor, ca de altfel şi al munților.
Păstrează nepătată onoarea de turist și fii mândru că ești o părticică din această nobilă confrerie.
Gândește-te plin de respect la cei care au inaugurat poteca pe care mergi şi la cei care au aşezat piatra de temelie a turismului.
Nu dezonora munții prin tentative donquijoteşti de record ci caută mai degrabă să le înţelegi sufletul."
[text adaptat după traducerea dr. Ioan Giurculescu, revista Munţii Carpaţi, sept. 1997]
