Povestea începe de la Viscri (Weiskirich), Rupea (Kohalm) fiind o așezare pe care am vizitat-o într-un alt circuit de cicloturism, venind dinspre Cincu-Șoarș-Jibert-Dacia (Groß-Schenk-Scharosch sau în maghiară Sáros-Soeibrig sau Zsiberk-Stin sau Garat).

Scurtă dar spectaculoasă, cu expunere mare pe ambele feţe dar şi o vedere pe măsură către zonele învecinate, porţiunea de creastă cuprinsă între şaua Netedu şi vârful Vânătarea lui Buteanu, partea finală a muchiei (piscului) Buteanu, este una din cele mai accesibile muchii nordice din munţii Făgăraşului.

Pe la începutul anilor '70 funcţiona la Sala Dalles un club numit "Terra 2000" unde aveau loc conferinţe pe teme de geografie, istorie, ştiinţele naturii etc. Era un punct de întâlnire al personalităţilor din domeniile respective ca de ex. prof. Alexandru Roşu, prof. Marcian Blehu, Vasile Sencu şi alţii.

Creasta Bucşoiului Mic (Creasta Balaurului / Creasta La Balaur) se desprinde de la baza sudică a vârfului Bucşoiul Mare (Bucegi) către est. Ea separă Valea Morarului de Valea Bucşoiului şi are un parcurs accidentat, punctat de colţi de stâncă ce-i dau aspectul unei spinări de balaur (de unde şi denumirea sa).

Luis Trenker (Alois Franz Trenker) a fost o figură importantă în lumea alpinismului în anii de glorie de la începutul sec. XX, anii marilor premiere din Alpi. S-a născut în 1892 în Urtijei, Tirol (St. Ulrich in Groden / Ortisei, acum în Tirolul de Sud, Italia).

Clubul Alpin Floarea de Colţ a fost înfiinţat în 1977 la iniţiativa lui Emilian Cristea. Nucleul de bază exista de mai mulţi ani sub forma unui grup format în jurul lui E.Cristea, cunoscut ca alpinist, scriitor şi fotograf. Activitatea s-a desfăşurat la început la Casa de Cultură Schiller apoi la Universitatea Populară Bucureşti. E.Cristea a fost preşedinte până în noiembrie 1982 când şi-a pierdut viaţa într-un accident regretabil.