Circuit în Carpaţii Meridionali, respectiv o scurtă incursiune în munţii Ţarcu între şaua Iepei şi şaua Şuculeţului... culmea de legătură cu Godeanu de la vf. Şchei până la vf. Tucilă... creasta munţilor Godeanu de la Godeanu spre est până la curmătura Soarbele... Retezatul Mic şi legătura cu Retezatul prin culmea Albele - Scorota - Drăcşan - şaua Plaiul Mic... şi întoarcerea la Gura Apelor prin şaua Judele - Zănoaga - platoul Radeş.

O statistică a celor mai înalte vârfuri din Carpații românești ne arată că sunt 13 vârfuri care depășesc altitudinea de 2500 m. Toate cele 13 vârfuri se găsesc în Carpații Meridionali fiind grupate (de la vest la est) astfel: două în Retezat (Peleaga – 2509 m și Păpușa – 2508 m), unul în Parâng (Parângul Mare – 2519 m) opt în Făgăraș (Negoiu – 2535 m, Lespezi  - 2517 m, Cornul Călțunului – 2505 m, Vânătoarea lui Buteanu - 2507 m, Viștea Mare – 2527 m, Moldoveanu – 2544 m, Dara – 2500 m, Hârtopu – 2506 m) și două în Bucegi (Bucura Dumbravă – 2503 m și Omu – 2507 m). Se mai spune că ar mai fi un al paisprezecelea punct în care altitudinea atinge pragul de 2500 m pe culmea Morarului din Bucegi, însă aspectul crestei în zona sa înaltă este mai curând unul plat iar un asemenea vârf nu apare marcat pe nici o hartă.

Propunerea pentru zona Trascău - Muntele Mare în mini-vacanţa de Rusalii a fost bine-venită în contextul atâtor coduri de avertizare care au colorat - neplăcut pentru drumeţiile la munte - mai toată primăvara. Locurile sunt pitoreşti şi chiar dacă nu excelează prin înălţimi mari au un farmec aparte aşa că revenim de fiecare dată cu încântare.

Colţii Trascăului

Pentru wk-ul combinat cu 1 iunie pare că prognoza meteo pentru zona de sud, mai puţin înaltă, este mai favorabilă aşa că ne hotărâm să pornim spre Herculane. Zona munţilor Cernei-Mehedinţi, chiar dacă nu foarte înaltă, oferă o bogăţie de trasee prin locuri pitoreşti.

Pini negri de Banat (Cheile Ţesnei)

Colonelul, pe numele lui adevărat Alexandru Stoenescu, a fost unul dintre primii oameni pe care i-am cunoscut atunci când am început să frecventez clubul alpin Floarea de Colt Bucureşti cu vreo 5 ani în urmă *. Potrivit de statură, cu un zâmbet prietenos şi ochi vii, stătea în primele rânduri la adunările de la sala din Biserica Amzei şi era întotdeauna gata să dea o mână de ajutor atunci când era nevoie. Odată ce te cunoştea, te întâmpina cu un tonic "Ce mai faci dragule?" A fost pilot militar pentru 27 de ani, de aici şi porecla. În anul 2006 a sărbătorit activ 60 de ani de drumeţie montană, un jubileu nu tocmai la îndemâna oricui, şi peste 80 de ani de viaţă. Aşa că m-am hotărât să-i pun câteva întrebări. Ar putea fi şi un început de istorie orală al clubului. Întrebările şi intervenţiile mele apar cu litere cursive.

Născut în Sibiu la 19 octombrie 1933, Matei Schenn și-a început activitatea sportivă în anul 1950 la clubul Voinţa-Sibiu, unde a practicat atletismul, înotul şi turismul. S-a dedicat însă alpinismului, sub îndrumarea antrenorului Toma Boerescu.