Cred că toată lumea știe unde este statiunea Baile Herculane. Valea în care se află este mărginită la vest de munții Cernei (Vf Arjana, Zascol) și la est (spre Oltenia) de munții Mehedinți. În munții Mehedinți sunt multe din traseele importante pentru cei care vin în zonă și anume: Crovurile (Mare, Porcului etc), poiana Beletina, Vârful lui Stan. De partea cealaltă a Munților Mehedinți, spre est , cam in dreptul Poienii Beletina se află localitatea Isverna.
Isverna este un "cap de linie", în sensul că nu există un drum care să tranziteze satul ci trebuie să intri și să ieși prin același punct. Accesul se face de obicei dinspre Baia de Aramă via Târgu Jiu.
Există o șosea de legătură între Herculane și Isverna, șosea care trece prin Baia de Aramă, un drum bun pentru circuația auto.
Noi am preferat la dus autostrada București-Pitești, Horezu, Targu-Jiu iar la întors coborârea spre Turnu-Severin, Craiova, Balș (drumul expres Craiova-Pitești este deschis în zona Balș), Pitești, autostrada spre București.
Timpul necesar pentru a ajunge acolo cu mașina este de aproximativ 5 ore.
Zona este cunoscută pentru traseele cicloturistice, dar și pentru traseele montane de acces spre Poiana Beletina și Vârful lui Stan pe o parte și Piatra Mare a Cloșanilor pe de altă parte sau peștera Isvernei.
Drumurile sunt în majoritatea lor proaspăt asfaltate, cu fonduri ale UE prin intermediul diverselor programe de dezvoltare.Cele secundare sunt înguste, cu diferențe de nivel și curbe strânse, amintindu-mi de zona montană din Grecia.
Mai jos voi descrie în amănunt traseele (montane și cicloturistice) făcute într-o săptămână în zonă.
Punctul de plecare în traseele descrise este de obicei pensiunea "La Mustață", situata intr-o zona cu o vedere panoramica superba, unde ne-am cazat.
Ziua 1: Valea Coșuștei - Izvorul Coșuștei, Cascada Coşustei
NOTA
Coșuștea este un râu care izvorăște de lângă Isverna și se varsă în râul Motru pe lângă localitatea Corcova (lungime aproximativ 75km) .Am încercat să îl găsesc pe Google Maps dar fără succes-râul Coșuștea nu este reprezentat pe Google Maps. În schimb l-am găsit pe BING maps, căutând în mod special râul Coșuștea.
În dreptul sediului Primăriei Isverna sunt o serie de indicatoare care arată spre Biserica Sf Voievozi, Peștera Isverna (cam la 10 min de indicator) și spre Izvorul Coșuștei (aprox 12 km).
Traseul urmeaza valea Coşuştei, prin satul Giurgiani (a nu se confunda cu Giurgeni-alt sat!) şi satul Isfa, pe un drum pitoresc, neasfaltat, ciclabil sau bun de parcurs cu mașina (parțial). Noi am ales să îl parcurgem pe jos, drept încălzire pentru traseele viitoare.
La ieșirea din satul Giurgiani drumul devine potecă (uneori abia vizibilă) și după câteva sute de metri timp în care am traversat apa de două ori, pe partea dreaptă, se vede cascada Coșuștei (vezi foto) iar un pic mai sus de ea, sub grohotiș, este izvorul Coșuștei.
Pe hartă am observat că dacă se continuă urcarea pe stânci în sus (posibil cățărare pe porțiuni) se poate traversa muntele și se "iese" în cheile Țăsnei. Nu știu să existe vreun marcaj sau potecă continuă pentru traversarea muntelui înspre valea Cernei (BaileHerculane).
Traseul este doar de drumeție, pe drum în mare parte orizontal sau în urcare ușoară iar nouă (mie și Dianei) ne-a luat aproximativ 7h dus-intors de mers lejer.
Ziua 2: traseu de ciclism Isverna - Valea Coșuștei - Cheile Coșuștei - Ilovăț și retur, 60 km
Pentru că părea să fie o zi mai ploioasă am ales să pedalăm și să parcurgem Cheile Coșuștei.
Plecarea se face din Isverna pe DC 50 ( drum asfaltat, singura ieșire din sat) până în drumul județean iar de la intersecția cu acesta o luați la dreapta spre Nadanova și Cerna-Vârf. Ultimul sat, Cerna-Vârf, este situat aproximativ între două "cornete", așa se numesc dealurile calcaloase din zonă, dealuri care izbucnesc din câmpie abrupt și au pante împădurite.
Drumul asfaltat (671E, drum local) continuă de-a lungul Coșuștei și cam la 1 km de satul Cerna-Vârf încep Cheile Coșuștei, intrarea fiind marcată de stânci mari pe partea stangă.
Traseu prefect ciclabil, proaspăt asfaltat, fără pante mari. Drum pitoresc aproape de apă (în unele locuri șoseaua are aproximativ doi metri deasupra apei).
Pe lângă frumusețea drumului prin chei, interesante sunt și drumurile de pământ, uneori pietruite, care pleacă in munte din șosea și care pot fi o provocare pentru cei pasionați de ciclism montan. Noi am explorat parțial un astfel de drum care la rândul lui parcurgea cheile unui afluent al Coșuștei și care se pare că ajunge în final în satul Balta, ocolind un "cornet".
Ieșirea din cheile Coșuștei se face în dreptul satului Firizu de unde drumul continuă într-un peisaj la fel de frumos, până în Ilovăț.
Returul spre Isverna l-am făcut pe același drum admirând peisajul din sens invers de data asta. Nici întoarcerea nu a fost dificilă sub aspectul efortului fizic, așa că pentru a mai plusa un pic, din satul Cerna-Vârf am ales un drum de întoarcere până în Isverna prin Nadanova.
Drumul prin Nadanova este asfaltat dar nu l-am găsit ca indicativ pe nici-o hartă. Marcajele de pe el arată că face parte dintr-un traseu de MTB , iar panta pe o porțiune de 3 km este considerabilă,17%!
Cred că deși asfaltat drumul deservește mai degrabă utilajele agricole decât traficul normal auto. Sunt curbe strânse și pantă mare.
Ziua 3: Piatra Cloșanilor
Descriere suplimentară traseu: https://sites.google.com/site/romanianatura59/home/carpatii-meridionali/mehedinti/ascensiune-pe-piatra-closanilor-muntii-mehedinti
Este un munte situat la marginea traseelor care se fac de obicei plecând din zona Bailor Herculane și de aceea eram cu atât mai mult curioși să îl vedem.
Înălțimea este de numai 1421 m (Vf Piatra Mare a Cloșanilor) iar accesul cu unele porțiuni de minimă cățărare mi-a adus aminte de Piatra Dragoslavelor din zona Rucăr. Traseul marcat are cabluri de asigurare, lucru bun de altfel pentru că stânca este friabilă.
Timp parcurgere aproximativ 5h în urcare și 4h coborâre.
Din Isverna se merge cu mașina până în satul Cloșani (Atenție, a nu se confunda cu satul Obârșia Cloșanilor care deși seamănă ca nume este în cu totul altă parte!) cam 35 km. Se traverseaza apa și apoi, din apropierea podului, se vede marcajul- punct roșu. Se pornește pe uliță care devine repede o potecă abruptă, care se transformă după 15 minute devenind un drum forestier cu pantă lină. Se urcă pe punct roșu incă aproximativ o oră până la o intersecție cu punctul albastru – care marchează creasta. Continuăm pe punctul albastru pe o vale cu lapiezuri, în urcare ușoară până se ajunge la baza stâncăriilor. Timp total pană aici – 2 ore, pantă confortabilă fără diferență de nivel semnificativă.
De la stâncării poteca este mai puțin clară, dar marcajul ajută. Urcuș abrupt , cu priveliște frumoasă de pe stâncile care formează creasta. De la intrarea pe creastă (șaua dintre Vârful Piatra Mare și Piatra mică a Cloșanilor) traseul durează cam 3 ore până la vârful Piatra Mare a Cloșanilor. Traseul are o porţiune abruptă de săritori, cu cabluri, bine intreţinute, roca fiind foarte friabilă. Efortul merită pentru priveliștile deosebite (se vede podișul Mehedinți înspre Godeanu si Retezat, culmea Oslea, muntii Vâlcan) De menționat că pe vârf există o serie de panouri, aliniate cu masivele muntoase și care explică munții și înălțimile vizibile de pe vârf. Narcisele care impanzesc creasta erau neinflorite, dar ne-am bucurat de viorele si flămânzica stâncilor (o specie de draba).
Traseul de creastă continuă pe punctul roşu si albastru incă aproximativ 20 minute, apoi coboară prin Vârful Colțu Pietrii către către lacul de acumulare Valea Mare. Din păcate însă, fără o mașină care să aștepte la mica stațiune de lângă lac, ai de mers cam 8 km pe drum asfaltat. Pentru a evita acest lucru ne-am reîntors lângă Vârful Piatra Mare iar la bifurcația PR+PA, am ales PR, care mege pe sub creasta (reamintim că venisem pe PA, pe creasta). Traseul este ușor bălăurit, trece inițial prin arborete cu lapiezuri, cu potecă slab conturată dar marcaje bune. Cu puțină atenție însă se parcurge porțiunea asta până se ajunge într-o zonă cu copaci bătrâni unde orientarea este mai ușoară. Coborâre continuă, uneori dificilă din cauza lapiezurilor.
Spre deosebire de varianta de urcare, poteca de coborâre merge numai prin pădure , cu mici puncte de belvedere și cu destule fenomene carstice- lapiezuri, doline, mici faleze de calcar. Practic facem drumul invers dar pe sub creastă, printr-o pădure matură, pe un teren accidentat, foarte putin umblat, poteca aproape inexistentă.
Ziua4: tură de biciclete până în satul Ponoarele, vizitarea lacului Zăton, Cheile Băluței, Podul lui Dumnezeu
Tură de aproximativ 40 km, practic integral pe asfalt, cu urcușuri și coborâșuri.
Ieșirea din Isverna prin același loc ca și în turele precedente, Isverna, Giurgiani, Seliștea, Ponoarele. Din drumul județean 670 se face la dreapta pe Drumul Lapiezuri, drum de pamânt pietruit, cu panouri explicative și se iese deasupra lacului Zăton, cel mai mare lac carstic din țară. Este un lac temporar care se formează primăvara și dispare probabil complet în perioadele de secetă datorită scurgerii apei prin galerii, pâlnii de scurgere de diamentru 10-30 m, numite local ududoaie.
Până la lac drumul coboară prin Câmpul de Lapiezuri, prilej pentru odihnă și admirarea priveliștii.
Am profitat de bicicletele de munte pe care le avem și din Câmpul de Lapiezuri am intrat direct în drumul către satul Băluța și spre cheile cu același nume. În ciuda drumului asfaltat, de buna calitate, pantele mari au făcut dificilă pedalarea până la intrarea in cheile Băluței de unde drumul este aproximativ orizontal.
Fotografii aici: https://photos.app.goo.gl/KMWHPU9N1dy1E8E47
Cheile au lungime de 2 km, iar pe la jumătatea lor se află peștera Băluței (făcută desigur de apa Băluței). Traseul asfaltat a continuat până în Delureni, unde drumul de pământ nu are podețe așa că apa (mică totuși) trebuie trecută cu atenție. Cu bicicletele e mai complicat pentru că sunt bolovani în vadul Băluței, eu nu i-am observat la traversarea cu bicicleta, iar asta m-a costat o baie parțială.
Am aflat de la niște localnici că dacă totuși se continuă pe drumul de pământ pietruit devenit apoi potecă (?) pe marginea Pârâului Râieni (sau Răieni, am întâlnit ambele denumiri) se ajunge in statiunea Bala de Sus unde sunt băi termale.
În fine noi ne-am oprit un pic după ce s-a terminat partea asfaltată a drumului și spoi ne-am întors către Ponoarele pe același drum, abătându-ne un pic ca să vedem și Podul lui Dumnezeu- un pod natural imens de stâncă pe care există circulație auto.
La returul către Isverna am profitat de ocazie și am explorat pe biciclete zona satului Bârâiacu, unde există o scurtătură către Baile Herculane. Nu recomand totuși folosirea auto pe acolo deoarece drumul deși asfaltat , este îngust aproape de o bandă pe alocuri, pante mari și curbe în”ac de păr”. Pentru biciclete însă este o încântare.
Profit de ocazie pentru a semnala încă un traseu, asfaltat , dar dificil pentru auto din cauza îngustimii și anume Isverna-Giurgiani și de acolo la stânga către Moara lui Surdei pe 671E către localitatea Godeanu și ieșire în DN67D către Herculane. Drumul ocolește Baia de Aramă și cred că se câștigă cam 40 km. De asemenea o încântare pentru bicicliști.
Ziua 5: clasicul traseu către poiana Beletina - Vârful lui Stan - Crovul Mare - ocolire Vârful Broscan - coborâre Isverna
Timp total 7-8 ore.
Traseul începe din spatele pensiunii La Mustață pe marcaj Triunghi Albastru care nu există pe aplicația Munții Noștri, dar poate fi regăsit pe harta fizică. Poteca lasă în stânga Potcoava (Poienile Mehedinților)- un amfiteatru imens de stâncă vizitabil, cam la 30-40 min de pensiune și urcă devenind un drum de pământ pe unde cred că urcă oile la păscut în Beletina. Urcare ușoară, potecă la început îngustă dar apoi lată. Marcajul triunghi albastru, bine făcut, duce până în poiană. Timp: 2-3 ore.
Am parcurs integral poiana, pustie la momentul respectiv pentru că nu urcaseră oile, coborând un pic către partea dinspre Herculane, pentru a intersecta traseul care duce din Crovuri către Vârful lui Stan. În felul ăsta am evitat culmea Mazdronea plină de lapiezuri, pe care o văzusem într-o excursie precedentă. Traseul se vede clar pe aplicația Munții Noștri sau pe hartă.
Returul de pe Vârful lui Stan a fost pe același traseu până în Crovul Mare de unde am ales coborârea în Isverna pe cruce roșie. Poteca de coborâre este lungă, iar în final cu o priveliște panoramică asupra zonei Pereților Calcaroși ai Coșuștei, izvorul și cascada Coșuștei, Isverna și podișul Mehedinților.
Coborârea în Isverna ne aduce pe drumul parcurs în prima zi către cascada și izvorul Coșuștei.
