Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

saptamina 24-30 iunie 2019

acum 3 luni 2 săptămâni - acum 3 luni 1 săptămână #3656 de angela
Si... s-a terminat si luna iunie- acesta este ultimul raport din aceasta luna calendaristica cu vreme buna si rea, dar macar s-a incheiat cu un sfirsit de saptamina promitator pentru cei care fug de caldura din oras pe munte.

dar, gata cu introducerea, sa trecem la 'miez', pe rind, in ordinea sosirii in cutia mea de email a rapoartelor de tura.

De data aceasta am primit primul raport de la Ion H, dintre cei care au fost in tura cu R3003:
29 iun 2019 Poiana Tapului-Stana Regala-Sinaia, impreuna cu neobositul 'nea' Tacutu si Andrei si Ioana.
photos.app.goo.gl/hSP74dNPyBppjakR8

Simbata, Iura a fost din nou pe munte, si ne trimite un raport documentat si ilustrat cu un album deosebit, cum ne-a obisnuit:
BUCSOIUL MARE - OMU PE DRUMUL LUI DEUBEL

(Gura Diham - Prepeleac - Bucsoiul Mare - Omu - V. Cerbului - Plaiul Fanului - Busteni)

Friedrich Deubel, calauza de acum mai bine de 100 de ani, membru al Siebenburgischer Karpaten Verein (SKV) sectia Brasov a facut prima amenajare a potecii, incluzind si marcaj, in 1886. Poteca lega vechea cabana SKV Malaiesti de locul numit "La Prepeleac" si de acolo ducea la varful Omu. A fost refacuta in 1898 de catre SKV In semn de recunostinta adunarea generala a SKV din 1898 hotaraste sa se dea noului drum numele Drumul lui Deubel. Un an mai tirziu, in 1899, Societatea Carpatina Sinaia amenajeaza si poteca dintre Prepeleac si poiana Pichetul Rosu, sponsor fiind Take Ionescu, al carui nume il poarta de atunci aceasta poteca.

Despre tura de simbata a Clubului la care au luat parte 14 muntisti ar fi de remarcat faptul ca in miezul verii a fost nevoie de canadiana, manusi si caciula, folosite din plin, si chiar asa, vantul glacial de pe creasta si real feel-ul de -6 grade celsius anuntat de Meteoblue a creat reale probleme. Fara a zabovi la Omu din cauza frigului, am coborat pe Valea Cerbului, tapisata de covoare de flori de munte intalnind si cateva capre curioase care nu se sfiau sa plece din poteca. Marcajul banda rosie de pe Drumul lui Deubel (aparent si celelalte din zona) au fost reimprospatat de anul trecut si se prezinta foarte bine.

Albumul turei:
photos.app.goo.gl/ZEJmtSb3LEL4kGti9

Si Anca V a fost in aceasta tura:
photos.app.goo.gl/jtDDxDE4NZE2qEbb8

Daca deocamdata atit am primit, ma pun si eu... in coada cu 2 albume-raport, pentru ca am facut 2 excursii in aceasta saptamina. Din pacate la prima nu am gasit cu cine sa merg, asa ca din cele 2 zile planificate am avut 'flexibilitate' si am ales pina la urma sa dorm nu o noapte ci doua nopti la Malaiesti, unde in timpul saptaminii am gasit cazare fara rezervareaa si am profitat de acest lucru. Nu a fost 'pustiu' de loc, cum s-ar crede poate, atit plimbareti la o zi, cit si altii in grup mai mare sau mai mic au aparut la cabana, inclusiv straini, dintre care in prima seara am remarcat un grup de ucrainieni, vorbitori de rusa (am inteles eu din ce vorbeau, daca tot m-a dus viata sa invat acea limba cind am facut un stagiu la Dubna), iar a doua seara a fost un grup de americani (deh... asa e viata, te duce ba colo, ba dincolo... culmea e ca te intorci... la Malaiesti! si ii remarci pe cei mai galagiosi de la cabana :D)
Pe 'scurt', am plecat din Busteni, am indurat niste noroaie scirboase pe drumul spre Poiana Izvoarelor, unde niste vaci au facut drumul inca si mai rau decit era... am aterizat si in noroi cu un genunchi, incercind sa il evit pe un lemn pe care am derapat. In afara de aglomeratia de pe Valea Cerbului (si din gara Busteni!) miercuri am intilnit primii excursionisti 'mai seriosi' in Pichetul Rosu, o pereche- veneau, dupa spusele lor de la Malaiesti, pe Take. Dupa Pichet am remarcat cu nu prea mare placere o multime de doborituri de copaci, din fericire cineva (Salvamont?) trecuse si taiase o multime ca sa elibereze poteca.... dar si ceva 'alunecari de teren' locale, din cauza probabil a vremii din acest an, a avut de suferit destul de mult poteca. Este insa circulabila, pacat ca este un pic cam degradata, au trecut vremurile peste ea.
Fiind cald si umed, si eu poate prea obosita dupa caldura si biciclelile acumulate in zilele anterioare (plus ca nu ma grabeam nicaieri prea tare) am ajuns la Malaiesti pe la ora 3, am cerut cazare pentru o noapte sau poate doua, m-am instalat intr-o camera de 3 (si intelesesem de la cabaniera ca voi fi de fapt singura, ca aveau suficiente locuri in urmatoarele nopti- camera respectiva nu era rezervata inca). Am promis ca pina seara sau dimineata le spun ferm cit stau si am plecat la plimbare, dar nu spre Padina Crucii, cum ma gindisem anterior, ci doar spre Hornuri, pe vale, doar ca sa fac inspectie... Mi-am dat seama ca mai bine las pentru a doua zi acea urcare abrupta, in fond imi pot permite sa faca o tura de o zi lunga cum voi avea chef, fara graba si sa imi menajez si genunchii, si ziua de joi fiind cu vreme perfecta in prognoza.
Joi am plecat de dimineata, 6 si ceva (seara la cabana la vremea asta nu ai sanse de vazut vreun apus frumos din pacate, iar dimineata la 5.30 cind am iesit am vazut un rasarit mai interesant, dar nu imi luasem aparatul cu mine... asa ca nu am prins in poza soarele intre cele doua straturi de nori spre vale.). In Padina Crucii nu mai era aproape deloc urma de rododendron, cum imi sugerase oarecum si cabaniera pe care o intrebasem daca stie ceva de ei- a spus ca au inceput cu 2 saptamini in urma. I-am pozat pe cei gasiti 'de saminta', rataciti, ceva mai multi pe culmea Tiganesti, pe traseul spre Scara. Am mers pe indelete, ma tot gindeam ce sa mai fac, am facut pauze si poze (cam 'putine' dupa un prieten!). I-am vazut la 'pauza' de munca pe marcatorii de la Voluntari in Carpati in zona unde se desparte poteca de Ciubotea de BR. Am mers pina la Omu, si fiind 12, am mincat si o ciorba de legume. Dupa masa am pornit spre Bucsoiu, cu un vint tare neprietenos, sa incerc sa cobor pe Brina Caprelor, pe care o inspectasem vizual saera anterioara si mi s-a parut oarecum inexplicabil ca mai toti veneau pe Fata Hornurilor (expunere nordica) la cabana si nu indraznise nimeni sa intre pe brina (expunere vestica), desi pe drumul de vara se lateau spectaculos niste limbi/cimpuri mari de zapada (si i-am vazut pe destui inaintind cu prudenta maxima sau ocolind, in inspectia mea de pe vale).
Cu ocazia unei opriri mi-am uitat ochelarii de soare, dar mi-a dat seama abia pe Brina Caprelor ca imi lipsesc. Eh, asta e... altii!
M-am intilnit cu un solitar, apoi cu 2 intr-o echipa, venind dinspre vf Bucsoiu, probabil pe drumul lui Deubel. Traseul cam cum il stiam, neplacut pe portiuni - degradat, pe urcarea spre vf Bucsoiu si pe coborirea dinainte de bifurcatia cu Brina Caprelor.
Pe brina doar vreo 3 locuri unde era ceva zapada, un petic era deasupra firului potecii, unul trebuia ocolit, dar exista varianta calcata/poteca mai jos - acolo a fost un loc mai sensibil, dar nu problematic, unde chiar m-am intilnit cu o pereche venind din sens invers. Un pic mai neplacuta a fost coborirea finala in vale, dar stiam ca e, pentru o persoana mai neexperimentata si care nu stie poteca, poate fi un pic mai greu sa se orienteze corect intr-un punct.
Am ajuns devreme la cabana, am mai stat si la soare si la apa, mi-am spalat tricoul in piriu... iar mai tirziu am facut o plimbare la si prin/pe linga cascada, care avea desigur apa din belsug cum am vazut mai rar.
Seara s-a uritit vremea, se asteapta furtuna care a si venit in cursul noptii, dar pentru dimineata prognoza era ca va fi acceptabil. M-am sculat devreme, aveam de gind sa cobor sa ajung acasa la o ora rezonabila, ca nu eram gata cu pregatirile pentru Fagarasul pe care am incercat sa il pregatesc, dar oamenii cu care vorbisem erau cam... 'neclari'. Pe drum (prin Glajerie, Diham...) a fost asa si asa, nimeni desigur la ora aia, nimic de remarcat in mod deosebit decit poate ca vremea era mai urita, muntii nu se vedeau, iar la Diham a trebuit sa ma imbrac ca imi era frig. Am facut o pauza de rehidratare... dupa ce m-am prins unde este apa! Nu am intrat in cabana, nu aveam de gind sa mai pierd vremea, desi tocmai estimasem ca voi prinde pauza de trenuri de la prinz pina ajung eu la vreo gara.
Am ales la intersectie sa merg spre vf Grecu, sa 'le dau o sansa' muntilor sa ii mai vad, ca era un nor umed generalizat in jur. Ma intrebam daca sa fie Azuga sau Busteni destinatia, in final am decis pentru Coama lunga spre Busteni in ideea ca macar ma duc si imi cumpar piine ca nu mai aveam acasa, ca e LIDL in drum. Si nu ar fi fost nimic special de remarcat despre traseu, daca nu as fi avut supriza unei haite de ciini ciobanesti care s-au repezit spre mine imediat dupa cabana Vinatorilor de Munte. sub Leuca Mica. Oile erau in Leuca Mica, m-am prins eu, la inceput a venit un 'sef' de ciini singur, linistit, l-am intrebat ce cauta pe acolo singur, apoi a mai venit unul, tot linistit, dar pe masura ce inaintam spre poteca de sub virf au navalit inca citiva din padurea din fata, unii chiar furiosi si latrind, intaritindu-i si pe cei 2 'linistiti'. S-au repezit la mine, asa ca mari alegeri nu aveam, nu raspundeau la comanda vocala :) asa ca m-am lasat jos, continuind acelasi 'dialog'. Atunci si-au schimbat atitudinea si s-au dus 'la oi', cum ii certam eu cu convingere 'suparata'. Am trecut pe sub Leuca mica, si dincolo de ea, uitindu-ma in urma am vazut oile in coborire, probabil mergeau spre Grecu. Ciinii nu se vedeau, cei 'rai' erau probabil la adunatul si minatul lor din urma si din parti, asa ca am grabit pasul si m-am intilnit in padure, mai incolo, la ceva distanta, cu cei doi 'linistiti', pe care din start i-am luat tare ca ce cauta 'nesimtitii' acolo, la atita distanta de turma- ei erau avangarda, in recunostere probabil. Am trecut de ei fara probleme, s-au intors din drum spre oile lor, de parca ar fi ascultat de boscorodelile mele la adresa lor :)

Se racorise si in Busteni sensibil, in gara a trebuit la un moment dat chiar sa ma duc la soare (care cam ardea), ca mi se facuse frig la umbra. Am luat trenul de 2.
Albumul de Malaiesti:
photos.app.goo.gl/BoK9e9xd91JeGDNp6

Pina seara am reusit sa organizez in cele din urma echipa de Fagaras, si simbata dimineata ne-am adunat 4 la Turbotequila, la 'ora 6', locul clasic de intilnire cind mergi spre munte via A1: cu Silvia, Oana si Mihai R. Am reusit sa fim acolo toti la timp, asa ca pe la 6.12 am luat-o din loc spre Piscu Negru. Drumul a fost fara evenimente, daca nu punem ca starea drumului a fost mult mai rea fata de anul trecut, si ca (se pare ca abia deschisesera transfagarasanul) iesisera la pascut destui care ne frinau oarecum inaintarea, ca noi 'aveam treaba'! nu cascam gura.
Am ajuns totusi onorabil, sa fi fost 9 jumate? ne-am pregatit si ghici cine ne vede??? Ilinca! Era cu parintii, cu Florin, cu Vali Penes- pentru o tura de o zi pe vf Lespezi. Sosisera la ciuteva minute in urma noastra. Noi renuntasem la ideea de a merge pe varianta Lespezi spre Caltun, in ideea ca zapada nu se stie... am ales ceva mai light, sa urcam cu casa in spate direct la Caltun pe TA. Dupa ce ne-am mai conversat, am luat-o in sus, fara graba, pe indelete. Ne-a parut rau ca nu puteam merge impreubna, dar nici nu am fi putut sa tinem pasul cu ei, si nici nu era prudenta abordarea, ca nu se stia ce zapezi si unde ne pindesc... Nu luasem echipament de iarna.
Primul podet era in stare buna, doar putin se misca, asa ca preventiv am trecut unul cite unul, cu bagajul greu e mai bine asa, sa nu te stresezi. Al doilea, de sus... nu l-am gasit, dar se trecea valea din piatra in piatra daca te orientai bine. Vremea era frumoasa, doar noi pe traseu, cam racorica, iar pe masura ce urcam era cam vint, acolo unde putea sa fie. Ne-a luat destul timp sa ajungem la lac, dar nu ne grabeam, ne-am oprit de poze, de rododendroni, de voie. Aproape de lacul Caltun era tot mai tare vintul, si eu eram singura care stiam cum e cind bate vintul acolo- ca e polul vinturilor!! fetele nu mai fusesera cu cortul in Fagaras, asa ca era sa fie o experienta pentru ele, dormitul la Caltun! Din pacate vintul a fost tot mai turbat si nu ne-a lasat deloc in acest sfirsit de saptamina, si, si mai rau a fost, ca nici vizibilitate ca lumea nu prea am avut inspre sus!
Am luptat serios cu instalatul corturilor, vreo ora poate, apoi am intrat inauntru sa mincam 'de prinz', ca nu era de stat afara! ne-am pus 'toate hainele'!! asa ca la plimbare am pornit cam tirzior... primii au plecat Oana si Mihai, si Silvia si cu mine sensibil mai tirziu- ei probabil erau deja in Portita cind am trecut noi pe linga lac. Initial am zis hai pina in Portita Caltunului, sa vedem cum se prezinta zapada.
Era circulatie turistica, am vazut lume si pe Laitel, veneau si dinspre Negoiu- am vorbit cu unii, fusesera pe virf. Erau suprafete destule de zapada, dar erau si urme, mai rau spuneau ca este pe la virf - Strunga Doamnei era fara... Cum nu ii mai vedeam pe cei plecati mai devreme am tras concluzia ca se duc pe Negoiu... echipa de virf! Nu se vedeau virfurile insa, in schimb am vazut capre si intr-un tirziu am hotarit sa mai mergem si noi sa vedem cum sint limbile de zapada, prima oara m-au tentat niste flori.. pe urma hai inca un pic, hai inca un pic si uite asa am trecut si Strunga Doamnei, doar-doar dincolo e mai bine! Nu era! asa ca am mai 'lalait-o' un pic pe deasupra caldarii pina unde coboara BA spre Podeanu, nici Cornul Caltunului nu a vrut macar sa se arate ca lumea de sub cusma de nor. Am zis ca nu are rost sa mai continuam, poate ne-am fi dus pina la 'colt' de s-ar fi vazut poate Custura Saratii (astea erau textele mele, ca Silvia nu mai fusese si pentru ea era din auzite doar probabil, dar nu mi-a spus, ca e o fata politicoasa! :) m-a lasat sa perorez de toate)...
Ne-am intors si ne-am dus in inspectie la refugiu, sa vedem cit de plin era. Nu erau decit 4 cind am ajuns, dar usa se deschide/inchide foarte greu, trebuie forta! Intretimp mai rasarisera citeva corturi la lac. Vintul era tot mai turbat, te aunca pur si simplu din poteca chiar si putin mai incolo de refugiu, vizibilitate era doar locala, asa ca... ne-am intors la cort, probabil cu emotii de cum va fi la noapte.
Sacul de dormit nou al Silviei s-a dovedit bun. Am reusit sa rezistam cu bine noptii (cum de altfel eu eram sigura ca va fi OK, nu 100% dar TOTUSI!) ceva mai greu a fost pentru Oana, care avea se pare un izopren 'de opereta' si i-au cam inghetat picioarele, cum aveam sa aflam dimineata. Din pacate toata noaptea vintul a fost foarte turbat si nici dimineata nu era mai bine, plus ca ceata coborise si mai mult! care rasarit???
Nu-ti venea deloc sa iesi din cort.
Singurul eveniment al noptii a fost ca pe la 2.30 unii se strigau ca nu gasesc drumul/marcajul... aveam sa aflam ca era un grup de 35 care s-a intors de undeva de la Negoiu, dupa o tentativa nereusita din cauza zapezii, de a ajunge la cabana. Ne-au spus cei cu care vorbisem la refugiu, care ne-au intrebat cum a fost la cort, ca nu am mai venit 'peste ei' cum ne invitasera, ca sa fim mai multi, sa nu fie prea frig in refugiul cam gol! se presupune ca cu 35 in plus care nu aveau evident loc inauntru, nu le-a mai fost frig!!
A doua zi, Mihai ne-a facut un ceai la primus - e bun ceva cald!! si am plecat 'la vale' tot pe vint rau. Am ales sa facem un mic circuit prin caldarea de sub Paltinu, am coborit pragul de sub lac si am traversat pe sub vf Laitel pe poteca lui 'nea/mos Grigore' (cred ca Grigore, nu Gheorghe?!), CA, apoi, pe vale pe linga cascade, pe PA foarte neumblat si f prost marcat, cu vopsea care s-a cojit mai toata. Am mers pe indelete, am facut pauze multe si a fost relaxant.
Pe la ora 4 am fost gata sa plecam spre casa, drumul a fost OK desi s-a facut foarte cald, iar pe A1 a fost o coada exasperanta inaintea podului pe peste Arges, la care se lucreaza. Pe la 8 (si ceva?) insa am ajuns inapoi in Bucurestiul iubit.
Si albumul:
photos.app.goo.gl/wW56LPqs2QGTd5Nw8

Raporteaza si Mihai:
Nu eram sigur dacă ajung pe munte week-endul ăsta, dar a fost să fie și a fost frumos.
Sâmbătă plecăm pe o vreme foarte bună care însă când ajungem la Lacul Călțun se schimbă complet nu peste multă vreme. Campăm și ne gândim pe unde să mai mergem până la înserare. Bate un vânt puternic, cum rareori am întâlnit. Am ancorat bine cortul cu bolovani la fiecare punct de ancorare. Creasta este acoperită de norii care trec în viteză în sus și în jos și de la stânga la dreapta. Vântul este haotic din toate direcțiile. Eu și Oana hotărâm să mergem pe Negoiu. Angela și Silvia vor merge până la Strunga Doamnei. Până în Strungă vântul ne ține lipiți de potecă. Urcăm Strunga Doamnei unde sus vântul este și mai puternic din cauza culoarului format pe Strungă. După Strungă pe potecă suntem la adăpost. Sperăm ca până ajungem pe vârf să se mai schimbe ceva, dar nu avem noroc. Nu zăbovim prea mult pe vârf. Coborâm. Unul din traverseele pe zăpadă este puțin dificil în coborâre. În coborâre avem ceva noroc, norii se ridică și văile se dezvăluie spectaculos. Ajunși cu bine din păcate nu putem sta pra mult pe afară din cauza vântului care îți taie și respirația. Admirăm Valea Călțun din ușa cortului. Sperăm ca până dimineața să se domolească vântul. Nici vorbă. A bătut toată noaptea, uneori chiar mai puternic. La un moment dat gălăgia și agitația de afară mă trezește. Mă uit la ceas. Este 2:14. Un grup numeros care încerca să ajungă la cab. Negoiu a fost nevoit să se întoarcă la Călțun. Caută refugiul care însă e aproape plin. Am înțeles că au dormit și în picioare.
Duminică după ora 10:00 plecăm după ce ne luăm rămas bun de la vântosul Călțun. Coborâm spre Piscul Negru pe altă variantă la un moment dat întâlnind marcajul PA pentru Șaua Paltinu. Este soare și ne încălzim bine, să iasâ vântul rece din noi. Traseul pe la cascade este foarte frumos. Apa limpede și rece ne înviorează și ne energizează. Ajungem relaxați, poate puțini obosiți dar încântați de tură. Pe data viitoare Făgăraș!


photos.app.goo.gl/PMjw1ow8RwYpsYW3A

photos.app.goo.gl/kWkixLvd2Usnex3a9

Am primit acum si un raport de la Portita Caraimanului, unde a fost Dumitra. Albumul ei Busteni- Valea Jepilor Mici -Brana Portitei-Portita Caraimanului -retur poate fi vazut la:
photos.app.goo.gl/sBJtR6MgFCV4ddYm8

De la Nelu P am primit un raport din Piatra Mare:
Traseul l-am parcurs singur. Singur este un fel de a spune, pentru ca prin Canion, in urcus spre cabana si pe Drumul Familiar am mers insotit de multe persoane. Vremea a fost buna pentru drumetii. Pe platoul Sura de Piatra batea un vant destul de rece, trebuind sa pun pe mine o geaca groasa.
photos.app.goo.gl/uiC97iMiUaLdZfPPA

Mai adaugam, cun intirziere un raport inedit, intirziat, de la Svetlana:
Un castel, din 1646, cu rădăcini religioase (mănăstire din secolul VIII, mănăstire Benedictina a ordinului Sf. Arhanghel Mihail din secolul XII), cu amplasare similara cu a lui Mont St. Michel, Franta (Normandia / Bretania). Nu am reusit s-o vizitam, caci simbata nu se vizitează, nici nu am ajuns pe insula pe cărarea de granit, caci începuse fluxul, desi este cica la 500m de Marazion. Am ajuns di Plymouth la Penzance cu trenul, de acolo se poate si pe jos, mai putin de o ora pe jos.

Mount St. Michael
photos.app.goo.gl/dWXpPCnpAT5dRPuR6
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: hoinar

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 luni 1 săptămână #3658 de hoinar
De la Gura Diham am pornit împreună cu grupul mare care-a mers spre Bucşoiu Mare. Având toată ziua la dispoziţie să ajungem la Ţigăneşti am rămas în urmă după Poiana Izvoarelor. La Mălăieşti ne-am aprovizionat cu apă şi-am făcut o pauză de ciorbă apoi am traversat Padina Crucii şi valea Ţigăneşti pe la lac şi-am urcat la refugiu. Vântul a fost f. generos toată seara (şi noaptea) pe creastă în zona refugiului aşa că a fost dificil de imortalizat jocul norilor, în permanentă schimbare de formă şi culoare. Târziu soarele a coborât sub stratul gros de nori negri şi ne-am delectat cu spectacolul culorilor de seară.


A doua zi la 5 dimineaţa, totul în ceaţă. Încet-încet soarele a prins putere şi vântul a gonit vălătucii de ceaţă parţial dar suficient pt a vedea ici-colo câte ceva. Pe creastă ceaţa a persistat în orele dimineţii până dincolo de Omu iar vântul s-a mai liniştit de-abia către Babele. Am continuat până în Sinaia pe Piciorul Pietrei Arse.


Mai multe imagini aici: photos.app.goo.gl/qmoq8LizubwPYeP17

Track GPS online @ www.alltrails.com/ex...tiganesti-omu-babele Track-ul GPS se poate folosi doar pe propria răspundere.
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 luni 2 zile #3664 de Ilinca
Intr-o mica echipa de Floare am urcat Varful Lespezi, pornind de la 1200 (complexul Piscul Negru). Vreme buna, soare cu nori, ceva neguri pe sus dar nu au staruit, vant puternic in rafale, in unele portiuni si temperaturi la care inghetau degetelele. Din eroare am lasat aparatul foto acasa, asa ca putinele poze facute cu telefonul meu cu rezolutie mica trebuie vazute mici sau privite ca picturi impresioniste :)

photos.app.goo.gl/7orKdBv11gDLYWr39
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Recente

16 Octombrie 2019
07 Octombrie 2019
02 Octombrie 2019

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2019 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria