Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

saptamina 30 septembrie-6 octombrie 2019

acum 1 săptămână 23 ore - acum 1 zi 33 minute #3744 de angela
Deschidem Cronica cu o tura initiata de Anca S, care a avut liber miercuri si a propus o tura de nerefuzat: Brina Mare a Costilei. A reusit sa adune o echipa de 4, cu Sam si Mircea V. Lenevila a fost la datorie, dar nu am prins prima telecabina, care abia a ajuns sus din cauza vintului turbat, dupa spusele celor de la statia Busteni, unde am stat o vreme pina cind ne-am lamurit ca nu au de gind sa mai dea drumul la o telecabina in timp cit de cit util. Asa ca am ales o varianta mai neortodoxa si nu foarte placuta, cum s-a dovedit... urcind cu masina la Piatra Arsa, de acolo am tropait prea mult pina la Babele... si cind ne apropiam a aparut si o telecabina!(urcase). Am intrat de linga releu pe Hornul lui Gelepeanu, coborind la BMC, cu ceva vint si soare. Fiind in criza de timnp, am mers snur pe brina, minus traversarea Malinului, care a fost cu un fel de rapel... functie de talentul fiecaruia :) in coborire si urcare apoi pe partea cealalta unde am gasit pasajul asigurat cu un cablu, dar destul de degradat. Valea Priponului a trebuit sa o urcam si apoi, sa tropaim inapoi la masina, unde am ajuns la limita inserarii. Vremea a fost buna, daca nu punem vintul, atunci cind batea, apai... BATEA! La soare cald, daca era fara vint, daca nu... brrr!
photos.app.goo.gl/mZtjTLizryXRYgxv9 de la Anca.

iata si albumul meu:
photos.app.goo.gl/C5aLvEYkDNQjef6bA

si, de la Mircea V, cu ceva intirziere, dar merita!!!
photos.app.goo.gl/zd8SbTiBevkYYbFC7

Iata si o contributie de la Iura:
Un pariu impotriva prognozei sumbre de pe Valea Prahovei ieri a fost o decizie dificila deoarece nu prea erau solutii. Din acest motiv negocierile asupra traseului s-au prelungit foarte mult si pana la urma ne-am decis la tura clasica de rezerva buna la toate - urcare pe Piciorul Pietrei Arse si coborare pe sub Coltii lui Barbes. Deasupra Poienii Stanei, cerului plumburiu de la Sinaia i-a luat locul un strat dens de ceata. La buza platoului, cand nu mai erau sperante, ceata s-a rispipit ca prin minune si am vazut cerul albastru si soarele. Un plafon gros de nori cu limita superioara la circa 1900 m a stationat toata ziua deasupra vaii Prahovei asa ca nici din vf. Furnica nu am vazut Baiului insa peisajul spre Costila a fost grandios. Plafonul de nori ne-a luat din nou in primire cand am inceput coborarea pe Karp iar sub 1400, a cernut si cativa stropi de ploaie. Au fost 14 participanti la care s-a adaugat pe platou o turista din Taiwan care venise cu cabina si s-a incumetat sa coboare pe jos in Sinaia. I-o fi stat inima in loc vazand ca parasim toate potecile si o luam de-a dreptul in jos pe panta de 45 de grade a Karpului in ceata groasa s-o tai cu cutitul insa am mers prudent si a iesit bine, i-a placut. A fost si un ospat copios cu afine inmuiate de ploaie si meriosare.
Iata si ateva poze din tura din care se vede ca schimbarea culorilor padurii este de abia la inceput, nici macar zadele de la altitudine nu au ingalbenit
: photos.app.goo.gl/aGLPZcmQXaHGCRv88

Loredana are si ea de povestit:
Putina lume in tren sambata asta, poate si pentru ca vremea se anunta plumburie, mohorata si cu ceva ploi spre dupa-amiaza. Dupa indelungi deliberari in vagonul unde, de data aceasta, am avut loc cu totii, caci bucurestenii au ramas sub plapumile lor, am optat, intr-o proportie covarstioare, pentru Piciorul Pietrei Arse, un traseu frumos indiferent de vreme.
16 persoane am pornit asadar la drum, pe un cer acoperit, animati insa de speranta ca poate totusi ploaia ne va ocoli.
Am luat-o prin curtea Pelesului, am intrat prin padure si am urcat bine pe un drum lipsit aproape total de noroi. Dupa ce am trecut de Poiana Stanii, aerul a inceput sa devina din ce in ce mai incarcat de umiditate. Ploaia de cu o zi inainte se ridica in fuioare si aproape tot drumul a fost invaluit in ceturi.
Odata trecuti Coltii lui Nica, la cativa pasi de platou, norii au inceput sa rupa si am zarit albastrul cerului la care abia daca mai speram. Pe platou a inceput sa bata si vantul rece care a alungat buna parte din noi. Am avut asadr surpiza sa vedem cu soarele asterne covor auriu in fata noastra, facand peisajul unul de vis. Din zare se zarea maiestous releul Costilei in timp ce crestele Bucegilor pareau ca tasnesc din nori.
Soarele ne-a daruit lumina dar nu a reusit insa sa invinga frigul taios. Mai toti ne-am pus cate o bluza groasa, geaca si manusi. Bine echipati, am pornit sa urcam Furnica, ultimul urcus al turei.
Pe Furnica, cerul deja din nou acoperit, dar noi ne bucurasem deja de peisaje frumoase si de ceva soare.
Am cules din drum o taiwaneza, care, ajunsa singura in varf de munte, cauta o cale de coborare spre Sinaia, intr-o engleza relativ greu de inteles. Am invitat-o sa mearga cu noi si, dupa o pauza de masa la telecabina, am pornit in grup marit la vale.
Ne-am lasat dusi de Iura pe ceva scurtaturi, prin ierburi galbele de toamana, smaltuite pe alocuri de afine. Pe care le-am cules. Si mancat. Ceata ni s-a facut din nou tovarasa de drum, densa, laptoasa, asa ca am tinut aproape unul de altul sa nu ne piedem pe drumul nemarcat.
Am iesit finalmente la drumul ce coboara la 1400 de unde ne-am scoborat prin padure, interesectand soseaua, pe un pui de ploaie mocaneasca. N-a tinut mult ploaia si nici n-a fost intensa, asa ca am scapat neudati.

photos.app.goo.gl/c8moB5kxuEcxLGCG7

Emil a fost plecat intr-o excursie interesanta din care ne transmite: pozele cu tura din Delta Dunării, din ultimul weekend al lunii septembrie.
Pozele, plus câteva comentarii, sunt impartite in patru albume si se gasesc in GooglePhoto

Lacul Razim (capul Doloșman) si cetatea Enisala, 27 septembrie: photos.app.goo.gl/REjEN24i4MAgMwHt6
Delta Dunării, 28 septembrie: photos.app.goo.gl/5EQbVzsNuQYmpmZb6
Delta Dunării, 29 septembrie: photos.app.goo.gl/WaxmzbhR5dNprLVq8

Dealurile Beștepe, 29 septembrie și excursie cu caiacul la Dunăvățu de Jos, 30 septembrie: photos.app.goo.gl/5CtW7RwFyqPk6kvf9

Vali M are si el ceva de raportat, asa ca ii pun albumul aici:
5 Octombrie 2019 - Creasta Costila Galbinele in conditii de frig si ninsoare(2/-5 grade)
Vineri dimineata dupa ce ne-am uitat pe vreme si am vazut ca Sambata nu ploua pana la ora 15, ne-am hotarit sa facem Creasta Costila Galbinele. Si asa am si facut ca am luat trenul de 6:22 si coboritam in Busteni la 9:05. De acolo se ridica marea dea ceata de pe paduri si iarba era plina de roua ceea ce ne facea sa ne udam pe pantaloni pana la genunchi. Nu am avut parazapezi pentru ca am considerat ca o sa fie cald, dar m-am inselat, chiar au fost 0 grade dupa 1500m si a si nins. La ora 12 am intrat echipati in traseu, putine emotii ca i-am dat la bocanci si era umed. Cativa metrii si am prins incredere cand am vazut ca aveam aderenta buna. Trebuie sa nu mai uit sa regrupez inainte de Tanc pentru ca mereu freaca coarda si abea am reusit sa unesc cele 2 lungimi si sa regrupez, ceea ce ne-a facut sa pierdem o gramada de timp.
Suntem in lungimea 9, Cosmin a reusit sa traca si el pasul si fac un scurt filmulet de incurajare pentru ca a inceput sa ninga si ne inghetau mainile de frig. Totusi trebuia sa ne cataram in ordine sa iesim din traseu. Zis si facut am catarat atent si repede am ajuns in penultima lungime unde picioarele mi-au inghetat din cauza ca m-am dat la espadrile lungimile 7-10 ca sa mearga mai repede. De aici am continuat pe sub tavan unde am avut umpic de motii din cauza ca era umed si acum eram la bocanci. La ora 17 si 10 am iesit din traseu si am continuat in sus pe creasta pana am ajuns in Brana Mare a Costilei, am facut dreapta si am coborit pe Scorus, Galbinele principal si apoi pe Hornul dintre Fire un rapel pentru ca nu mai vedeam in intuneric prizele.
La ora 17 si 10 am iesit din traseu si am continuat in sus pe creasta pana am ajuns in Brana Mare a Costilei, am facut dreapta si am coborit pe Scorus, Galbinele principal si apoi pe Hornul dintre Fire un rapel pentru ca nu mai vedeam in intuneric prizele. Am ajuns la refugiu inapoi la ora 20 pe bajbaite si am decis sa ramanem acolo si pt a doua zi, pierdusem toate trenurile si nu aveam cu ce sa ne intoarcem la o ora decenta in Bucuresti. In plus la refugiu am intalnit 2 Ucrainieni de treaba, Alex si Vladimir care erau aici pt cateva zile de catarat la Conglomeratul din Costila. Niste oameni de bun simt si caracter, ne-au ajutat cu mancare si cu haine uscate ca sa putem dormii decent pt a 2 a zi.
A 2 a zi nu am facut prea multe, decat Intrerupta, care a mers repede, apoi i-am urmarit pe Alex si Vladimir pe traseul ATP, de pe care s-au dat jos din cauza ca a inceput sa ploua, si incet temperatura a coborit si a inceput sa ninga. Sa speram ca se mai incalzeste umpic pt saptamana viitoare....

photos.app.goo.gl/CgF2sCRSCJxWizLe6

Mihai R a fost plecat pe Dunare:
Plecăm sâmbătă dimineața, orele 5:45, într-o frumoasă excursie organizată de Arhiva de Geografie - destinația, Cazanele Dunării pe care le vom vedea de pe malul românesc al Dunării și de pe malul sârbesc al Dunării.
Vremea se anunța variabilă. Sâmbătă avem parte de soare. Duminică a fost ceva mai înorat dar am scăpat doar cu câțiva stropi trecători.
După un drum lung cu autocarul, vine și recompensa zilei de astăzi: admirăm Cazanele Dunării de pe vârful Ciucarul Mare după care mergem spre vamă, trecem în Serbia pentru masă și cazare după o scurtă vizită în orășelul cel mai aproapiat de graniță - Kladovo.

photos.app.goo.gl/cNgAZewHzuJUZGuZ7
Duminică urcăm la aprox. 600 metri altitudine pe Vf. Mali Strbac de unde admirăm Cazanele Dunării chiar vis-a-vis de Decebalus Rex pe partea sârbească a Dunării.
Este înorat și bate vântul dar peisajul este de vis, merită chiar și pe o astfel de vreme.
După încă o vizită în Kladovo pentru masă și cumpărături pornim spre casă.
Au fost două zile frumoase! Pe o dată viitoare, Cazanele Dunării!

photos.app.goo.gl/rK5aBzEYVyBaHhhTA

Acest weekend, cu toate prognozele potrivnice si nu numai, in final am ajuns sa facem aventura Lotru, cu Silvia S. si Vali C. Probabil ca va fi o istorie de scris, cind oi reusi sa ma adun, cert este ca nu am avut aparat foto cu mine, asa ca nu am decit citeva fotografii cu telefonul si le astept pe cele de la Vali si Silvia. Sper sa nu uit 'toate detaliile', ca desigur sint destule... de tinut minte! Am avut parte si de prima ninsoare pe acest sezon. Pina atunci:
photos.app.goo.gl/fuNmNQySGkF6FCLdA
Fiind o tura de explorare, am avut multe de invatat despre acesti munti si acele marcaje care evident ca nu prea sint! Ne-am bazat pe ceva articole (Dinu Boghez, in principal) prin Muntii Nostri si site-ul Romania Natura, mentinut de catre Vasile Giurgiu. ( sites.google.com/sit...ului-creasta-de-vest )

Albumul Silviei:
photos.app.goo.gl/x4f1LFJgzpPsqbjN7

Pozele lui Vali, comentate de mine documenteaza in detaliu excursia:
photos.app.goo.gl/Fv1bvu2kRjtQcBvi9

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2019 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria