Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

saptamina 10-16 februarie 2020

acum 3 luni 1 săptămână #3860 de angela
Si iata, am ajuns si la jumatatea lunii februarie.

Asta e iarna din acest an?

Urmatoarea pagina a Cronicii o deschide... iarasi Loredana:
Sinaia, Piciorul Pietrei Arse, Furnica, Cota 1400 pe drumul de iarna, partia de schi, Sinaia
photos.app.goo.gl/3bCvdKYMJ9rHKyHMA

Patru drumeti ne-am pornit sâmbăta dimineața spre Platoul Bucegilor pe Piciorul Pietrei Arse, cu spernta ca meteorologii s-au înșelat când au anunțat cer acoperit. Dar, oricum, determinati să ne bucuram de călătorie indiferent de cum arata cerul.
Drumul a început pe vreme relativ calda, caci pe unde era ud, pământul se simțea moale sub picioare. Pe măsura ce urcam însă vremea se inasprea. Nu doar vremea ci și drumul în sine. Am avut surpiza sa găsim poteca plină de copaci cazuti. Pădurea arata ca după o urgie, cu arbori seculari smulsi cu tot cu rădăcina sau rupti. Pe scurt, ceea ce parea un drum banal, ușor de făcut, s-a transformat într-o cursa cu obstacole – sărit, mers pe barna, târât pe sub copaci, strecurat pe sub crengi.
Ușor ușor și zăpada a început sa crească și să fie alunecoasa, așa ca ne-am pus noi, fetele, gherute, domnii, coltari. Așa am continuat urcusul, ba pe poteca, ba pe sub sau pe copaci.
Soarele n-a vrut sa apara decât extrem de fugitiv, și mai degrabă se intrezareasca, palid, printre nori, când și când.
La bancuta, unde am luat o pauza, ne-a intampinat ceața, nu în fuioare, ci densa, nelansandu-ne sa vedem peisajul.
Am continuat însă urcusul cu speranța ca poate vom ajunge deasupra plafonului de nori. N-am ajuns. Ceața devenea tot mai laptoasa și groasa. Din fericire însă pe traverseu n-a fost probleme, am trecut ușor pe sub coltii lui Nica si-am ajuns pe un platou care începea sa semene cu o oala de lapte uneori. Alb la picioare, alb în cer.
Câteva pale de vânt au mai risipit însă norii și ceața pe măsura ce ne-am apropiat de Furnica, orientandu-ne după logica, amintiri și bun simt. Ușor ușor, au început sa apara petice de albastru și Furnica ne-a apărut, maiestuoasa, la picioare.
Sus, în vârf, cerul începea să ne ofere ferestre spre frumusetile din jur.
După o pauza de masa/ceai, am luat-o la vale având o splendida vedere spre muntii din fata. Iar apoi, soarele chiar a apărut, generos, luminandu-ne drumul.
Am mers tot cu gherute, coltari, caci se aluneca.
Surpriza au fost copacii cazuti și pe drumul de iarna și, mai apoi, extrem de mulți jos, înspre Sinaia, pe ultima porțiune de drum spre pădure (cea de după clădirea de unde urca telecabinele în sus spre 1400). Mulți, mulți copaci cazuti. La un moment dat ne făceam probleme ca dacă drumul continua așa, vom pierde trenul.
Nu l-am pierdut. Dimpotriva. Am ajuns în timp la Sinaia, suficient de devreme cât să facem cumpărături și sa mai stăm și în gara.
Recapituland însă, cine face traseul acesta, să se pregătească sufleteste – plin de copaci cazuti.


Varianta lui Vali G:
15.02.2020, Piciorul Pietrei Arse, după furtună
Teama de avalanșe ne ține departe de văi. Intrăm iar pe Piciorul Pietrei Arse, dar găsim un picior schimbat, blocat de brazi și fagi falnici, smulși din pământ, sau retezați efectiv de la jumătate, încă din dreptul Castelului Peleș. Ne-am pus colțarii la intrarea pe Piciorul Pietrei Arse. Nu există pericol de avalanșă pe traverseu, dar colțarii sunt necesari. Ieșiți în platoul Bucegilor dăm peste o ceață deasă, parțial risipită de soare, dar suficient cât să zărim Vârful. Urcăm vârful Furnica, coborâm pe pârtia de schi pustie spre Sinaia. De la telegondolăcoborâm pe lângă punctul de prim ajutor, traversăm Drumul Codrului și scurtăm drumul pe la pârtia abandonată pentru copii. Am traversat o mare de copaci doborâți, sau frânți, aruncați ca niște bețișoare. Am ajuns la personalul 3010, ora 17.39
photos.app.goo.gl/EfSPcLLe25XAC63A6


... va urma ...

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 luni 1 săptămână #3862 de MihaelaDobrin
Simbata 15.02.2020- Posada-Florei-Sub vf. Razoare-Culmea si Piciorul Ciinelui-Sinaia.Vreme buna cu soare si citeva urme de zapada pe piciorul Florei dar de la Refugiul Florei a inceput sa bata vint taios si pe sub Razoare am intrat in ceata. In dreptul Doamnelor-Tituleni, o perdea de copaci a fost afectata de vijelie puternica care a rupt virfuri si trunchiuri haotic. La coborirea pe Piciorul Ciinelui, pe la padurea cu zade, , vremea s-a imbunat, ceata s-a risipit si a iesit soarele.
photos.app.goo.gl/Me2ANbWrLsUecKik7

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Recente

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2020 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria