Weekendul prelungit de Rusalii 2020

Iata-ne la un nou raport, dupa o noua saptamina.

Sa trecem deci in revista ce a sosit de la colegii nostri.

Mihai si Claudia au fost intr-un traseu care s-a vrut usor. Am ajuns la Holbav si circuit pe la baza Magurii Codlei.
photos.app.goo.gl/8PVT9jCPbdjoDYa6A

Eu am fost prin zona Cozia-Brezoi, fiind cam nehotarita incotro sa o apuc - asa ca am ajuns singura pe acolo, stiind doar ca este un grup mai maricel care isi luase cazare in Brezoi.
Am facut intr-o zi si jumatate trei trasee mai scurte si m-am intors duminica la prinz acasa.
photos.app.goo.gl/QSRx5gj1YgwWC6Nn6

Loredana a fost din nou prima la raportare, chiar daca o pun aici in Cronica cu Valea Alba:
Desi imi propusesem ca sambata sa urc pe Jepii Mici si de acolo sa merg unde-i vedea cu ochii - dar cu coborare pe Piciorul Pietrei Arse -, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Cand eram in tren, m-au sunat doi amici si m-au intrebat daca nu ma tenteaza o Valea Alba.
M-a tentat. Asa ca am pornit pe acel traseu.
Cer senin, soare, drum uscat, s-a urcat bine pana sa iesim in luminis, in poiana de unde se incepe ascensiunea pe vale. Drumul a fost bun, fara multi copaci cazuti, n-a ridicat absolut nicio problema.
Ajunsi la Vale am remarcat ca in fata vom avea zapada, lucru pe care, de altfel, il anticipasem. Am urcat pe langa firul vaii, pe unde s-a putut si direct pe zapada pe unde peretii nu permiteau ocolirea. S-a putut urca cu coltisori in picioare, in prima parte chiar si fara ei, insa zapada era destul de dificila, muiata de soare in stratul superficial, incat se cam aluneca. Pe partea de sus, unde am avut coltisori non-stop, am avut chiar ceva emotii.
Erau portiuni - in special pe langa stanci - unde zapada risca sa se prabuseasca, fiind topita pe dedesubt. Un coleg chiar a patit-o, i s-a prabusit o bucata de zapada sub un picior si s-a dus pana la sold. Gaura era insa cam de trei metri, insa ramasese cu celalalt picior pe teren stabil. In rest, in parta centrala, zapada era insa solida si n-au fost probleme. Topirea insa, in toi, curgeau pretutindeni siroaie.
Am trecut usor si de saritoarea Carnului - cea de dinainte de portiunea cu cabluri - (n-avea strop de zapada) si dupa o odihna zdravana am pornit din nou la drum spre platou. Ultima portiune, mai abrupta, cu emotii. Am alunecat de vreo doua ori pe zapada care nu facea priza prea buna, dar n-am cazut. Nici la coltari nu se urca prea lejer, stratul de deasupra fiind umed si sfarmicios dar urcabil pana la urma... Dedesubt era destul de tare cat sa poti face niste mini trepte care sa te tina.
Am ajuns pe platou destul de obositi caci efortul urcarii pe zapada a fost destul de mare. Asa ca ne-am odihnit un pic, am mancat, si apoi am pornit pe stil balaureala la taiat platoul, spre Schiel.
Pe drumurile umblate plin de lume venita cu telecabina sau masina care se preumbla. Noi i-am ocolit insa. A, si rece pe platou, fata de caldura de pe drum.
Am ajuns la Schiel pe scurtatura clasica a Florii de Colt si am coborat lejer, pe un drum uscat, bun, unde zada era atat de verde si frumoasa ca facea totul spectaculos.
Ultima portiune, cea deviata, neplacuta ca de obicei, prin dezolantul peisaj oferit de copacii doborati pe furtuna.
Una peste alta, o tura buna.
si linkul photos.app.goo.gl/PiGShgPw4DaTJXQy8

Harnic a fost si Mihai R, simbata si duminica, cu doua ture diferite:

Câmpina - Telega - Dealul Rotunda - Telega - Câmpina 6.06.2020
În acest week-end vremea anunță mai blândă cu noi.
Sâmbătă îmi propun o ieșire de încălzire pe dealurile de deasupra Telegii. Împreună cu Mișu Drumea, ne plimbăm prin Telega și întrebăm care ar fi cea mai bună potecă de urcare pe dealul de deasupra Telegii. Aflăm că dealul de numește Rotunda și într-una din curți dăm peste amicul nostru de drumeții - Mihai Pripoae. Urcă împreună cu noi și ne arată toate locurile pe unde a copilărit, de pe Rotunda. Astăzi avem și un bun ghid local! Ne arată poteca mai departe spre Melicești pe coama dealurilor și ne despărțim. Continuăm până într-o poiană în apropierea Meliceștiului de Sus după care coborâm spre băiță, la lacul sărat de la Telega. Apa este caldă și facem o baie binevenită și foarte relaxantă.
Iau trenul RegioTrans de la 16:45 din Câmpina.
photos.app.goo.gl/LNYZQqLBRuaGJ6si7

Fântâna lui Botorog - Poiana Zănoaga - Cab. Curmătura - Șaua Padinei Închise - Vf. Ascuțit - Padinile Frumoase - Muchia Curmăturii - Prăpăstiile Zărneștiului 7.06.2020
Duminică ne propunem să ajungem pe creasta Pietrei Craiului - partea nordică. Suntem puțin în dubiu cu vremea, după amiază se anunță ploaie. De la Fântâna lui Botorog urcăm prin Poiana Zănoaga spre Cab. Curmătura. Multă lume pe traseu și la cabană. Continuăm până în Șaua Padinei Închise unde luăm o pauză de masă și ne echipăm de ploaie. Plouă mocănește dar avem noroc, nu fulgeră și nu tună! Spre Vf. Ascuțit bate vântul dar nu foarte tare. Intrăm puțin și în Refugiu care este destul de aglomerat. O pornim în jos pe TA. Pietrele albe, calcaroase ale Craiului sunt ude și alunecă îngrozitor. Suntem atenți la fiecare pas! Admirăm de jos din traseu Padinile Frumoase și de lângă cabană facem dreapta pe Culmea Curmăturii (DA). Prăpăstiile Zărneștiului ne întâmpină maiestuase. Final de tură cu plimbare și cât mai multe fotografii în Prăpăstii. O tură frumoasă și reușită.
Pe data viitoare Piatra Craiului!
photos.app.goo.gl/mjws37mZvH7FSJAg6

Varianata excursiei in Piatra Craiului, de la Dumitra:
photos.app.goo.gl/FdPoKNSHyiYUhgsX9

Eu mai am si o tura de bicicleta de luni, desi stiu sigur ca a fost si duminica una.
Bike pe Arges/Campurelu
photos.app.goo.gl/NGSbkJbgPnMEKcUp6

A sosit si raportul lui Iura, pe doua zile interesante in Bucegi/valea Ialomitei:
Sambata am facut in trei (ca atatia sunt permisi deocamdata in masina) un traseu in valea Ialomitei pe care il doream de multa vreme. Partea inedita din traseu, cel putin pentru mine, a fost parcurgerea crestei Obarsiei, singura culme cu varfuri de peste 2400 m din Bucegi care imi lipsea din portofoliu. Am parcat masina la capatul de jos al telecabinei Pestera (care nu functioneaza din cauza unor probleme tehnice dupa cum se putea citi pe un anunt) si am urcat pe linia de cea mai mare panta. Culmea Obarsiei este ca o camila cu doua cocoase, primul varf, cel sudic, numit vf. Obarsia fiind mai scund (2408 m) in timp ce cel nordic, numit Coltii Obarsiei (2480) e mai inalt decat Caraimanul. De pe creasta se vad spectaculos coltii Morarului iar la capatul nordic panorama caldarilor superioare ale vailor Cerbului si Ialomitei. Coborarea spre Omu se face pe la vest de vărf, pe directia seii Obarsiei. Cabana Omu era inchisa insa avea cativa vizitatori, majoritatea veniti cu telecabina de la Babele. De la Omu am continuat pe ramura vestică a abruptului Bucegilor pe sub Gutanul pana la refugiul Batrana aflat in stare foarte buna. De la refugiu am coborat pe Valea Doamnele. Nici frig n-a fost și nici vântul n-a bătut tare cum era în prognoză dar nici soarele nu s-a prea arătat de după stratul străveziu de nori. Pozele: photos.app.goo.gl/umyeBQfQgLMYLe7v9

Duminica am mers din nou in valea Ialomitei. Avand in vedere prognoza mai proasta ca in ziua precedenta am optat pentru o urcare pe canionul Horoaba pana in creasta cu oprire in varful Coltii Tapului, dupa care am mers spre saua Strunga si, zoriti de ploaie, am coborat la masina. Canionul este bine dotat, sunt scari si lanturi acolo unde trebuie iar restul saritorilor se pacurg fara probleme, doar ca nu este usor de gasit intrarea. Desi la venire erau doar cateva masini parcate pe vale, la coborarea noastra (ora 2.30) era o mare de masini pe toate poienile accesibile din drum. Surpriza avea sa fie si mai mare cand am iesit din Pestera, pe tot parcursul de peste 30 km pana la Sinaia pe sensul spre Pestera fiind un sir continuu bara la bara. Unde mergeau acesti oameni si ce aveau de gand sa faca in valea Ialomitei duminica dupa amiaza pe o vreme inchisa si cu ploaie, si ce se va fi intamplat luni la intoarcere, nu stiu, insa am luat-o ca pe o atentionare serioasa asupra a ce va insemna o vacanta in tara in acesta vara. Un cunoscut din Comarnic mi-a spus ca si pe drumul Predeal - Trei Brazi a fost la fel. Albumul de duminica: photos.app.goo.gl/LbQAHXRxdPRx7ycMA

Iata si o tura de 3 zile a lui Vali C de cicloturism:
ziua 1 Bucuresti -Joita-Potlogi-Maruntisu-Gaesti-Cobia ; am pus cortul intr-o padure de stejari cu salcam.
ziua 2 Candestii din Vale- Candestii din Deal -Gaesti- Petresti ; am pus cortul la aproximativ 1,5 km de autostrada, in camp
ziua 3 Petresti- Crovu-Potlogi- Joita -Bucuresti

Etape de aproximativ 100 km
Starea drumului asfalt, drum de pamant, drum pietruit.

Ruta trece prin satele si padurile dâmbovitene. Zona prospera cu vile ale satenilor. Arhitectura in general de "margine de Bucuresti", dar am gasit si cateva case cu arhitectura frumoasa.
Oameni amabili, saritori.

Recomand ca drum de o zi (mai lunga) Gaesti -Candesti Vale- Candesti Deal= Gaesti. Zona superba, drum proaspat asfaltat prin padure si coborare contiunua din Candesti Deal pana in Gaesti partial pe drum de pamant , partial pe asfalt.
Foto la link ul photos.app.goo.gl/CBPJZXHL9b8ycUVc8

Emil a petrecut acest sfirsit de saptamina in zona Deltei Dunarii:
tura foto din Delta Dunării, care a fost organizată în perioada minivacanței de Rusalii.

Imaginile însoțite de câteva comentarii, le-am împărțit în patru albume, pe care le găsiți în Google Photos, după cum urmează:

Plaja Vadu și Capul Doloșman, 5 iunie: photos.app.goo.gl/aXuxmnTMvRLkLf2VA

Delta Dunării, tură foto păsări, 6 iunie: photos.app.goo.gl/3vsc3VjRTsnEiLDv9

Delta Dunării, tură foto păsări, 7 iunie: photos.app.goo.gl/WMLgEkHLT1EKWQVS7

Sarichioi, Enisala și Capul Doloșman, 8 iunie: photos.app.goo.gl/giFEcbrzp4xeMByN7

Filmulețele se pot vedea accesând link-urile de mai jos:

Vadu
www.youtube.com/watch?v=Uo2C0xiG6hQ

www.youtube.com/watch?v=1hY6IzkuLZ4

Prigorii
www.youtube.com/watch?v=Y96_05Spdtw

Delta Dunării
www.youtube.com/watch?v=EkPB7LPL3AA

www.youtube.com/watch?v=zocF9FkRGrc

www.youtube.com/watch?v=6L1h029q4GY

www.youtube.com/watch?v=XVo1F9NxXNA

Vremea capricioasă de început de vară ne-a făcut să ne hotărâm greu dar am optat în cele din urmă pentru Iezer, prognoza fiind rezonabilă. Am ajuns la Voina pe soare şi cer albastru. Drumul pe valea Bătrâna, închis circulaţiei, a fost plăcut, totul fiind verde în jur. Am preferat piciorul Iezerului Mare în loc de drumul de vară spre lac pentru zonele deschise de deasupra pădurii. Câteva tufe de rododendron erau pline de flori. Am deviat totuşi către lac (şi refugiu) în ideea de a ne adăposti la nevoie dar ploaia de la ora 3 n-a venit... nici la 3 nici mai târziu... cerul însă s-a acoperit după prânz. Din păcate rododendronul din zona lacului abia dacă era înmugurit; probabil către sfârşitul lui iunie va fi plin de flori. Cerul a devenit treptat plumburiu deşi f. schimbător sub efectul vântului. Am urcat în creastă. Făgăraşul se vedea cu ceva mai multă zăpadă decât peticele izolate de aici. Vântul a adus când şi când stropi de ploaie dar atât. Am trecut de Iezerul Mare şi-am căutat un loc cât de cât adăpostit (de vânt) pe vf. Roşu unde-am pus cortul. Norii grei de pe linia orizontului n-au lăsat soarele să se manifeste în vreun fel la apus.


Vântul a bătut zdravăn toată noaptea dar cortul a rezistat eroic doar cu o mică rană unde s-a frecat de o piatră. Soarele s-a ridicat f. repede; oricum, răsăritul n-a fost f. spectaculos, mai degrabă luna (aproape plină) care-a luminat mai toată noaptea printre fâşiile de nori. Am plecat devreme cpntinuând pe creastă. Pentru scurt timp norii combinaţi cu ceţurile de dimineaţă, mânate de vânt, au învăluit spectaculos zona dinspre Bucegi şi Leaota. Soarele s-a ridicat, lumina a devenit difuză, nu f. potrivită pentru peisaj. Nici picior de turist. N-am urcat pe Bătrâna, am ocolit pe jos, pe la izvor unde-am luat o pauză. Tambura... Frăcea... destul de monoton. După Spintecătura Păpuşii un ultim urcuş. Doar pe Păpuşa era trafic, în sus şi-n jos de la Cuca. Treptat norii s-au stabilizat la înălţime aşa că am avut vizibilitate către Făgăraş, Bucegi, Leaota şi apoi Piatra Craiului. Uneori s-a văzut şi cer albastru... alteori vântul a adus stropi de ploaie, totul schimbându-se de la oră la oră. Am urcat pe Păpuşa fără rucsac şi-apoi am coborât la Cuca, renunţând treptat la hainele de vânt de pe sus. După cabană am reintrat brusc în civilizaţie... maşini şi ATV-uri, turişti relaxaţi complet cu grătarele de rigoare pe tot drumul către Voina. A plouat mărunt dar susţinut până aproape de cabană. Ploaia mai serioasă se pare că a început după aceea...

Cu izvorul din pădure (piciorul Iezerului Mare), pâraiele din zona lacului, peticele restante de zăpadă şi izvorul de sub Bătrâna ne-am descurcat cu apa pentru cele 2 zile.

photos.app.goo.gl/rPdhNpPQeLWyJRQTA

Duminica 07.06.2020-Sinaia-Cota 1400-Schit Sf. Ana-Poiana Stinii-Vulparie-Sinaia-Ne-am dorit plimbare atit de lejera incit, in majoritate, nici macat de la schitul Sf.Ana, nu s-a dorit a se merge pe Brina Ursilor. Am dat de aglomeratie peste tot, cu biciclisti, ATV-uri si masini. Atentie, au aparut capuse si la munte; Salvamontul de la Cota 1400 a scos capusa din bratul unei coechipiere cu o penseta speciala care se pare ca se gaseste la farmacii. Inainte de Vulparie sunt multi copaci rupti de furtuna si nedegajati din poteca; in schimb sunt multi copaci sanatosi taiati.
photos.app.goo.gl/XRBhi1BnYjFGyEpX7

Cateva imagini si din excursia de 3 zile din zona Brezoi (de care amintea Angela mai sus).

photos.app.goo.gl/vrvSiLnXYi4v5qrk6

Vremea ne-a permis sa facem incursiuni frumoase si destul de lungi in Muntii Lotrului si in Cozia, unele fiind premiere pentru participanti.
In prima zi am urcat din Calinesti pe creasta spre Grotele Zmeilor si ne-am retras pe vale.
In a doua zi am mers la cabana Cozia pe tringhi rosu (de la Manastirea Turnu) si am coborat pe banda albastra in Gara Lotru, in apropiere de Brezoi.
Ultima zi a fost dedicata unei excursii de explorare in zona Doabrelor: am inceput cu cheile Zimbrului apoi am urcat pe cruce rosie (muchia estica a Doabrelor) cu intentia de a face jonctiune in Poiana Sulitei cu un marcaj vechi triunghi rosu pe creasta vestica. Dar cum socoteaza din targ (de pe descrieri de pe internet) nu se potriveste intotdeauna cu cea de acasa (dintr-o poiana mare si cu case parasite, pe unde nu mai calcase picior de om de mult), n-am gasit marcajul dorit si ne-am intors pe baza de intuitie si orientare pe google satelit, prin fanete, ferigi de 2m si drumuri de exploatare forestiera, pana in Valea Vasilatului, care ne-a scos la 3 km mai sus de Brezoi.