Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

saptamina 28 septembrie - 4 octombrie 2020

acum 3 săptămâni 1 zi - acum 2 săptămâni 13 ore #3987 de angela
A venit si octombrie, inca destul de cald, desi au fost si ploi si ceva zapada si vint pe crestele montane.

Incepem raportarea cu o tura la care a participat Mihai R:
Bușteni - V. Jepilor Mici - Vâlcelul Cuminte (Polițelor) - Brâna Mare Caraiman - Vf.Furnica - V. Carp - Cota 1400 - Schit Sf. Ana - Sinaia 3.10.2020
Iata ce ne-a scris Mihai:
Formăm un grup vesel în Regio 3001 și ținând cont că a plouat cu o zi în urmă alegem un traseu pe care ajunge soarele. Din V. Jepilor Mici intrăm pe Vâlcelul Cuminte. Este destul de ud însă nu ne ridică prea mari dificultăți. Ajunși pe Brâna Portiței hotărâm să continuăm tot în sus pe firul Vâlcelului. Zone și peisaje impresionante ni se deschid. Sus ieșim în Brâul Mare al Caraimanului, după care alegem platoul însorit până pe Vf. Furnica. Bate vântul destul de insistent pe platou dar vizibilitatea și pauzele la merișoare ne fac plimbarea mai plăcută. Coborâm pe Valea Carp și apoi spre Schitul Sf. Ana. Ajungem cu jumătate de oră mai devreme pentru Regio 3012 la 20:04.
Pe data viitoare!

photos.app.goo.gl/xgvgtTY9wttL6rNG9

Aceeasi tura, alt raportor (raportoare) - Oana:
photos.app.goo.gl/8TGBcQSzc6LcE1uH6


Iura ne-a trimis urmatoarele:
Sambata, in prima zi din tura din Apuseni pe drumul de la Bucuresti la Turda unde este prima cazare, am facut pauza in Geoparcul Racos vizitand obiectivele clasice, lacul din cariera, coloanele de bazalt si vulcanul stins.
Duminica am inceput programul propriu zis de ture, prima urcare fiind pe
Piatra Secuiului din Rimetea. Deoarece creasta am parcurs-o in cinci ore si a ramas timp, am completat ziua cu un mic si foarte spectaculos circuit cu perspectiva asupra cheilor Valisoarei (urcare in varful Data). Luni avem in plan un traseu in rezervatia Scarita Belioara. Am prelucrat pe fuga cateva poze din primele doua zile aici:
photos.app.goo.gl/JyKnGAEd9PVUAapGA
photos.app.goo.gl/oVFiDK3G3DZDsXN47

Si mai avem aici si un raport foto cu un alt traseu de vale de la Adrian C:
Jepii Mici - Valcelul Politelor - Brana Caraiman - Vf Furnica - V. Lui Carp 3 Oct 2020
photos.app.goo.gl/ZoM4mv45ZjExYBX7A

Desi initial era programat sa fim 4 persoane cu Lenevila, pina la urma nu a fost sa fie - al 4-lea membru al echipei nu a auzit ceasul desteptator (telefonul) si a ramas acasa. Cum era cale lunga sa ne ajunga, si nici nu banuiam ce aventuri ne mai asteptau ... in fine, stiam eu ceva, dar nu anvergura! ... asa ca am plecat degraba spre Siriu, simbata dimineata, cu regret ca nu am dat ora de plecare chiar ceva mai matinala de 6.10... ce-o fi fost in capul meu?? si 10 minute conteaza, pina la urma... Toate bune si frumoase, minus ca a fost usor aglomerat pe sosea, dupa Ploiesti spre Valenii de Munte, unde am facut dreapta spre Cislau. Pe aici, cam cum stiam eu ca e drumul, mai rau era ca nu mai stiam exact locul unde urma sa intram pe un forestier 'calamitat'... Am gasit locul insa, ca si data trecuta, depasind doar cu citva metri intersectia, am intrebat pe cineva daca ala e si cum e... era o circiuma pe colt, si inceputul drumului pentru putina vreme era asfaltat (duce la ceva case/pensiune), desi mai ingustat, e bun. Doar ca.. asa cum ne-a avertizat cetateanul pe care l-am intrebat, era 'foarte rau'... la limita pasabil. Fata de acum citiva ani cind am mai fost pe el, cu matizache, acum era mult mai rau in mult mai multe locuri, si pe 13.5 km circa am avut de infruntat 'intemperii' neimaginabile. Gropi cu pietre, apa si noroi... din greu. Doar dupa ce trece pe partea cealalta a muchiei era ceva mai bun, asa cum mi-l aminteam eu, dar dupa trecerea vaii iar au fost niste surpaturi si gropi urite pina la bifurcatia forestierului secundar din Gura Milea. L-am recunoscut si nu prea, parca era ce trebuia, dar nu eram sigura si evident! lipsea indicatorul sau vreun marcaj acolo UNDE AR FI TREBUIT sa fie. Cum fetele nu au vazut nimic concludent si nici eu nu eram sigura ca este locul cu pricina (in ciuda nucilor de pe margine de care imi aminteam, dar parca nu era destul de plat locul...) am continuat o bucata ca auzeam niste oameni taind lemne pina am dat de ei si ne-am lamurit cum sta treaba. Apoi am intors si avertizate generic ca ce facem daca ne intilnim cu mosu' (Martin) am pornit abia la ora 10 in sus. Tirziu! Stiam cam cit dureaza si de data asta chiar imi dorisem sa nu fi chinuit masina pe acel drum ca sa ajung doar la lac, mi-am dorit sa ajung si pe virful Maliia. Inaintam parca greu desi am tras tare de mine, si cind am ajuns la partea frumoasa -poteca in padure... am simtit din greu efortul de urcare continuu. Fata de data trecuta mi s-a parut panta de la inceput, si stiam ca finalul este mult mai abrupt! In fine, cu intirzierea din start, cind am iesit la gol vedeam putine sperante sa ajung si eu pe virf, le-am aratat fetelor care este -avea si stilp cu drapel! si pe unde ar fi fost drumul (nemarcat -stiam eu, dar in teren avea marcaj PR pina in Muchia Bloji, de acolo... trebuia sa cauti poteca, evident ca nu era marcata bifurcatia, si pe Maliia era CR. Dupa ce parcurgeam Maliia, ideea era sa coborim spre lacul Vulturilor, nu neaparat facind bucla completa marcata cu CR+PR prin Poarta Vinturilor, ca era ocolul mare... asa am si facut, am micsorat putin (doar putin) bucla, coborind de-amboulea unde mi s-a parut mai pasnic spre Lacul sec si pe sub muchie la lac. Acolo am mers la izvor sa luam apa si am facut apoi pauza de prinz... destul de tirziu, pe la 3... Nu ne puteam delecta cu locurile desi ar fi fost placut, ca nu ne-am amestecat cu 'manelistii' care urcasera cu masina dinspre Crasna, cu masini de teren. Nu erau prea manelisti, de data asta, dar am evitat pentru orice eventualitate acele grupuri. Pe PR ne-am intilnit cu o pereche venita peste Maliia, urcasera dinspre PV si Crasna, probabil partial cu masina, ca asa se practica. La lac vin doar cei cu 4x4.
Am coborit pe acelasi drum TR ca la venire, sperind sa reusim cu efort sa iesim la asfalt inainte de a se intuneca. Dupa circa o ora de drum rau, am ajuns pe la 7 fara 15 in DN si am luat drumul de intoarcere dupa putina gimnastica de relaxare a muschilor incordati de la condusul foarte greu pe forestierul calamitat. Noaptea am reusit cumva sa gresim drumul, cu tot GPSul (aplicatie) si am facut o deviere nedorita pe o alta sosea... ca tot ne grabeam, pina am revenit in drumul de Valeni. Se pare ca nu am pierdut totusi foarte mult timp, vreo 20 min in plus, dar nu ne-am asteptat la aglomeratia care ne-a asteptat pe DN-ul de Cheia-Ploiesti. Am prins si o bariera, la 'Magurele Nord'... Obosite destul am ajuns totusi la o ora rezonabila acasa, pe la 9.30 intram in Bucuresti, cu trafic normal de simbata seara pe DN1.
Culorile de toamna sint abia la inceput, ar fi fost frumos peste vreo saptamina probabil sau doua, dar ziua scade si e si mai greu de mers in Siriu, la o zi, ca distantele nu scad! Indiscutabil, varianta aceasta de acces este mult mai frumoasa decit cea de la Valea Neagra-Poarta Vinturilor. Nu am fost dinspre Crasna sau prin Virful Siriu (mai scurta insa nu e probabil niciuna), ca sa pot compara. se pare ca au fost refacute niste marcaje, chiar daca chiar lipsesc indicatoarele unde ar fi fost utile, in schimb sint sageti pe forestier, in locuri unde puteau lipsi... :(
photos.app.goo.gl/yTXkiL2fcuygQHZW7

Si albumul/raportul de la Svetlana:
Angela s-a chinuit prin gloduri, și hărtoape, dar ne-a oferit o excursie minunată! Mulțumim!
Siriu-Lacul Vulturilor-Vf. Mâlaia
photos.app.goo.gl/ggEBrZymwSnDM76J7

Dupa aceasta zi lunga si dificila, eu m-am mai inhamat si la o tura de biciclete, marca Horia - dar, in final, cu note individuale, Prundu- Comana. Am ajuns acasa 'ca batuta'... Silvia a stiut ea ce a stiut de nu a mai venit. De la Comana m-am despartit de grup, probabil ar fi trebuit sa ne despartim ceva mai devreme, unde eu am vrut scurtatura prin Vlad Tepes, evitind astfel o discutie nedorita.
Ritmul pina acolo a fost probabil prea dur pentru mine si nu am avut destule pauze de odihna, doar opriri scurte de rupere de ritm. Mihai s-a despartit de noi sus in deal, dupa Falastoaca si a luat-o spre Moara de Hirtie/Comana. Noi am continuat spre Prundu. Dupa padure am descoperit alt drum de 'dale' de beton care duce se pare tot in Vlad Tepes, pe linga un canal de irigatii (la DN 41)- acelasi canal coteste si pe o portiune este pe linga 'scurtatura' de care stiam de cind am fost la brindusele portocalii (galbene). In padurea Comana, Horia le-a propus celorlati o incursiune in afara soselei, la care eu nu m-am mai alaturat- acolo eu am continuat spre sat, pe soseaua care vine de la Mihai Bravu.
La Comana am stat pe banca in centru si am mincat de 'prinz', apoi am luat drumul spre Calugareni- Singureni cu pauze destule, chiar am mers bucati pe linga bicicleta, nu numai pauze de poze. Si am adunat vreo 97.3km... Mie nu imi place deloc drumul pe linga Arges spre Adunatii Copaceni, mai ales daca sint deja obosita, chit ca ar fi fost mult mai scurt se pare. Am mers spre Singureni in ideea ca evit traficul aglomerat de duminica pe soseaua Giurgiului. Cam batea si vintul... era si foarte cald la soare, parca devenea totul mai neprietenos, mai ales pe fondul de oboseala acumulata.
photos.app.goo.gl/GeTZ1odrCEBG2vx47

Bogdan raporteaza dintr-o excursie de 2 zile in zona Padina:
prima zi
Padina urcat prin Obarsia Ialomitei la Omu, continuat spre Batrana si coborat la Padina prin Strunga

Padina-Obarsia-Omu-Batrana-Strunga
photos.app.goo.gl/LCmbRY5J9zVvoPNE8

a doua zi
Horoabe la iesire am facut dreapta si am iesit la Pestera
apoi am mers la Cheile Zanoagei si Lac Scropoasa

Cheile Horoabei-Cheile Zanoagei-Lac Scropoasa
photos.app.goo.gl/hpCG7UKUAhYuDtga7

Emil ne-a trimis o
tura de la cabana Diham, din acest week-end. O tura clasica la cabana Diham, unde am si innoptat. Cum nu ma grabeam, sambata dimineata am calatorit cu trenul IR1586 care pleaca din Gara de Nord, la ora 8:16. Am avut ceva intarziere la Busteni deoarece la Sinaia luase foc o locomotiva. Din fericire pompierii au reusit sa stinga repede incendiul si traficul feroviar de pe Valea Prahovei nu a fost perturbat foarte tare. Ruta catre Diham a fost una clasica si anume Busteni-Caminul Alpin-Munticelu-Poiana Costilei-Pichetul Rosu (1445 m)-Cabana Diham (1320 m). Vremea a fost calda. Sambata seara, la Diham a fost un vant destul de taios in timp ce duminica a fost un vant cald. A doua zi a fost de relaxare, fara a merge pe traseu, am vizitat un pic centrul Brasovului. Se pare ca nici DN1A (Cheia) nu este o alternativa foarte buna la aglomeratia de pe DN1 (Valea Prahovei), blocajele se formeaza de la Maneciu. Pentru doritori, planuiesc din nou o traversare de toamna a muntilor Baiului de la est (Valea Doftanei) la vest (Valea Prahovei) via Orjogoaia-varful Cazacu, pe data de 17 octombrie (cu speranta ca nu vor fi restrictii de calatorie) urmand ca maine sa revin cu un anunt pentru detalii.
Pozele, plus cateva comentarii, se gasesc in Google Photos:
photos.app.goo.gl/SzRiyt7zYcobdUhu6

Si de la Artemiza:

Cheile Tisitei- Vrancea 03-X-2020.
O a treia excursie post-pandemic cu membrii si simpatizanti ai Clubului Alpin Floarea de Colt Bucuresti in Cheile Tisitei- din Muntii Vrancei aproape de centrul Moldovei. Cu respectarea normelor sanitare in vigoare: verificarea temperaturii fiecarui turist si purtarea mastii (care nu-mi place de loc!), un grup de 20 de persoane intr-un microbuz, ne-am deplasat cu noaptea-n cap(ora 5,30) pe traseul: Bucuresti -Buzau- Focsani-Tulnici -Lepsa-Cheile Tisitei. Confluenta Putna - Tisita a constituit intrarea in P. National Cheile Tisitei. Am fost primul grup in chei, care ne-am bucurat in liniste si aer foarte curat, de culorile toamnei. Traseul a fost usor, grupul cu oameni simpatici si dragi, pot spune o plimbare traversand de pe un podet pe altul de-a lungul Vaii Tisitei, peisajele insa ce se deschideau ochilor cu pereti stancosi, surplombe, jgheaburi, povarnisuri concave, ne-a umput sufletul de bucurie! Dupa o ora si jumatate de sector de chei cu unele portiuni deosebit de inguste sau cu o dezvoltare laterala destul de evidenta am ajuns la ,,Altarul Tisitei", un monolit stancos piramidal, cu infatisare frapanta, unde cheile sunt dominate la nord de Tisaru Mic(1268 m alt.) De aici valea se bifurca in Tisita Mare dirijata inainte si Tisita Mica spre dreapta. Finalul Cheilor a fost trecerea pe sub tunelul mare de 257 m, unde am folosit frontalele. Ultima data in Cheile Tisitei am fost acum trei ani, cand doar cativa
dintre noi am traversat destul de greu apa Tisitei pentru a intra in tunel. De data aceasta au trecut toti deoarece nu era apa de loc, iar la iesire din tunel(din cauza secetei) tot putina apa! Abia acum am avut cateva regrete ca n-am organizat excursia de doua zile pentru ca puteam foarte usor sa continui traseul stanga dupa tunel spre creasta veritabila si semeata din Vrancea ,, Gurguiata ". La intoarcere am oprit microbuzul pentru jumatate de ora si la ,,Cascada Putnei" si la fel era (fata de alta data) avea putina apa!

photos.app.goo.gl/cyQwD5YzscYPD2b2A
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: hoinar

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 săptămâni 6 ore #3988 de hoinar
După ploaia din timpul săptămânii, weekend-ul a venit cu vreme bună, duminică parcă ceva mai mult soare în prognoză. Plecăm de la Gura Diham spre cantonul Colţii Morarului. Multă rouă şi umezeală dar destul de uscat mai sus, în pădure. Se vede că pământul a fost tare însetat. În Poiana cu Urzici (Poiana Morarului) ne răcorim din nou bocancii prin iarba înaltă şi udă. Soarele nu prea mai ajunge pe-aici în lunile de toamnă. Ne abatem spre valea Adâncă. Unde-i pământ şi iarbă e alunecuş, unde e doar piatră, e uscat aşa că depăşim uşor micile obstacole de pe firul accidentat al văii, plin de bolovani şi aluviuni cărate de torenţi. Ajungem repede în Brâna Mare a Morarului. De-acum obstacolele nu mai sunt pragurile de piatră ci jnepenii deşi printre care căutăm poteca. Sus, în creastă, în sfârşit soare dar şi vânt. După o pauză consistentă coborâm agale pe faţa însorită a Morarului. Mai zăbovim în valea Cerbului cât se mai vede soarele apoi coborâm spre Poiana Coştilei şi mai departe, pe Munticel, până în Buşteni, la trenul de 17:27.

photos.app.goo.gl/qm5QQTu6P35gsfEA9


Atenţie: traseul prezintă zone potenţial periculoase.
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 săptămâni 1 oră #3989 de MihaelaDobrin
Simbata 03.10.2020-Busteni-Pirtia Kalinderu-Poiana Inalta-Portita-Jepii Mici-Busteni. Profitam de ziua insorita de pina la schimbarea orei si urcam la Portita, initial 2, la care ni s-au alaturat din R3001, inca 3. Copaci cazuti pe traseu, ca in toate zonele cutreierate anul asta, atit ca pe aici, spre deosebire de traseele marcate, poteca este salbatica, necesitind escaladarea lor cind nu sunt posibil de ocolit. Pe Briu ne-am intilnit cu doi baieti bine echipati care urcasera pe valea Spumoasa.
photos.app.goo.gl/Uaocc8LXy4dmnkLg9
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Recente

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2020 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria