Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

Saptamana 26 Octombrie - 1 Noiembrie 2020

acum 8 luni 3 săptămâni - acum 8 luni 3 săptămâni #4002 de Adi
Deschid cronica acestei saptamani cu o tura de MTB in Muntii Neamtului.

Luni primesc un mesaj de la Razvan, un bun prieten, propunandu-mi o tura cu bicla. Vremea se arata buna in cursul saptamanii asa ca nu stau mult pe ganduri si confirmam ca tura sa aiba loc miercuri.
Ne indreptam spre Azuga, iar la ora 9 suntem deja in sa indreptandu-ne catre Valea Azugii.
Culorile toamnei ne incanta privirea, iar Bucegii apar in toata splendoarea lor. Putem distinge cu usurinta cele mai importante obiective de pe creasta lor. O pudra fina de zapada acopera deja zona Omu.
Suntem pe marcaj triunghi rosu care urca spre traseul de creasta. Mos Martin se pare ca este si el prin zona, insa nu avem onoarea sa-l zarim de aceasta data. Peisajul este completat de Creasta Pietrii Craiului.
Poteca noastra ajunge la Cabana de Vanatoare Ritivoiu si mai apoi la Lacul Gavan (Rosu) situat la altitudinea de 1500m. Parasim marcajul triunghi rosu si continuam pe un traseu nemarcat ce urca pieptis catre marcajul de creasta, banda rosie. La Nord admiram masivele Piatra Mare si Postavaru iar spre Est dealurile frumos colorate coboara usor spre Valea Doftanei. Timpul a trecut repede iar norii incep sa se straga rapid deasupra Vf Neamtului.
Intoarcere o facem pe acelasi traseu, si ne bucuram de o coborare tehnica atat in zona alpina cat si prin padure pe poteca turistica. Pentru anul viitor ne propunem parcurgerea traseului in varianta de circuit, urcand si Vf Neamtului si Vf. Steviei si apoi cu o coborare prin Valea Rosie sau Valea Unghia Mica.

photos.app.goo.gl/ujKTmQ81hN3LMfa29
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 8 luni 3 săptămâni - acum 8 luni 2 săptămâni #4003 de angela
Am intrat in luna noiembrie la acest sfirsit de saptamina, asa ca avem in raportul nostru ultima saptamina din octombrie... colorata cum a fost si inceputul... 'iernii', sau intre doua anotimpuri, cum este tendinta destul de raspindita da a comunica mai nou in lumea 'raportorilor'...
Prognoza de sfirsit de saptamina a fost descurajanta, asa ca avem de raportat ce a fost - duminica frumos si rece si vintos, simbata ploios si...
Totusi Artemiza a fost prezenta si raporteaza dintr-o tura inceputa in gara Predeal:
Sambata 31-X-2020 in trenul Regio putini montaniarzi. Dorinta de a merge fara masca, a fost asa de mare incat am acceptat ploaia despre care stiam ! Astfel noi patru montaniarde : Monica L, Artemiza C, Gabi C si Camelia N. am coborat in Predeal, ploua usor ne-am pus pelerinele de ploaie (si asa urma noaptea de Halloween!), am urmat traseul Fitifoi -Podele- Cab. Diham- Busteni. Am servit pranzul la Cab. Diham, unde tanti Oara ne-a primit cu drag, ne-am uscat putin hainele si am continuat drumetia spre Busteni.
Iesind afara ne-am intalnit cu primii fulgi de zapada, cabana fiind la 1320 m alt. doar cu 32 m mai sus de Varful Fitifoi (1288m) de unde coborasem cu o ora in urma. Circuitul nostru fara masca a fost de 18km, ne-am distrat copios de aventura noastra si am ajuns cu bine in Bucuresti.

photos.app.goo.gl/YZRszV3u17cLyfeL8

Sigur, vor veni si cei de duminica cu citeceva, probabil cu foto frumoase de inceput de iarna.


Pina atunci sa va arat ceva poze de ture de bicicleta de toamna, la vinatoare de culori:
joi: Cernica/pe Tinganu
photos.app.goo.gl/a3t44DQyTBLuGw1L7

simbata: Buturugeni/pe Arges
photos.app.goo.gl/sGiZSPYAEvhGGV3k8

duminica: Iepuresti/pe Neajlov
photos.app.goo.gl/AnxNgHNL6opQK7BT8

Iata primul raportor de duminica este Mihai R:
S-a anunțat vreme bună duminică după câteva zile de ploi și pe munte, de ninsori. Ieșim să mirosim zăpada. Am avut compania plăcută a Danielei și a lui Remus care vin prima dată cu noi.
În tren se formează mai multe grupuri. Unii merg pe dealuri, alții aleg Baiului unde de jos se vede o pudră de zăpadă, alții încearcă o vale proaspăt înzăpezită. Noi alegem o tură, plimbare, pe la poalele munților. A fost o zi frumoasă cu zăpadă, până spre prânz. După amiază se încălzește, zăpada se topește, copacii curg... După Șaua Baiului nu prea mai avem zăpadă. Pe Coama Grecu avem alt anotimp, cu pădurea împodobită de minunatele culori ale toamnei. Pe la 15:30 suntem în Gara Azuga.
Ne gândim de pe acum cu dor la autenticele ture iarnă!

Gura Diham - Munticelu - Pichetul Roșu - Vf. Diham - Șaua Baiului - Vf. Grecu - Azuga 01.11.2020
photos.app.goo.gl/FvuBUQYhBfABWPNT6

Si Svetlana a fost duminica in tura:
Excursia de duminica - Grecu-Diham- Stîna Poiana Izvoarelor
photos.app.goo.gl/FRYmEv6sPGWLd7Zi9

Vali G a fost prin Valea Morarului: Pregătit pentru creasta Baiul, dar cu slăbiciuni la ispite, curiozitatea lui Marius îmi schimbă traseul. Da, traseele se stabilesc în tren ! Cum arată Valea Morarului după primul pospai de zăpadă ? Suntem șapte participanți în două taxiuri spre Gura Diham; 20 lei cursa. Remus ia apă la ...adidași la traversarea pârâului Valea Cerbului. Își schimbă ciorapii, ia și două pungi și continuăm repejor până la refugiul Colții Morarului unde era deja zăpadă, mică cei drept, dar era. Zăpada nu mai este o glumă aici, picioarele nu i s-au încălzit, așa că Mihai, Daniela și Remus, după un al doilea tur de schimbat ciorapi, se retrag din traseul propus. Marius, Moniq, Oana și eu continuăm spre Valea Morarului. Zăpada crește mereu, iar în zonele viscolite constat că zăpada ce-mi intră în bocanci e udă și rece. Improvizez parazăpezi: desfac șireturile puțin și leg și peste marginea pantalonilor. Îl zărim în față pe Daniel Toader și o fată, cu colțari și pioleți, pregătiți pentru vale. În zona canionului dăm de zăpadă și mai mare, dar și de gheață, iar noi nu aveam colțari. E clar pentru toți că... pospaiul de zăpadă este surprinzător de mare, iar sus, deasupra canionului decidem să continuăm pe brâna ce ne scoate în traseul crestei Balaurului, chiar dacă ne așteaptă o luptă mlădioasă cu jneapănul nestatornic. Zăpada grea învinsese aproape jneapănul, culcându-l la pământ, dar cum simțea picioarele noastre , jneapănul zvâcnea și se ridica semeț peste trupurile noastre și ne culca la pământ. Zăpada abundentă și grea pe coborârea însorită din creasta Balaurului ne obligă să coborâm pe fața împădurită a văii. De pe Țimbal mai tragem, din priviri, o îmbrățișare crestelor și o luăm la vale: Valea Morarului, Munticelu, gara Bușteni.
photos.app.goo.gl/Smc8tPz7MqkBFy5t8

Avem si albumul raport al Oanei din aceeasi tura:
Canionul Morarului - Bucsoiul Mic (pe sub creasta) 1.11.2020
Mi-am facut o radiografie la suflet si pe film mi-au iesit astea. Cred ca sufar de melancolie, ca altfel de ce vreau deja sa ma intorc, cat de curand, pe astfel de meleaguri?

Duminica. Ma trezesc cu gandul ca o sa mergem pe piciorul Pietrei Arse, conform propunerii lui Marius de pe grupul de ture, dar iata-ne in R 3001 facandu-ne planuri de a urca pe V. Morarului. Speram noi ca ne vom bucura de o zi frumoasa de toamna tarzie si ca vom da de zapada de-abia sus, spre ultima caldare. Asa ca, sapte la numar pornim de la Gura Diham, cu pas sprinten prin covorul de frunze, insa la una din traversarile paraului, Remus aluneca in apa. Cu tot suportul grupului pentru a-l incalzi, nu mai poate merge alaturi de noi, asa ca de la Cantonul Coltii Morarului, el cu Mihai si Daniela se separa de grup.
Eu, impreuna cu Monique, Marius si Vali, continuam spre V. Morarului, zapada fiind deja prezenta pe poteca.
In zona de canion intram intr-o poveste de iarna. A nins mai mult decat ne-am fi asteptat, iar noi nu suntem echipati corespunzator. Zapada e in general stabila, dar pe alocuri se aluneca ( in special la saritori si la portiunea expusa asigurata cu lant), asa ca se ia decizia ca la iesirea din zona de canion sa facem dreapta-sus pe o brana care ne scoate sub creasta stancoasa a Bucsoiului Mic. Traversam prudent si incet zona expusa a branei, oprindu-ne din cand in cand sa ne regrupam si sa admiram peisajul intre doua anotimpuri, care taie respiratia. Suntem intr-un vis de iarna, dar spre Baiului, culorile calde ale toamnei ne fura privirea. Desi pe vale pisca un pic vantul si pe creasta se aude suierand, suntem la adapostul stancilor, brana e mangaiata de soare si noi la fel. Si uite asa, mai mergand, mai catarandu-ne pe jnepeni, mai cu o pauza scurta, ajungem in poteca care coboara din creasta spre Timbal. Zapada multa si instabila de aici, panta mare ne determina sa tinem aproape de zona de vegetatie. Jnepenii si bradutii isi fac iar datoria, iar noi ajungem pe Timbal, unde ne bucuram privirea cu crestele din jur. Sub lumina calda a ultimelor raze de soare care cad peste munte, zadele par aurite si nu ma mai satur sa le privesc. Continuam coborarea si reintram in V. Morarului, mancam ceva cu ochii atintiti la Coltii Morarului, apoi ne luam ramas bun si o luam repede la pas spre Poiana Costilei -Munticelu - Busteni, sa prindem trenul.
Oare ce povesti ne mai asteapta in noiembrie?

PS Fotografiile in care apar eu sunt facute de Marius Radu.

photos.app.goo.gl/krzZpGxfJCN66YNT6


A venit si raportul de la Dumitra:
va transmit fotografiile din tura de duminica un album intre doua anotimpuri : Posada-V.Conciului-Razoare-M.Gagu Mic-Piciorul Gagului-Sinaia Sud
photos.app.goo.gl/jjUnFzydLGn56C5S6

Iura contribuie si el la cronica acestei saptamini cu o tura pe dealurile subcarpatice:
Ma uit la pozele care de abia le-am descarcat si nu imi vine sa cred ca am reusit o asemenea tura. Desi initial prognoza era cu unele semne de intrebare, tura a inceput cu niste nori inalti si un vant care te muta de pe creasta si nici traseul imaginat, pe care nu-l mai facusem niciodata nu mi se parea foarte fezabil, astrele s-au aliniat si a iesit ceea ce m-am asteptat vreodata sa iasa. Am fost numai doi in tura, veniti cu masina. Am inceput urcarea pe dealul Comarnicului, la antene urmat pana la Crucea Secariei si apoi peste plaiul Seciuri. Frigul ne mana din urma, s-a mers repede astfel incat nu trecusera nici trei ore si eram deja la locul obisnuit de pranzit de deasupra lacului Paltinu. De aici a inceput aventura propriu zisa, am coborat pe plaiuri si prin padure cautand un loc de traversare catre Galma Secariei. Zona este foarte pitoreasca, complet neumblata si salbaticita cu salase parasite si ici-colo cate un mar plin de fructe pe care nimeni nu le mai aduna si catre care nu mai exista poteci. Folosind la greu aplicatiile de orientare am reusit sa coboram abrupt in firul vaii in amonte de varsarea in lac. De acolo a inceput urcarea spre Galma Scariei, si aceasta extrem de pitoreasca, cu poteci putin umblate, poieni, capite si casute de lemn locuite sau parasite si peste toate aceste, culori fantastice de toamna pe fond de cer albastru. Cu toate ca s-a mers tare abia la ora 3 ajungeam pe Galma Secariei si faceam lung asteptata pauza de masa. Peisajul cumilor ninse ale Baiului si Neamtului era magnific. Cu piramida varfului Unghia Mare alba, imaculata de sus pana jos, ma gandeam la traversarea Baiului organizata de Emil saptamana trecuta, ce fantastic ar fi aratat ea duminica. In final am coborat de pe varf, am ocolit centrul Secariei pe scurtatura si am urmat drumul asfaltat pana la Comarnic. De pe varf am avut si sansa sa vedem un halou cu doi sori pe cer.
Pozele:
photos.app.goo.gl/UBe1m3XKhXhpeMh87


Si ceva de la Loredana:
Sinaia, Piciorul Pietrei Arse, cabana Piatra Arsa si retur

Cum sambata prognoza meteo era destul de rea, am optat pentru o drumetie duminica. Se anunta soare. Si frig, ce-i drept, si vant, dar soare.
Ne-am pornit la Bucuresti, eu si doi colegi, fara sa avem musai o tinta clara, am zis ca ne orientam cand s-or zari muntii in zare… in functie de cata zapada se arata a fi pe ei.
Pe drum am oscilat intre Valea Morarului si Piciorul Pietrei Arse. A castigat insa varianta doi, si nu doar fiindca pe creste se vedea zapada destul de serioasa, ci si in ideea ca duminica e mai buna o tura scurta, ne-am iluzionat ca daca ne intoarcem spre Bucuresti devreme, vom evita coloana nesfarsita de pe DN.
Odata ajunsi, muntele ni s-a aratat invesmantat intr-o toamna splendida la poale. Frunze aurii si ruginii fosneau cand ne-am dat jos din masina. Peisajul, de vis. Nu mai speram sa prindem asa o toamna aurie avand in vedere c-a nins.
Mai sus insa, s-a schimbat povestea. Dupa ce am trecut de poiana Stanii Regale si am luat-o pe poteci, usor usor sub picioare a inceput sa scartaie zapada. Frig, te strangea in spate, dar suportabil si cu vant ca o adiere abia. Pe masura ce urcam vremea devenea insa tot mai de iarna. Zapada cazuse destul de zdravan printre zadele aurii, nu era insa foarte mare si se urca bine. A, sa nu uit, pe poteca erau ceva copaci cazuti, s-a cam sarit, respectiv ocolit.
Am mers bine tot drumul, fara probleme, nu era nevoie de gherute, aderenta era buna. Insa, o data ce am ajuuns pe platou, brusc parca am intrat in alt film. A inceput sa bata un vant aprig, de sa te ia pe sus. Batea crunt din fata, atat de rece ca mi-au inghetat degetele in manusi si ne-am intrebat serios daca n-ar fi mai bine sa ne intoarcem. Nu ne-am intors, din fericire, am mers spre cabana, pe care am gasit-o deschisa. Deschisa inclusiv bucataria, asa ca ne-am revenit la o ciorba fierbinte si gustoasa.
Dupa ce ne-am tras sufletul bine, am pornit inapoi si am avut parte de o suprriza: vantul crunt se potolise, abia mai batea, norul urias care acoperise soarele la dus plecase departe Asa ca era soare si frumos.
Am inceput sa dam jos din cojoace si am coborat, cu ceva parere de rau ca tura o sa se termine.
Spre finish am mai zabovit in padurea aramaie, printre fagii care susurau leganati de vantul usor, risipind peste noi petale de arama.
Una peste alta, cu tot vantul acela nebun de pe platou, o tura frumoasa cu toamna dulce si iarna asa, sa o simti.
Si da, cu o coloana nesfarasita de masini pe DN… Morala, nu e de mers duminica cu masina decat daca ai nervii tari si mult timp de pierdut.

photos.app.goo.gl/SrNSoSyUwAM5VXa36
... va urma ...

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 8 luni 3 săptămâni #4004 de MihaelaDobrin
Duminica 01.11.2020-Azuga-Grecul-Bradet-Gilma-Predeal. Zi friguroasa de iarna, cu soare, vint, ceata si putina zapada. Traversarea piriului Risnoavei, catre soseaua de Piriul Rece, nu se poate face din lipsa de bolovani sau altceva peste apa ; asa ca avertizati de Minela care a mers cu cineva din Cimpina peste Gilma si Bradet, din poiana de la iesirea din padure am coborit pe dreapta poienii, pe linga un gard, pina la sosea (dupa ce apa traverseaza pe sub sosea). S-au mai gasit citeva ghebe si chiar Palaria Sarpelui la coborirea pe Gilma.
photos.app.goo.gl/85ugqe8YnwygYEUn9
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 8 luni 3 săptămâni #4005 de hoinar
Am plecat spre valea Prahovei cu gândul la zadele de pe Piciorul Pietrei Arse dar văzând muntele pudrat cu zăpadă am zis să vedem cum arată valea Morarului unde, eventual, am fi mai la adăpost de vânt... aşa că am pornit de la Gura Diham prin pădure spre cantonul Colţii Morarului. Din 7 rămânem 4 aşa că în Poiana cu Urzici ajungem doar Moniq, Oana, Vali şi subsemnatul. Aici constatăm că iarna este mai autentică decât credeam :-) Chiar şi faţa nordică a Morarului, deşi abruptă este deja destul de albă cu văile şi brânele frumos conturate cu zăpadă. Urcăm totuşi prin canionul Morarului dar nu mai sus pe vale fără echipament complet de iarnă. Pe alocuri în zăpada viscolită beţele se afundă mai bine de 1 m iar în amonte se vede zăpadă tot mai multă... şi vântul care o spulberă de pe creastă. Ne abatem spre dreapta pe faţa sudică a Bucşoiului Mic pe unde Brâna Mare a Bucşoiului, în oglindă faţă de Brâna Mare a Morarului de vis-a-vis, urcă spre Capul Balaurului. Urcăm brâna cu atenţie, cât mai aproape de pereţii de piatră şi cu emoţiile de rigoare, locurile fiind expuse dar minunate, apoi ne luptăm cu jnepenii culcaţi de zăpadă ( care revin brusc la viaţă o data ce calci pe ei :P ). Nici fără zăpadă jnepenişul nu e uşor de traversat ( o variantă de toamnă mai timpurie www.mariusradu.ro/dr...csoiului-mic?start=1 ) dar acum vegetaţia e de preferat decât zonele expuse şi alunecoase. Ieşim în Şiştoaca Ţimbalului (sub Capul Balaurului ceea ce ne scuteşte de traversarea expusă din capul vâlcelului) apoi coborâm cu atenţie vâlcelul înclinat. Admirăm din nou Colţii Morarului de pe Ţimbal (unde din păcate se face umbră devreme) şi revenim în Poiana Morarului. Continuăm pe poteca turistică până în Poiana Coştilei şi mai departe pe Munticel înapoi la Buşteni.

photos.app.goo.gl/zQPUUPnUFenKysfY7


Atenţie: traseul prezintă zone potenţial periculoase şi nu e recomandat începătorilor (mai ales iarna).
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2021 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria