Saptamina 14-20 decembrie 2020

Artemiza deschide Cronica cu o alta drumetie de joi, pe riul Prahova, de la Floresti spre Cimpina:
ca sa trecem mai usor peste pandemie , o drumetie de-a lungul raului Prahova este binevenita ! Au raspuns prezent sapte montaniarzi binecunoscuti . Ajungand in orasul Floresti din jud. Prahova , am vizitat Palatul Cantacuzino - constructie inceputa in 1907 si finalizata in 1914 a boierului Gheorghe Grigore Cantacuzino zis Nababul . Ruinele acestui palat proiectat dupa Micul Trianon din Gradina Versailles din Franta ne-a impresionat pe toti . Platanul din gradina palatului nu l-au putut cuprinde sase persoane ! Este mult mai gros ca Seqoia din Herculane ! Dupa vizita , am continuat drumetia de-a lungul domeniului Cantacuzino , apoi de-a lungul raului Prahova pana la gara din Campina . 20 km !
photos.app.goo.gl/dmDNHV3zyrQW9SEv7

Valea Florei a fost tinta grupului de vineri, condus de Serban D, la care m-am atasat si eu de aceasta data: Urcarea pe o varianta noua pentru mine, dinspre valea Florei in muchia dintre Florei si Batriioara si coborirea pe malul celalalt al Floreiului, nimerit mai mult sau mai putin, din cauza noroaielor mari si firelor de apa care trebuiau trecute cumva.
photos.app.goo.gl/YTiENrfDrTATa5qo6

Simbata am fost in prima mea tura de iarna, cu zapada pe acest sezon. de data aceasta am ocolit obirsia Vaii lui Bogdan: Au fost destule surprize mai neplacute, in sensul degradarii acestui cindva foarte frumos drum... pina la Casa de Vinatoare - acolo nu parea sa fie nimeni pe moment, bradutii au crescut foarte mult si dincolo de plantatie am gasit greu culoarul optim de continuare, nu mai recunosteam locurile aproape deloc. (era deja zapada) Apoi am mers bine pina la liziera de zade, de acolo zapada maricica ne-a incetinit tot mai mult pe masura ce urcam, vederi frumoase, mare de nori, cer albastru, dar soarele nu era chiar la noi, ci doar pe aproape... Abia spre ora 12 am ajuns la traversee- si cum era tot mai greu in zapada spre creasta, am zis sa incercam traverseele, sperind ca zapada sa fie acceptabila la mers. Nu usor, dar cum nu ajungea pina la genunchi si era relativ uniforma, a fost mai bine decit ce ne-a asteptat cind am intrat in drumul de creasta. Acolo era cu crusta si neuniforma, se rupea, de abia reuseam sa facem 2-3 pasi legati, ceea ce era foarte obositor, cu toate ca facusem o pauza mare chiar la limita respectiva, fiind ora 1. Initial ne gindisem sa mergem pina dupa Razoare si sa revenim pe dedesubt spre izvoarele La Uluce, cind am vazut ce e pe acolo, desi erau ceva urme (proaste! ca deh) am tot oscilat intre a urca pe virf si apoi direct la vale sau a cauta intrarea in padure la drumul care duce direct la izvoare, pe sub virf. Am reusit sa gasim intrarea (se ghicea drumul) si in conditii mai bune decit pe sus am ajuns in piciorul Fruntea lui Vasii. Din pacate, ceata urcase si in jos nu se mai vedea nimic, ceea ce nu facea prea usoara orientarea spre stina, de unde aveam de coborit in valea lui Bogdan la drumul forestier. Am mers un pic la ghici cautind ceva in whiteout si am avut noroc sa gasim o zona in care se ghicea ceva margine de drum de caruta cu smocuri care ieseau din zapada si chiar daca ocoleam stina, am zis sa urmam acel drum despre care stiam ca va cobori spre ceva anexa de stina. Speram ca era inca asa, cum aveam in amintiri! Am mers in ceata o bucata, cu grija, nu foarte usor in zonele unde iarba fusese acoperita de zapada si in teren 'amestecat', am cotit spre vale, am trecut printr-o imprejmuire si am ajuns undeva in zona unde trebuia cautata coborirea. Nu se distingea insa bine pe teren si nu am nimerit drumul cel bun... si stiam cam ce ne asteapta daca coborim de-amboulea cum in final am facut-o, cam tot pe unde am mai fost si cu alta ocazie. Am dat si de o urma mai veche de coborire de bocanc, ne-am mai ghidat si dupa ea, dar stiam ca nu sintem optim, din pacate! Aveam emotii la final cum vom reusi sa ajungem in drumul forestier, ca nu e simplu si nu poti sa cobori oriunde fiind foarte abrupt. Am reusit totusi, dupa care nu mai era decit tropaiala finala, lunga si obositoare de la care dor talpile, mai ales daca ai bocanci de iarna, si trecerea apei undeva in dreptul unui stavilar. Practic a fost o tura mult mai grea decit mi-am imaginat si ne-a luat aproape toata ziua lumina ca timp. In conditii mai bune, probabil ca am mai fi facut pauze de bronzat si relaxare, asa am cam mers cit de mult am putut si cu efort continuu. Ne-am bucurat insa de soare pe sus si am scapat de griul cotidian de acasa, deprimant.
photos.app.goo.gl/we1NcAiqrmty1ipr6

De la Bogdan S am primit un nou album de Ciucas:
photos.app.goo.gl/heMiHB4rgtdaPFqP6

Tot in Ciucas pe alta varianta a fost si Svetlana:
photos.app.goo.gl/JMoCx3KTxVVUqLRE7

Mihai R raporteaza din Piatra Mare: Dâmbu Morii - Prăpastia Urșilor - Cab. Piatra Mare - Șirul Stâncilor - Dâmbu Morii 19.12.2020
O tură frumoasă în Piatra Mare cu două anotimpuri (toamnă/iarnă), cu soare cald, cu plafon de nori, cu vizibilitate maximă, cu stânci spectaculoase, cu pădurea cețoasă fantomatică sau inundată de lumină, cu fenomene luminoase (la primul punct de belvedere pe crenguțele copacilor se strângeau picuri de apă care în lumina irizată a soarelui se colorau în culorile spectrului ca luminițele unui brad de Crăciun) și cu... voie bună!
Pe data viitoare!
photos.app.goo.gl/UMDn3HgtB5jY5FyE6

Si Iura a fost in Piatra Mare:
Pe Piatra Mare, dincolo de nori, am fost printre puținii români care au avut privilegiul de a se bucura de razele soarelui in acest weekend. Am fost opt in echipă care am urcat din Timișul de Jos pe la Prăpastia Urșilor cu o scurtă oprire la cabana Piatra Mare și apoi alta pe vârf. Toata ziua am fost răsfățați spre toate punctele cardinale de un peisaj fantastic cu plafon spectaculos de nori. Patru dintre cei opt am zăbovit la golul alpin pană aproape de ora apusului, când ultimele raze de soare s-au stins pe creasta Bucegilor. Traseul de coborâre pe punct albastru de la stâna de sub Coada Pietrei Mari (poiana fostei stine Pietricica) pe la tunelul mare până la gară l-am făcut în mai puțin de trei ore la lumina frontalelor. In primele sute de metri, cînd mai era încă lumină, s-au folosit și crampoanele, fiind gheață pe potecă. În gară am fost cu cîteva minute înainte să vină ultimul regio (3012). Pentru mine fost o tura care candideaza cu șanse reale la titlul de cea mai frumoasă excursie din 2020. Albumul:
photos.app.goo.gl/EGSdRKENLLf2R2GH9

Raportul de simbata al Artemizei este intitulat: Cerul se revarsa pe pamant !Drumetie -19-XII-2020 .
Iata ca am ajuns in ultima sambata inainte de Craciun cand noi VSD-istii cu mare grija la masca , am pornit in cea mai frumoasa drumetie din toata perioada de pandemie : Gara Sinaia ( 798 m. alt. ) - Forestier Valea Rea - Muchia Draganul -Saua Draganul ( 1602 m. alt. ) -Piscul Cainelui ( 1645 m alt. )- Piciorul Cainelui- Cabana Piscul Cainelui- Sinaia . Am fost un grup de noua montaniarzi , am ocolit varfurile ( Draganul 1776 m. alt.) , Baiu Mare ( 1895 m. alt. ) si astfel am fost protejati de vant ! Ne-am bucurat de un soare stralucitor. Am simtit cum cerul se revarsa pe pamant ! De la inaltime am admirat Bucegiul sublim ,culmile domoale ale Baiului , Grohotisul si Ciucasul stralucind in bataia soarelui .
photos.app.goo.gl/Py2j8smuLykSNtYq8

Vali G a fost in platoul Bucegilor:
La ora 8.10 suntem la Cota 1400, deasupra ceții și grijilor zilnice. Ne-am propus să ajungem pe vârful Omu, așa că zorim pe dreapta văii lui Carp pe zăpadă înghețată deseori, intrăm pe drumul de vară pe urmele cuiva și fentăm vârful Furnica prin zăpadă și nisipoasă și multă. Aproape că și apa o bem din mers, tragem tare pe urmele șenilatelor pentru a ne afunda mai puțin. Pustiu, pustiu... ! Îl întâlnim pe George Porancea ce tocmai ieșise din tură de la cabana Meteo de pe vârful Omu, apoi pe salvamontistul Ciprian Aldea pe schiuri care dusese un rucsac greu cu alimente la aceeși cabană, iar acum se intorcea pentru a începe serviciul. La 13.30 eram la intrarea pe Cerdac și am decis să facem cale întoarsă; zăpada era obositoare ! Căldarea de sus a văii Priponului are niște cornișe demne de luat în seamă de temerari. Mâncăm câte un măr, o gură de apă și facem cale întoarsă. Poteca pare mai anevoioasă, iar soarele ne amintește că ar fi fost bună o crema de protecție; slavă Domnului că am măcar ochelarii de soare, sau de ceață, zic prietenii. Pe creasta din zona Hotelului Piatra Arsă ne-au intoxicat și asurzit snowmobilele hingherite de o trupă de...sportivi teribiliști. Priveliștile sunt minunate, zăbovim puțin, dar dăm inainte și prindem amurgul pe creste. In zona văii lui Carp ne punem frontalele; nu-mi merge frontala, dar am una de rezervă care are o lumină mai slabă. Ne punem și colțarii pentru a nu avea emoții pe zonele inghețate și coborâm la frontale.
photos.app.goo.gl/KLaXZxUY47h15tS39


... va urma ...

Sinaia, Piscul Câinelui, culmea Baiului, vf. Cazacu, Azuga, 2020.12.19
photos.app.goo.gl/cRVJ9myocKZdMDUa6
Bucurie de mișcare și de privire. Imaginația liberă să navigheze pe o mare de nori totală.
Durată 10 ore, nr. particianți 5 persoane, mare de nori 360 grade toată ziua la altitudinea de cca. 1400 m., soare, vânt slab, urme bătute (adâncime max.cca.20 cm) pe tot traseul, pârtia Sorica nefuncțională (amenajare în curs pe partea inferioară), "Popasul Uriașilor" primitor lângă stația superioară a telegondolei.

Tot din Piatra Mare si de la mine.

Mai avem doua zile pana la solstițiul de iarna, iar zapada se lasa inca așteptata chiar si in zonele montane. Traseul nostru pornește astazi din Timișul de Jos.

Ajunsi la Peretele Prapastia Ursului gândul ne zboara la sezonul cald cand am putea reveni pentru o ședinta de escalada. Aici multe trasee par dificile, necesitand mai multe lungimi de coarda, insa avem de unde alege pe masura puterilor si experientei fiecaruia.

Facem un popas si la punctul de belvedere unde chiciura din brazi se topeste in picaturi multicolore de apa sub razele blande ale soarelui. Deasupra noastra, cerul este de un albastru perfect. Zapada iși face si ea apariția in apropiere de Poiana Baciului.
Apoi dupa o pauza de masa in zona Cabanei Piatra Mare ne continuam traseul nostru catre Vârful Piatra Mare.

Ajunși in golul alpin, ne bucuram de vizibilitatea perfecta. Se pot distinge foarte usor, Munții Fagaraș, Piatra Craiului, Iezer, Ciucaș și bineînțeles Bucegii. Vantul se intețește putin fara sa ne puna probleme totuși. Timpul trece asa usor fiind inconjurați de aceasta priveliște minunata, iar curând ne dam seama ca am putea aștepta si un apus de soare. Astfel schimbam planul initial de coborare in Timisul de Sus cu o varianta mai lunga care ne duce in Predeal pe la Tunelul CFR. Ne vom folosi de frontale mai bine de 2 ore. O buna parte din poteca noastra turistica ce coboara spre Tunelul CFR a fost transformata in drum de exploatare forestira, asa ca vom merge anevoios, ocolind pe cat se poate sleaurile de pămant moale. La 7:20PM ajungem in gara din Predeal, nerabdatori sa ajungem in tren pentru a ne potoli foamea si setea acumulate pe drum. Asa se înceheie ultima noastra tura dinaintea debutului iernii astronomice 2020. Pe curand.

photos.app.goo.gl/3dHidoHgy5oUvWCM7

Si inca o varianta de Ciucas , pornita din Valea Berii cu intoarcere tot acolo, incluzand si Circuitul Tigailor.

photos.app.goo.gl/7x7Bvm4P2syjZNp46