saptamina de la trecerea anilor( 28dec 2020-3 ian 2021)

Emil deschide Cronica (prima pagina postata in 2021) - (daca e cineva cu ture de la inceputul acestei saptamini si nu apare, va rog sa imi trimiteti sau retrimiteti, ca nu gasesc in inbox)- cu o
tura de pe vârful Tâmpa (Brașov), de pe 30 decembrie.
Traseul a fost următorul: Brașov-”Treptele lui Gabony”-Vârful Tâmpa (960 m)-”Drumul Serpentinelor”-Brașov.

Pozele, plus câteva comentarii, se găsesc în GooglePhotos:
photos.app.goo.gl/wkGKcCCuH3fZVjG3A

Vin si eu cu un calup de 3 albume, ca pe 29 decembrie am fost cu bicicleta un pic prin zona- si s-au vazut muntii chiar de la Adunatii Copaceni, dar eu nu am avut aparatul foto cu mine!!) si m-am intilnit cu echipa de Comana (cu Horia), dar nu e documentata foto

30 decembrie: Dupa doar 3 zile, in tepe, Conciu... aventuros este titlul pe care l-am dat albumului turei de miercuri cu 3003, ultima mea tura la munte pe 2020. Vorbisem cu Jeni pe care nu am vazut-o anul acesta... deloc sau oricum FOARTE de demult!!! si ne-am intilnit cu ea si Anca (plus o prietena de-a ei, mai noua in grupul de vineri, se pare - se pare ca a fost si in ultima tura cu Serban la care am fost si eu, dar eu sint mai grea de cap cu figurile si numele noi, nu mi-o luati in nume de rau, este o 'calitate' a mea!dar eu nu mi-am adus aminte)
in citeva cuvinte, am avut surpriza ca toata zapada se cam dusese, fata de ce am avut duminica, si cum Anca venise pentru cules macese si noua colega era mai obosita ca dormise prost, am adaptat tura la ce am avut- adaugindu-i 'culoare locala', balaureli prin tepe/tufe de macese etc... nu neaparat voit masochist, dar asa a iesit. Am folosit ocazia pentru mici explorari, unele voite, altele nimerite din greseala sau de nevoie.
'Sarea si piperul' turei a implicat si aventura pierderii coechipierei noastre care nu a vazut ca Anca a luat-o la dreapta pe o poteca foarte clara(singura din zona!) pe care a traversat-o spre vale si s-a pierdut in maracinisuri si padure fara sa anunte... In fine, cind am descoperit bucuria, am incercat sa facem o 'salvare', care a esuat in sensul ca nu ne-am intilnit cu ea, dar am aflat ca reusise sa ajunga la drumul forestier in timp ce noi balauream dupa ea si am nimerit o coasta scirboasa pe care si noi am ajuns pe final la forestier... cu rezultatul previzibil de a pierde trenul de 4. Totusi, cind am intrebat cit e ceasul... si mai aveam vreo jumatate de ora de mers, comentariul meu a fost ca daca alergam poate ajungem sa il vedem cum ne pleaca de sub nas... dar daca intirzie un pic... Si ca atare am luat-o in trap saltat spre halta Posada 'de nebuna'. Am ajuns foarte aproape, doar ca am aterizat eu 'in telefon'(l-am ciobit un pic si nu reuseam sa ma adun de jos) alergind prin balarii pe linga linia ferata, si poate asa am impresionat si un calator din halta si mecanicul de locomotiva ca ne-au asteptat in ca 1 minut-doua si am luat trenul fericite... Fata pierduta nu a stiut sa vina la halta, asa ca in final a ajuns la Comarnic ghidata telefonic de unde sa ia maxitaxi etc, desi timp ar fi avut destul ca era inaintea noastra cu destul pe coborirea in sosea. Eh, am avut si eu ca atare ce sa fac pe 31 decembrie, sa stau sa imi 'ling ranile' dupa aventura asta - cam la propriu, ca zgirieturi aveam destule (mai ales din tufele tepoase)
photos.app.goo.gl/1KrRsv2CJP75pEUP7
Acum am documentat partea nepozata de mine duminica trecuta, cu adapatoarea, si m-am lamurit ca pe unde am urcat noi cu Dumitra era singura 'poteca' pe acolo...nu era vreo traversare spre 'Izvorul Virginicai' (de fapt zona cu o fosta cascada a Conciului, de sus, gasita prin literatura veche de munte).

Urmeaza o tura de bike 1 ianuarie, cu Horia, partial pe Arges, cimp, sosele, care s-a terminat pentru ceilalti pe Lacul Morii, ca eu m-am retras de la centura ca sa nu ma prinda intunericul, 4 particicpanti: photos.app.goo.gl/C6ZSQoHtXeMiJE8Q9

Nu stiu daca a fost cineva pe 1 ianuarie pe munte, dar clar ziua de simbata a avut multe ture, din care astept contributiile.

Pina atunci eu am un Grohotisu (2 ianuarie) de iarna: photos.app.goo.gl/vs9wXrZPgkxUA2b46
Tura in care am refacut partial cam o treime din tura din noiembrie pe muntele Setu. De data aceasta iarna, in jur de citeva grade cu minus, vint din sud, cind batea nu era foarte placut, dar acceptabil la limita, mai ales ca tura a fost gindita sa nu il luam in fata. Peisaje foarte frumoase, mers cu antiderapante- pe pante erau de dorit, pentru siguranta. Am estimat ca nu putem risca sa ajungem pina in drumul de creasta a Grohotisului ca sa facem toata bucla facuta data trecuta, desi pe coborire erau culmile dezvelita si probabil am fi riscat doar gheata pe forestier. Dar pina acolo era... zapada inghetata zdravan. Nici timp nu am fi avut, ca sa facem tura cit de cit in conditii bune, asa ca dupa inspectii locale pe sus, am ales intoarcerea pe acelasi drum spre masina, care era parcata ceva mai jos decit data trecuta pentru ca drumul era foarte dificil cu gheata si denivelri cu pietre si noroi intarit sau nu...(am trecut un pasaj rau de tot, unde s-a cam cotopenit masina pina a trecut un hop, inaintea unui podet cu bolovani si gropi mari am renuntat sa o mai chinui ca era un loc unde puteam intoarce si parca. Cei veniti dupa noi au lasat masina mai jos, dupa 'primul gropoi'... am fost singurii pe acolo) De remarcat ca drumul pina la valea Neagra (str Dintesei) era tot rau, desi poate au mai lucrat un pic la largirea lui(?), dar in Traisteni la venire erau doua locuri cu prabusire mare si ingustare de am trecut la limita, iar la intoarcere am fost rutati pe alta parte (am vazut o masina a jandarmeriei acolo, si, desi derutata, am luat-o pe unde mergeau si altii, fara sa mai urcam si sa trecem podul peste Doftana/sens unic) si la bifurcatia unde am revenit la drumul spre Cimpina era un echipaj de politie probabil ocupati cu rutarea- Tot pt cei care vor pe valea Doftanei, inca este deviat -cu ocoliri- traficul in Cimpina). Eh, ziua a inceput oricum cu aventura, ca am gasit masina atit de inghetata in parcare de abia am reist sa o deschid cu chinuiala si apoi sa curat gheata foarte aderenta ca sa pot pleca, dupa vreo 20 min de munca intensa, inclusiv cu turnat lichid de parbriz de iarna pe ea...


Iura ne incinta din nou cu o tura documentata foto:
A doua zi a anului a adus si prima tura pe munte a sezonului, in doi (cu Cristi Anghel), veniti cu masina. Intrucat prognoza indica o zi perfect senina, prima optiune a fost o tura de creasta in Baiului. Am urcat pe Piciorul Cainelui evitand pantele abrupte in zonele din padure unde pamantul era inghetat. Zapada a aparut imediat la iesirea in golul alpin fiind inghetata tun insa grauntoasa la sprafata incat s-a mers comod ca pe asfalt si nu a fost nevoie de coltari de la inceput. Vantul a inceput sa bata in zona crestei si s-a accentuat pe masura ce inaintam spre Baiul Mare insa nu ne-a creat probleme fiind in sensul nostru de mers. Toata ziua ne-am bucurat de un cer perfect albastru și o vizibililitate nelimitata. Pe tot traseul am urmat prudential linia crestei urcand si coborand toate varfurile deparece drumul de culme era complet acoperit. Din poze se poate vedea distributia zapezii care acopera culmile sudice ale Baiului pana la valea Zamora si creasta principala, Clabucetele Predealului, Postavarul si Piatra Mare fiind aproape lipsite de zapada. Am coborat fara probleme pe plaiul Tufa cu o scurta pauza la stana. Lungimea circuitului (plecare si intoarcere in parcarea garii Sinaia) a fost de 22 km iar timupul de mers efectiv 6 ore si 50 minute, favorizat de starea zapezii. Vremea perfecta de mers nu este neaparat si una fotogenica insa am cules totusi cateva peisaje de pe traseu:
photos.app.goo.gl/45jVpH2Lw3QMVwqbA

Mihai R a fost simbata in Bucegi: Sinaia - Piciorul Pietrei Arse - Vf. Furnica - Vf. cu Dor - Cota 1400 - Sinaia 02.01.2021
O zi excelentă pentru platou, așa că mergem pe platou. După Poiana Stânii, zăpada pe traseul BA este bocnă în zonele cu umbră din pădure. Dar sunt urme, înghețate... Doi tineri ni se alătură din Poiana Stânii. Nu au nici măcar colțișori... Oare ce caută pe Piciorul Pietrei Arse iarna!? Fără urme nu ar fi mers fără colțari, piolet și cască! Pe traverseele de sus, în zona periculoasă, am stat bine să cântăresc dacă, continui sau nu. Zăpada nu este bocnă dar nici moale. Este spre înghețată și grăunțoasă deasupra (exact cum raporta și cineva din Baiului). Sunt urme parțial. Două fete tocmai au încercat traverseul și s-au întors. Cu părere de rău, coboară și cei doi fără colțișori, colțari, piolet, cască. Ne mișcăm încet pe traverseu pentru că trebuie să săpăm urme. Trecem cu bine. Obligatoriu în acestă zonă trebuie colțari, piolet și cască iar zăpada să fie spre înghețată, portantă, fără plăci...
Platoul este superb. Ceva vânt dar destul de cald (minim -5, -6 grade).
Urcăm pe Furnica și pentru că ne-am mișcat bine mergem și pe Vf.cu Dor.
Se schiază bine până la Cota 1400. Mai jos pârtia e mai mult, fără zăpadă.
Ajungem în gară cu 40 min. înainte de sosirea Regio 3010. Foarte aglomerat!
A fost o sâmbătă foarte frumoasă pe Platoul Bucegilor!
photos.app.goo.gl/kWosw5a6ofVbp96B7

Loredana este cu noi si anul acesta:
Toata iarna mi-am dorit sa ajung din nou pe hornul dinspre Malaiesti la Omu, dar n-a fost sa fie. Ocazia s-a ivit insa fix pe 2 ianuarie, sambata, dupa Revelion. Cum meteorologii anuntau 0% sanse de precipitatii si soare, am decis sa mergem spre varful Bucegilor.
Am pornit devreme din Bucuresti, cu masina si, din fericire, traficul n-a fost atat de groaznic cum ma asteptam. Dimpotriva. Asa ca la noua fara 10 eram la buza traseului (banda albastra) care incepe de undeva de pe un drum forestier la cativa kilometri de Rasnov.
Rece vremea dar fara zapada in prima parte a drumului, pana la punctul de belvedere. De acolo a inceput zapada, nu mare, dar inghetata si foarte alunecos pe drum. Fara gherute(minicrampoane) cu greu am fi facut fata.
Traseul mult mai aglomerat decat de obicei. De fapt, niciodata n-am vazut atata lume pe acolo. Nu era insa defilarea pe care o vezi uneori pe Jepi.

Erau ceva grupuri organizate, fete si baieti tineri, adusi pe traseu fara minicrampoane multi dintre ei, fara coltari. S-au chinuit ingrozitor, bietii de ei sa urce, multi incercau sa urce prin padure, ocolind poteca, altii se clatinau, se tineau de pietre, se mai duceau pe fund... In fine, nu e de urcat pe acolo daca nu esti echipat cum trebuie, in genere e gheata pe poteca.
Am ajuns la Malaiesti intr-o ora si trei sferturi si, dupa o pauza de ceai, am pornit spre horn. Cu inima un pic stransa fiindca vantul batea foarte tare si era foarte ger. Iar soarele pe care il promiteau meteorologii era acolo, doar ca dupa caldare, deasupra hornului, pe platou.
Am mers pe un vant aprig insa, din fericire, s-a mers bine caci zapada era tare, inghetata si se mergea brici. Am mers cu minicrampoane caci pe pante, in urcare, se aluneca.
La buza hornului ne-am echipat cu coltarii, ca sa nu avem surpriza - cum am avut anul trecut - ca la mijlocul hornului dam de gheata si trebuie sa ne schimbam minicrampoanele cu coltarii pe vreun vaj ingrozitor.
Am urcat bine insa, cand priveai in sus vedeai nori de zapada ravasiti salbatic de vant. Era clar ca ne asteapta urgie.
Nu ne-am lasat descurajati insa, am mers pana la capat. Erau urme sapate, se urca fara probleme, doar rafalele de vant ce ne chinuiau cand si cand. Ajunsi la iesirea din horn, vantul a fost exact cum anticipasem - salbatic. Sus, pe platou, a trebuit sa ne departam de buza haului, caci aveam senzantia ca ne poate arunca in gol.
N-am mai fost asadar la Omu caci nu avea rost pe vantul acela. Am cobora tot pe horn, pe un vant si mai aprig. Batea din fata si aducea nori de zapada de pur si simplu te orbea. La un moment dat am simtit cum imi ingheata efectiv fata, caci vantul arunca valuri de zapada care se topea pe obraji si apoi ingheta.
Am coborat deci cat am putut de repede si de la poalele hornului vantul a devenit ceva mai suportabil.
Am mers bine pana la Malaiesti, zapada se intarise si mai tare de la ger si vant si se mergea super-spornic.
La Malaiesi am luat si noi prima masa a turei, cu Molda latrand langa noi sa-i dam si ei o bucatica.

Dupa masa si un ceai caldut - la ce frig a fost si cum a batut vantul ceaiul in termos se cam racise - am luat-o din nou la vale.
Poteca, jale, mai patinoar decat la urcare. Grupurile mari pe care le prinsesem la urcare coborau si ele. Lume care se tara pe fund, altii care o luau pe abrupt printre copaci, chinuiala maxima. Sper ca au ajuns cu totii bine fara sa-si rupa chestii.
Noi, avand minicoltari, am coborat cu spor pana la masina, intr-o ora si ceva.
De acolo... a urmat iadul. Trafic de cosmar pana in Bucuresti.
A meritat insa. Tura, desi dura a fost nespus de frumoasa, asa cum se vede si din fotografii. Si inca fotografiile nu au putut prinde imaginea spectaculoasa de la iesirea din horn, cand vantul transformase zapada intr-un nor de diamante stralucitor.
photos.app.goo.gl/Apk87zSg23wsW6qHA

Au mai fost si alte ture, prin Piatra Mare: Timisu de Jos, Prapastia Ursilor,vf Piatra Mare,Tamina, Timisu de Sus (Mitica Lepadatu), pe Plesuva (Silvia Margineanu), mai asteptam rapoarte...

Marian C ne-a trimis un album de Piatra Mare: 2021.01.03_Dâmbul Morii, V.Șipoaia, vf.P.Mare, culmea Horvatca, canton vânătoare, nemarcat, BA (Tamina), Timișul de Sus
photos.app.goo.gl/qzBYeQpYNM7TnmfH6

Artemiza vine cu 4 albume:
Miracolele Cernei intr-un sejur de 7 zile

Dragi prieteni montaniarzi , de-a lungul multor luni de pandemie din anul 2020 , am facut drumetii ( cu trenul ) la toate finalele saptamanilor prin muntii nostri , unde stateam fara masca ! Din luna septembrie rezervasem 4 camere la Herculane , unde imi propusesem sa ma odihnesc ! Intre timp am renuntat la unele camere ( probleme ivite ale pandemiei ! ) si pe 29 decembrie am plecat cu trenul in una dintre cele mai vechi statiuni balneare ale lumii . Herculane unde cu dumneavoastra impreuna am fost de nenumarate ori , este situata la 168 m. alt. dar inspiram aer ca la 2000 m. alt. Calatoria cu trenul a fost lejera si la dus si la intors , am stat pe cate 4 si 6 scaune singure . S-au respectat toate regulile sanitare , iar politia a fost permanent in verificari .La ducere avand tren la ora 5,46 ,am prin rasaritul din tren iar la intoarcere a plouat si ne-am bucurat de cateva imagini ,,stropite ! " ale Dunarii. Noi ne-am simtit minunat , am facut in acest sejur 24 de ore de bai calde sulfuroase, la ore cand in bazin eram ,, numai noi ! " si imediat am plecat in drumetii atat in Muntii Mehedinti cat si in Muntii Cernei ! Am avut parte de niste imagini spectaculoase , am inspirat aerul ozonat , am descoperit cascade noi in zona , am parcurs intre 20 si 9,5 km zilnic , nu a fost zapada ! Am simtit ca m-am odihnit ! Cele aproximativ 600 de imagini le-am impartit in patru albume si cateva video ,pe care va invit sa le vizualizati alaturi de traditionalul ,, La Multi ani cu SANATATE " . Astept sa ne revedem cu bine ! In acest prim album veti vedea traseul nostru cu trenul , orasul Herculane -Parcul Vicol - pe inserat,
photos.app.goo.gl/ayhYd3bS3T3DXrBB8

In al doilea album , am facut cea mai lunga drumetie din acest sejur ,( inclusiv Pestera lui Serban ) : din Herculane - Crucea Alba -Poteca Pisicii- Grota Pestera lui Serban - Domogledul Mic ( 1099 m. alt . ) - Domogledul Mare ( 1105 m. alt ). - Valea si Cheile Feregari-- Fabrica de Var ( Herculane ). La intoarcere pe semintuneric ,iar am fost doua ore baia calda de sulf.Va invit sa vizualizati si acest album !
photos.app.goo.gl/NZNZnUC8gZw2STgE7

video: photos.app.goo.gl/LQEZBW4qfosh42QV8

In al treilea album , am parcurs din Herculane : Foisoarele -str. Zavoiului -Platoul Coronini- Foisorul Verde - Izvorul Munk - Foisorul Galben- Foisorul Ciorici sau Rosu - Grota cu Aburi -Foisorul Elisabeta . La gura grotei cu aburi ne-am permis sa facem in doua randuri : tratament cu aerosoli !
photos.app.goo.gl/Ja59RL5nM9iUwRhj9

Al patrulea album din aceasta mini-vacanta contine : o cascada din loc. Mehadia , nu departe de Castrul roman Pretorium ( pe care il admiram din sosea , cand mergeam spre Caransebes ) in Cheile Nerei . Asadar , de-a lungul paraului Sfardin , ce se varsa in in raul Bela -Reka , iar acesta la randu-i se varsa in raul Cerna , am admirat o frumusete de cascada care mi-a amintit de una din cascadele din insula salbatica Samothraki , care formeaza si un mic lac unde vara se poate face baie .Din aceasta splendoare de cascada , am plecat ( nu stiu pt. a cata oara ! ) in cele mai stramte chei din tara : Cheile Peciniscai . Aici fiind numai eu cu coechipiera mea Elena A. am traversat toate paraiasele si chiar am urcat ,,LA ZAPLAZUL BANATEAN ". A fost o frumusete fara margini ! Va invit sa vizualizati si acest album !
photos.app.goo.gl/oJp2rzjpCecRPuaY7


De la Bogdan S am primit un album din zona Rasnovului:
photos.app.goo.gl/X5p4hku3VbPYg21F6
... va urma ...

02.01.2021-Azuga-Clabucetul Taurului-Clabucet Plecare-Predeal. Zi cu mai putina zapada pe la noi dar un soare placut, ca de toamna iar vizibilitatea ne-a permis sa admiram jur in prejur peisajul. Dimineata IR destul de plin dar in vagonul dupa locomotiva, care a fost mai putin incalzit, am fost noi cei 10 si 3-4 tineri printr-un compartiment. Golopentii au fost in urmatorul vagon unde ne-am conversat si cu d-na Vali care mergea la Sinaia. LA MULTI ANI 2021 !
photos.app.goo.gl/HYXqHa43EgE4SozQ6

Ne hotărâm cam în ultimul moment ca Anul Nou să nu ne prindă în casă aşa că plecăm din Buşteni pe înserat cu speranţa că lumina lunii (încă ascunsă dincolo de nori) ne va călăuzi paşii prin pădure. La Gura Diham, Coştila se ghiceşte în noapte ca o siluetă masivă, albă şi tăcută. Mai departe, pe "conductă" (triunghi albastru) ne împotmolim - la propriu - în nişte noroaie primăvăratice, în concordanţă cu temperatura (neaşteptat de) blândă de sfârşit de an. Curând după noroaie vine destul de repede îngheţul aşa că ajungem în şaua Baiului (la antene) pe un adevărat patinoar. Nori subţiri defilează prin faţa lunii care-i împodobeşte cu o aureolă colorată. După o scurtă pauză în lumina fantomatică patinăm mai departe către Diham unde ajungem aproape de miezul nopţii, tocmai la timp pentru şampania din rucsac. Întrucât găsim o cameră liberă rămânem aici şi continuăm "petrecerea" în cameră. Adormim cu gândul la răsăritul din prima zi a anului dar dimineaţa muntele e ascuns într-o ceaţă deasă. Ceva mai târziu însă, pentru scurt timp, Acele Morarului şi puţin din Bucşoiu, apar albe şi maiestuoase cum le ştim, profilate pe petice temporare de cer albastru. Mulţumim cabanei pentru găzduirea neaşteptată şi coborâm în Azuga via Leuca-Grecu privind înapoi către munte, din păcate mai tot timpul ascuns vederii dar şi înainte, spre anul care tocmai a început şi ajungem acasă după exact 24 de ore de la plecare.

photos.app.goo.gl/HhRxuvEjd6TVPiJi7

Scurtă descriere a traseului de Piatra Mare, mai sus menționat:

2021.01.03_Dâmbul Morii, V.Șipoaia, vf.P.Mare, culmea Horvatca, canton vânătoare, nemarcat, BA (Tamina), Timișul de Sus
photos.app.goo.gl/qzBYeQpYNM7TnmfH6

Durată 10 ore, drum cu momâi pe V.Șipoaia, peste cca. 1700 m.alt. a fost nevoie de colțari, ceață și vânt puternic pe platou și vf.P.Mare, după cantonul de vânătoare de pe c.Horvatca a fost nevoie de track pentru a găsi coborârea, în final pe BA.
Ture faine!
M.