Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

saptamina 12-18aprilie 2021

acum 1 lună 3 săptămâni - acum 1 lună 2 săptămâni #4100 de angela
Iata-ne din nou la raport:
incepem cu
Drumetia de marti, de la Artemiza:
Fiind o zi cu soare, cinci montaniarde am plecat cu trenul de la gara Titan spre loc. Valea Roșie la doar o stație de orașul Oltenița. Am colindat păduri ascultând ciripitul păsărilor, iar de- a lungul râului Argeș am admirat într-o liniște deplina vedetele zilei : corcodusii infloriti, verdele crud, flori, lebede, cormorani, starci, rate sălbatice. Am cules urzici, frunze de untisor pentru salate, ștevie și zgarciobi tuguiati - acele ciuperci comestibile care apar primele primavara în pădurile de conifere. Am mers desculți prin iarba proaspătă și verde circa două ore! La final toate ne - am exprimat aprecierea de "a fi "una dintre cele mai reușite drumeții! Va invit să vizualizati albumul meu într-o drumeție de 22 km.
photos.app.goo.gl/yNN3QQyu15mEKyiDA

Loredana deschide din nou seria de weekend si de aceasta data cu
Piatra Mare, pe traseul: Prapastia Ursilor, cabana, coborare pe Tamina
Urcasem in tren, sambata asta, intr-o forma destul de proasta, asa ca-mi doream o tura nici prea in forta, sa nu-i incurc pe cei din jur, dar nici prea usoara. Asa ca gandul m-a purtat spre platoul Bucegilor, pe o ruta de dificultate medie sau spre Piatra Mare.
In tren am avut norocul ca inca cinci persoane sa-si doreasca Piatra Mare, asa ca zis si facut.
Am coborat in Timis pe soare si vreme frumoasa, si am luat-o la pas spre Prapastia Ursilor. Cer albastru presarat cu doar cativa nori, lumina din plin, paraul cantand promisiunea primaverii… o splendoare.
Drumul bun, fara noroaie, ma rog, ici si colo, dar nu sa aluneci sau sa ti se incarce bocancii.
Pe masura ce am urcat, a aparut si zapada, destul de moale dar nu zloata. Si, pe unde era umbra, chiar foarte buna de mers.
Drumul n-a pus nicio problema si am ajuns, fara sa fie nevoie de gherute, la cabana, pe zapada maricica, dar cu poteca batuta.
De la cabana unde ne-am tras sufletul la un ceai si o felie de tort de biscuiti (buna tare, nici prea dulce, nici exagerat de aromata, exact ce trebuie langa un ceai bun, de plante mirosind a soare si aer curat), am pornit spre varf. Zapada maricica si buna la mers.
In mai putin de 50 de minute am fost in varf, la indicator, unde, dupa o scurta pauza de umplut ochii si sufletul cu imagini frumoase si facut fotografii, am luat-o in pas grabit, la vale, grabiti sa nu pierdem trenul.
A, merita mentionat ca sus, in varf, vantul doar a batut, nu a spulberat cum spulbera taios, de obicei, in Piatra Mare. Eu una am stat in tricou.
Revenind, dupa ce ne-am bucurat de varf, am pornit la vale, pe Tamina. M-am bucurat sa vad din nou cai… doar doi din pacate, si un catar.
Pentru ca nu stiam cum va fi drumul la vale si nu voiam sa pierdem trenul, am renuntat la masa si am mers intins.
Pe masura ce coboram, zapada devenea tot mai moale si flescaita si se aluneca. Eu am preferat sa merg, pe unde am putut, pe langa poteca, nu pe ea. Pe alocuri piciorul se infunda adanc in zapada apatoasa si se inainta un pic cam greu, dar una peste alta, n-au fost probleme.
De la cabana acea privata in jos, prin padure, am prins niste portiuni cu noroi zdravan, dar n-au tinut mult. Am iesit in scurt timp la pamant zbicit de vantul reavan si am ajuns langa DN cu bocancii foarte putin murdari. Iar putina murdarie am spalat-o in rau.
In gara am fost cu circa 20 de minute inainte de tren. Un tren care a venit aproape gol, astfel incat am mers relaxati pana in Bucuresti.
O tura frumoasa, cu un grup compact, cu vreme minunata si peisaje de vis.

photos.app.goo.gl/NgN4kZeFFnBfjhnX7

Si Mihai R este prezent in Cronica:
Sinaia - Piciorul Câinelui - Vf. Răzoare - Refugiul Florei - Posada 17.04.2021
Ca și cum aș fi făcut oareșice muncă de porter în iarna asta mi-a revenit săptămâna asta o mai demult întâlnită durere de spate. Deși vagă spre weekend mă gândesc să merg pe dealuri. Dar nu prea sunt amatori de dealuri... Vali G și Mihai D îmi fac parcă în ciudă în tren: vor merge pe o vale. Văile deocamdată sunt cu da și nu, dar cred că aș fi mers cu ei... Nu vreau să forțez și aleg cea mai ușoară dintre ture... Am rucsac ușor și bocancii de vară. Cu ceva vânt la altitudine dar cu soare și vizibilitate maximă, a fost o plimbare frumoasă cu urcare pe Piciorul Câinelui și coborâre pe Florei. Ghiocei și brândușe în partea de jos a Piciorului și imediat la ieșirea în golul alpin, zăpadă mare dar întărită pe Creasta Baiului și o frumoasă cornișă pe capătul Piciorului Câinelui. În Halta Posada întâlnim mai multe grupuri care au drumețit în zonă, unul din grupuri întâlnind ursul în coborârea pe Florei. Urcăm în R3008 la 16:00.
O tură faină într-o companie plăcută!

photos.app.goo.gl/MsCU4ciNwAmx7euq7

Iata si raportul de simbata al Artemizei:
În aceasta sâmbătă în trenul 3001 putini montaniarzi dar suficienți pentru a putea face patru drumeții. Eu alături de alți trei curajoși înarmați cu fluiere, petarde, spray-uri pentru urs am ales Busteni - Plaiul Fanului - Poiana Costilei - Morar cu întoarcere prin Munticel - Busteni. Dar nu ne - am întâlnit cu ursi , doar cu mirosul lor în zona Morar! Ne-am bucurat de priveliști spectaculoase, aer puternic ionizat presărat cu soare, cu ghiocei și branduse. Vă invit să vizualizati albumul meu într-o drumeție de 17 km.
photos.app.goo.gl/QL34HCzQcG1NtpKPA

De la Vali G a venit o excursie spre Valea Alba (La Verdeata) si Refugiul si Poiana Costilei:
Stratul de zăpadă proaspătă nu e mare până la intrarea pe Valea Albă. Era cald și cam târziu pentru o vale. Ne-a depășit, când ne puneam colțarii, un alpinist . Când ajungem La Verdeață, alpinistul tocmai se întorcea din traseu pentru că prinsese o scurgere/mică avalanșă din Circurile Văii Albe. Înaintea noastră erau trei tineri cu plăcile care urcau. Am continuat și noi după ei, dar pentru scurt timp; un zgomot și o vibrație neașteptată dinspre circurile Văii Albe ne-au dat fiori. Ne-am retras repede înspre peretele albișoarelor și am privit uimiți și speriați mica avalanșă dinspre Circuri. Nu ne-a trebuit mult să decidem că ar fi fost înțelept să-l ascultăm pe experimentatul alpinist C. S. ce tocmai renunțase la traseu. Părăsim valea urgent și pornim înspre refugiul Coștila. Aici zăpadă multă neașezată cum nu am văzut de multă vreme. Mâncăm, stăm la soare și continuăm pe Munticelu, Poiana Coștilei, Plaiul Fânului, Bușteni.


Svetlana ne-a trimis ceva mai de la 'caldurica': Canionul Colorat
Canionul colorat din peninsula Sinai, Egipt, de vreo 800 m lungime, apoi o baie în laguna albastră, printre corali și peștișori.
photos.app.goo.gl/wZeLfpBNeYxVAMMv9

si continua seria cu:
Răsărit de Soare pe Muntele Sinai, Peninsula Sinai, posibil muntele biblic unde Moise a primit Cele Zece Porunci, la coborîre trecem pe lîngă mănăstirea Sf. Ecaterina, una din cele mai vechi din lume, de pe la mijlocul secolului VI. Închisă din cauza Covid.
photos.app.goo.gl/1ZLtbdEdYUvRzs8r9

Rezervația Ras Mahomed (capul lui Mahomed)
în sudul Peninsulei Sinai, mărginită de Golfurile Suez și Aqaba, înființată în 1983 pentru protejarea recifului de corali, a faunei marine și terestre. Cu pîlcuri de mangrove, caverne subterane provocate de cutremure (seamănă cu unele cenote din Mexic), un lac al dorintelor.
photos.app.goo.gl/9NVL7La3Xn81GbyS8

Muzeul de egiptologie din Sharm-el-Sheikh
, deschis în 2017, o colecție reprezentativă pentru civilizația Egiptului antic.
photos.app.goo.gl/j2Lng2Uf9UPkJNec6

Plimbare prin rezervația Ras Mahomed cu barca, și altele din Sharm. Filmulețele cu corali și peștișori sunt de la reciful de lîngă hotelul unde am stat
photos.app.goo.gl/vs2sBv98knJJ8b2i8

Delta Argesului la Posta si Buturugeni a fost tinta mea in aceasta simbata cam innorata, dar cu vint mai domol fata de zilele trecute
photos.app.goo.gl/L9ZNt67pGX4V7zum9

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 1 lună 3 săptămâni #4101 de MihaelaDobrin
Simbata 17.04.2021- Predeal-Puristoaca-Muchia Susai-Clabucet Plecare-Girbova-Vf. Clabucetul Taurului-Drumul Tunului-Azuga. Zi cu soare si zapada preponderenta. Din șaua muchiei Susaiului am mers paralel cu urme proaspete de urs pe o bucata buna de drum. Noroc ca noi eram destul de mulți si s-au folosit fluierele. Desi zăpadă catre Clabucetul Taurului, soarele se simtea din plin, fiind binevenita orice pălăriuță care sa protejeze fața de soare. Pe drumul forestier Drumul Tunului am întîlnit o mulțime de copaci cazuti, am presupus noi , din cauza ninsorilor si ploilor excesive.
photos.app.goo.gl/UnXoxnym2s9H8zPQA
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2021 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria