Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

saptamina 28 iunie-4 iulie 2021

acum 2 săptămâni 6 zile - acum 2 săptămâni 5 zile #4141 de angela
Din nou am ajuns la sfirsitul unei saptamini de vara si am intrat in luna iulie. Instabilitatea insa persist pe plan meteo.
Dar... tot ne miscam.

In deschidere, iar cu ziua de vineri.
Ileana si Andrei ne-au obisnuit deja cu filmuletele lor de excursii:
Va trimit varianta cu "ploaie torentiala" a traseului la refugiul Florei din muntii Baiului, de vineri 02.06.2021.
Plecaram 9 spre Florei dar am ajuns doar 3 / 02.07.2021
www.youtube.com/watch?v=-GmGqdZ0Xs0

Liana P a fost simbata:
Echipa - un trio - Artemiza, Dumitra si eu. Pornim din Azuga intr-o plimbarica domoala pe culmea Sorica spre Popasul Uriasilor de langa statia de telegondola. Dumitra va ramane aici la serbarea lui Mitica. Avem timp berechet de admirat flori, peisaje naturale si pastorale, de cules varfuri de brad si cimbrisor. Dupa cate o ciorbica cu afumatura (delicioasa) la Popas, eu si Miza coboram in Azuga pe partia Cazacu, pe care eu prima data o vad plina de flori in loc de zapada.
photos.app.goo.gl/mSWutjhHenTzuDHX6

Si de la Artemiza a venit: Tura de o zi in M-tii Baiului - 03- VII- 2021 !
Desi ieri venisem cu trenul dintr-o vacanta de cinci zile la tara , astazi sambata la ora 6,10 eram in trenul VSD-istilor cu dorinta mare de a parasi caldura Bucurestiului ! Desi prognoza nu prea imbietoare , erau destui montaniarzi cu diverse propuneri de drumetii . Am ales un circuit pornind din Azuga cu o plimbarica pe Culmea Sorica , si ca sa fie mai interesant eu ( Artemiza ) , Liana si Dumitra am parasit marcajul turistic triunghi albastru , mergand pe nemarcat prin umbra padurii . La iesirea in golul alpin din stanga ne-a intampinat o frumoasa turma de oi , ne-am oprit sa admiram panorama spre Masivul Bucegi si apoi am cules muguri de brad si cimbrisor de munte . Ne-am oprit la Popasul Uriasilor ( 1540 m. alt. ) , am servit cate o ciorbica calda , dupa care eu si Liana , multumite de atata liniste , de atatea flori de tot felul ,de norii ce formau cercuri , cerculete si care au fost atat de eleganti cu noi fara nici o picatura , am coborat in circuit pe partia Cazacu .Toate ne-au incantat privirile !
photos.app.goo.gl/iZJb8vzjcgLjvMEcA

Eu am ajuns, desi nu cu mari sperante de traseu, dar cu suportul fetelor, sa parcurg (greu totusi) 12.6km pe varianta
Muntele Rosu-Zaganu-simbata- cu Brindusa si Silvia:
photos.app.goo.gl/M5gBky3UVNTZPZut9

Simbata Horia a organizat iar o iesire cu bicicletele spre Comana, cu grad de participare bunicica: Mihai, Andrei, Vali si Corina. Cine e interesat trebuie insa fie sa il urmareasca pe Mihai pe facebook, fie sa vada pe grupul de whatsapp de biciclete, cind apar noutatile.

Am propus si eu o tura 'bike in ritm domol :) de duminica', la care s-au prezentat 3: Dana, Misu, Iulian. Traseul a fost M Pantelimon - Cernica - Tanganu - Fundeni (CL) - Branesti - Man. Pasarea (luat apa) - Ganeasa... si am ratat drumul spre Afumati :) Moara Domneasca - (ne-am enervat cu un dobitoc la lacul/trecerea peste Pasarea... unde am vrut sa facem o pauza) -Voluntari - M Pipera (via Popasului), un pic peste 50km, la care desigur eu una mai adaug vreo 20, ca de obicei, pina si de la metrou. Vremea a fost destul de placuta, mai era si nor din cond in cind, nu doar soare racnitor.
photos.app.goo.gl/PZWS9ApiA3jrPWgQ7

Mihai R
a fost la cascadele Vinturisului, simbata.
E ceva lume în tren sâmbăta asta. Pornim spre V. Vânturiș și în pădure începe ploaia. Dar suntem hotărâți. Ploaia s-a oprit înainte de a intra pe firul văii. Unele săritori le-a uscat deja soarele până să ajungem la ele. Cascada Vânturiș nu are foarte multă apă.
Urcăm spre platou pe frumosul Vâlcel (cu stâncă și iarbă) al Lupului (P. Lupului cum apare pe hărți). Este o după amiază frumoasă și liniștită. Zăbovim pe platou și ajungem în Sinaia la R3012.

photos.app.goo.gl/ewepNnGo2fi1E63U7

Loredana a venit si ea cu un raport detaliat:

Dormisem foarte putin si prost vineri noapte spre sambata, asa ca m-am gandit sa fac o tura singura, astfel incat daca merg greu sau capotez, sa nu stric drumetia nimanui.
M-am tot gandit in tren pe unde sa ma preumblu si am optat pentru doua trasee de care imi mi se facuse foarte dor in lunile astea cand iarna s-a aratat prea lunga -
Valea Jepilor (Jepii Mici) si Valea Cerbului. Cum nu-mi venea sa renunt la niciunul dintre ele am optat pentru urcare pe Jepi si mers la Omu pe platou, pentru a cobori pe Cerb.
Ceea ce am facut.
In Busteni unde am coborat era soare de cu dimineata dar culmile se vedeau invaluite in nori. Racoare, vant si bine, asa ca am pornit, in ritm alert, la drum.
Prima portiune, chiar imediat dupa intrarea in traseu, o dezamgire. TAF-urile sapasera santuri adanci si noroiul era pana spre jumatatea gambei. Se putea insa ocoli prin dreapta, prin padure, unde a aparut deja un fel de inceput de poteca.
Dupa ce am trecut de zona respectiva, drumul a fost bun, foarte putin noroi, spre deloc.
La scurt timp, cerul s-a acoperit (sau, de fapt, cred ca am intrat eu in zona de sub plafonul jos de nori). Racoare, ceva vant, asa ca s-a urcat bine.
Zapada la primul lant vertical, pana aproape de stanca. Te puteai fie strecura prin ingustul canion dintre peretele de zapada si cel de stanca (cum am facut eu, nestiind daca zapada e solida sau se va prabusi) sau pe ea. Dupa ce am ajuns deasupra ei am vazut ca era strat gros, compact, pe care se putea merge fara probleme.

Zapezi si mai sus, la traverseul dinspre cascada mare precum si in dreapta urcusului cu lant de dupa cascada. Ambele insa se puteau trece fara probleme, doar cu putina atentie.
Pacla de nori devenise deasupra mea tot mai groasa insa, cand am ajuns spre varf se lumina.
A, de la prima portiune cu zapada am "adoptat" de pe drum un turist neamt, aflat prima oara pe traseu. Cum nu mai fusese pe acolo, forma fizica nu era exceptionala si ezita daca sa urce sau sa o ia inapoi in jos, m-am gandit ca i-ar prinde bine ceva incurajare asa ca am mers mai incet sa il mai sprijin cu cate-o vorba buna. Sus, la Caraiman, l-am indrumat spre telecabina iar eu mi-am vazut de drum.

Superb pe platou. Rododendroni, ca niciodata, mare de flori galbene inspre Babele si peisaje de vis, norii potentand frumusetea. Daduse si soare de ma ardea pe gat dar cum batea vantul, a fost bine.
Am mers grabit si cu bucurie spre Omu, oprindu-ma cand si cand sa admir tufele de rododendroni. Deasupra mea cerul era senin, insa, in zare, spre Omu, se vedea nor vinetiu. Mi-a fost un pic teama de ploaie dar am zis sa imi urmez planul pana la capat si sa nu renunt.
Cand am intrat pe cerdac... nori si ceata. Omu nici macar nu se vedea. Splendoare insa, cum cuvintele nu pot descrie... caldarile inflacarate de rododendron, limbi de zapada, nori care urcau dinspre vale. Nu ma mai saturam admirand si fotografiind.
Pe masura ce avansam pacla devenea tot mai groasa si se facea tot mai frig. A inceput sa si ploua marunt si rece. Nu atat de puternic insa incat sa simt nevoia de pelerina dar simteam o nevoie acuta de manusi. Nu le-am pus caci aveam nevoie de maini sa fac poze.

La Omu o pacla deasa de abia se vedea cabana... si frig, frig, frig. N-am stat asadar sa mananc acolo ci am luat-o, la vale, pe Cerb. Intre timp, ploaia marunta se oprise...
Atmosfera era mai degraba de sfarsit de noiembrie, inceput de iarna, ceata deasa, frig muscator, vant. M-am oprit cat sa imi pun rapid manusi si un hanorac peste geaca si ma pregateam sa o iau rapid in jos cand m-am auzit strigata. De unde credeam ca voi merge singura pe drum, din spate venea Radu Antonescu cu o fata. Am pornit cu ei, am ajuns din urma alti doi tineri din grupul lor si am facut drumul in cinci.
Iar drumul... o poveste colorata plina de frumos. Poteca, asa cum n-am vazut-o niciodata, marginita de rododendron in flacari si floricele de multe culori. Cand a inceput si ceata sa se rupa, a devenit un vis. Valatuci de nori inspre vale iar la picoarele noastre covoare de flori...
Am dat si de doua traversee cu zapada. Primul dintre ele un pic mai delicat caci daca nu erai atent te puteai duce la vale, dar fara probleme. Adica nu era nevoie de gherute, coltari, ci doar sa pasesti cu atentie si sa pui bine pasul.
Am coborat bine si putin cam incet ca sa ne putem bucura de frumusete. De la rascrucea Plaiul Fanului cu Munticelu, am luat-o insa rapid la picior pe Munticelu, de teama sa nu pierd trenul de 19.52. Am mers repede-repede pana la primele case unde am vazut ca mai am trei sferturi de ora pana la tren. Asa ca am lasat -o si am ajuns in gara relaxat. Am mai stat afara vreo jumatate de ora, cu pielea incredintu-se de frig. Am zis sa mai strang ceva rece de munte in mine, poate s-o degaja cand voi da de canicula din Bucuresti.

photos.app.goo.gl/RPH6uRj8LSbPYWiT9

Radu A a trimis si el versiunea lui de Bucegi:
Eu am urcat pe Valea Cerbului pana la Omu si am coborat tot pe acolo caci am ajuns tarziu.
Au disparut stanele asa ca am avut si noi ocazia sa ne bucuram de rotodendron.
Iaca si cateva imagini:

kermit.go.ro/VCerbJul21.tar
kermit.go.ro/radu/VCerbJul21/index.htm

Iura a avut planuri mari in aceasta saptamina, iata ce a iesit:
Creasta Neamțului până la vf. Ștevia

In acest weekend a fost programată parcurgerea crestei munților Baiului de la sud la nord (de la Posada la vf. Neamtu și de acolo la Predeal) cu cazare peste noapte la Popasul Uriașilor pe Sorica. Eu m-am prezentat dupa amiaza la cazare si am participat doar la petrecerea ocazionata de sarbatorirea zilei de nastere a lui Mitica și la tura de duminică. In tentativa de a evita ploaia obișnuită de dupa amiaza, s-a stabilit trezirea la ora 5. Primul care a scos nasul afara din cabana pe cand ceilalti erau inca sub pături a venit cu o veste proasta: "e iarna afara!". Am plecat totuși de la căbănuța la 6.30 dimineața. Până să se lumineze bine, ceața ne-a învăluit deja de la Cazacu, pe care l-am ocolit din cauza vântului care te muta din potecă. De la vârful Rusu au fost conditii ca de iarnă asa ca s-a luat decizia să scurtăm tura coborând pe piciorul Șteviei. La inceputul coborării din vf. Ștevia (1907 m) la Cotul Azugii vantul se intetise si ceața o tăiai cu cuțitul si a trebuit folosit GPS-ul. Coborarea pe piciorul Steviei a fost insa comodă si rapidă astfel incat la ora 3 dupa amiază, dupa 26 km si 7 ore și jumătate mers efectiv cu o singură pauză la izvor in Cotul Azugii la izvor eram în gara Azuga. Surpriza plăcută a fost că nu a plouat deloc. Cu toate conditiile adverse pe alocuri, a iesit o tura spectaculoasă , buna de testat echipamentul, cu provocari dar si peisaje deoasebite și foarte multă voie bună.
Primele poze din album sunt de sâmbătă dupa amiază când am urcat până la Urechea și când au fost și câteva raze de soare, înghițit repede de nori până să apună.

Pozele: photos.app.goo.gl/igbQYTCe6zUMTQ7q6

Svetlana a fost in cautarea rododendronului:
Poze din tura pe Piciorul Pietrei Arse, în căutare de rododendron.
Deoarece aparatul de fotografiat s-a stricat, pozele de pe Picior nu am reușit să le scot, dar sunt cele cu rodo. Păcat de bulbuci.
photos.app.goo.gl/5vMgtT3sSxWQok5WA

Raportul lui Marian C este din 2021.07.03, Vâlcelul Portiţelor
photos.app.goo.gl/h8DqePxSrDbgfvm8A
Durată cca. 14 ore (Cab.Gura Diham, Pichetul Roşu, Vâlcelul Portiţelor, Cr.Balaurului, Ţimbal, V.Morarului). Temperatura minimă: +8 gr.C.la cca.2.150 m.alt. Sunt necesari colţari, piolet, cască, 1-2 (semi)corzi. S-au bătut 3 pitoane, unul la prima săritoare care a fost ocolită prin dreapta, către jnepeni şi două la ultima săritoare cu horn. Zăpadă multă numai în partea inferioară, la îngustarea vâlcelului sunt rimae înalte, am coborât în una dintre ele pe dreapta pentru a înainta. La confluenţa V.Cerbului cu V.Morarului, din cauza ploii suvoiul de apa prin vad era de cca.50-60 cm.

... va urma ...

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 2 săptămâni 5 zile #4142 de MihaelaDobrin
Simbata 03.07.2021-Sinaia-Vulparie-Picior Piatra Arsa-Sub Furnica-Sinaia- Prognoza nu prea grozava, pina la urma a fost acceptabila. In Poiana Stinii ne-a intimpinat vegetatie bogata si citiva bulbuci. La marginea potecii din padure Turbanul Turcului inca nu inflorise dar cit de curind se va arata in toata splendoarea. A inceput sa ploua cind am ajuns la bancuta si majoritatea din noi, cele 11, au pus mantaua de ploaie dar din fericire, in scurt timp nu a mai fost nevoie de ea. Eram decisa sa ma intorc daca continua sa ploua, mai ales ca norii stateau deasupra muntilor dar pina la urma a fost bine si am continuat urcusul. Cind am ajuns aproape de vf. Piatra Arsa, privind in jos , se vedeau in soare Poiana Stinii si La Bancuta dar rododendronul de pe vf. Piatra Arsa abia se zarea prin ceata minata de vint. Pe Furnica, ascunsa in ceata, erau pilcuri de rododendron dar majoritatea era trecut. Restul zilei a fost insorit.
photos.app.goo.gl/v3e9Gx8nxBNAZUKx7
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 1 săptămână 5 zile #4144 de hoinar
Profităm de o zi cu prognoză meteo favorabilă şi de propunerea lui Tudor pentru Creasta Coştila-Gălbenele (traseu clasic de alpinism în Bucegi, premiera Niculae Baticu, Dan Popescu, Toma Boerescu şi Constantin Conteş în 1936). Pornim devreme şi puţin după ora 7 suntem la refugiul Coştila. Zăpada înclinată şi bine întărită nu e potrivită pentru bocancii de vară aşa că intrăm într-o rimaie largă şi ieşim în poteca ce traversează spre valea Gălbenele. Înaintăm prin vegetaţie până la prima lungime, o faţă de conglomerat, înclinată dar suficient de prietenoasă. Depăşim Pintenul Coştilei printr-o traversare mai aeriană - puţin neplăcută - şi continuăm prin jnepeni către o faţă căzută, spre valea Gălbenele. Deasupra, departe, se vede încă locul de unde o bucată enormă din perete s-a prăbuşit cu ani în urmă (2010) făcând accesul dinspre valea Gălbenele nesigur şi expus. Ieşim în stânga sub o surplombă şi ajungem în traseul propriu-zis după mai bine de 2 ore de la refugiul Coştila. În continuare, când stânga, când dreapta, obstacolele se succed în ritm susţinut, aşa ca nu ai timp să te plictiseşti :-) Pasajul cel mai dificil (6+) se dovedeşte un mic horn în L8 (aprox în dreptul zonei prăbuşite din perete) unde o scăriţă a fost bine-venită... dar şi porţiunile de grad 4-5 necesită multă atenţie. Regrupările sunt destul de spaţioase, asigurările bune, completate în unele locuri cu ancore chimice dar terenul în general e friabil aşa că prizele trebuie bine încercate înainte de a fi solicitate la maxim. Împărţirea în 12-13 lungimi de coardă e didactică, unele porţiuni se pot lega în bucăţi mai lungi. După cutia cu caietul continuăm la liber pe creasta matematică apoi prin jnepeni şi rododendroni până în Brâna Mare a Coştilei. Ieşim în platou prin hornul lui Gelepeanu, traversăm către cabana Caraiman şi coborâm pe valea Jepilor. Ajungem la maşină după aproape 12 ore. Schiţa topo e preluată de pe eclimb.ro

photos.app.goo.gl/X5basQwQ6cj9SLwb9


ATENŢIE: traseele de alpinism prezintă un risc important de accidentare gravă!
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: angela

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2021 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria