Săptămâna 26 iul - 1 aug 2021

Până la noutăţile prezentate de cronicar deschid subiectul cu drumeţia de sâmbătă din Bucegi.

Plecăm din Buşteni pe o căldură umedă dar prin pădure, pe poteca Munticelului, aerul e mai respirabil. Din Poiana Coştilei continuăm pe valea Cerbului şi mai departe pe Brâna Mare a Morarului. Soare, verdeaţă, flori de toate culorile. Înainte de ultima pantă spre Crucea lui Stoichiţă urcăm rampa de iarbă care ne scoate mai repede în creastă unde, în plin soare, florile de colţ sunt mai dese decât oriunde. Creasta Ascuţită ne încântă ca de fiecare dată prin traversarea aeriană către baza Acului Mare. Rămânem pe faţa sudică a muntelui pe Brâna Acelor - atenţie, foarte expusă în prima parte - între pereţii care coboară aproape vertical dinspre Acul Mare. Traversăm Şiştoaca Roşie privind la Degetul Roşu, atât de diferit din acest unghi. Pe următorul fir (unul din cele două care se unesc în Şiştoaca Dracului) încercăm să ne reamintim dacă e varianta care urcă la tunel, mica deschidere prin care se poate coborî după parcurgerea Acelor. Panta e generoasă dar în urcare ne folosim cu încredere de mâini şi picioare sub privirile impasibile ale unei căpriţe. Vedem tunelul, deci suntem unde trebuie, dar preferăm să continuăm până în şaua înierbată dintre Acul Crucii şi Acul de Sus. N-avem prea des ocazia să explorăm zona la acest nivel şi perspectiva asupra turnurilor de piatră şi crestelor elegante e minunată. Ocolim Acul de Sus pe brână îngustă care urcă în diagonală pe faţa sudică şi ajungem în creastă. Pe linia matematică sau pe faţa nordică străbatem zona de obârşie a Văii Adânci şi ajungem în şaua mare de iarbă de unde până la Omu mai e o azvârlitură de băţ. Tunetele care se tot aud de dincolo de Valea Prahovei şi ceţurile care se ridică spre Bucşoiu Mare nu ne lasă să zăbovim aşa că ne lăsăm în diagonală în Valea Morarului spre brâna care ne scoate în penultima căldare unde suntem mai în siguranţă dacă vine ploaia. Reuşim să convingem 4 drumeţi să coboare de pe feţele înclinate de sub Creasta Balaurului în zona Vâlcelului Secundar al Morarului chiar dacă "aplicaţia le arăta ca pe-acolo e drumul către Omu" fără să ştie însă nimic despre configuraţia locurilor (atenţie, vâlcelul secundar e destul de friabil vara, cu pantă generoasă iarna - când zăpada e stabilă - acum cu zăpadă îngheţată, rimaie şi săritori descoperite iar feţele f. înşelătoare şi expuse). Ceţurile se ridică şi pe Valea Morarului aşa că după o scurtă pauză coborâm. Aici poate fi şi ceaţă, ne descurcăm, dar aşa cum a venit se spulberă curând lăsând muntele să iasă, enigmatic, din vălătucii alburii. În partea de jos a canionului vin primii stropi de ploaie care durează până ajungem în poteca turistică. Doar a picurat puţin, cât să ne răcorim. Ca să nu reluăm drumul Munticelului ne hotărâm să coborâm pe la cantonul Colţii Morarului către Gura Diham chiar dacă ştim că apa pe Valea Cerbului poate fi mare la traversare. Aşa este şi o trecem, în picioarele goale care, deşi supraîncălzite de atâtea ore de efort, îngheaţă instantaneu. Continuăm către Buşteni privind contre-jour la silueta Morarului pe cerul acum lipsit de nori. În ciuda ameninţării ploii şi a căldurii toride a fost o zi frumoasă

photos.app.goo.gl/qoTkMz7AMFUL9KCC9


Atenţie: traseul nu se adresează începătorilor şi necesită o bună cunoaştere a locurilor pt retragere în caz de nevoie.

Vin greu rapoartele saptamina asta... sa fie toata lumea plecata in vacanta?

---

incepem raportul cu o incursiune in masivul Buila-Vinturarita, cu un raport semnat de Alice:
Masivul Buila-Vanturarita (Curmatura Builei)
aliceghermanblog.blogspot.com/2021/08/ma...arita-curmatura.html

Continuam cu un sfirsit de saptamina petrecut impreuna cu Silvia in Fagaras, unde am sperat ceva mai racoare, fugind de canicula din zona noastra: La Fereastra Zmeilor:
photos.app.goo.gl/TmaN8N6RVdRjJy5KA
Prognoza 'promitea' ploi de pe la ora 2pm, pina seara, simbata si a fost ceva mai ciudatel, ca au fost perioade scurte cu picaturi, apoi o ploaie marunta aproape la orizontala... toate admirate de noi din refugiul primitor din caldarea de sub Fereastra Zmeilor (cred ca este singurul care mai arata bine din seria aceea de refugii albe realizate de argeseni...de care ne-am putut bucura pentru citiva ani, prea putini din pacate! Primul a cazut cel de la Podul Giurgiului, cel din Fereastra Mica a Simbetei a fost victima vandalilor/barbarilor, cel de la Suru a cazut si el la datorie si asteapta refacerea voluntarilor.
Simbata am mers plecat devreme, a fost binisor, dar deja la ora cind am ajuns la Vidraru iesise ursoaica la cersit la marginea soselei. Trist 'peisaj'! Am ajuns la locul de parcare pe la 9.30, pe la Curtea de Arges trecuse o ploaie, sus era inca racoare si ceva norisori, dar ziua era buna. Ne-am inhamat la rucsaci, mai usoir decit de obicei cind venim in Fagaras, si am inceput urcusul. Deja erau grupulete de turisti urcareti, dar nu foarte mari.
Am mers greu, a iesit soarele si era deja cam cald, nu am vrut sa caram apa in plus decit pentru drum, sperind ca vom gasi acolo unde staim eu, pe 'scurtatura'. Ne-am uitat totusi bine la ultimul izvor din drum (dar e cam la 1h de refugiu!ca urmeaza urcarea unui povirnis serios dupa). Eu abia am reusit sa ajung la refugiu in aproape 2h, dar nu aveam nici o graba, in fond. Cind am ajuns acolo, nu era nimeni - ne-am instalat 'partial'ocupind priciul dublu, in dreapta, si ca sa fie clar, am pus interiorul de cort, care a incaput la limita ca sa ne delimitam spatiul nostru 'privat'.
Am plecat la apa, a fost cu cintec si foarte chinuit chiar si cu teava noastra nelipsita din turele de Fagaras. Pe poteca PR era un pas rupt uritel, inainte de ripa in care trebuia sa gasim apa- si acolo era destul de urit, iar de luat apa, a fost f greu ca era putina, abia picura. Am umplut insa burduful de 2l si cite o 'sticla' de caciula 0.75 si 0.5l)
Pina ne-am intors la refugiu se facuse ora 2 si aparuse un grup de 4 tineri din Slovacia care au ramas acolo peste noapte.
Apoi am stat sa vedem daca vine sau nu ploaia - la 4 si eram ba afara, ba inauntru, ba ne imbracam ca vintul era racoros, dar soarele fierbinte... si tot asa. Am explorat putin prin caldare si urmaream miscarea unor eventuali turisti- putini pentru data asta si pentru ziua de simbata.
Ne-au vizitat si un unii veniti cu autocarul ca sa e uite la noi 'ca la urs', adusi de ghizii lor dupa ce fusesera pe Vinatoarea lui Buteanu.
A mai venit un om care parea ca va ramine, dar pe final a disparut, dupa ce s-a odihnot o vreme, si un grup de baieti cam galagiosi si mai... mitocani, care au intrat cu ciine cu tot in refugiu, dar din fericire au plecat, ca deja ne cam exasperasera cit au stat acolo. Am mers sa vedem poteca de ocolire partiala a 'pasilor' si am intilnit si ceva marmote, dar prea sperioase ca sa le vedem ca lumea.
Ploicelele erau cam neserioase, dar a fost un moment noaptea cind a fost si un pic de grindina si ceva descarcari electrice- care ne-au si trezit.
Dimineata am plecat la plimbare pe la ora 8, cind au plecat si colegii nostri de refugiu in traseu. Ei pe marcaj, noi pe poteca nemarcata, sa vedem cum urcam in zona celor '3 pasi' - abordabila, si destul de vizibila in zona abrupta cu iesirea in poteca de creasta dupa 'pasul 2' (cel mai dificil pasaj) Am avut umbra pina sus, cea ce era deja de apreciat, ca duminica a fost o zi insorita si care te cam naucea. Silvia s-a dus sa urce si sa coboare 'pasul 2', eu am stat sa fac poze, apoi am continuat pe 'pasul 3' si am iesit la stilpul de marcaj unde estimasem noi ca ar fi fost o varianta complet ocolitoare figurata pe harta aplicatiei... Eram cam priporos pe acolo, asa ca nu ne-am dus sa vedem in detaliu cit si cum e cu hatasul acela.
Am urmat poteca de-a coasta Arpasului mic, pina 'dupa colt', de unde am coborit pe 'fosta' 'bulina alba' pina in poteca de Podragel-Fereastra Zmeilor (cindva acolo a fost un punct rosu, acum nu mai este decit un cerc alb, mai mult sau mai putin sters). Ne-am intors prin caldare, fara graba, cu o mica tentativa de a urca pe coasta pe la capatul intervalului, dar acre era prea abrupta asa ca am renuntat si am revenit in poteca. Prea cald, in creasta prea vint de ne cam smulgea sepcile din cap. Am mers un pic spre custura, pina aproape de locul unde am fost de dimineata, trecind de 'pasul 1'... dar eu iar m-am asezat sa o astept pe Silvia sa faca acea bucata de poteca dus-intors. Desi m-am odihnit, am corit greu cei circa 100m diferenta de nivel de la Fereastra la refugiu, si bausem cam toata apa carata. Azi era aglomeratie, normala pentru weekend si zona. Ne-am intors la refugiu, dupa ce am mai zarit iar ceva miscare marmoteasca sub noi (departe, si au fugit, ca au simtit prezenta unui ciine pe poteca) - unde am mincat, am rearanjat bagajele si am pornit la vale. Pentru mine coborirea a fost extrem de chinuitoare, din cauza unui picior pe care aproape ca nu mai puteam calca, dar si a caldurii. Rucsacul nu era foarte greu, dar... asta e. Citev mici opriri, pauza mare la izvorul din poteca si cam pe la ora 4 am pornit spre casa pe un Transfagarasan cu flux continuu de masini pe ambele sensuri. 2 blocaje mari si enervante inainte si dupa Vidraru, unii soferi timpiti se opreau sa se holbeze 'ca la urs'... la ursoaica pecare o vazusem si la venire, insotita acum de 2 pui, relativ mici si alt urs, dupa primul tunel de dupa baraj. Politistii si jandarmii din zona erau de decor, tot idiotii holbatori la urs faceau legea si noi ceilalti ii 'injuram' cu claxoane sau fara. Oricum si sus in munte erau 30C, asa ca de la primul sat dupa ce am iesit din padure am dat drumul la AC si asa am venit pina acasa. Desi aglomerat, a curs circulatia pina inainte Ciorogarla, unde a fost ceva blocaj si unde mai devreme se tamponasera doi ceva mai serios. Si asa am ajuns inapoi la 39C...
Trist peisajul cu ursii cersetori, dar nu este deloc in regula. Toti ursii vazuti erau mai 'cinepii' la culoare, nu din cei cu blana inchisa la culoare si nu foarte mari, dar clar ca acestia nu mai au ce cauta in padure, parca ar fi la circ sau gradina zoologica, sint 'compromisi'. In alti ani mai vedeam urs pe transfagarasan, dar nu chiar asa 'in drum', ca acum. Sigur ca in ambele zile peste tot mai auzeai cite un telefon cu roalerte, dar ba era un urs, ba mai multi.. de ajungea sa fie ca-n povestea cu Pterica si lupul, ce e prea mult devine 'neglijabil' si siciitor - nici nu te mai uitai ce mesaj intra.(ceea ce nu e bine, asa poti scapa un anunt important)

Si, surpriza! Uite ce mi-a scris Radu A:
Ma mir ca nu ne-am intalnit. Si eu am fost pana acolo si de acolo am catarat Vartopel-Arpasel:
kermit.go.ro/arpasel_vartopel_aug21.tar
kermit.go.ro/radu/arpasel_vartopel_aug21/index.htm

Eu am ajuns pe acolo duminica dimineata in jur de ora 10. (eh, nu prea aveam cum ne intilni, ca noi am fost mai pe la prinz in Portita Arpasului, la intoarcere).

Svetlana pare ca a obosit in minivacanta din apuseni, ca s-a dus la Telega
photos.app.goo.gl/ebgBkzwSp5xaN7WL6



... va urma ...

Duminica 01.08.2021-Busteni-Munticel-Valea Cerbului-Brina Mare a Morarului Crucea lui Stoichita-V.Cerbului-Drumul Finului-Busteni. Caldura coplesitoare cu adiere slaba si abia la intoarcerea de la crucea lui Stoichita a inceput sa se simta o pala de vint mai puternica. Pe Brina am dat de o floare mai rara pe care o stiam de acum citiva ani de la d-na Vali iar in preajma crucii, o multime de pilcuri de floare de colt imbobocite si inflorite incintau vederea.
photos.app.goo.gl/oBnqiGMatRGZRWKp7

O duminica relaxanta in zona Brebu - Telega:
photos.app.goo.gl/aFeyWz6U4W22ZoCbA