saptamina 7-13 februarie 2022

Ne aflam aproape de mijlocul lunii februarie si uite ca iarna aceasta este chiar una ciudata. Nu tin minte sa fi avut parte de atita vint de cind ma stiu... dar parca nici de o iarna atit de aiurea... la Bucuresti nu a fost practic nici o ninsoare pina acum, iar zapada este si ea cum este, pe creste spulberata, pe alocuri mai adinca, dar in general e 'altfel'.
Zilele cu soare indeamna la plimbare in natura care nu se hotaraste inca ce anotimp este. Si nici saptamina care se anunta nu pare sa fie iesita din acest nou tipic. Vom vedea...
Pina atunci, constatam ca plimbaretii in natura se plimba... ciclistii ies si ei cind si cum pot, iar pe tren a fost mai multa lume decit in saptaminile anterioare.

La raport, deci!

De la Artemiza vine primul raport din drumetiile de joi, cu care incepem sa ne obisnuim
photos.app.goo.gl/xY8sQRmx33dphtvL6
Drumetie de joi 10-02-2022 , prin paduri. Comana-Gostinari
Ziua de joi 10-02-2022 - o intalnire la CFR Progresul cu un grup restrans de montaniarzi , plecare cu microbuzul pana la M-rea Comana jud. Giurgiu . Dupa o vizita scurta la manastirie am pornit pe o vreme frumoasa prin paduri de-a lungul raului Neajlov afluent al Argesului , admirand stuf si papura din anul ce a trecut , copaci batrani cu forme uneori ciudate , dar si multi salcami tineri care erau departe de a inflori si care aveau la baza acel covor verde deschis de hasmatuchi ce ne incanta privirile . Dupa doua pauze scurte am ajuns la confluenta cu Argesul, am continuat drumetia pana in loc. Gostinari jud. Giurgiu , de unde un alt microbuz ne-a condus spre Bucuresti - Aparatorii Patriei . Ne-am despartit cu multa multumire sufleteasca si satisfactie de drumetia dintre cele doua judete .Va invit sa vizualizati cei 13,50 km in albumul meu !

Ambele zile, si joi si vineri au fost frumoase- chiar si miercuri am iesit cu bicicleta, dar mai mult 'utilitar', ca sa mai 'exersez' , si am facut si eu un album cu cele vazute pe Arges si pe 'delta' dintre Cornetu si Ordoreanu...dar ma gindesc ca ar trebui sa fac o selectie ca sa nu faceti overflow
photos.app.goo.gl/3CZx4FAfstaX8BBL9


Vineri au iesit baietii cu bicicletele- din pacate eu nu mai pot sa merg cu ei, ca nu mai pot tine 'pedala' cu ei, adica 'pasul', cum s-ar zice. Traseul lor a fost:
Ceas dna Ghica- M Crangasi- L Morii - Chiajna - Sabareni- Gulia- Ciocanesti - Buftea- M Straulesti.

Mihai R a ales ziua de simbata pentru alta tura prin parcuri.

'Pe surse' auzim ca isi pregateste si Silvia bicicleta

Vali C a evadat in marea traversare mult dorita de la valea Prahovei spre valea Dimbovitei, si abia asteptam sa vedem ce poze a facut. Din pacate nu a gasit un coechipier pentru tura lui foarte interesanta, la cort. Tare mi-ar fi placut sa fac si eu asa ceva, dar ... asta e.
A sosit si raportul sau:
Traseul anuntat pe "Ture" incepe din Sinaia si se termina in Podul Dambovitei trecand peste Bucegi, partea nordica a Leaotei si coborand in Podul Dambovitei prin Cheile Crovului. Este un traseu pe care l-am parcurs de mai multe ori vara si iarna.
De data asta insa am modificat un pic traseul coborand (initial din greseala, apoi intentionat) in Moeciu de Sus depe un varf (fara nume) care este inainte de Sant ilie.
Descrierea traseului:
Din Sinaia am luat telecabina pana la cota 2000 (35 lei dus-mult mai ieftin decat taxi+telegondola care inseamna aproape dublu) iar de acolo am coborat la cabana Bolboci . Soare puternic vant practic inexistent. Zapada intarita pe partia de ski de pe Valea Soarelui buna pentru crampoane sau coltari.
Dincolo de coborarea spre Pestera prin Laptici a trebuit sa folosesc rachetele de zapada pentru ca nu erau decat urme vagi de sanie cu motor.
Caldura inmuiase zapada astfel incat la Bolboci se topea de pe acoperis. Drum de masina (Moroieni) curatat cu lama, uscat pe portiuni. Autoturisme in parcare la Bolboci, lume destul de multa. Lacul Bolboci inghetat.
Dupa o scurta pauza am continuat cam o ora pe drumul forestier care duce la fosta cariera din care s-a extras piatra pentru barajul Bolboci. Drum parcurs la bocanci (erau deja urme batute) pana dupa deviatia la dreapta care duce la stana din Lucacila.
Aproximativ in dreptul stanei am pus rachetele pe care le-am schimbat un pic mai tarziu cu coltarii- din cauza furtunilor din zilele precedente zapada se intarise iar panta se accentuase datorita zapezii depuse. Am continuat la coltari pana la iesirea in creasta spre Deleanu unde am schimbat coltarii cu rachetele. O pauza mica pe Deleanu si la caderea serii am cautat un loc de cort. Din pacate locul ales avea semnalul GSM ecranat de stancile de la varful Tataru , asa ca pentru a putea calma spiritele de acasa am fost nevoit sa trec de zona asta. Trecuse deja de ora 19.40 , mergeam de aproape o ora la frontala cand am pus cortul la 10 min de saua Strungulita.
Noapte fara temperaturi prea scazute (pana in -15grade C) fara vant, cu exceptia a doua trei ore aproximativ pe la miezul noptii cand a batut in rafale cam de 20-30 km/h.
A doua zi soare si cald chiar de dimineata (un pic sub -5 grade C la ora 8.00). Rasarit de soare superb vazut din cort. Boierie!
Zece minute pana in saua Strungulita , apoi rachete de zapada si am luat-o spre Bucșa. Traseul marcat destul de recent, cu stalpi, face deplasarea mai placuta. In continuare soare si fara vant aproape deloc (exceptie niste adieri pe Vf Bucșa).
Nota: Atentia la indicatoare- este unul care arata ca de pe Bucsa pana pe Sint Ilie se fac 2.30 h. Poate daca esti maratonist! Inrealitate se fac cam 4 h, in functie de rucsac.
In fine, soare puternic (absolut necesara crema solara) , vantul inexistent, parca eram pe plaja. O plaja alba inconjurata de peisaje superbe- Spre vest Piatra craiului si Iezerul iar in departare Fagarasul (ghicit mai mult), spre sud Vf Leaota iar spre est partea vestica a Bucegilor , peisaj mai rar vazut la o tura de o zi.
M-am relaxat si furat de peisaj am gresit traseul- am inceput coborarea de pe varful de dinaintea lui Sant ilie. In loc de Sant Ilie!
Cam dupa vreo 10 -15 min de coborare mi-am dat seama de greseala - configuratia terenului nu semana cu coborarea de pe Sant Ilie iar Sant Ilie mic se vedea in stanga in loc sa fie un pic in dreapta! Desigur ca si GPS-ul imi spunea ca drumul spre Crov este in stanga , iar pentru a ajunge acolo trebuia sa urc din nou.
In mod normal m-as fi intors in traseu, dar pentru ca in departare vazusem un drum forestier si auzisem niste drujbisti, mi-am zis sa continui coborarea. In definitiv era ora 13.00 si un pic, aveam coltari si piolet si memorasem harta in zona respectiva. Stiam ca daca cobor o vale abrupta cobor la un parau care ma va duce la un drum forestier.
Zis si facut. Am pus coltarii si am coborat un versant impadurit, foarte abrupt, pana la parau. Acolo am scos coltarii si dupa o jumatate de ora de tropait prin albia paraului (Jigarea) am intalnit inceputul unui drum forestier nu prea inzapezit, pe care l-am parcurs la bocanci pana la lucratorii forestieri. Drumul forestier ajunge in final in Moeciu de Sus. in fine unul din lucratorii forestieri m-a luat cu el in Rucar unde avea treaba , asa ca pe la ora 16.00 si ceva eram in Rucar unde cautam loc de cort.
In Rucar zapada mica, practic inexistenta, inclusiv pe versantii din jur.
Cum tot era ziua ratarilor am perseverat incercand sa redescopar o poiana cu un loc excelent de cort. Am ratat-o si pe asta asa ca seara m-a prins in urcarea unui versant abrupt, impadurit si cu stancarii. Pentru ca solul era uscat si moale am folosit varfurile de la bete pe post de gheare ca sa ma pot catara pe versant. In varf din pacate, in locul drumului forestier era doar o mica poteca care in final ( la lumina lunii) a iesit in Podișor (parcul Rucar) unde mi-am pus cortul.
Cald noaptea, nu mai jos de -5grade C. Umezeala mare, a doua zi sacul era umed la exterior, iar cortul era aproape ca dupa ploaie. Nu a fost suficient de frig.
Sambata, autobuz pana la Pitesti , apoi tren pana la Bucuresti.
Ca o concluzie pot spune ca desi nu am mai petrecut o noapte in cort intr-un loc frumos cum este intrarea pe Cheile Crovului, faptul ca am reusit traseul catre Moeciu de Sus (desigur ca fara coltari si piolet nu puteam, ar fi trebuit sa ma intorc pe creasta) a fost un bonus, ca si ascensiunea abrupta pe "moțul" de desupra Rucarului.
Poze la link-ul de mai jos. Din pacate aparatul foto este imprumutat si nu prea stiu sa il folosesc asa ca nu prea sunt reusite, dar dau o idee despre frumusetea locurilor si a peisajelor.
drive.google.com/drive/folders/1qJB7AQU3...Ajer7ygJ?usp=sharing


Simbata au fost mai multe variante de traseu pe munte, eu am propus a tura tematica 'usoara': la cascade, asa ca am stresat grupul care mi s-a alaturat cu ideile mele crete. Am plecat din Busteni, unde ne-a asteptat Diana, aflata in recuperare dupa Kilimadjaro si am pornit cu mic cu mare pe strada de linga piata spre... cimitirul local. Am ajuns la linia care traverseaza pe sub padure Busteniul venind de la Kalinderu spre valea Caraiman (Jepilor), am trecut podul, am mers prin noroi mai inghetat sau pe linga si cu amestec de gheata, si am urcat la poteca stiuta de mine doar(din grup, ca Diana poate stia, dar nu ne-a insotit decit pina la cimitir). Din pacate si pe acolo am gasit santuri sapate de TAFuri si am avut o mica problema de orientare -rezolvata repede insa- si ne-am pus minicrampoanele la primul pasaj inclinat cu gheata pe potecuta ca o brina in padure... si nu le-am mai dat jos pina la coborirea finala la asfalt in Poiana Tapului.
Am ajuns fara mari peripetii la drumul batut spre captari si la refugiul Salvamont din valea Spumoasa si am fost rasplatiti cu soare si peisaje incintatoare de cascade inghetate si cascada Spumoasa in sine. Nu am fost singurii vizitatori, dar am fost destul de rasfirati sa nu ne deranjam prea mult unii pe altii.
Dupa pozarit fara limite am luat-o la vale, pe drumul 'normal', stiut de toata lumea, dar dupa intilnirea cu un om de zapada cu nas de morcov ... am deviat pe ceea ce stiam eu la legatura dintre valea Jepilor si traseul Schiel/Urlatoare, chiar acolo unde se despart cele doua trasee, pe o linie de transport vechi, de captare. Aici am avut parte de ceva cazaturi si mici surprize aferente, ne-am separat din greseala in doua grupuri, ne-am regasit si am ajuns in final la traseul Schiel pe care l-am urmat in amonte pina la punctul la Gratar. Traversind padurea cazuta/taiata pe poteca buna facuta de antemergatori, nu prea mai stiam unde ne aflam si am avut aproape emotii ca nu vom nimeri coborirea spre Urlatori sau va fi imposibil de trecut din cauza cazaturilor. Am ajuns totusi unde trebuia si am recunoscut si locul dorit, ca parca aceea a fost limita si pentru dezastrul natural local. Am facut pauza de prinz- era 13.30- la soare si apoi ne-am angajat pe coborire, unde erau chiar si urme, in partea de sus si variante. Nu am coborit pina la apa, cum faceam vara/fara zapada, ci am mers pe poteca 'cu ocolire'. Un vechi marcaj pe care nu il observasem altadata mergea spre vale, de parca ar fi fost o poteca veche TA pe acolo... Noi insa am facut la dreapta si am ajuns la locul cunoscut pe unde am fi venit vara si am incercat sa vedem din poteca ce urmareste sirul de cascade orice era de vazut interesant. Sigur ca poteca accidentata pe portiuni si zona nu ne-a permis foarte multe, cu toate minicrampoanele la purtator, altadata, mai tineri si mai in forta poate ca am fi facut ceva mai mult, asa nu prea am riscat. Chiar si asa a fost intersant, am vazut confluenta Comori-Urlatoare si cele 2 cascade de mai sus de cascada cunoscuta de toata lumea ca Urlatoarea... prea antropizata ca sa ne mai faca mare placere vizita la ea. Coborirea a fost cam scirboasa si chinuita, dar ne-am ajutat unii pe altii si am ajuns cu totii pina la urma la baza si la 'civilizatie'. De acolo am mers pe PA spre Poiana Tapului, doua fete au alergat un pic si au prins trenul de 3, restul ne-am mai adunat si regrupat si am avut peste 1h si jumatate de 'omorit' prin Poiana Tapului, care era destul de rece si neprietenoasa, fara soare. Nici cofetaria/placintarie nu a tentat, mai mult am preferat sa ne plimbam un pic spre valea Babei si inapoi, iar in final, ca tot mai era ceva timp Artemiza a facut lectii de dans cu Mihaela...a treia din grup, ramasa cu noi. Meneito!!! pe peronul haltei Poiana Tapului.
photos.app.goo.gl/wjpf25GoaS7tJ1VYA

Artemiza a trimis si ea un album din aceeasi tura:
Drumetie la doua cascade din Bucegi : Spumoasa si Urlatoarea.12-02-2022.
In sambata de 12-02-2022 in trenul Regio multi montaniarzi de toate varstele gata sa escaladeze muntii! Pornisem cu doua propuneri : Sorica -Urechea sau cele mai cunoscute cascade din Bucegi . Si fiind o mare fana a cascadelor , am ales a doua , condusa de Angela V. Pe timp de vara traseul acestor doua cascade dureaza o ora si jumatate dus -intors , dar iarna este cu totul altceva , ne-a condus Angela V. din Busteni ( 885 m. alt. ) pe nemarcate prin padure circa 4 ore si jumatate , ne-am bucurat din plin de frumusetea cascadei de pe Valea Spumoasa de la 1150- 1200 m. alt. care inghetata pe unele portiuni dadea impresia coloanelor de bazalt din Racos ! O parte dintre participanti nu vazuse Cascada Spumoasa niciodata iarna , asa ca am facut multe fotografii iar satisfactiile au fost pe masura ! La intoarcere , spre Cascada Urlatoarea ( 1055-1100 m. alt. ) traseul a fost tot pe nemarcat prin padurea cu zapada mare , iar popasul de "pranz " a fost in varf de tot cand de departe se auzea vuetul apelor din Cascadele Comorilor si a Urlatoarei . Am coborat de sus in jos muntele admirand alte frumoase cascade de pe Valea Comorilor pana la confluenta cu Valea Urlatoarei . Dupa vizitarea Urlatoarei am coborat in Poiana Tapului ( 838 m. alt .) avand timp in plus pana la tren , ne-am plimbat prin orasul de la poalele abruptului prahovean , admirand pe un cer senin imagini spectaculoase spre Caraiman cu obarsii , brane , tancuri ! Va invit sa vizualizati albumul meu cu un total de 12 ,00 km.
photos.app.goo.gl/aznnMLZMgmKfBJvT8

In tren ne-am revazut cu o parte din cei de dimineata si am aflat ca unii care s-au dus pe Sorica au venit pina la Sinaia pe Piciorul Ciinelui, ii batuse vintul bine si erau si innoroiati de la coborire.

De la Loredana avem primele impresii din Baiului:
Prognoza de vreme amestecata sambata la munte: ninsoare anuntata dimineata, ceva soare spre pranz si vant. Nu sa rupa, dar vant. Desi pe vant Baiului nu este cea mai recomandata optiune, am optat totusi pentru el in speranta ca daca cerul va fi albastru, chiar va merita. Si oricum, vant la 50 km pe ora parea ceva suportabil.
Zis si facut. Am coborat in Azuga, Sorica, la fel ca multa alta lume din vagonul 2. Grupul nostru din 7 persoane s-a rupt insa rapid de grupul mare si am urcat in ritm alert spre cabana. S-a mers bine caci zapada, desi intarita de ger, era buna la mers - nu se aluneca. In plus, in prima parte era poteca batatorita apoi, mai sus, urme sapate in omatul dur.

Vantul a batut bland pana am iesit in golul alpin unde am dat peste... ceata si nori. Bucegii nu se zareau deloc, invaluiti in ceturi. Vantul batea suportabil asa ca am luat doar o pauza scurta la Popasul Uriasilor si apoi ne-am pornit la drum, hotarati sa facem o tura mai lunga chit ca afara nu era prea frumos.
N-am regretat. In scurt timp ceturile si norii au inceput sa se rupa, oferind ferestre spre frumos. In scurta vreme, ceata s-a dus cu totul, cerul a devenit albastru, soarele ne lumina generos... O splendoare! Unde mai pui ca se si mergea bine! Desi bocna pe creasta, nu se aluneca, pe traversee se putea merge fara emotii, vantul batea asa, cat sa racoreasca doar, totul minunat!

Asa ca, ajunsi pe Zamora, am hotarat sa prelungim tura cu inca un picior. N-a fost insa sa fie. Pe urmatorul picior nu era nici urma de om si sa batem noi urme in zapada aceea intarita, ar fi luat prea mult timp si efort.
Asa ca am continuat spre Piscul Cainelui. Vantul a inceput insa sa bata "cainos", mai sa te darame din picioare. Dupa prima tura de rafale de vant, picioarele imi tremurau ca varga de cum ma chinuisem sa ma proptesc in ele sa nu ma zboare spre hau.
Am tinut-o tot asa, in vant puternic, cu mici pauze de respiro pe unde era mai ferit si am luat-o in jos pe Piscul Cainelui unde, dupa ce am coborat considerabil, pana pe la liziera de zade, vantul s-a domolit.
Am continuat in ritm alert caci altfel riscam sa nu mai prindem trenul de 5.42. Ne-am oprit cat sa luam rapid un sandvis/ciocolata din geanta si sa le mancam din mers.

In padure, lumina bland, niciun strop de vant, urme pe poteca, totul foarte placut. Mai putin ultima parte a coborarii unde pe poteca a inceput sa se alunece, dar portiunile mai problematice se puteau ocoli prin padure. Ultima panta a fost chiar neplacuta, fiind destul de mult noroi pe care se aluneca. Am coborat insa fara peripetii.
Ajunsi pe drumul forestier (sau ce e el) am cam alergat (la propriu) pana la liniile ferate. Cu folos. Am ajuns in gara cu 5 minute inainte de tren, dupa o tura pe cinste.
photos.app.goo.gl/V6qFiH2LdQGGvi919

Mitica cu un grup a urcat Sorica urmind sa coboare pe Urechea, ceea ce ne propusesem si noi saptamina trecuta, dar am renuntat.
Noni a fost spre Susai, revenit dupa o pauza mai lunga, iar cei care s-au dus la Tamina s-au intilnit cu ursul (l-au auzit) si s-au intors fara sa mai urce sus spre virf.

Ion H a fost la plimbare cu Arhiva de Geografie:
12 feb 2022 - Cu Arhiva de Geografie la Bucsani, Manastirea Turnu, Casa Pana Filipescu si Micul Trianon
photos.app.goo.gl/QzY197nmEGjYJypW8
Interesant album, multumim!

Mihai R a ales ziua de duminica pentru munte:
Nu am mai văzut demult atât de... gol, vagonul doi din Re3021.
Nu am mai făcut de ceva vreme o tură eu cu mine, free solo
Este o dimineață superbă și vremea bună ține până ajung pe Vf. Urechea. Continui spre Vf. Cazacu... Bate vântul și totul se acoperă cu nori. Pentru Vârfuri nu a fost nevoie de gheruțe.
Aș vrea să cobor pe Zamora dar chiar din acea direcție bate vântul. E mult mai bine cu vântul în spate așa că merg spre Sorica. După Piciorul Dutca e un traverseu înghețat dar e potecă (nu mai pun gheruțele...). Un grup de șase tineri nu foarte bine echipați (probabil urcați cu gondola) trec cu emoții peste traverseu (în stânga jos pantă de zăpadă înghețată cât vezi cu ochii...!!!).
Spre prânz apar și Bucegii din nori și cobor prin pădurea însorită pe TA. La 15:28 vine Re3028 către București (care prinde întârzieri pe traseu...).
M-a cam gonit vântul și ceața de pe creste dar per total a fost frumos!
photos.app.goo.gl/H82Jjvpv7LVvxtpp7

Marian C a trimis albumul 2022.02.12, LaOm, P.Crai:
Traseu: Casa Folea, CR, Şaua Joaca, BR, Şaua Vlăduşca, BA, Ref.Grind, Colţii Găinii, vf.LaOm, retur.
Durată cca. 8,5 ore. Soare după ora 10:30, ger (temp. cca. -10 gr.C. ora 13:30 pe vf.), vânt însemnat și foarte rece, care a fost prezent pe urcarea de pe Colţii Găinii şi creastă (viteză estimată 50 km./h.) foarte rece. Am întâlnit zăpadă în stare bună, stabilă. S-au folosit colţari, piolet, cască. Pe creastă erau 2 echipe care veneau dinspre ref.Ascuţit. Urme şi cărare bătută tot traseul.
photos.app.goo.gl/2zuN555yeHsMKBkX9

Svetlana a fost din nou la scji, la Sinaia :
photos.app.goo.gl/q5D3Xzzy5Cjr8V6K8

iar Misu D În Azuga, la zăpadă 13.02.2022
photos.app.goo.gl/GtUgYzUiead2KWL86

... va urma ...

Reamintim ca cele prezentate de noi in Cronica sint de regula activititati ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / fosti membri/ si ale simpatizantilor nostri, majoritar cu participare si a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuita si fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participarii, dar dorim sa ne cunoastem inainte de a accepta noi membri in Clubul nostru.
Sintem deschisi celor care vor sa ni se alature in ture, le primim contributiile la Cronica, chiar daca nu fac parte din Club, fara insa a ne 'lauda' cu ceva care nu ne apartine, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau posteaza singuri la Cronica.

Simbata 12.02.2022-Predeal-Fitifoi-vf.Leuca Mica-vf.Grecu-Coama Lunga-Busteni. Vremea a fost mai buna decit prognoza , cu temperaturi nu prea scazute si vint foarte putin.Trenul la dus a fost destul de aglomerat; inca nu ne-am obisnuit noi cu situatia asta din ultimul timp. Vizibilitate buna si doar pe o mica portiune pe Fitifoi a fost o perdea de ceata. Din vf. Grecu am inceput coborirea pe niste urme care pe la mijocul pantei au deviat catre liziera padurii si nu au mai continuat. Stratul de zapada era destul de consistent dar am sperat ca odata intrati in padure nu va fi prea gros. In continuare urme proaspete nu erau, asa ca am inceput sa facem cu rindul urme prin zapada pe alocuri spulberata in gramezi mai mari. Inainte de prima coborire in panta accentuata din padure, ne-au depasit doua cunostinte din regio care trecusera pe linga noi si pe Fitifoi si ne-au scutit sa mai spargem zapada pe Coama Lunga ( asa ca am scapat de un mers mai incet si mai greoi ). La intoarcere IR la fel de aglomerat dar noroc ca a avut vagoane multe si nu au fost probleme cu locurile.
photos.app.goo.gl/FjrWx8HwQoeFqYes7

Sâmbătă dimineaţa sunt ceva nori în Sinaia dar sperăm că prognoza se adevereşte şi ziua va fi frumoasă. Începem să urcăm din pct de belvedere de pe TransBucegi la cca 1.450 m. Zăpada e discontinuă aici dar bine îngheţată. Vântul suflă mai tare decât ne aşteptam şi spulberă iarba uscată pe care călcăm. Sub norii grei, întunecaţi, o fâşie subţire luminoasă înveseleşte puţin peisajul spre sud. Cu vântul în faţă ajungem pe Vânturiş după aproape 1:30 ore. Spre nord platoul Bucegilor se întinde ca-n palmă iar spre vest Leaota se înalţă plină de zăpadă. Vântul împinge norii spre sud şi petele de lumină devin tot mai consistente. Coborâm spre şoseaua complet acoperită (Drumul Babelor), traversăm un fir de apă, trecem pe lângă stână şi urcăm în diagonală prin zăpada mare spre Nucetu. E deja soare şi muntele îşi etalează hainele albe imaculate. Aici e linişte, departe de agitaţia de pe pârtiile de ski de vis-a-vis. Nu vedem decât câţiva turişti mai jos pe şosea sau pe drumul bătătorit de săniile cu motor... şi câţiva schiori care profită de vânt cu aripile întinse, la propriu. Ocolim următorul vârf (Blanei) şi continuăm spre Lăptici. Trecem pe lângă multe parcele împrejmuite cu sârmă ghimpată (viitoare sau actuale proprietăţi în inima parcului… trist dar adevărat), urcăm spre Pietrosul şi mergem mai departe spre Babele. Salutăm Babele şi Sfinxul apoi coborâm spre cabana Caraiman. Soarele rămâne departe, în spate, dincolo de munţi, dar ultimele raze colorează norii spre est, spre linia orizontului. Lumina caldă a asfinţitului nu compensează frigul de-afară aşa că ne retragem la adăpostul cabanei. Dimineaţa devreme înfruntăm iar frigul. Răsăritul e frumos dar nu spectaculos. Soarele se ridică greu prin pătura de nori care se întinde la orizont. Ne luăm la revedere de la cabană şi cabanier şi urcăm spre Jepii Mici. O ceaţă consistentă se aşează jos, în valea Prahovei, dar şi pe platou vântul aduce nori dinspre vest. Spre Babele-Omu cerul se menţine albastru dar noi ne retragem spre Sinaia şi intrăm în ceaţă, la propriu. Întrucât vizibilitatea se reduce simţitor ne hotarâm să coborâm mai repede, pe Piciorul Pietrei Arse. Zăpada e bună, sunt şi urme şi cu colţarii în picioare n-avem emoţii. Coborând, ceaţa se subţiază şi soarele se înconjoară cu un halou complet, perfect rotund şi extrem de fotogenic dar care cu greu încape în obiectivul aparatului. Ajungem în Sinaia la timp pentru un tren mai devreme. Revenim în lumea de zi cu zi dar rămânem cu gândul acolo sus, pe munte.

photos.app.goo.gl/VYaQVpMqTXVScDMBA


Track GPS online @ www.alltrails.com/explore/recording/2022...iman-ppa-gpx-3812f9a (track-ul se poate folosi doar pe propria răspundere).