saptamina 28 octombrie- 3 noiembrie 2024

Vine vine... toamna/ ultimul sfirsit de saptamina de trecere spre noiembrie si vreme mai suparata. Vine frontul! zicea la meteo...
a venit, dar  noi am profitat totusi de soare, culori, iar cei mai temerari si de vint si/sau racirea vremii de simbata spre duminica (Andrei V, Diana D).

incepem cu 'vara':

Raportul lui Andrei B, de vineri:
Scurt. Vineri la început de Noiembrie am mers cu trupa lu' Șerban din halta Nistorești ,Frăsinet,către Plaiu Cornului iar în poiana dinainte am tot cotit_o înapoi spre Frăsinet și tot mai departe pe creasta către Cornu. Aproape toți au ajuns la cruce și au coborât apoi în Breaza hc. Puțini au făcut popas la monumentul ce este în curs de restaurare.Apoi doar trei au coborât poteca haiducilor .
Iată filmul youtu.be/AyA6Q-cs9Ws?si=VpJuw2iCwN6puPpv            
PS cum era youtube.com/shorts/aMtBX8Ayjbg?si=BXCKE-UAiQjGbo08 .   
Pps cum s-a schimbat  youtube.com/shorts/zmhjrYOV_vA?si=zsPW0g4l7BWFCUZv          
PPps. Cum e acum youtube.com/clip/Ugkx3tfpNLc31jZsmhad-je...?si=l3OwmkPdEAJ5R478

O alta marturie din excursia condusa de Serban D, de la Ion H:
photos.app.goo.gl/tFCU9sd22wA4GhiZ7

De data aceasta, eu una am fost 2 zile la rind in zona Brezei, la culorile de toamna, ca erau pe maxim si se anunta venirea unui front rece, incepind din acest weekend. Initial a fosy vorba de vineri, cind am mers cu trenul cu grupul pina la Nistoresti, dar cum nu am vrut la Crucea din Cornu, am plecat de capul meu... inainte. Am urcat pe la Frasinet, am luat-o initial spre nord, in ideea ca daca nu e departe sa ajung la niste pini(sau brazi) de care imi aminteam vag dintr-o excursie de demult, cu tanti Virginica... dar nu am ajuns acolo, ca era o coborire adinca pe care nu am mai avut chef sa o fac, ca sa am de unde urca, si inca dus-intors... asa ca am facut cale intoarsa pe PR (mai mult inexistent) in ideea ca revin la Breaza pe deasupra 'ripelor'. Doar ca am facut eu la vale, dar nu am vazut linia de intrare mai jos pe marcaj si m-am lasat tentata sa cobor pe o zona de pajiste, cu urme de caruta... am dat de o stina, care este mult mai jos, am gasit tot felul de 'poteci' (mai mult nu, marcate cu benzi de ciobani) pe care am balaurit vreo 2 h, pina cind mi-a ajuns masochismul, erau chiar periculoase, as zice... pante mari, santuri ... nici patrulabit nu prea tinea, frunze, pamint prafos strat gros. Am revenit pe final pe 'pajiste, am urcat cit m-au tinut nervii, dar nu destul... pina cind am zis gata... nu mai vreau, daca ar fi sa iau drumul Crucii e deja tirziu... am vazut un drum de coborire spre DN (pe harta) si l-am cautat in teren. Am coborit destul de comod, doar ca am iesit aproape pe OMV. Nu m-am gindit ca aici DN are parapet intre cele 2 sensuri, credeam ca voi traversa si voi merge pe lunca Prahovei inapoi spre gara. (am mai fost o data pe acolo intre Breaza si Gura Beliei). Deh, nu mi-a venit sa sar parapetul si am luat-o pe DN: pe sensul meu nu era mare trafic si aveau loc de mine - banda 2 era aproape libera tot timpul. Pina la urma totusi, aproape de podul CF peste Prahova, nu am mai avut rabdare, am 'sarit gardul' si m-am dus la pod. Il stiam ca e OK, are culoare pietonale aparate de linii, iar dupa trecerea Prahovei am mers pe partea cu DNul pe dupa peron (prea inalt sa urc in el de la capat) si am traversat liniile spre gara la capatul prevazut.
Cum a fost prea frumos colorat, am zis ca as mai veni inca o zi in zona, si cum am gasit citeva amatoare, am initiat o tura simbata, Breaza-Campina pe malul celalalt al Prahovei. De data aceasta a fost cu aventuri, troleibuzul 96 a venit 'gara defect' si asa am pierdut 3021 si am facut o combinatie IR de 6.11 cu 3021 pina la Campina, unde urma sa ne ajunga si Svetlana... pina sus in saua de trecere spre Provita. Pina la urma grupul a fost mai consistent decit m-am asteptat, desi Silvia a evadat pe tren si a mers in Baiului, cu grupul condus de Mihaela D. Am facut o plimbare lejera in soare, putin vint si caldura destul de serioasa pentru vremea asta (noiembrie), doar la gara a inceput sa ne mai ia frigul ca am avut de asteptat cam mult pentru tren. Mihaela G care a alergat pe ultimii metri a prins RE3026. (a vazut-o nasul/mecanicul de locomotiva si a asteptat-o sa urce, desi parca si fluierase). In gara ne-am distrat cu 2 generatii de pisici, puii cam obraznici! si ne-am intilnit cu un grup de prieteni, in frunte cu Vali P (Mircea V, Jeni K...si altii) care au venit dinspre Comarnic/Talea.
Ceva foto din cele 2 zile, asa ilustrativ un pic:
photos.app.goo.gl/vhBnQGZn85FhqMij6

Au mai facut poze si alte fete, Svetlana vine desigur cu un album (de simbata):
Călăuzite de Angela am admirat culorile toamnei între Cîmpina și Breaza

Culori de toamnă


Iata si ceva restante din calatoriile Svetlanei:
Muzeul de mozaicuri de la Gazianthep, cu cea mai întinsă arie de mozaicuri se pare, majoritatea din perioada helenistică și romană, descoperite în antica Zeugma:
Muzeul Mozaicului Zeugma, din Gaziantep, Turcia, este cel mai mare muzeu de mozaic din lume, ce conține 1700 m2 de mozaicuri, deschis publicului pe 9 septembrie 2011. Muzeul surclasează Muzeul Național Bardo din Tunis ca cel mai mare muzeu de mozaic din lume. Mozaicurile elenistice grecești și romane ale muzeului provin în mare parte din Zeugma, despre care se spune că a fost fondată de Seleucus I Nicator, fondatorul Regatului Seleucid după ce a servit ca ofițer militar în armata lui Alexandru cel Mare. Comorile, inclusiv mozaicurile, au rămas relativ necunoscute până în 2000, când artefactele au apărut în muzee și când planurile pentru noi baraje pe Eufrat amenințau o mare parte din Zeugma să fie inundată. Din 2011,  echipele de cercetători continuă să lucreze la proiect, multe dintre mozaicuri rămânînd nedescoperite.
Clădirea muzeului și exponatele sale au supraviețuit cutremurului de 7.8 grade din 2023 Turcia-Siria, rămînînd nevătămate, spre deosebire de majoritatea orașului Gaziantep, care a fost grav avariat. Tot personalul muzeului a supraviețuit, de asemenea, cutremurului.
photos.app.goo.gl/H9fm7pJ49KKdiUVF6


Ultima parte a excursiei în Turcia: drumul de-a lungul Mediteranei, un canion cu o peșteră la capăt, o biserică din secolul V, închinată Fecioarei Maria, raită scurtă prin Antalia

Antalia


Excursia din weekend a lui Andrei V a fost la Tiganesti:
 Sfarsitul acestei saptamani l-am petrecut din nou pe munte. De data aceasta locul de innoptat a fost ref Tiganesti.

     Traseul ales a fost Gura Diham- Cab Malaesti - Ref Tiganesti- Vf  Omu- V Cerbului- Gura Diham.
     Urcarea spre Malaesti am facut-o pe Tache. La cabana lume multa, continuam traseul spre ref Tiganesti unde ajungem in jur de 15 :15. Ne instalam si hotaram sa urcam Hornurile Tiganesti pt a vedea apusul.Stam 15 min si o luam inapoi. La refugiu mai sosise un grup de 5 tineri.Chiar daca aveam destul loc in ref ei au preferat sa-si monteze corturile. Peste noapte vantul si-a facut de cap, dar in niciun caz cum era anuntat. Senzorul de temperatura de pe rucsacul unuia din parteneri a inregistrat 0-1° peste noapte in refugiu. Nu ne-a inghetat apa din sticle.
    Dimineata am stat putin in dubii daca ar merita sa urcam spre Omu sau sa facem cale intoarsa, plafonul de nori dadea semne ca se va imprastia la un mom dat ( lucru ce s-a si intamplat pe la ora 12 cand deja incepusem coborarea pe Cerb) . Cabana Omu este deschisa pana pe 15 nov. Preturile sunt aceleasi din vara ceai-10 lei , ciorba-25 lei.
     Coborarea pe Cerb am facut-o destul de rapid, astfel ca la 15 eram in parcarea de la Gura Diham.
     A fost o tura medie dpdv la efortului ( sg problema fiind greutatea rucsacului) insa spectaculoasa in privinta peisajelor, apusului si a trairilor.
photos.app.goo.gl/2yNAFpH1psiaPWAt6  

Emil a fost cu Alex Radu pe Clăbucetul Azugii

Traseul a fost: Gara Azuga (932,69 m)-Valea Azugii-Păstrăvărie-Piciorul Clăbucetului Azugii-Clăbucetul Azugii (1586 m)-Stâna din Clăbucetul Azugii-Drumul lui Ceaușescu-Susai (1434 m)-Poliștoacă-Predeal.

Pozele, plus câteva comentarii, se găsesc în GooglePhotos:  photos.app.goo.gl/25HsjBjZtTutKxg47

Filmulețul se poate vedea accesând link-ul de mai jos:

www.youtube.com/watch?v=pHa1Z4m2FPE  





... va urma ...

Reamintim că cele prezentate de noi în Cronica sînt de regulă activitități ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / foști membri/ și ale simpatizantilor noștri, majoritar cu participare și a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuită  și fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participării, dar dorim să ne cunoaștem înainte de a accepta noi membri în Clubul nostru.
Sîntem deschiși celor care vor să ni se alăture în ture, le primim contribuțiile la Cronică, chiar dacă nu fac parte din Club, fără însa a ne 'lăuda' cu ceva care nu ne aparține, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau postează singuri la Cronică.

Salut!

Sambata spectacolul de toamna al naturii in Parcul Natural Vacaresti:

photos.app.goo.gl/jTyxuZ5ozJyYSdLx7

Duminica spre locuri ceva mai insorite pe Valea Prahovei: Brasovul cu Dealul Cetatuii, Dealul Melcilor si Tampa

photos.app.goo.gl/ZpSPB3hnBZbQuoET8

Culorile toamnei în munții Șureanu - Ponor și Ohaba Ponor -  2-3 noiembrie 202

Simbata 02.11.2024- Sinaia- Sinaia Sud- Picior Gagu- Vf. Mierla- Sub vf. Vornicul- Vf.Piscul Ciinelui- Culmea si Piciorul Ciinelui- Sinaia. Din Sinaia ne-am intors la Sinaia Sud de unde am urcat pieptis prin padure pe Piciorul Gagului iar la gol am admirat zadele in culori de toamna.Vintul destul de puternic ne-a determinat sa facem o pauza destul de scurta . La coborirea pe piciorul Ciinelui, inainte de intrarea in padure si chiar dupa,  vintul a devenit mai rece si spulbera covorul de frunze.

photos.app.goo.gl/LU1fWTSA878VqD938

Tot in cautarea culorilor de toamna, o urcare pe Piciorul Pietrei Arse printre zadele inca aurii, cu coborare pe drumul de vara de la Sinaia.

photos.app.goo.gl/9G2An7GMmcPvVUpp6