Saptamina 16-22 decembrie 2024

a mai trecut o saptamina si a venit si Solstitiul de iarna. De acum incepe sa creasca timid ziua, dar abia dupa 15 ianuarie incepe sa se simta si diferenta spre orele serii, pe care o asteptam cu totii pentru a face ture mai lungi pe ore-lumina.

Vremea din weekend nu a fost foarte prietenoasa, dar nici atit de ciinoasa pe cit promitea prognoza, se pare. In fine, sa zicem, ca eu una nu am fost foarte fericita cind am fost in bataia vintului rece dinspre nord, la Sinaia, asa ca m-am retras cu bucurie cu 3026 din halta Sinaia S, dupa ce nu mi-am facut nici macar planul de tura usoara pe care mi l-am propus. Venind cu trenul de Basarab, care acum pleaca abia la ~7.55(6 cred).. care a plecat cu vreun minut intirziere desigur! ziua e cam scurtuta. Ne-am vazut prin tren cu Orlando care mergea la Predeal, la zapada, avind bocanci de iarna de inaugurat si cu Ileana si Andrei care mergeau la Bobolia, intr-o noua explorare de trasee usoare.
Eu aveam ideea ca Sinaia spre Sinaia Sud, prin calea Codrului, ca sa nu fie un efort prea mare. Am pornit de la gara, am facut stinga si apoi dreapta spre Telecabina, unde tineam minte ca existase cindva o varianta de urcare pe BR. Mai erau ici-colo ceva semne vechi, dar nu am gasit varianta. Am descoperit insa ca deasupra telecabinei era un parc... NOU pentru mine- cine stie de cind e, dar daca nu am mai fost... Pe sub teleferic, parcul Stirbey. Pe la capela, are si alee pentru handicapati, si scari- am ales varianta handicapata ca mi se potriveste. Pe urma mi-am zis ca ajung eu cumva mai sus, cu google maps, daca altfel nu ma prind si voi intercepta calea Codrului. Optimist merg pe acolo, ar merge, vint din spate, coborire in halta pe Zgarbura, cu speranta ca  nu e prea mult pentru mine acum! Eh, NU am ajuns!
Sus, in strada de deasupra parcului am vazut in dreapta 2 seturi de scari, oare una din ele sa fie cea pe care mergeam noi pe scurtatura pe linga o casa in constructie? Una mergea clar la o casa - activa, cealalta mai parasita, si ca atare purin mai greu de urcat pentru mine- m-am chinuit, dar ... pentru cineva fara probleme e OK, un pic alunecos si degradat era chiar scara cu pricina, am ajuns eu la concluzia asta dupa ce am urcat. Cu emotie ca va trebui sa cobor inapoi daca mi se infunda (ceea ce nu mi-ar fi placut de fel, destul de chin a fost si in sus!) am ajuns sus, era o trecere usoara spre dreapta, care nu parea sa fie in curtea cuiva si apoi csraile in sus mai departe pina intr-o alta 'strada'/alee. Uraa! In sfirst, nu am luat-o ca oamenii la dreapta spre capatul asfaltat(cred) al strazii, ci am facut stinga pe o alee care mergea destul de bine pe curba de nivel, am traversat linia telecabinei dupa niste garduri si am iesit la o alta strada, dupa ce am trecut printr-un nou santier. Sper sa nu blocheze aleea, dar anomaliile proprietatilor in zona nu imi da mari sperante, din pacate. In fine, am vazut eu ceva marcaje 'private' in sus, nu prea imbietaoare, ideea mea era ca undeva era o poteca de trecut peste o gilma si pe urma ajungeai in calea Codrului. Pe vremuri scurtam pe acolo in coborire, dar nu imi aminteam de nimic. Scos Mapy, arata o poteca punctata undeva- aia ar fi trebuit sa fie, dar eu o depasisem si curbele de nivel aratau cam nasol pentru mine, cu probleme de mers si nu mici. Totusi, am ales ceva urme de poteca aparente si am inceput sa urc in spatele unei case locuite. Nu a fost imposibil, cu orientare din loc in loc, cu un bat cules pe drum, ca nu le luasem pe cele de pe rucsac... inca. Am dat mai incolo de niste urme care coborau de pe dealul dorit (parea ca relieful e cel pe care il cautam), dar aici am mers tot mai greu- incredibil, de parca nu mai am deloc conditie fizica, a trebuit sa fac pauze. Am luat betele de trekking, am gasit o potecuta care m-a scos pe un fel de panta mai defrisata, am traversat-o, m-am intors ca nu era bine ce urma, am inceput sa urc panta ca nu era drum de ocolit 'gilma'. Greu am ajuns sus pe gilma, am gasit drumul bun- se parea, dar din ultima sa urma o alta urcare pe care nu am mai avut chef sa o fac, uitindu-ma la ceas si dupa cit de greu urcam. Ma gindeam ca Drumul Codrului era prea lung, poate as fi ajuns pentru 3028, dar era riscant, daca nu eram chiar deloc in forma si aparea ceva neprevazut? Asa ca am dat de ceva marcaj local care cobora inapoi... nu l-am tinut insa ca era cam priporos dupa o vreme si am ales pante mai line. Am traversat niste fire de apa si cu ceva 'aventuri' am ajuns inapoi in aleea de unde venisem, mai spre sud. Dupa harta am configurat un nou traseu, era tot un fel de strada in devenire(?) Pustnicului cred- asa fusese si dincolo... care se 'varsa' apoi intr-un Mihai Eminescu... Tot cam ciudat, cam ne-strada. Aleee buna de plimbare insa, daca stii singuri ca poti iesi din ea la civilizatie. E destul de lunga partea asta, la capatul ei este o proprietate privata cu acces pe o alee pietruita (intoarcere dedesubt) de 'boierul local' ... cam neclar cit de privata dar da iese in asfalt si strada pe bune la capatul ei. In Sinaia Sud.
De acolo am cautat sa cobor spre strada care ma ducea la scariile cunoscute spre pasarela de la Halta. Am scos eu harta iar, dar pina la urma am intrebat un localnic unde e scurtatuta cu scari spre halta. Era o alee asfaltata printre blocuri in zig-zag, si ajungea pe strada ce o stiam. Scarile au fost mai in dreapta si uite-ma nesperat de repede printre blocurile stiute si pe teren familiar. Am avut timp si sa ma schimb si sa inghet un pic pina la venirea trenului la 14.14 (3026). Toate ar fi fost bune, doar ca incalzirea din vagon mergea cam cu pauze de aer rece, ceea ce m-a facut ca dupa o vreme sa imi pun si pufoaica, ba chiar sa cobor de la etaj jos- aveam loc rezervat jos, dar nu am mers acolo, ca era plin de copii cam galagiosi.
Andrei si Ileana au luat 3004 din Cimpina la intoarcere, asa ca m-au depasit si au ajuns mai repede acasa. Eu nu am facut poze, nu era nimic prea interesant si nici macar nu am decit o bucata de track, in partea de balaurit pe 'gilma' si pina la coborire.

Asteptam desigur rapoartele colegilor.
 Iata, am vazut un album de la Mihaela D, pe care am sa il postez aici pentru ca in ultima vreme parca nu a mai postat singura pe Cronica (sau poate ma insel? scuze atunci!):
photos.app.goo.gl/WaAYC1e4qdyE13vz7
2024.12.21- Busteni- Coama Lunga- Sub Leuca Mica- Bradet- Gilma- Predeal 
si comentariul din album:
Ne-am adunat in tren vreo 10 din care Radu cu Ioana si Anisoara s-au intors la tren in Azuga. Vreme ideala de mers la munte, cu putina ninsoare la inceput. Din pacate de la Vinatori la Steaua s-a curatat drumul de zapada dar s-a facut gheata pe dedesupt cu o mica pojghita de zapada deasupra. Motiv pentru care Liana (care nu avea Gherute ) a cazut destul de rau pe mina stg. si s-a ales cu o atela la urgenta. Nu-i vorba ca si eu si Valery am cazut cu tot cu gherute dar fara a pati nimic.
Ii dorim Lianei sa treaca repede si cu succes peste acest accident-avertisment (nu ca era nevoie, ca doar e iarna - incepe sezonul cu gheata, deci nu lasati acasa crampoanele, de orice fel ar fi!mini sau normale... si sa nu le tineti in rucsac, stiu eu pe cineva , cu multi ani in urma, care si le-a pus abia jos dupa ce zburat pe Valea Cerbului din ... prostie, dupa care a mers pina in Poiana Costilei pe coltari, chit ca acolo chiar nu era cazul neaparat. OK, acolo nu a fost despre gheata, de fapt, am alunecat pe  galosarea bocancului la o traversare scurta pe o panta prea inclinata si era zapada mai ... de primavara. Am scapat cu citeva julituri - ca eram in pantaloni scurti - si un bat de ski pierdut, folosit la frinare .)

A sosit si raportul lui Andrei B:
Pe 21 decembrie,2024, sambata ce a trecut am hotarat sa ne ferim de frig(si eventual viscol)  si sa mergem in drumetie mai pe jos(pe la ''campie'') .
Desi se anunta o prognoza proasta cu ploaie toata ziua, la Bobolia.
Ileana si cu mine am coborat din regioul de Basarab la Poiana Campina(''campie''),si am urcat in creasta pe traseul stiut de pe la inceput de decembrie(strada Pitigaia ?!!). De pe creasta am coborat in Bobolia dar nu pe traseul deja cunoscat ci cautand o varianta mai  ocolitoare/mai lunga. Am gasit una, dar, nu suficient de lunga.La ora 13 mancam pe bancuta in statia de maxitaxi Bobolia.
 Nu am mai stat ,la 13:15 , am pornit catre Poiana Campina pe sosea/eventual trotuar. Am ajuns in cca ''exact'' o ora la gara Campina.
Am prins pe la ora 15 RExpresu CFR(3004parca) de Bucuresti-Constanta(la pret de personal in o ora si putin eram la Bucuresti).
Sa mentionez ca acum se pleaca mai tarziu de la Bucuresti(r3023) iar la intoarcere trenul preferat R3028  se intoarce o leaca mai devreme.
Un film cu ceva poze intunecoase e aici youtu.be/pT6ClI9kmSk
Si o '' harta '' cu ambele Bobolii din decembrie
youtube.com/shorts/Yz0t7lgIZE0

Ps, vremea ''promisa'' a fost mohorata, fara ploaie.Am carat degeaba umbrela.
Pps , reamintim primul drum al nostru la Bobolia ,cel de pe 7.dec.2024, film aici
  youtu.be/Muk3rS1nqDA
PpPs, Vom merge,curand., la Bobolia dar, data viitoare va fi pe ger(ca sa crape noroiul).Vom cauta si o varianta mai lunga. Pornind din Bobolia catre Campina.Un traseu relativ usor si scurt,dar, totusi de creasta , cu 200+ diferenta de nivel ,''adrenalina'' , ''anduranta'', sus/ jos/ sus /jos ...

De la Svetlana am primit
De ziua Solstițiului de iarnă am străbătut triunghiul sacru al Romaniei, Schitul Negru Vodă,mînîstirea de la Nămăiești, în preajmă fiind casa memorială George Topîrceanu și Corbii de Piatră. 

Vă urez Crăciun fericit, și un an nou cu bine!
Solstițiul de iarnă

De la Emil, a sosit albumul: Trei Brazi-Poiana Secuilor-Cotul Donului, 22 decembrie
Traseul a fost: Predeal (approx. 1000 m)-str. Trei Brazi-Pensiunea Cota 1200-Cabana Trei Brazi (1128 m)-Cabana Poiana Secuilor (1070 m)-DN1 și cabana Cotul Donului (870 m)-Monumentul M. Săulescu-Predeal (approx. 1000 m).


Pozele, plus câteva comentarii, se găsesc în GooglePhotos:  photos.app.goo.gl/D9zGS7MypoJpgKAV8


Filmulețul se poate vedea, accesând link-ul de mai jos:

www.youtube.com/watch?v=KDJQTZTuvP4




...va urma...
 
Reamintim că cele prezentate de noi în Cronica sînt de regulă activitități ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / foști membri/ și ale simpatizantilor noștri, majoritar cu participare și a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuită  și fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participării, dar dorim să ne cunoaștem înainte de a accepta noi membri în Clubul nostru.

Sîntem deschiși celor care vor să ni se alăture în ture, le primim contribuțiile la Cronică, chiar dacă nu fac parte din Club, fără însa a ne 'lăuda' cu ceva care nu ne aparține, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau postează singuri la Cronică.

Salut!

Noi am avut un sfarsit de saptamana (cu prelungire) in... tarile calde. Ne doream de ceva vreme sa vedem Cipru asa ca momentul potrivit a sosit and here we go... Am zburat joi seara catre Larnaca unde am gasit pe la miezul noptii orasul linistit si pregatit pentru sarbatoare. Cu ceva oboseala adunata din zilele precedente vineri am dormit pana pe la 12 dar nu am renuntat la o iesire pe plaja si la plimbarea prin oras. Apa Mediteranei avea in jur de 20 de grade C, temperatura aerului era tot pe la 20 de grade cu usor vant. Parea mai cald in apa decat afara. In acea dupa amiaza am vizitat Fortul si am gasit stradutele si potecile spre Lacul Sarat unde am zabovit la un mini picnic pe malul lacului admirand apusul. In acesta seara frumosii flamingo erau la distanta in mijlocul lacului. Luminile inserarii s-au stins incet in spatele Muntelui Olimp (din Cipru) ce aparea in departare. Se numeste tot Olimp desi nu este atat de inalt (varful Olimp din Cipru ajunge pana la 1952 m alt.) ca Muntele Zeilor de pe coastele Egeei. Urmatoarea zi ne-am interesat cu ce putem calatori in zona si ce putem vedea. Voiam sa facem si drumetie... Era deschis info point-ul din centru. Ne-au explicat orarele autobuzelor si ne-au dat cateva harti. Am pornit la pas prin Larnaca sa vedem orasul. Am zabovit in vizita la Muzeul de Arheologie si am continuat plimbarea catre site-ul Kition insa l-am vazut doar de afara (era inchis). De aici directia - Lacul Sarat unde am fost impresionati de verdeata luxurianta de pe Nature Trail-ul de langa lac. Am mers pana la Apeductul 1 de la marginea orasului si am observat ca un tur de lac ne-ar lua mai mult decat ar fi parut la o prima privire. Am ramas din nou sa vedem apusul langa lac, de data asta cateva grupuri de flamingo impresionandu-ne seara cu gratia si eleganta specifica. Cativa chiar s-au apropiat de mal pasind in namolul umed si sarat de langa mal. Deja ne gandeam la zilele urmatoare si la ce frumuseti ni se vor arata. Seara a venit cu o ploaie torentiala dar calda prin care ne-am plimbat pe faleza. In centru targul de Craciun ne astepta primitor cu bucate, bauturi, muzica...
In urmatoarele zile ne-am propus sa facem un camino, trail... monopati (in greaca) pe coaste, la malul Marii Mediterane. Ce si cum ramanea de vazut - erau cel putin 25 de km. Din Larnaca autobuzul ne-a dus catre Paralimni de unde am luat un alt autobuz catre Protaras. De aici a fost startul trail-ului nostru. Plajele paradisiace cu apa albastra sidefie erau incantatoare. Ne propusesem astazi sa ajungem pana la Capul Greco. Pe parcurs sunt tot felul de obiective care te atrag sa le vezi: plaje, faleze, pesteri, formatiuni stancoase, pereti verticali langa mare sau pe coasta, multe pisici, diversitatea de plante, golfuri, ambarcatiuni, bisericute pe malul marii, aerul sarat revigorant al Mediteranei (aproape cal-am vazut)... Am avut o zi superba cu soare, vant usor si temperaturi placute. Pe inserat am ajuns la Cape Greco si dupa apus autobuzele ne-au dus catre Ayia Napa si Larnaca. Autobuzle catre si de la Capul Greco circula pana la ora 1 in noapte. Prognoza spunea ca in urmatoarea zi va ploua cel putin in prima jumatate a zilei. Asa ca desi voiam sa mergem in continuare pe coastele Mediteranei am zabovit pana pe la orele 13:00. Nehotarati daca sa pornim spre coasta sau in alta parte am urcat in autobuzul catre Ayia (Agia) Napa unde am ajuns exact dupa o ploaie torentiala. Apa siroia pe langa borduri, stropi razleti mai cadeau dar se zarea soarele printre nori. Asa ca am pornit (local in Ayia Napa) catre inca o bucata din traseul nostru. Startul a fost in portul turistic din Ayia Napa pe coasta intalnind din nou variate obiective. Din pacate nu am avut la noi costumele de snorkeling pentru a vedea muzeul de sculpturi subacvatice - Musan. Plajele, vegetatia si peisajele paradisiace sunt prezente si aici spre largul marii avand un spectacol de nori vinetii si lumini... Finalul turei de astazi cand incepea sa se intunece si fulgerele brazdau cerul a fost pe plajele Makronissos. Din pacate nu am ajuns si la site-ul arheologic Makronissos, dar cine stie, intr-o data viitoare. Practic etapa aceasta a fost si partea de final al trail-ului nostru. In ultima zi am mers direct pe Cape Greco pentru a incepe de acolo bucata din mijloc. Impresionante falezele stancoase ale Capului Greco si poienitele pline de narcise de la poalele peretilor stancosi plini de grote si diverse formatiuni stancoase. Si aici sunt multiple obiective pe coasta inclusiv potecile in urcare spre Varful Cape Greco (95m) de unde avem vedere la 360 de grade - o minunatie! Langa varf pe un varf apropiat este si un Monument al Pacii. Si aici spectacolul de lumini si formatiuni noroase a continuat. Apusul l-am asteptat la Sea Caves (pe la jumatatea distantei catre Ayia Napa) unde a avut loc si o cerere in casatorie. Doi tineri draguti si-au unit potecile si ne-au rugat sa prindem pe cat putem momentul pe film sau in fotografii. De aici mai aveam o ultima bucata pana spre centrul din Ayia Napa. Au fost extraordinare aceste trei zile pe tarmurile Mediteranei in care am legat trei etape ce insumeaza cu aproximatie in jur de 30 de km. Va recomandam acest monopati (trail), cu drag! Nu este nimic prea dificil care sa necesite echipament special. Pregatiti de ploaie si cu suficienta apa si conditie fizica totul e ok. Apa de baut este doar pe parte nordica intre (Protaras si Cape Greco la schitul Anatgyroi). Iar langa Cape Greco o cafenea la intrarea pe trailul Aphrodita. Nu uitati bineinteles costumele de baie.
Cam asta a fost, speram sa revenim in Cipru si va asteptam sa mergem impreuna intr-o data viitoare!
Numai bine, Sarbatori frumoase, cu bucurii!
Iata si povestea in imagini a mini vacantei noatre:  

photos.app.goo.gl/9P7k9jtm22kpt41T7

photos.app.goo.gl/sEHgyv7aYBcdLFN39