Salut!
Inca o propunere si in acelasi timp o invitatie a lui Mihaita Radu la care am raspuns afirmativ, de data aceasta pentru frumoasele meleaguri din
Slovenia. Impresionanta Slovenia! Voi incerca sa povestesc pe scurt aceasta tura. Pe 5 Septembrie de la Turbotequila am pornit catre Turnu Severin unde am inoptat pentru ca a doua zi sa pornim catre Slovenia si mai exact catre Zgornje Jezersko la poalele Muntilor
Grintovec. La rasarit am admirat pe soseaua de langa Dunare luna portocalie rosiatica ce s-a retras incet... Spre seara am urcat catre cabana Ceska unde aveam rezervare o noapte. Potecile spre cabana ne aratau creste asemanatoare cu cele din Piatra Craiului. A doua zi dis de dimineata pornim catre varful
Jezerka Kocna (2540 m). Dupa ceva urcare pe o poteca sinuoasa pe grohotis ajungem la poaele crestelor si traseul face dreapta spre o prima coama care incepe cu ceva catarare la liber pe piroane. In curand intalnim primul cablu ce iese mai sus pe o poteca aeriana urmata pe aproape intregul traseu de urcusuri si coborasuri tehnice echipate cu cabluri pe pante mai mult sau mai putin verticale. Nu, crestele pe sus nu seamana cu Piatra Craiului. Sunt ceva mai mari si mai tehnice. Catararea pe cabluri si traverseele se succed printre crestele albe, foarte frumoase ale masivului Grintovec. Mai sus dam de o scurta bucata ce seamana cu BMC-ul unde am facut si putin taras pentru a continua traseul. Dupa vreo 6 ore ajungem pe varf. Inevitabil vine intrebarea: cum va fi coborarea? Incepe pe niste traversee relativ aeriene pe dupa varf si merge catre un al doilea varf din apropiere (
Vf. Kokrska 2520 m). De aici cateva coborari pe cabluri si incepe... dansul... pe o coborare ce mi s-a parut foarte gream pe versanti abrupti cu stanci, bolovani si grohotis de multe ori fara nici un cablu. Mai avem si de cautat marcajul care nu e prea clar pe aici. Si trebuie sa ne miscam cat putem de repede pentru ca se lasa seara. Reusim sa coboram pantele abrupte pana la baza lor, unde este un mare grohotis, pana sa vina intunericul. Asta e bine. Nu mult dupa ce incepem sa... grohotim se lasa intunericul si cautam poteca... Mai jos pe harta, traseul se bifurca si pentru a evita alte coborari complicate pe stanci alegem sa mergem pe poteca mai... de jos. A doua zi observam ca aplicatia mapy ne spunea ca poteca asta e inchisa, haha. Au fost cateva valcele si traversee unde mai lipseau piroanele de metal dar au parut usoare pe langa versantii coborati mai devreme. Sus pe cer putem admira semieclipsa de luna. Inca o serie de poteci aeriene pe deasupra unor prapastii unde nu vedeam nimic in intuneric chiar daca puneam lumina frontalelor si ajungem la o zona cu poteca mai lina prin padure. Si uraa dam de intersectia cu traseul ce venea de jos si urca acolo unde mergeam si noi: la cabana Cojzova. Am ajuns la cabana in jurul orei 1:30 dupa 16 ore si jumatate de traseu unde gazde primitoare, cabanierii ne lasasera un bilet cu numarul camerei. Ce mai zi! Deh cam asa e sa explorezi in masivul Grintovec! A doua zi m-am trezit cu o febra musculara crunta (poate o usoara intindere) la piciorul stang si am zis ca trversarea inca o data a muntelui nu e potrivita pentru mine. Cei trei baieti din echipa (Mihaita, Ioana si Sorin) au pornit catre parcarea de pe partea cealalta a muntelui, pe sus pe creste. Eu si Octavia am pornit in jos pe o frumoasa vale catre Kamniska Bistrica, cu un start destul de... lent. De aici am dat ocol muntelui pentru a ajunge unde aveau sa ajunga si ceilalti la lumina frontalelor. Mai intai ne-a luat cu masina un cuplu de tineri austrieci pana in Kranj de unde am luat autobuzul pana in Zgornje Jezersko. Ajunsi aici am asteptat la locul de rendez vous cu restul echipei in localitatea care treptat si-a stins toate luminile ramanand lumina lunii pline. Spre miezul noptii ne-am cazat cu totii in Bled. A urmat o zi de relaxare in care am vizitat
Canionul Pokljuka si am mers intr-o scurta recunoastere la Lacul Bled. Dupa amiaza pornim spre
Triglav. Pe drum vizitam frumoasa
Cascada Pericnik si spre seara ne cazam la Cabana Aljazeva. De aici a doua zi urma sa traversam crestele catre o cabana aflata aproape la 2000 metri alt. insa ploaia ne-a schimbat iremediabil planurile. A plouat toata ziua destul de intens asa ca mai mult de o scurta plimbare nu am putut face. Desi frustrati ca nu puteam urca ne-a prins bine odihna in aerul curat de munte din zona. Asteptam cu nerabdare si ziua in care Triglavul din Alpii Iulieni ne va primi pe crestele sale! Urmatoarea zi ne-am luat la revedere de la crestele inca acoperite cu nori si am pornit din nou catre Bled. Ziua a fost plina: am vizitat frumosul
Canion Vintgar,
Lacul Bled si
dealul din apropiere -
Osojnica. Dealul are locuri de belvedere cu panorame extraordinare catre lac si in departare catre muntii din Austria (astazi plini de nori pufosi). Dupa deplasarea catre Postojna a urmat inca o zi plina in care am vizitat incredibilele
pesteri:
Postojna (cea mai mare din Europa) si
Skocjan. Las albumele sa va povesteasca despre pesteri. In penultima zi am vazut
Pestera Divaska si am pornit catre
Belgrad. Ultima zi dupa mai multe ore in vizita prin Belgrad am pornit catre Bucuresti. Multumim Mihaita pentru invitatie, lui Ioan - bravul nostru sofer, si nu in ultimul rand lui Sorin! A fost extraordinar! Slovenia merita! Daca aveti ocazia sa mergeti nu o ratati!
Iata si povestea intregii ture, in imagini:
photos.app.goo.gl/KrCf8os7vW3XjsjH7
photos.app.goo.gl/vRMWRDLKuL5rL9ts9
photos.app.goo.gl/KNrtNibrr7ara2LH8
photos.app.goo.gl/RCmWN626Gy7Fm75n8
photos.app.goo.gl/5Bsm5dpmesWhA9GJ6
