Saptamina cu Mos Nicolae.. 2025

Vinam parca fiecare zi cu un pic de soare, dar stim ca pina prin mijlocul lui ianurie, nu vom avea zile mai lungi, care sa ne 'incalzeasca'- sufleteste macar!
Asa ca fiecare se orienteaza dupa cum crede ca va fi mai bine, unii in excursii in natura, altii, ceva plimbare, tematica eventual.

Cei consecventi, ca grupul de vineri, sint prezenti la datoarie, altii incearca ca mai profite de excursii pe valea Prahovei, mai modeste sau ceva mai ambitioase.
Simbata aceasta, pe 3021 eram ceva mai multi prezenti de la Ploiesti incolo (cind am urcat noi), Mitica se pregatea de Clabucetul Azugii, unii discutau de Vinturis... Noi, cu Silvia, Dana, Monica, Gabi ne orientasem spre Coama Lunga, si ni s-au alaturat inca citeva excursionisti, Alex si Horia din Ploiesti, Mihaela I si inca vreo 2 fete, asta aproximativ, ca nu am numarat citi am fost. Cei din Ture Scurte (Alex, Mihaela) au luat-o spre saua La cleste si Predeal (asta a fost intentia), eu propusesem coborirea la Azuga, mai ales ca deja soarele devenise scump la vedere si era si vinticel pe Grecu. Pentru ca am fost cam 'grabiti', era cam devreme de coborit, de stat nu prea era, ca se face frig, asa ca am deviat intr-o inspectie pe Leuca Mare. Am aflat ulterior ca am fost vazuti... de Brindusa si Cristi, care urcasera si ei si au mers in continuare spre Munticel. Pe Leuca Mare nu am mai fost de niste ani buni, si atunci cu zapada mare, nu prea retinusem detalii si acum mi s-a parut destul de ciudat pina am nimerit coborirea spre ce tineam eu minte ca 'poienile de dedesubt' de la 'coama scurta' - mai pe romaneste pe drumul marcat care merge spre tancul vinatorilor de munte, BA.
Am scos in final si harta, ca sa ma orientez un pic la coborire si am vazut si un stilp de marcaj de pe poteca atunci cind am ajuns la nivelul la care trecea. Spre surpriza mea, ca nu tineam minte astfel de detalii, din BA se vedea Clabucet Plecare (scheletul trist) si ceva de prin Cioplea, Azuga/pe valea Azugii, si stincariile de la Tamina. Soare am avut pe Coama Lunga in zona medie spre Grecu, cind am ajuns sus, deja Bucegii se ascunsesera sub un nor- erau 'decapitati', desi de dimineata au fost chiar frumosi. Spre N era ceva mai buna vizibilitatea. Piatra Mare, Postavaru, ceva spre Tara Birsei. Nu am facut poze, poate primim ceva de la coechipieri.

Miza a fost la Cernavoda:
O  zi de sarbatoare 06.12.2025 de Sf. Nicolae cand  ne-am hotarat sa  vizitam orasul  Cernavoda  de  pe  malul drept al bratului Dunarea Veche in punctul  de contact cu fluviul Dunarea . Din  gara  dupa cum planificasem am plecat in drumetie trecand Podul Sf. Maria spre primarie, apoi spre Muzeul de  arheologie  unde  doream sa vizitam cea  mai  veche  cultura neolitica din Dobrogea -Hamangia, dar programul de pe site nu mai corespondea -fiind inchis. Asa ca plimbarea a fost pe malul Dunarii pe  vechiul pod Anghel Saligny un  pod istoric o adevarata  opera de arta -construit in perioada 1890 si 1895, iar intoarcerea pe podul nou  admirand niste  barje care  treceau  alene fluviul, paduri golase de mesteceni care de  sus privindu-le aveau un farmec aparte. Am  admirat de aproape cei doi dorobanti si stemele lor  realizate de sculptorul francez Leon Pilet, am urcat apoi la punctul cel mai inalt al orasului "Rasova "cu  belvedere, de la o patiserie am  gustat produse dobrogene. Timpul a fost racoros cu vant rece dar para precipitatii .
photos.app.goo.gl/rxjB1Va4gGoQ83iM7

Svetlana ne-a trimis un album din Malta:
În excursia în Malta, o zi am fost în insula Gozo. Am început vizita cu Ġgantija, un complex de temple megalitice din epoca neolitică (c. 3600–2500 î.Hr.) cele mai vechi dintre templele megalitice din Malta, mai vechi decât piramidele egiptene
Al doilea obiectiv, o biserică, loc de pelerinaj asemănat cu Lourdes.
Al treilea obiectiv : grota albastră, cu plimbare cu barca
Ultimul, capitala insulei, Victoria, unde regina Victoria nu a ajuns niciodată, cu citadela si Catedralei Adormirii Maicii Domnului, din secolul XVIII, în stil baroc, cu un muzeu bogat și istorie recentă legată de Papa Ioan Paul II și Papa Pius IX
photos.app.goo.gl/1LTjSQunBZpKLi5p8




... va urma ...

Reamintim că cele prezentate de noi în Cronica sînt de regulă activitități ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / foști membri/ și ale simpatizantilor noștri, majoritar cu participare și a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuită  și fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participării, dar dorim să ne cunoaștem înainte de a accepta noi membri în Clubul nostru.
Sîntem deschiși celor care vor să ni se alăture în ture, le primim contribuțiile la Cronică, chiar dacă nu fac parte din Club, fără însa a ne 'lăuda' cu ceva care nu ne aparține, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau postează singuri la Cronică.
 

Salut!

In a doua parte a saptamanii, de joi dimineata ne-am ridicat din nou deasupra norilor de data asta cu o destinatie care s-a revelat - uimitoare - Armenia. Ultima jumatate de ora inainte de aterizare am tot privit crestele muntilor proaspat inzapeziti din Turcia in apropiere de granita cu Armenia, cireasa de pe tort fiind aparitia uriasului Ararat inzapezit si invelit la poale cu straturi de nori cetosi. La iesirea din aeroport este statia unui autobuz catre Yerevan unde vin si microbuze. Pentru ca autobuzul tocmai pleca am urcat intr-un microbuz neavand insa banii locali - dram. Soferul a primit pentru doua persoane euro in loc de dram. Odata ajunsi in Yerevan am fost putin dezamagiti de stratul de smog de deasupra orasului sperand sa mai vedem in departare marele munte Ararat. Dupa ce ne-am cazat si domnul dragut care ne-a primit a mers cu noi sa ne arate cel mai apropiat supermarket care avea si schimb valutar, am pornit pe Blvd. Mashtots catre Muzeul Matenadaran. Muzeul se afla pe un deal de unde se vede bulevardul si o parte din marele oras. De aici am vazut pentru ultima oara in aceste zile Araratul care se ivise in umbrele inserarii undeva la marginea orasului, pe un fundal portocaliu - rosiatic. Pentru ca ne fusese recomandat si l-am intalnit in hoinareala noastra prin oras, am intrat in restaurantul Taverna Yerevan unde am avut ocazia sa vedem cum se face traditionala paine - lavas(h) si in sala cu mesele, un spectacol cu muzica si dansuri traditionale armenesti. Hoinareala a continuat catre Piata Republicii intalnind cateva obiective interesante: Biserica Maicii Domnului, Cinematograful Moscova din Piata Charles Aznavour, Grand Hotel Yerevan, uriasa piata cu cladiri mari si luminate - Piata Republicii, promenada si Opera din Yerevan, unul din targurile de sarbatori... Orasul pulseaza de viata seara si dupa orele 00.
A doua zi primul obiectiv a fost Biserica Sf. Sargis care era plina pentru o cununie... Din nou am pornit in hoinareala prin oras cu directia, Muzeul de Istorie (a Armeniei), care a meritat vizita. Dupa amiaza cu un taxi am mers catre Ecimiadzin in primul rand pentru impresionanta Biserica Ortodoxa Ecimiadzin, una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe din lume - ( ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Ecimiadzin ). Octavia fiind pe jumatate armeanca astepta cu nerabdare sa vada locul unde victimele holocaustului armean, printre care se numara si a sa bunica, au fost canonizate. Impresionanta catedrala si frumos locul! Odata cu inserarea am vizitat si biserica Sf. Gayane. Intoarcerea am facut-o cu microbuzul intr-un trafic infernal la intrarea in Yerevan. 
Sambata avea sa fie o zi din nou plina. Un autobuz (44) ne-a dus la marginea orasului (in Gai) de unde am luat un microbuz (266) catre Garni. Exact unde ne-a lasat microbuzul era un domn care ne-a invitat sa urcam in al sau taxi - o frumoasa Volga neagra care mergea ca unsa. Am mers catre Biserica Geghard ce se afla la poalele crestelor din roca vulcanica. Ne-am inteles cu soferul sa stam o ora in vizita insa mai putin de o ora si jumatate nu am putut sta. Omul ne astepta sa ne duca catre templul din Garni cum ne intelesesem. Atentie la comerciantii de langa parcare de la care poti ajunge sa cumperi la pret triplu! Batrana de la care am cumparat cate ceva spunand ca nu are rest la bancnote asa mari... haha. Templul pagan de la Garni se inalta deasupra unui canion urias strabatut serpuitor de Raul Azat. Dupa vizitare templului am coborat mai aprioape de canion pentru fotografii si pentru coloanele de bazalt din zona. Unul din peretii cu coloane de bazat denumit simbolic - Simfonia Pietrelor (la care nu am ajuns pentru ca erau numerosi pereti asemanatori si in apropierea templului si incepuse o ploaie mocaneasca insistenta). Microbuzul ne-a adus spre seara inapoi in Yerevan unde mai aveam inca de strabatut strazi, locuri noi... Am ajuns si la Complexul Cascadelor care desi nu avea apa curgatoare era frumos luminat si de sus am putut admira orasul luminat pulsand de viata. 
A doua zi dimineata (ora 4) ne-am indreptat catre statia autobuzului catre aeroport pentru a afla ca la ora asta nu prea circula! Ni s-a oferit sansa sa luam un taxi pe care omul care l-a chemat l-a si platit spunand ca nu vrea nimic in schimb - avea aplicatia cu taxiuri a orasului si preturi foarte ieftine in aplicatie - 3 $ a zis. Nu a vrut cu nici un chip banii pe taxi asa ca am urcat... Ar mai fi de povestit dar povestile le putem vedea si in imagini - uimitoare Armenia!

photos.app.goo.gl/WU6BRH9Mg7xXKFdq7

photos.app.goo.gl/jbuJyA38nV1bkDsj6

photos.app.goo.gl/rfNgJfKRfxhcqxha6