saptamina 23 - 29 martie 2026

Aceasta saptamina se incheie cu o prognoza foarte neprietenoasa pentru noi, iubitorii de natura si munte. Dar mai trebuie sa si ploua.. asta e, mai bate si vintul, la munte se anunta laopvita si ninsoare simbata-duminica... asa ca fiecare se adapteaza cum poate. Unii merg oricum, si pe ploai esi pe vint, altii mai schimba ziua de tura... a fost o propunere tentanta pentru joi, la care tare as fi mers, dar nu s-a putut.
Asa ca am mers vineri. Cu 3023 in Basarab, pe linga grupul de vineri, a venit si Dana, asa ca am ales sa facem altceva decit ceilalti, clasicul drum Sinaia-Poiana Tapului pe sub Baiului. Am coborit la Comarnic.
Am urcat spre Plesuva prin Ghiosesti, cam in dreptul stinei a inceput sa fie soare mai consistent, si n-a insotit aproape toata ziua.
Asa ca am mers mai departe pe traseul propus de mine. Poiana Hotilor. In capul meu acest traseu este legat de numele  dlui Tacutu. Nu stiu insa sigur cu cine am fost pe acolo prima data. Fiind lung, cerea un ritm alert de mers, cu speranta ca ajungem la 3030 in Valea Larga la timp. Cum stiam din anii din urma ca s-a cam stricat coborirea pe acolo, nu m-am incumetat sa zic ca iau directa... poate nu o gasesc, din cauza cazaturilor, nici nu mai e umblat de ani de zile, in partea de jos fusesem anul trecut parca, stiam ca nu e bine! Plus ca puteau fi si alte surprize. Daca lucrurile nu ieseau bine, aveam ceva planuri de retragere, dar ar fi fost pacat sa coborim doar dupa Plesuva, mai ales ca vremea parea ca tine cu noi.
Vremea - da - a tinut cu noi!
Situatia din teren... ASA SI ASA...
Mai precis, dupa o urcare cam chinuita pentru mine prin Ghiosesti, am facut pauza mai jos de stina si am mincat, ca era 12 si mi-am mai revenit si am urcat voiniceste mai departe. La bifurcatia cu Poiana cu Peri a inceput distractia, ca era si ceva zapada, petice, noroaie, urme adinci de TAF, crengi gramezi de ocolit, traversat. Pina spre Poiana Boului a fost destul de rau, dar ne-am consolat cu ghiocei si alte floricele pe parcurs si am dat din picioare cum puteam. Plaiul Urzicarului e lung si acum mi s-a parut mult mai lung... In saua Beliei ziceam eh, las ca nu mai e mult, vine un urcus mai greu, dar pe urma dupa ce ne despartim de varianta spre Gurguiatu e parfum, doar tropaiala pe multi km! Doar ca... din sa in sus zapada continua si multa! Nu aveam bretelutele de sub bocanci la mine, ca nu m-am gindit ca e sansa de asa zapada mare, si am cam luat zapada la galosi! totusi erau ceva urme vechi, 1-2 de om, mai multe rinduri de ursi, pe diferite zone. Ghidindu-ne dupa urme, nu prea am cautat drumul, ceea ce a fost de ajutor, ca marcajele au disparut cu totul aproape pe tot parcursul traseului. Cine sa le reface? Am zarit vreo 2 caprioare aproape de bifurcatia Gurguiatu/P Hotilor.
Dana mai verifica cu trackul pe harta, eu mai mult cautam repere din amintiri si le gaseam unde erau.
Dar...abia pe la 3 si jumatate am ajuns efectiv in Poiana, cam tirziu. Dupa ce am coborit in ea, zapada a devenit discontinua, ceea ce ne-a ajutat sa mergem mai in viteza- am tras cit am putut, ca era tirziu. Abia dupa ce tropaiam pe partea aceea lunga spre nord am inceput sa ma gindesc pe unde coborim optim, si in final am zis sa nu riscam o 'directa' ca nu mai recunosc locurile si mi s-a parut riscant. Am ales varianta lunga spre Linia de inalta tensiune de la Valea Larga. E tare lunga varianta, poate la limita am fi prins 3030 la Valea Larga, dar si TR este distrus spre halta, asa ca nu ma atragea deloc sa trag spre acolo si sa ramin blocata in Valea Larga ca nu mai opreste nimic pina la trenul de 7 (3032). Numai ca... alta surpriza neplacuta, pe linia HV era zapada! pe alaturi pe variantele ocolitoare, aproximativ ... urit, pina mai jos unde situatia era albastra de la noroi, balti, TAF. Totusi TAF era salvarea, pina la urma, la vale pe urma de TAF spre DF Olga Bancic, cit mai repede, ca acolo vedem ce mai facem. Avem varianta lunga dar mai comoda si sigura sa mergem spre nord, la Sinaia, unde sint si alte trenuri. Asa am facut, am mers in Platoul Izvor, am lasat sa plece 3030... ca nu puteam probabil sa ii spun Danei sa tropaim in fuga spre halta, am asteptat autobuzul care venea la ora 6 si care ne-a dus pentru 3 lei de caciula la gara Sinaia (in fine, deasupra la scarile abrupte/intrare parc, statia de cheama Policlinica Gara), am coborit rapid si am ajuns pe peron inainte sa il anunte pe RegioC de 18.19/20. Am ajuns decent in Gara de Nord, nu mai tirziu decit am fi ajuns cu 3030 (plus: vineri e zi de lucru, deci se circula mai bine).

Din cauza vitezei impuse, nu prea am facut poze, Dana a avut mai multa rabdare, si isi permitea sa mai ramine in urma pentru ele.
photos.app.goo.gl/hmg8qwNDFGZiMp6H9

de la artemiza a venit un album cu flori de stepa din Dobrogea:
photos.app.goo.gl/yfK4qdssa5jg82So8

Prin casuta mea postala am mai gasit citeceva venit in cursul saptaminii, restante, dar le pun tot aici:
2026.03.21, Valcelul Iades, fir stanga -   de la Marian C
photos.app.goo.gl/KfjAKqrf2AaqHecP6

Restante Svetlana:
Prima după amiază la Como. Telefericul spre Brunate era în revizie, așa că am urcat cu o mașină, și am coborît pe o stradă pietonală, care devenea potecă, m-am grăbit so nu mă prindă întunericul. 

photos.app.goo.gl/rq9nNPBLpwobJ1ud7

Scurtă plimbare prin parcul Spina Verde, pînă la fortăreața Baradello, din care a mai rămas doar un turn

photos.app.goo.gl/RnzwWJEXRFuSs7aR6

Parcul Ueno  este un parc public foarte întins din Tokyo , Japonia . Ocupă spațiul fostului templu Kan'ei-ji, templu asociat adesea cu perioada shogunatului Tokugawa, care l-a construit pentru a păzi castelul Edo la nord-est, direcție considerată cu ghinion. Pe teritoriul parcului se găsesc o sumedenie de muzee dintre care nu am vizitat decît Muzeul Național al Japoniei, și cîteva temple și pagode, dar am aflat că erau și alte temple interesante. Se întîmpla acum un an, erau cîțiva pomi înfloriți, nu mulți. La sfîrșit zborul de întoarcere foarte interesant peste Kamceatka, Alaska, Strîmtoarea Bering și Marea, Oceanu Înghețat, și Groenlanda, cu KLM.

photos.app.goo.gl/E5udPwCfyAkTGVTC9


... va urma ...

Reamintim că cele prezentate de noi în Cronica sînt de regulă activitități ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / foști membri/ și ale simpatizantilor noștri, majoritar cu participare și a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuită  și fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participării, dar dorim să ne cunoaștem înainte de a accepta noi membri în Clubul nostru.
Sîntem deschiși celor care vor să ni se alăture în ture, le primim contribuțiile la Cronică, chiar dacă nu fac parte din Club, fără însa a ne 'lăuda' cu ceva care nu ne aparține, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau postează singuri la Cronică.

Salutari!
Am incercat sa iesim putin din capriciile cu ploi, vant si ninsori din aceasta primavara si am descoperit inca un taram paradisiac pe frumoasa insula - Cipru, de data aceasta in si langa Paphos. Nu au fost mai mult de 20 de grade in acest weekend in vestul Ciprului si norii pufosi s-au tot plimbat pe cer sau au format mici furtuni pe mare sau pe uscat... Din Paphos, sambata am mers spre nord catre Polis Chrysochous pentru o tura pe frumoasele poteci din Parcul Natural Akamas care se intinde pana in apropiere de Paphos. Am petrecut ziua pe potecile pline de flori ale Afroditei, pe malul marii care aici este calcaros si modelat de ploi si vanturi, cu golfuri dar si canioane, cu ape limpezi verzui - albastrui... si mai sus pe micul munte de langa mare ce se inalta pana la 370 m pe Vf. Sotiras. La sfarsitul zilei un ultim micobuz ne-a asteptat singuratic pentru a ne duce inapoi catre Polis... urmat de un altul catre Paphos.
Duminica tot in Parcul Natural Akamas ne-am intreptat mai intai catre Coral Bay de unde am mers care St. Giorgios pentru ca aveam ca obiectiv Canionul Avakas... A fost de poveste aceasta zi in care am vazut ruine binzantine, vai ce se varsa in mare, faleze inalte, plantatii de banani, curcubeul si un apus de neuitat la malul marii. Canionul Akamas este impresionant si ne avertiza de la inceput ca in zilele ploioase sa il parcurgem pe riscul propriu. A fost multa lume in canion, ziua incepand cu vreme calda si frumoasa. Insa incet si fara sa bagam de seama s-au strans nori cenusii care au inceput sa fie amenintatori... Ne propusesem sa parcurgem intregul circuit (cu revenire pe sus, pe deasupra canionului) insa vremea ne-a schimbat parcursul. Dupa trecerea partii mai interesanta din canion, cu pereti inalti de calcar si apa care se strecoara printre bolovani si stanci a urmat o zona ce parea foarte friabila si parea ca va continua asa pana sus. Din pacate a inceput sa ploua usor si parea ca se tot strang nori... Am pornit mai repede inapoi, catre punctul de pornire. Lumea nu parea deranjata de ploaia ce se anunta, continua sa urce prin canion: erau persoane in slapi, cateva tinere isi faceau selfie si nu departe de ele ateriza de undeva de sus un pietroi cat un pumn... Dupa iesirea din canion ploaia s-a intetit si ne-am adapostit langa o plantatie de bananieri. Nu a durat mult si si-a facut aparitia si coloratul curcubeu. De aici ne-am indreptat direct catre mare unde ne-au intampinat faleze inalte si spectaculoase... In departare, pe mare perdele de nori se miscau ca pe o scena... Mergand pe faleze la marginea marii am fost pana la urma surprinsi de furtuna ce ajunsese de pe mare, langa noi. De data asta ploaia a fost torentiala si din nou am fost surprinsi de una din masinile care au oprit (un tanar cuplu german sau austriac) pentru a ne duce pana la Coral Bay. Ne gandeam cum ar fi acum in canion! Va recomandam casca pentru parcurgerea canionului! Cum am ajuns soarele si-a facut din nou aparitia si pe una din plajele golfului am facut prima baie in mare din acest an. Apa avea cam 19 grade C si se putea face baie cu sau fara costum de neopren. De aici ne-am indreptat catre sosea si cat am putut de repede catre epava navei Edro III de la malul marii unde voiam sa prindem apusul de soare. Am ajuns la timp si a meritat! Inapoi in Coral Bay si spre Paphos... In sezonul turistic autobuzele catre Paphos (din Coral Bay) circula pana la ora 1 in noapte. 
Luni pentru ca zborul catre Bucuresti era dupa ora 20, in Paphos am avut timp sa vedem Site-ul Arheologic, portul, falezele, o parte din nesfarsita promenada de la malul marii, castelul (langa port) si Mormintele Regilor care sunt tot undeva langa plajele de la malul marii. Pe curand, frumos paradis!
Iata si cateva albume cu povestea in imagini din acest paradisiac sfarsit de saptamana:

photos.app.goo.gl/GQS69suwLyEqSPza7

photos.app.goo.gl/U5Nj7JPB2uM4rrwz6

photos.app.goo.gl/u8EKcGjK582GfbQV7