saptamina 27 aprilie- 3 mai 2026

Acest sfirsit de saptamina poate va aduce o Cronica mai bogata in realizari montane ale prietenilor si colegilor nostri- ca nu degeaba a fost 1 mai 'muncitoresc', prilej de escapade mai serioase (sau nu - dupa posibilitati si dispozitie.)

Initial prognoza a fost cam 'impartita', de o zi ea pe la mijloc, dar o echipa mare s-a deplasat TOTUSI in Macin, cu speranta sa vada bujorii infloriti. Ce au gasit, speram sa vedem mai in detaliu cind vor sosi si rapoartele de la ei.

Altii, mai 'modest', au stat prin munti mai apropiati sau chiar pe valea Prahovei.
Cum se anuntase o racire a vremii, am dat la o parte ceva idei de 'plan initial' si am zis ca iesim si noi ... pe bucatele, cu Silvia, mai prin zona. Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit cu ce am gasit 'in tirg', asa ca din cele trei zile, am ajuns doar vineri pe munte- in Baiului, care mie una cel putin mi-a cam secat puterile - cu zapada noua viscolita, depusa neuniform, in care am facut poteca cum am putut fiecare... doar ca nu prea era nimeni in munti- niciodata nu mi s-a parut atit de pustiu pe munte, si merg de ceva vreme!!
Am urcat prin Zamora, pe forestier, ne asteptam si la ceva noroi, dar ce am gasit a fost ceva mai rau, in prima parte a DF, pina la bifurcatia cu coborirea spre Poiana Tapului. Se lucra la un sant, conducta (de acoperit), era un singur buldozeras pe acolo, dar se harnicea. Cel putin asta am inteles eu din ce am vazut, poate era o aductiune veche, era dezgropat partial un fel de sant, undeva iesea afara o conducta noua, ceva fusese deja acoperit cu pamint. Deci santier, care in conditiile date, devenise noroi scirbos. A mai fost o zona urita mai sus, dupa ce am urcat destul de mult si pe drum pasabil, erau niste cratere pline cu apa, noroc ca pe margine era o 'brina' mai sus, pe care se facuse de o vreme o potecuta acceptabila. Mai sus, pe marginea drumului era mai intarit, era zapada pe copaci, era soare si se mai scutura zapada sau gheata. Pina la gol nu prea a fost vint, dar de la marginea padurii ne-am echipat ceva mai serios, ca era nevoie.
Se adunasera ceva nori spre nord, vintul batea cam tot pe directia N-S, dar noi aveam in plan sa cotim sus spre Cumpatu.
Zapada nu parea multa, cantitativ, mai ca ne tenta sa mergem pe drumul mare spre saua dintre Zamora si Baiu Mare, pe drumul 'auto', cum s-ar zice. Bine ca nu am facut-o, zic eu acum, cine stie peste ce dadeam punctual pe acolo, chiar daca in mare parte era expunere sudica, deci nu ne asteptam sa mai fie dedesubt zapada veche/gheata.
Nu aveam bocanci de iarna, ca a venit primavara , dar aveam la noi ceva 'colti' prin rucsaci in caz de nevoie.
Pe DF ne-au depasit 3 tineri, nu prea ii mai zaream cind ne-am angajat si noi pe culmea Zamora. Urmele lor erau 'nu prea grozave', dar erau utile in felul lor, macar nu cadeam chiar in toate gropile ascunse de zapada noua foarte neuniforma. Am mai mers pe ele, am mai mers altfel, cert e ca sus la drumul de Culme a Baiului, ei mersesera spre Sorica, iar noi am facut dreapta. Primul traverseu, imediat dupa ce am facut dreapta il stiam ca fiind mai rau, a fost pasabil, asa ca speram ca va fi bine cit avem noi de mers pina incepem coborirea prin "cumpeti", ca intentionam sa ajungem la stina 'cu balansoar' unde poate reusim sa vedem lanurile de brinduse cu care eram obisnuite, desi sperantele era 'cu prudenta'... prea ninsese si probabil totul era sub zapada. A cam fost, dar macar citeva flori neafectate am vazut, fiind situata ceva mai jos.
Ca sa nu o lungesc cu povestea, pe urcarea spre Capul Vaii Rele/Baiu Mare ne-am intilnit cu un singur drumet solitar, care venea cu vintul din fata... bine blindat, care ne-a spsus ca dupa Baiu Mare zapada era mai mica si se mergea OK, doar ca noi nu mergeam incolo. Noi nu am avut vesti bune pentru el, ca pina a ne intilni am avut un pasaj urit unde a trebuit sa ne punem gherute/pisici si am urcat in sus - era un pasaj de scurgere a zapezii intarit, si care nu suna deloc bine - crapa placa pe drumul de obicei lat -acum doar o panta tare, inclinata, neplacuta si periculoasa (motiv pentru care ne-am intors rapid si am cautat varianta pe sus, better safe than sorry!)
In plus, din cauza zapezii asezate neuniform am avut probleme de orientare si am gasit greu stina/ea se vede bine mai de sus, dar cind ne apropiam ajunge 'sub burta' Cumpatului si am tot cautat drumul, mergind mai incet pina am ajuns la ea. *sau mi-am iesit eu din mina, ca nu am mai fost demult si nici nu m-am invrednicit sa folosesc o harta cu GPS, ca tot stiu eu zona si era vizibilitate/soare intermitent adica! Cert e ca am intirziat, abia pe la ora 3 eram la stina, si nu mincasem de prinz ca nu a fost cum/unde. Am mincat si am luat-o la vale, alunecos, ca in padure era strat nou de zapada, pina la vale. Pe vale, ceva apa, dar am mers relativ OK, cazaturile nu ne-au deranjat f tare, daca nu ar fi inceput sa ma doara un picior poate prindeam si Regiocalatori de 6.20 la Sinaia, care nu ne-a asteptat inca vreo 2 minute cit aveam noi nevoie sa reusim sa urcam in el- eram aproape la peron cind a pornit. Asta e, am zis, peste 10 min avem IR al CFR. Poze am facut limitat, ca nu prea mi-a ars din cauza conditiilor de drum:
photos.app.goo.gl/bjD1e1B8Dc9upida9   Zamora-Cumpatu/Stina Mica 1 mai
dar a fost frumos, doar ca greu, de data aceasta. Probabil in conditii de iarna adevarata ar fi fost mai usor de mers. Sau cu o echipa mai mare, in care sa isi faca fiecare partea de gasit/facut poteca.

Rezultatul a fost ca simbata am stat acasa, 'sa imi ling ranile'.
Altii insa nu au stat acasa.
Horia a avut propuneri cicliste toate zilele, duminica pina la urma nu m-am indurat si am zis ca poate scap de febra musculara din Baiu si m-am alaturat si eu echipei care a mers spre Snagov. Leurda (in paduri) si castani infloriti (in Balotesti i-am remarcat la intoarcere, cind eram solo, ca i-am lasat pe ceilalti la Snagov in padure, ca sa ajung mai devreme acasa, eu mai avind de traversat Bucurestiul... cu metroul, dar tot se adauga aproape o ora! plus inca drumul de peste 11km pina acasa). Pentru mine Tura la Snagov este peste 100km semnificativ, deci cam mult, in opinia mea. In metrou m-am intilnit cu Cezar Partheniu care venea din Leaota, de la stina Albescu, recunosc ca l-am invidiat

Andrei B a fost simbata pe dealuri:
youtu.be/HnYxZEC_TLc?si=LkF0sdHJeTaY0eKD pe la "Seaca" Magureni, pe traseul (cred ca aici trebuie sa stii contextul, daca m-am prins eu corect -e o gluma):
youtube.com/shorts/U4xTRNyQSjI?si=7iho8rtmycJCykuX

Am mai vazut pe grupuri ceva poze din Buila-Vinturarita si Bucegi.
Asteptam recolta!

... va urma ...

Reamintim că cele prezentate de noi în Cronica sînt de regulă activitități ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / foști membri/ și ale simpatizantilor noștri, majoritar cu participare și a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuită  și fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participării, dar dorim să ne cunoaștem înainte de a accepta noi membri în Clubul nostru.
Sîntem deschiși celor care vor să ni se alăture în ture, le primim contribuțiile la Cronică, chiar dacă nu fac parte din Club, fără însa a ne 'lăuda' cu ceva care nu ne aparține, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau postează singuri la Cronică.

1 Mai ne întâmpină cu vreme bună dar cu zăpadă proaspătă pe munte aşa că ne gândim să nu urcăm la o altitudine prea mare. Plecăm de la Gura Diham înainte de ora 9 şi urcăm prin pădurea ninsă spre cantonul Colţii Morarului. Pe poteca Munticelului intersectăm curând valea Bujorilor. Săritorile sunt acoperite de bulgări mari de zăpadă, urme vechi de avalanşe peste care se întinde, curat, un strat subţire de nea. Începem să urcăm, pare totul în regulă şi puţin mai sus punem colţarii. Vântul plimbă norii pe cer, soarele apare şi dispare. Ceva mai sus scoatem şi pioletul când panta devine mai mare. Urcăm pe marginea unui mic strat de zăpadă care a alunecat peste cel vechi, bine îngheţat. Malul împădurit din dreapta, la doar câţiva metri de talvegul văii, e lipsit de zăpadă în timp ce malul stâng, umbrit, are un strat consistent. Pe alocuri piciorul intră în câte-o gaură până la genunchi dar în general mergem bine. Lăsăm în dreapta unul din cele două fire de obârşie şi, prin zăpada mai mare aici, urcăm pe unde pare mai accesibil dar panta e mare oricum. În 2.30 ore suntem sus, pe creastă. Dincolo de valea Cerbului, faţa nordică a Coştilei este plină de zăpadă, vizibil mai multă decât era cu o săptămână în urmă. Din păcate acum si Brâna Mare a Morarului e plină de zăpadă, relativ alunecoasă. Admirăm muntele înzăpezit, ne răcorim în vântul care aici adie mai hotărât şi hotărâm să coborâm tot pe vale. Încet, cu atenţie, pe propriile urme, ajungem cu bine înapoi în poteca marcată. Mâncăm şi, ca să mai lungim puţin drumeţia, continuăm până în Poiana Coştilei şi mai admirăm brânduşele îngropate parţial în zăpadă. Prin scurtătura ce se desprinde din Plaiul Fânului revenim la Gura Diham după cca 8:30 ore, de la primăvară la iarnă şi-napoi la primăvară.

photos.app.goo.gl/yXepRF2D5ReVYm3p6


Atenţie: Văile alpine - cu sau fără zăpadă - au pasaje expuse cu risc de accidentare gravă. Informaţiile pot fi folosite doar pe propria răspundere.

Pt 2 mai se anunţă cer parţial acoperit, cu ceva precipitaţii şi ţinând cont de starea zăpezii ne gândim la un traseu mai pastoral. Pt asta mergem spre Padina până după coada lacului (Bolboci), unde găsim să tragem pe dreapta, într-o poieniţă cu brânduşe. Ne întoarcem pe şosea până la intrarea în traseu, valea Tătarului (triunghi galben). Începem cu un urcuş pieptiş care ne încălzeşte în ciuda aerului răcoros. În spate, lacul e parţial acoperit cu o pojghiţă de gheaţă. Soarele nu se vede dar măcar nu e vânt. Trecem de peştera Grota Ursului şi continuăm pe lângă pereţi înalţi, prin pădure şi printre bolovani pe unde doar Moş Martin a lăsat urme recente aşa că folosim fluierele din dotare. Ici-colo găsim crenguţe înflorite de liliac sălbatic. În cca o oră ieşim într-un loc mai deschis şi vedem vag culmea Deleanu-Tătaru... vag pt că norul e deja f jos şi fulguie uşor. Continuăm pe firul apei printre brânduşe şi petice de zăpadă.  Mai facem o pauză de ceai când vântul şi ninsoarea se înteţesc apoi continuăm să urcăm spre şaua Tătaru pe o zăpadă bine întărită. Încet norul se mai subţiază dar sus, pe culme, vântul se înteţeşte. Ocolim vârful Tătaru, o să-l explorăm altă dată şi traversăm spre şaua Coteanu ceva mai sus de poteca (de vară) străjuită în dreapta de o cornişă îngheţată. Minunea se produce şi soarele îşi face apariţia în zona noastră. În şaua Strunguliţa ne intersectăm cu un grup numeros care merge spre Bucşa. Noi continuăm pe urmele lor spre şaua Strunga. Peste Piatra Craiului este încă aşezat un nor gros, dar aici încă avem soare. Mâncăm la refugiu şi când ne pregătim de plecare cerul se acoperă din nou şi începe să ningă uşor. Pe măsură ce coborâm spre Padina zăpada se subţiază. Trecem pe lângă câmpuri cu brânduşe unde inevitabil ne oprim la poze. Jos mai avem poate vreo 2 km până la maşină unde ajungem pe o adevarată ninsoare după cca 6:30 ore de drumeţie.

photos.app.goo.gl/f3nmU2zyTR11PZxb7



www.alltrails.com/explore/recording/2026...2-tataru-gpx-f55e663

update 1 mai in Macin, de la Diana S:
(trei zile, trei albume)

Macin 1 mai - Cozluk - Vf Moroianu I - valea Carada
photos.app.goo.gl/HnwJPuMo4xQYKU3U9

Macin 2 mai 2026 - Vf Țuțuiatu - Pricopanu
photos.app.goo.gl/zZ4vozWcTLZKdPKq7

Macin 3 mai - Vf Călcata - Cozluk
photos.app.goo.gl/RF1HXedgDaptwofdA

Iata si raportul din Macin, de la Vali C (suplimentar fata de albumul facut de Diana):
Prima zi-- ajungem cu masinile la pensiune in Greci (cam 3 ore din Bucuresti) si incercam o tura pe Cheile Chediului.
La intrare in chei , pe traseul marcat , ne asteptau rangeri care ne-au interzis accesul.
Plata accesului in parcul national 10 lei/2 zile. Am intrebat daca putem plati si pentru o zi (stateam in wk prelungit) dar se pare ca nu se poate lua decat un abonament pe un an sau pe 2 zile!
In fine, continuam pe poteca marcata, la un moment dat o facem la stanga pe o poteca lata , clara care parea ca se intersecteaza cu poteca principala.
De fapt poteca duce catre Cheile Caradei , ocolindu-le un pic. Cheile au vegetatie -- copacei, tufisuri , chiar pe fundul vaii dar cred ca este o zona interesanta pentru rapel. De cercetat!
A doua zi  bineinteles Pricopan!!
Pentru ca unul din colegi nu a putut merge pe un traseu atat de lung, ne-a asteptat cu masina la manastirea  din capatul traseului asa ca nu am mai folosit doua masini pentru intoarcerea la Greci.
Vant si soare puternic, stanci uscate. Am cautat tot felul de flori ,mai ales bujori care insa nu erau inca infloriti.Cred insa ca saptamana asta sunt sanse mari sa ii gasiti in plina floare!
Seara distractie . Am serbat zilele de nastere ale  Dianei si Danei care sunt la o zi diferenta. Dans, crap prajit, storceag, mici (ca era 1 mai!).
Eh si ultima zi, de plecare.
In ultima zi - am ajuns pe varful Călcata si la izvorul lui Moș Matei. Am plecat din traseul marcat 'Dealul cu drum'. Pe urma am deviat urmând o poteca pe la doua izvoare, care ne-adus pe drumul de creasta cu varful Călcata ca punct culminant. Am continuat creasta coborând usor la izvorul lui Moș Matei, frumos amenajat. Am iesit pe alta poteca pe drumul de ciclism din creasta principala si ne-a întors spre Cozluk  sa "verificam" bujorii - tot ne înfloriți. Si de aici la masini care erau la intrarea in 'Dealul cu drum' .

Anca a reusit sa adune un album cu poze de la diferiti autori.Link mai jos:
photos.app.goo.gl/K2QQB4MpYsCgoAR68

Si inca un raport de la Svetlana:
Prima zi in Măcin , în urma întălnirii cu rangerii, traseul a fost Kozluc, cu bujori neînfloriți,  apoi pe poteci nemarcate, sau de biciclete către cheile Caradei, printre stînjenei pitici
photos.app.goo.gl/165GwBfNsT7pyN98A

A doua zi din Măcin, vîrful Țuțuiatu, Culmea Pricopanului cu numeroase vîrfuri, dintre care amintesc Sulucurile Mari și Mic
photos.app.goo.gl/JvaCFyDxkCkCjdLa9

Ultima zi în Măcin, după o lungă hălăduială, am ajuns din nou pe Kozluc unde nu am găsit decît un bujor îmbujorat.
photos.app.goo.gl/Gdev5b5reYGywziz5

Cu intarziere si cateva imagini de la mine din excursia din Macin

photos.app.goo.gl/bG5TdT5wQtQxwZsu6