saptamina 4 - 10 mai 2026

Inca o saptamina de primavara, cu vreme schimbatoare spre sfirsitul ei..


Cum nu am avut somn... joi am plecat la munte, fiind ultima zi buna conform prognozei de atunci.
Am fost la Azuga, in Sorica-Ceausoaia.
Ziua a fost intr-adevar de vara, deosebit de insorita, calda, cu vint pe sus.
photos.app.goo.gl/a33g1N6Efo5mv7Dt6

Pentru simbata-duminica aveam deja de o vreme programata o noua incursiune pe Via Transilvanica, pentru Dana si pentru mine, repetir, dar cu 'novici', adaugati grupului. In premiera au fost Andra(si Valentin cu TAZ ca suport tehnic si nu numai), Mihai si chiar 'incepatoare'  Silvia. Simbata a fost o vreme sa nu dai un ciine afara... a plouat toata ziua fara oprire, dar nu era loc de negociere. IR 1735 ne-a facut figura -Silvia si cu mine am mers cu trenul, ceilalti de vineri seara erau la Rasnov.
Fara vreo explicatie, IR al nostru drag s-a blocat undeva intre Posada si Valea Larga, acumulind peste jumatate de ora intirziere, ca sa ratam legatura spre Rasnov/Zarnesti. Planificasem sa facem etapa Bran-Rasnov sperind sa ne ploua mai putin si sa fie mai usor, urmind ca duminica sa venim spre Brasov si noi doua sa luam un tren, iar ceilalti sa plece cu TAZ. Aceasta etapa era cu diferente de nivel si eu am zis ca e mai grea, dar am fi putut pleca devreme in traseu- ziceam eu.
Dar... vazind cum sta treaba, i-am anuntat ca probabil nu prindem legatura, asa ca am schimbat planul, au venit ei la Brasov, TAZ a venit sa ne ia de la gara, ca debarcasera deja cei din echipa in Piata Sfatului si ne-au asteptat acolo. A mai durat un pic ca nu venisera cei cu stampila pentru doritori (deschidea la ora 10), apoi am pornit prin ploaie slaba prin Schei si Prund sa urmam bornele bine stiute. Am mers toata ziua prin ploi interminabile, dupa o vreme eram uzi oricum, si de la transpiratie si de la ploaia care a fost destul de serioasa cu cit eram mai sus sau treceau orele/spre prinz si dupa. Nici vorba sa se mai rareasca.
Nici de poze nu ne-a prea ars, ca eram uzi, ca se udau telefoanele...  ne inghetasera miinile. Nici pauza de masa nu am luat cu adevarat, ca nu aveai unde te adaposti macar un pic. Am luat mai degraba o gustare intirziata la inceputul coboririi principale (ca mai era ulterior un mic urcus dintr-o vale pina a urca iar si a cobori in parc la Promenada Sissi). Cam pe la mijlocul traseului ne-am intilnit si cu mistretii, prima data era si o multime de tineret, pe linga un adult, - au traversat la citiva metri mai in fata - abia i-am zarit pe cei mici si apoi am vazut ce se misca, atunci cind a trecut si adultul. Ceva mai incolo a reaparut un mistret adult (atita am vazut adica) din boscheti- trecusera timp si distanta destul de multa- incercind sa traverseze invers drumul pe care mergeam noi inainte, ne-a vazut/simtit si a tras un grohait nemultumit si a disparut la loc in padure rapid. De data aceasta era si mai aproape de noi. Am mai mers un pic si ne-am intilnit si cu un calator pe Via, venind dinspre Rasnov. Singur.
Am ajuns pe la 3 si jumatate - 4 la pensiunea unde am dormit. Si ploaia a continuat fara intrerupere pina a doua zi spre ora 9, dupa care s-a rarit tot mai mult si pe tronsonul spre Bran am avut si soare.
Si un insotitor canin, care nu s-a lasat deloc descurajat sa se intoarca acasa. Poate 'acasa' pentru el nu era la Rasnov si isi cauta echipa de intors la Bran???
iata si albumul (modest, ca nu am avut aparat foto la mine, nu am vrut sa car Canon-ul, si celelalte aparate sint din pacate cam... expirate).
TBT:Brasov-Rasnov-Bran
photos.app.goo.gl/ZKvnAQyLgeHuM7XC6


Asteptam sa vedem cine a mai avut curaj sa iasa din casa cu ce prognoza a fost! Stim sigur ca a fost echipa lui Sensei vineri, ca a fost Andrei B cu echipa lui si Emil.

Artemiza a fost 3 zile in Dobrogea:
Cheile Chediului-Vf. Tutuiatu. 08 mai 2026
photos.app.goo.gl/MhmxsH2XsFZvLH7p9
Am  studiat  mult  cu  prietenii  vechi din loc. Macin cam cand infloresc bujorii anul  acesta ,  fapt  pentru  care  am  hotarat sa facem  aceasta  drumetie de trei zile  in  perioada  08/10  mai  2026 (fata de anul trecut  10/12  mai). Muntii  Macinului - cei mai batrani  munti din  Romania , in  prezent ceea ce a  ramas  din fundatia  vechilor munti  Hercinici. Asadar  am  pornit din  Bucuresti cu un microbuz  mic  si alte  doua  autoturisme  spre  A2- Drajna- Slobozia- Braila - Macin  -Greci, gata  echipati  de  drumetie. In prima zi  de  8 mai 2026, am pornit din loc. Greci spre Cozluk - apoi spre cascada  Chediului formata de paraul Chediu, de data aceasta cu apa pe toate cele trei  trepte (fata de anul trecut seaca!) si dupa prima pauza am inceput escaladarea stancariilor si  formatiunilor carstice din Cheile Chediului spre varfurile Moroianu I si Moroianu II - prin padurea parfumata de stejar si mojdrean admirand bujorul inflorit, o multitudine de alteflori, testoase  dobrogene,  vietati: greieri, gusteri, ajungand la Vf. Tutuiatu ( 467 m.  alt.) cel  mai  inalt  din  masiv. Nu ne-am  putut  abtine  sa  nu  facem o foto pe acest varf care din anul 2020 datorita  hotararii conducerii P. N. Macin a facut schimb de nume cu Ghinaltu pentru a reveni la cele cunoscute  dinaintea intocmirii primelor harti din zona. Dupa multe ore de drumetie, foto si admiratie am coborat la  microbuzul care ne-a asteptat si apoi ne-a condus direct la cazarea din Macin unde ne  astepta o cina calda de bors  de  peste  si  saramura .

Greci-Padurea cu tei- Valea Seaca-Culmea Pricopanului. 09-05-2026
photos.app.goo.gl/6yw2NXNpzNXqNVzn7
A  doua  zi 09.05.2026  am  pornit  din  Greci  urcand  spre  izvorul  Fantana  Italienilor (de  unde  ne-am  luat  apa  necesara), urcand  printre  stancile  carstice pana cand  Gionny  ne-a  anuntat  atentie : un  mare  paun! Intr-adevar  privind  dintr-un  anumit punct un  trunchi  uscat cazut , avea forma  unui  paun  cu  coada  rasfirata .S-au  alaturat doi catei simpatici care mereu  cerseau  tandrete  . Nu  peste  mult  timp  Anca  V. gaseste  prima  insecta  "croitorul  cenusiu " foarte  frumoasa  pe  care  toti am  admirat -o. In  parfumul  florilor  am  continuat  prin  padurea  de  tei neinflorita  inca, apoi dupa  drumul adanc  din  Valea  Seaca ne-am  oprit  la  popasul  de  unde  priveam  in  fata  spre  Culmea  Pricopanului pe  care  urma  sa  o  parcurgem . Dupa  popasul  de  20  de  minute  am  pornit  pe  langa  liziera padurii admirand  campurile  inverzite  , dar  foarte  atenti la  testoasele  din  calea  noastra, pana la  urcusul  prin  formatiuni  carstice  spre  cel  mai  inalt  varf  din  Culmea  Pricopanului- Vf. Sulucu  Mare  370 m. alt. La  urcare  ni  s-au alaturat o  tanara  familie  cu  doi  copii de  10  si  11 ani  din  Braila, veniti  pentru  prima  data  aici  de  care  ne-am  despartit  la  Vf. Piatra  Raioasa  deoarece  aveau  masina  parcata  in  sens  invers. Asfel  am  parcurs  cu  admiratie  toate celelalte  varfuri :Sulucu  Mic 316 m.alt.-Piatra  Raioasa  346 m. alt. De  la  Piatra Raioasa pana la  Vf  Vraju I  335 m. Vf. Vraju II  332 m. alt.am coborat prin  Dealul  Varteaja. Urcand de la bancute alt.-Vraju II  332m.alt.  am  admirat  si ceea ce a mai ramas din Sfinxul Dobrogean  si  apoi stanca  Degetul Mare .Varful Fantana  de Leac 252 m.alt ( chiar deasupra M-rii Izvorul Tamaduirii) care de data aceasta  are  si  o  cruce de fier pe langa cea de lemn a fost incercat  de  trei  persoane:  Anca V. Mimi M. si  Artemiza - doar pana cand se vedea bine  crucea noua  de fier .Nu  am dorit  sa riscam , Anca , Gionny, Mimi si  Liliana  au  urcat  si  pe  Vf. Caramalau  227 m. alt. Coborarea  spre  Izvorul  Fantanii de  Leac  a  fost pe  Dealul Imblanzita (nepotrivit numele!) deoarece  erau  cateva  picaturi  de  ploaie pe    o  poteca cu lut pamantos, dar cu atentie am ajuns sanatosi cu totii la M-rea Izvorul Tamaduirii ,apoi la cazare si cina .

Podisul Casimcei. 10-05-2026
photos.app.goo.gl/atf7S6yMC4YXmoe47
Intoarcerea  din  Macin  a  treia  zi 10.05.2026  a  fost altfel  fata  de  toti  anii din  urma  - o  zi  de  relaxare, fara  varfuri  golase  -  in  Podisul  Casimcei  unde Canionul  Mahomencea cu  sisturile  verzi, curbe  sinuoase  de vai, faleze verticale  de  loess  ne-a  lasat  fara  cuvinte!    Toate  obiectivele  s-au  incheiat la  o  baie  de  sulf  la  Harsova, dupa  care  am  ajuns la  Bucuresti  la  ora  21,00.

Alt raport vine de la Anca V:
Albumele de la turele in Muntii Macin& canionul Mahomencea:
photos.app.goo.gl/fSkUecivmRr63MMK6

photos.app.goo.gl/bg6eMvHWTwaTjQx89

photos.app.goo.gl/DmgsEwUg5SMDrhbN6


... va urma ...

Reamintim că cele prezentate de noi în Cronica sînt de regulă activitități ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / foști membri/ și ale simpatizantilor noștri, majoritar cu participare și a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuită  și fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participării, dar dorim să ne cunoaștem înainte de a accepta noi membri în Clubul nostru.
Sîntem deschiși celor care vor să ni se alăture în ture, le primim contribuțiile la Cronică, chiar dacă nu fac parte din Club, fără însa a ne 'lăuda' cu ceva care nu ne aparține, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau postează singuri la Cronică.

Weekend capricios de primăvară în zona Măcinului (şi mai la sud). Începem cu rezervaţia Dealul Bujorilor. Ne întâlnim cu toţii (Moniq, Gabi, Marinică, Cristi, Marius) în punctul indicat pe şosea de Google Maps. Localizăm oarecum dealul împădurit şi pornim pe un drum de tractor tăiat prin pădurea înverzită. După ceva timp ne abatem direct către zona unde bănuim că ar trebui să ajungem, prin locuri neumblate, e clar că nu acesta e drumul normal de acces, noroc că dealul nu e înalt şi urşii nu ne pândesc în întunericul pădurii Găsim bujorii pe partea cealaltă, mulţi boboci dar şi pâlcuri înflorite răspândite în luminişuri. Coborâm pe o potecă vizibilă până ieşim din pădure şi găsim un indicator, doar că este ascuns, sunt doar drumuri de pământ, destul de bune dar măcar am localizat punctul de intrare Revenim la maşini pe lângă câmpurile cultivate şi traversând câteva limbi de pădurice deasă. Continuăm pe şosea câţiva km şi ne oprim la dealul Consul. Aici e totul clar, nu doar pt că am mai fost, ci pt că dealul e fără pădure şi poteca marcată. Pâlcurile mari de bujori pe care le ştim sunt destul de înflorite şi, prin urmare, mulţi vizitatori (spre deosebite de dealul precedent, pustiu). Mai departe pornim spre Greci şi ne oprim în crângul situat vis-a-vis de Pietrele Mariei. Punem corturile şi facem o plimbare scurtă în Cheile Chediului până spre Moroianu II (prin pâlcuri înflorite de mojdrean) şi revenim pe piciorul vf Cozluc. Cerul e complet acoperit dar ploaia ne ocoleşte aşa că ne bucurăm de o masă de seară copioasă. Ploaia vine noaptea iar dimineaţa strângem corturile ude şi plecăm spre Enisala. Nu e soarele pe care-l doream pt fotografii dar câmpurile de rapiţă sunt destul de fotogenice şi-aşa. Luăm masa de prânz în Cheile Dobrogei unde într-un final se arată soarele dar, din păcate, trebuie să pornim spre casă.

photos.app.goo.gl/DKqHH7un4EVE4HgP9

Salut!
Ne-am gandit inca de anul trecut la acest traseu mai deosebit in felul sau exotic, cu falezele uriase unde marea intalneste creste stancoase si belvederile numeroase care te fac sa iti doresti sa vezi mai mult si mai mult... Joi pe 7 Mai a venit momentul sa urcam dis de dimineata in cursa low cost spre Pisa, cu obiectivul principal -  Cinque Terre. Pentru ca am ajuns devreme, dupa o scurta plimbare in Piata Miracolelor am urcat in trenul catre La Spezia ce urma sa fie baza aventurilor noastre din superba Liguria. Nu am putut sa nu hoinarim cateva ore prin centrul vechi in La Spezia si in zona turistica a portului... Pe la orele pranzului am mers catre cazare unde ne-am bucurat tare sa descoperim cuibuletul nostru care se afla pe un deal cu multa liniste si cantec de pasarele. La ferestre ni se etala o mare parte din zona deluroasa de langa La Spezia. In a doua jumatate a zilei am urcat in tren, avand ca destinatie frumoasa si romantica localitate - Portofino. Ne-am si incalzit putin pentru urmatoarele zile pe dealurile din Portofino la pas catre cateva obiective - Castelul Brown, farul... si pe drumul de intoarcere pe cateva din potecile Sentiero Liguria ce merg mai sus pe curba de nivel paralel cu soseaua. O prima zi plina. 
Si a urmat prima zi din Cinque Terre varianta extinsa pe care noi ne-o propusesem... Am mai adaugat inca doua etape la fiecare din capetele clasicului si celebrului 5Terre intregul traseu adunand in jur de 35 km cu altitudine castigata aprox. 2000 metri - i-am putea spune 7Terre. Prima etapa, Levanto - Monterosso a Mare s-a terminat pe inserat la malul marii cu o baie si cu plimbari curioase prin localitate pana dupa orele 22. Am avut cateva surprize placute pe care va invitam sa le descoperiti in albumele cu imagini. Toate bucatile de traseu de pe Cinque Terre sunt foarte frumoase in aceasta perioada, pline de flori si de peisaje mai rar intalnite... Marea cu aerul sau sarat si briza fac atmosfera si mai placuta la peste 24 de grade C pe cand peretii verticali stancosi parca energizeaza si revigoreaza doar la vedere... Urmatoarea zi a fost pe bucata cea mai aglomerata din traseu pe care am fost nevoiti sa cumparam bilete pentru a avea acces. Biletele alese de noi au fost pentru o zi si au inclus:  calatoriile cu trenul, accesul pe doua dintre cele trei bucati pe care le aveam de parcurs (la capetele acestor bucati erau oameni care verificau biletele),  accesul pe Via delle Amore ce face legatura dintre Manarola si Riomaggiore (pe care am ajuns la apusul soarelui haha). Aceasta a doua etapa a fost: Monterosso - Vernazza - Corniglia - Manarola - Riomaggiore (5Terre clasic). Aceasta bucata are in jur de 14 km in care se succed urcarile si coborarile... traseul trecand chiar prin frumoasele localitati de la malul marii. 
Pentru noi a urmat o zi de explorare a unei zone noi si de plimbare in Porto Venere si pe cea mai mare insula din cele trei de langa Porto Venere: Insula Palmaria. Turul insulei a fost suprinzator si plin de viata cu multa flora si fauna locala. 
Ultima zi desi prognoza nu era prea grozava am hotarat sa incercam sa incheiem ce ne propusesem, o ultima etapa: Porto Venere - Riomaggioare, o bucata care face parte din Alta Via 5Terre si poate este una dintre cele mai frumoase catre capetele sale. Vantul nu s-a oprit nici un moment in acea zi iar dupa 450 m altitudine am intrat in ceata, in norul ce se strangea constant dinspre mare (spre mare ii puteam vedea marginile si curentii ascendenti care alimentau acumularea de nor). Aproape de altitudinea maxima in acea zona este localitatea Campiglia din care am iesit urmand marcajul printr-o padure fantomatica, batuta de curentii de vant... Mai jos spre  zona deluroasa plina de vii am iesit din ceata... De la 300 de metri altitudine am putut vedea Riomaggiore si am stiut ca suntem aproape de reusita. Jos langa Riomaggioare valuri uriase loveau digurile de langa plaja si am trait cu mare bucurie dar si cu tristete (pentru ca se termina) momentul final al drumetiei noastre pe Cinque Terre (7 Terre). 
Aici am scris pe scurt despre aventura noastra pe 5Terre si sper sa va bucurati de mai mult in imaginile surprinse de noi pe parcurs si poate la o intalnire cu povesti... Sa ne revedem cu bine - Octavia & Mihai!
Imagini din doua superbe zone din Liguria - Portofino si Porto Venere si din Cinque Terre extins (noi i-am spus 7Terre) 7-11 Mai 2026: 

photos.app.goo.gl/QsVQ4wawtSiujdYK8

photos.app.goo.gl/SiG4boAuJ6nRPYkUA

photos.app.goo.gl/aPLBtnMNsje74Y9x9

photos.app.goo.gl/YFQk2u8T9DLfABCp9

photos.app.goo.gl/s1RSaN7nRf7jrJX16

Cateva poze dintr-o scurta excursie pe ploaie intre Podu' Dambovtei si intrarea in cheile Crovului

photos.app.goo.gl/qF1kpG3J7TiP8HRY7