Salut!
Canionul Samaria dar si alte minunatii din incredibila
Creta ne-au atras atentia deja de cativa ani si iata ca momentul potrivit a fost: 5-9 Iunie 2026. Zborurile low cost au fost bune - am ajuns dimineata devreme in
Chania si dupa miezul noptii inapoi in Bucuresti. Practic am avut cam cinci zile pline. Pe scurt: in prima zi am explorat Chania si zonele vestice de pe coasta - Marea Cretei. Am mers in ritm lejer pe plaje pana la Iguana Beach unde spectacolul subacvatic cu pesti si formatiuni stancoase a fost fascinant - recunosc ca m-a prins partea asta de tura cu zone in care putem face scuba (premiera fiind anul trecut in Cipru langa Larnaca). Aici am vazut si finalul zilei lumina cu soarele ce s-a pitit incet dupa insule cu creste indepartate. A doua zi din statia centrala pentru autobuze din Chania am mers catre
Stavros pentru o tura pe un munte asemanator Muntilor Macin (credeam noi!) ce traverseaza versantii pana pe partea cealalta catre mare si catre
Golful Katholiko. Poteca este usoara si dupa ce serpuieste la inceput printre versantii cu stanci si vegetatie, urca pe un fel de platou (o zona mai deschisa) de unde, dupa ce admiram marea incepem cobrarea pe firul unei vai care in cele din urma este absolut surpinzatoare (nu ne asteptam...!!). In apropiere de golfulet in valea care a devenit deja un canion cu versanti stancosi intalnim Manastirea Katholiko si continuam spre mare printr-un peisaj absolut spectaculos -
Canionul Avlaki. Golfuletul este o bijuterie, unde ne-am putut bucura de inca o repriza de scuba intr-o zi frumoasa cu ape linistite (aici apa este foarte adanca cu cat inaintezi spre mare). Spre seara extaziati de tot am vazut, de tot ce am simtit in aceasta zi am mers din nou spre manastire pentru a urma o alta poteca ce urca spre Manastirea Virgin of the Angels de unde ne puteam indrepta spre aeroport de unde aveam autobuze pana tarziu in noapte. Imediat dupa manastire insa, norocul ne-a suris si doi drumeti (cuplu) polonezi stabiliti in Anglia ne-au luat cu masina si ne-au lasat in una din localitatile pe unde trecea autobuzul spre Chania.
Urmatoarea zi ne astepta cu o noua mult asteptata aventura:
Canionul Samaria. L-am parcurs de sus de langa crestele si varfurile albe, calcaroase, unde am promis ca ne vom intoarce, in ritm normal, cu multe pauze de hidratare si de fotografiat cam in sase ore. Coborarea de la capatul de sus pana in firul canionului este destul de lunga (o ora cu pauze...) Odata ajunsi langa firul canionului am dat si de apa. Un panou ne anunta ca toata apa ce curge prin canion este potabila. Peisajele si locurile frumoase s-au succedat pana in satucul Samaria ce se afla intr-o zona unde valea se largeste generos. Nu departe de satuc la vreo 5 km de finalul canionului urmeaza cea mai spectaculoasa parte: adevarata salbaticie a Canionului Samaria cu poteca ce serpuieste printre versantii si peretii imensi - o experienta unica as spune. Pentru noi a fost prima data cand am intalnit si am parcurs asa ceva. De la iesirea din canion pana la plajele din Agia Roumeli mai sunt cativa kilometri. Vasul ce urma sa ne duca catre autobuzul de intoarcere era in apropiere de una dintre plaje asa ca am petrecut o vreme langa mare pe plaja cu pietris si nisip cenusiu langa versantii salbatici de langa Marea Libiei. Din Chora Sfakia autobuzul a traversat muntii si ne-a dus inapoi in Chania.
Urmatoarele zile au fost ceva mai lejere insa nu am renuntat la explorarea si la drumetie: luni am ajuns din nou in Stavros pentru o noua zi cu plaja si scuba in frumosul golfulet de acolo. Spre seara cand s-a mai lasat caldura am urcat la
Pestera Lera. Este o pestera micuta si foarte frumoasa unde s-au filmat candva scene in faimosul film - Zorba Grecul. Fiind o pestera deschisa publicului era destul de ravasita cu stalagmite si perdele lipsa, gunoaie lasate... Trecand peste, cine apreciaza pesterile aici poate gasi un loc frumos din punct de vedere carstic. Coborand din nou langa mare am explorat putin si coasta de la poalele Muntelui
Vardies care am descoperit ca are si alte creste ce merg paralel cu coasta (zona care nu se vede de pe plajele din Stavros).
Ultima zi am mers in paradisul cu nisipuri roz de la
Elafonissi unde o drumetie pana in partea de sus a insulei si ceva timp petrecut pe una din plajele salbatice de acolo au fost cireasa de pe tort a turei din incredibila Creta.
Creta mai are inca nenumarate locuri de explorat si de vazut si speram sa revenim...
Iata si o parte din imaginile surprinse de noi in aceste zile (condensate in trei albume):
photos.app.goo.gl/ATrYTjRjjKka8UJu6
photos.app.goo.gl/5i6m4HCcvW44rR7C7
photos.app.goo.gl/cmRBD98tMNQAcH7H9