Dumnezeu să-l odihnească pe d-l Vasile Ciobăniţa

fara cuvinte...

si un mic album, modest

Au trecut cateva zile de cand Vasile ne-a parasit si tot nu pot sa cred ca luni la sala Vasile nu va mai fi printre noi.
Plecarea lui este atat de dureroasa .
Vasile a fost cel mai deosebit OM pe care l-am cunoscut si este si va ramane in sufletul nostru ca un dar pe care l-am primit prin existenta lui in viata noastra. S-a daruit si ne-a daruit atatea bucurii. In cei 28 de ani de cand il cunosc ne-a condus pe poteci de munte aparent inacesibile dar ne-a facut puternici, am descoperit prin el paradisuri de flori si le cunostea pe fiecare, flori de colt, covoare de bujori de munte, bulbuci, garofite, am cucerit varfuri impreuna, am fost in munti mai putin umblati in Piatra Tarnovului , Capatanei in Calimani, in Buila si ne-a dezvaluit tainele Bucegilor si ale Pietrei Craiului. Avea o orientare extraordinara, un dar divin pe care ni-l daruia noua celor de la Floarea de Colt. In toate drumetiile sau in excursiile cu autocar alaturi de armonie, buna dispozitie, ne impartasa din vasta lui cultura, cunoastere din toate domeniile si spunea << asta-i alta poveste , daca doriti vorbim alta data ' SI UITE NU A MAI AVUT TIMP...
El aduna in jurul lui oameni multi, te simtei bine, relaxat,aparat si poate nu toti au constientizat marea lui valoare umana, ceva atat de rar intalnit mai ales in zilele noastre.
Iubea cu respect pe cei mai in varsta si ii aducea in fata iar pe cei tineri cu o dragoste profunda ii incuraja, ii asculta si le impartasea din experienta lui.
Voia ca ei sa fie continuatori.
Eu am fost, cum zicea el, un locotenent al lui si stiu cat s-a daruit clubului Floarea de Colt . Stafeta pe care a primit-o de Emilian Cristea care a infiintat clubul, de la dna Heda, George Epuran, dl Titi Ruse si a dus clubul pana azi si stim ca se merge la munte cu trenul continuu din 1977 sau cu masini personale toti cu floarea de colt (floristii) , se fac excursii cu autocarul in care se imbina drumetia si cunoasterea pentru toate varstele accesibil, tinerii se ocupa cu succes de site, ne intalnim la sala universitatii populare neintrerupt din 1977. Vasile asta dorea sa ne intalnim aici sa fie ca un nucleu o baza si daca ne era greu financiar Vasile gasea o solutie si cat de mult daruia. Si a adus la conferinte nume importante din turism, alpinism, stiinta, cultura, mentionez doar cateva nume: dl Marcian Bleahu, dl Ovidiu Bojor, fam. Coliban, dl Ica Giurgiu, dl Cristi Lascu, dl Mititeanu, dna Uca Marinescu si multe alte nume celebre .

Ne-a parasit neasteptat si pentru el si ne-a lasat profund indurerati, dar stiu ca el de acolo de sus doreste sa continuam, el ne-a marcat viata in bine si trebuie sa continuam.
Ne vom organiza, mobiliza, vom fi uniti si in armonie si toti care pot face ceva, sa ajute, sa se implice, cei tineri in special sa preia stafeta clubului Floarea de Colt care anul acesta implineste 35 de ani de existenta.

Vasile, vei fi mereu prezent in inima noastra si sunt sigura ca tu ne vei veghea de acolo de sus.


Iftode Georgeta

Aseara, joi 12 ian 2012 , sala de proiectii a Casei de Cultura Schiller din Bucuresti a fost neincapatoare. S-au adus inclusiv scaune pliante, dar unii dintre spectatori tot au ramas in picioare… Le multumim pentru efortul depus timp de 2 ½ ore !
In deschidere, am evocat trecerea in nefiinta a regretatului Vasile Ciobanita, urmand apoi un moment de reculegere.

Dumnezeu sa-l Odihneasca !
Mihail Cernat

Vasile Ciobanita in memoriam www.youtube.com/watch?v=Iv3NlYTThhI&...0zv7s90_KXg2Ogt0zEWq

In memoriam Vasile Ciobanita


1 ianuarie 2012. In timp ce eram pe munte in Bucegi, o veste ma cutremura: Vasile Ciobanita a incetat din viata… Gandurile imi zboara printre amintiri, serile de proiectii din Amzei, turele si excursiile pe munte, intalnirile de la Radioclubul Bucuresti. Intotdeauna se puteau aborda tot felul de subiecte: istorie, trasee, cultura, religie, electronica. Mereu jovial, cu zambetul pe buze si vorba dulce. Cauta sa impace pe toata lumea, indiferent de postura oamenilor. A condus Clubul Floarea de Colt din Bucuresti, club fondat de Emilian Cristea. Aici, prin eforturile sale, au venit multi alpinisti de seama ai Romaniei sa-si expuna realizarile in serile de proiectii diason. Totodata a cautat sa atraga tineri in activitatea montana, realizand punti intre generatii. Mentinea si realiza o atmosfera amiabila oriunde se afla. In activitatea de radioamatorism s-a implicat semnificativ, promovand tinerii dornici de radiocomunicare, dar si scriind carti in domeniu. A fost presedintele Federatiei Romane de Radioamatorism. Pe munte fiind, am asistat cum Vasile lua legatura cu alti colegi situati in masive montane diverse. Tot pe munte, cand intalnea tineri mai blazati, ii mai descretea prin felul sau amiabil. Suporta din propriile resurse materiale diverse manifestari astfel incat ca totul sa iasa bine si lumea sa se simta excelent. In cateva cuvinte il pot caracteriza: cult, altruist, tolerant. Un adevarat model in aceste privinte.

Privesc in intuneric spre abrupturile Bucegilor. Acum cativa ani parcursesem in echipa cu Vasile un traseu de alpinism, iesind apoi in apropierea zonei in care ma aflam acum. Ce coincidenta stranie! Acela a fost probabil ultimul sau traseu de alpinism… Imaginile se pierd printre lacrimi.

Soarele rasare printre nori in aceeasi directie in care privisem cu o seara inainte. Pentru fiecare este loc sub Soare erau vorbele lui Vasile. Pentru noi, Vasile Ciobanita va avea intotdeauna un loc anume.

Mihail Cernat