Drumetie pe pamant incheiata...

Un om bun a plecat dintre noi, dar va fi mereu in sufletele si in amintirile noastre.
Ii dedicam aceasta parte a forumului Clubului Alpin Floarea de Colt Bucuresti, pentru ca oricine sa poata aduce sau regasi aici o povestire, o imagine, un cuvant frumos...

Pline de emotie au fost si vorbele dnei Sanda Miu, spuse la despartirea (lumeasca) de dl. Vasile Ciobanita...

DRUMETIE PE PAMANT INCHEIATA

Au trecut cateva zile de cand drumetia pe Pamant a luat sfarsit pentru VASILE. Domnul Dumnezeu a avut nevoie de el in vesnicie, sa intalneasca si sa insotesca printre stele multele flori de colt plecate inaintea lui.
Ragazul de timp dat pentru popas a fost prea scurt, plecarea lui a fost naucitor de rapida si greu de imaginat. Probabil ca, in nesfarsita Lui iubire de oameni, Domnul Dumnezeu a considerat ca pentru VASILE drumetia a fost suficient de grea si ca si-a indeplinit cu succes misiunea pe care a avut-o aici.
Pentru cine nu l-a cunoscut pe VASILE, cuvintele sunt putine si lipsite de continut, daca incercam sa povestim despre un Mare om, Mare caracter, O enciclopedie in toate domeniile cunoasterii, Un suflet de aur, Iertator ca nimeni altul, Un prieten al tuturor, Neobosit, Cald, Optimist, Diplomat, Glumet, Discret, Loial, Firesc si Desavarsit, un Liant al sufletelor florilor de colt, care a mingaiat, a imbarbatat, a iubit Oamenii si toata Creatia lui Dumnezeu.
A botezat, a cununat, a inmormantat si si-a facut prieteni la tot pasul, prin competenta si vorba buna. Ne-a iubit neconditionat, pana la neglijarea trupului care imbraca acest minunat suflet. Simplu, modest si neobosit, a trecut impreuna cu noi anii tineretii si ai maturitatii, conducand cu multa daruire si diplomatie Clubul Alpin Floarea de Colt Bucuresti, dar mult prea repede si pe neasteptate ne-a lasat singuri si pustiiti de durere.
Pentru VASILE, fiecare om era o valoare, recunoscand unicitatea si particica de Dumnezeire din fiecare, stiind sa scoata in evidenta inteligenta, calitatea si frumusetea sufleteasca a fiecaruia. A avut foarte aproape oameni care l-au sprijinit, ajutandu-l sa isi indeplineasca rolul: sotie, familie, apropiati, prieteni de munte, radioamatori, colegi. Merge acum sa-i intalneasca in vesnicie pe toti cei mai inainte plecati care au facut parte in timp din viata lui si a noastra.
Multumim Domnului Dumnezeu ca ne-a oferit PRIVILEGIUL ca VASILE sa faca parte din viata noastra. Ne rugam sa-l odihneasca in pace, sa-l rasplateasca cu masura Lui, in randul dreptilor sa-l aseze, iar pe noi sa ne invredniceasca sa-l pastram vesnic si viu in amintire si sa ducem mai departe idealurile lui.
Iar noi, ca sa ne mangaiem, cand o sa ne fie dor sau greu si o sa vrem sa ne amintim de VASILE asa cum a fost, sa citim din carti CU GANDUL LA EL, despre Virtutile crestine, despre Cele 10 porunci, despre Fericiri sau din viata Sf. Vasile cel Mare si o sa vedem cat de mult a stiut VASILE sa-l manifeste pe Dumnezeu, smerit de buna voie si nu sarac cu duhul, bland, puternic, rabdator, optimist, ferm, intelept, altruist, purtand grija altora si o sa regretam ca nu l-am cunoscut, iubit si respectat IN VIATA atat cat merita.

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE
SI SA NE INTALNIM IN DRUMETIA VESNICA.

Sanda Miu