ALPINISM IN BUCEGI - cai de urcare - coborare - vai

Pentru cei interesati...
Locatia de unde am preluat documentul este www.scritube.com/geografie/ALPINISM-IN-B...-de-urca10591612.php .
Nici acolo nu apare vreuna din figurile mentionate in text, probabil este preluat cu copy+paste dintr-o carte. Cine poate da detalii este binevenit.

Recomandari privind parcurgerea traseelor alpine

Avertisment! Cel ce se decide sa practice alpinismul ar trebui mai întâi sa cunoasca muntele, mai ales daca vine de la câmpie. Este vorba de un stagiu facut la drumetie pe trasee de munte de felul celor prezentate la capitolul anterior, astfel încât sa cunoasca: natura muntelui, clima specifica marilor altitudini, pericolele reprezentate de schimbarile meteorologice neasteptate (cu viscole, ger, zapada, furtuni electrice, ploi, ceata), orientarea, citirea unei harti, obisnuinta cu "prapastiile" producatoare de vertij, lista de echipament strict necesar, alimentatia cea mai potrivita pentru drum. În fine, pregatirea unui rucsac care sa cuprinda tot ce este necesar si suficient.

Toate acestea ca si primele notiuni de catarare nu se pot învata numai din carti, ci din experienta proprie pe teren, de preferinta nu ca autodidact, ci sub îndrumarea unui alpinist cu experienta sau instructor competent, evitându-se astfel întâmplarile nedorite sau chiar accidentele. Pentru aceasta exista scoli si tabere de initiere în alpinism organizate de cluburi si asociatii de munte sau de Federatia Româna de Alpinism si Escalada (FRAE). Caci, orice s-ar spune, alpinismul este un sport periculos iar moartea pe munte nu este niciodata un act de eroism ci o dovada de ignoranta, inconstienta si de mare prostie în multe cazuri.

Unde se termina drumetia si începe alpinismul? Definitia alpinismului cuprinde notiunea de pericol. Pentru a evita pericolul, în afara de cunostinte tehnice si o pregatire fizica si psihica corespunzatoare sunt necesare materiale specifice, încaltaminte si coarda; în faza urmatoare pitoane si carabiniere iar în final materiale din ce în ce mai sofisticate: bucle expres, pene sau "nuci", friend-uri, pitoane de expansiune.

Catararea libera, eventual solo, fara autoasigurare, fara coarda, ramâne rezervata unei elite absolute, perfect pregatita, perfect constienta de pericole si capabila sa le faca fata.

Începatorii vor aborda traseele gradat, în functie de dificultate, în echipa de 2-3 persoane, folosind toate mijloacele de asigurare moderne si de cea mai buna calitate.

Specifica Bucegilor este roca sedimentara: calcarul si mai ales conglomeratul, respectiv straturi groase de conglomerat între care se interpun straturi subtiri de gresie. Acestea din urma fiind mai moi si mai expuse eroziunii au dat nastere brânelor si surplombelor. Brânele cuprind o vegetatie bogata: molizi, zade, zâmbri, jnepeni, flori si ierburi de tot felul. În pereti, în multe fisuri, unele chiar foarte mici, sunt pernite de iarba periculoase pentru catarator.

Ultimul avertisment se refera la pitoanele de asigurare; multe dintre ele sunt din anii 1935-1948 ai CAR (Clubul Alpin Român), altele din 1948-1970, toate din otel moale ruginite si slabite de intemperii. Este obligatoriu sa le privim cu multa circumspectie si sa nu punem prea multa baza pe rezistenta lor înlocuindu-le treptat cu pitoane moderne iar în regrupari sa folosim oricum doua pitoane sigure. Laudabil este faptul ca în ultimii ani unii tineri cataratori au schimbat, în unele dintre cele mai mai dificile si populare trasee (Fisura Albastra, Sperantei...), multe pitoane uzate cu pitoane de mare siguranta. De precizat ca FRAE are un proiect de reamenajare a traseelor de alpinism.

În încheiere, dar nu ultima ca importanta este observatia ca în lipsa marcajelor, intrarile în trasee sunt dificil de descoperit si cineva care nu cunoaste Bucegii este bine sa apeleze la un cunoscator al locurilor si sa ceara informatii suplimentare asupra starii traseelor pe care intentioneaza sa le parcurga.

TRASEE ALPINE

Prezentarea o vom face în ordine geografica pornind cu versantul prahovean de la sud la nord, apoi zona de nord si versantul de vest iar în final zona vaii Ialomitei.

În descrierea traseelor mentionam ca - stânga sau dreapta - sunt considerate întotdeauna în sensul de mers, a nu se confunda cu stânga sau dreapta geografica a unei ape sau vai, considerate în sensul cursului.

În privinta gradelor de dificultate vom utiliza în paralel sistemul românesc si scala UIAA. Pentru comparatie dam mai jos un tabel ce cuprinde scala româneasca, scala UIAA si scala decimala folosita în Yosemite / California.

Schitele de trasee alpine ale ghidului de fata sunt schite libere, care nu respecta proportiile reale. În mod special dimensiunile pe înaltime sunt exagerate fata de cele orizontale. În descrierea traseelor, dificultatile generale sunt date în grade românesti 1A...6B, iar pe lungimi de coarda în grade UIAA: I...VI+ si dificultati artificiale: AO...A4. Acestea corespund parcurgerii traseelor în stil clasic alpin, dar trebuie precizat ca abordarea lor conform evolutiei si tendintelor escaladei actuale sau distrugerea si disparitia unor pitoane face ca multe trasee (unele chiar mediu cotate) sa aiba pasaje superioare (UIĂ). Tot din acest punct de vedere unele trasee par a fi supracotate.

Durata de parcurs data este orientativa si depinde de antrenamentul participantilor.

Abrevierea le înseamna lungime de coarda iar gr. grad de dificultate.

GRADE DE DIFICULTATE PENTRU TRASEE ALPINE



Fig 04

Fig A01

MUNTELE FURNICA, 1000 m / STÂNCA SF. ANA

Accesul se face din Sinaia pe drumul carosabil vechi spre Cota 1400 si Poiana Stânei. Aici sunt trasee de antrenament deschise de membrii echipei Salvamont Sinaia si Andrei Vârlan. Locul este o veche cariera de piatra si obiectiv turistic în Sinaia începutului de secol XX. Traseele se încheie în padure, de unde se coboara în sosea, spre dreapta. Durata: 1 ora fiecare.

1 Hornul Suspendat, 4B, 4 lc .

2 Mihai Sârbu, 4A, 3 lc

3 Traseul Tavanelorlor, 4A, 2 lc
4 Traseul Discordiei, 4A, 3 lc

5 Traseul Concordiei, 4A

MUNTELE JEPII MICI, 2143 m

Face parte din culmea principala a Bucegilor si se înalta deasupra Poienii Ţapului si Bustenilor, geografic între Valea Urlatoarea Mare la sud, spre Jepii Mari si Valea Jepilor la nord, spre Caraiman. Caracteristica este în primul rând Claia Mare 1863 m, deasupra careia se înalta spre vest Coama Jepilor Mici cu punctul culminant 2143 m. Alte repere: Valea Urlatorilor cu Cascada Urlatoarea, poteca Schiel si ramasitele vechiului funicular al fabricii de hârtie, cantonul Schiel, Valea Seaca dintre Clai, Claita si Creasta Zâmbrilor, Brâna lui Raducu. Obiective ale alpinistilor: Peretele Urlatorii Mari (6-9), vaile si brânele (10-13), Peretele sudic al Claii Mari (14-22), Peretele cu Florile (23-31), Peretele Crestei cu Zâmbri (32-34).

Peretele Urlatorii Mari

Accesul se face de la Busteni pe poteca Schiel din Valea Urlatorilor, pâna la punctul "La Mese" (2 ore pe traseul turistic 5, marcaj triunghi albastru). De acolo, un hatas ce ocoleste spre stâng 959q161j a Muchia Urlatorilor, duce la baza acestui perete sudic. Roca: conglomerat destul de friabil cu multe pernite de iarba.

În locul unde hatasul trece de pe flancul nordic pe cel sudic al Crestei Urlatorilor se afla o mica sa unde si-au asezat tabara alpinistii de la Armata când au facut premiera traseelor urmatoare: primul traseu întâlnit, dupa 250 m din sa, este Hornul Agatat, urmat la 15 m de Creasta Centrala; dupa alti 30 m urmeaza intrarea în traseul Fata sud -vestica iar ultimul traseu la o distanta de 30 m este Traseul dintre Fisuri. Continuând hatasul urcam în saua larga din partea superioara a Crestei Urlatorilor, unde reîntâlnim poteca Schiel. În acest loc se afla un stâlp vechi al funicularului. Poteca marcata urca în continuare pe scari taiate în stânca, asigurate cu o balustrada din cabluri, spre cantonul Schiel care se distinge la marginea Platoului. Toate cele 4 trasee ies în Creasta Urlatorilor, de unde se atinge poteca Schiel în saua mentionata. Coborâre la Busteni: 2 ore.

6 Traseul dintre Fisuri, 5B, 8 lc, 4 - 5 ore

Linia traseului începe cu un pinten înalt de 20 m, si a fost aleasa "anume pentru a se stabili un intinerariu tehnic cât mai complex prin dificultatea si varietatea obstacolelor" (Emilian Cristea). Traseul marcat de pitoane urmeaza o înlantuire de mici fisuri, diedre, hornuri si surplombe, regruparile facându-se pe balcoane înierbate destul de confortabile.

Fig 05-06

7 Fata sud-vestica a peretelui Urlatorii Mari, 5B, 9 lc, 4 - 5 ore

"O înlantuire de obstacole verticale, foarte expuse si înclinate usor catre stânga si în afara... În treimea superioara o surplomba uriasa cu o trecere foarte dificila" (Cristea)

8 Creasta Centrala, 5A, 8 lc, 5 - 6 ore

Traseul începe pe fata estica si se continua apoi pe fata sud-vestica a muchiei din zona de inflexiune a peretelui Urlatorii Mari. Prima lc porneste din locul unde hatasul de la baza peretelui începe sa coboare catre sud-vest si se desfasoara pe un scoc ierbos înclinat spre stânga, înalt de 25 m. Urmând linia pitoanelor, ocolind în buna parte vegetatia, marile blocuri stâncoase si fetele fisurate, parcursul prezinta caracterul unui intinerariu clasic de catarare (Cristea).

9 Hornul Agatat, 5B, 8 lc, 5 - 6 ore

Din hatasul de la baza se urca pe iarba pâna la o zada reper. Prima lc urca înclinat spre stânga în Brâul împadurit iar urmatoarea se încheie la un bustean, trecând pe lânga alta zada.

Urcând pe urmatoarele le o fisura direct în sus, apoi un pasaj de stânca fisurata si cu iarba înclinat spre dreapta, ajungem la baza unui horn cu surplombe de iarba pe care-l urcam direct. Hornul final surplombant, care a dat numele traseului, ne scoate în Creasta Urlatorilor.

Vai si brâne din Jepii Mici

10 Valea Comorilor, 1B, 4 - 5 ore

Ascensiunea acestei vai, afluent al vaii Urlatoarea Mica, începe din poteca Schiel, la mica distanta de punctul "La Vinclu", fosta statie de funicular. Putin mai sus, valea se ramifica. Firul dinspre nord trece pe la baza peretelui sudic al Claii Mari, traverseaza Brâna Mare (Brâna lui Raducu) si Brâul de Sus si iese în Platou aproape de Vârful Jepii Mici (2143 m).

11 Valea Seaca dintre Clai, 1B, 3 ore

Afluent al Prahovei între Poiana Ţapului si Busteni valea traverseaza poteca Schiel aproape de punctul "La Gratar". Ascensiunea, destul de interesanta a firului aflat între Claia Mare si Claita, ia sfârsit în Brâna lui Raducu la cca 1850 m altitudine.

12 Brâna lui Raducu, 1A, 2-3 ore

Pitoreasca si variata, refugiu al caprelor negre, Brâna lui Raducu (numele este al unui vânator de capre negre din trecut) începe din poteca Schiel si ia sfârsit în Valea Jepilor. La cca. 2 ore din Busteni, la cota 1660 m, înainte ca poteca sa iasa în saua Crestei Urlatorilor, se observa hatasul brânci, care traverseaza printre zade si jnepeni catre dreapta spre firul vaii Urlatoarea Mica. Din fir urcam spre brâna propriu-zisa care conduce spre saua Claii Mari cca 1850 m. Din sa putem urca pe Claia Mare (1863 m) vârf caracteristic Bucegilor vazuti din Busteni si care ofera o panorama deosebita.

Din saua Claii Mari continuam pe brâna pe sub Muchia Scarii (23), Peretele cu Florile (24 -29), Hornul cu Florile (30), Muchia înalta (31) în timp ce sub noi se afla Valea Seaca dintre Clai (11), marginita la nord de Claita. Trecem de muchia Claitei. Vâlcelul Claitei, Creasta cu Zâmbri si Vâlcelul Lupului si începem o coborâre accidentata prin padure, care se încheie în Valea Jepilor unde întâlnim poteca marcata cu cruce albastra (traseul turistic 6).

Fig 07

13 Muchia si Vârful Claia Mare 1863 m, 1A, 40 min. dus-întors

Accesul se face prin saua Claii Mari (vezi 11 si 12) iar traseul nu dureaza mai mult de o ora dus-întors. Pe parcurs se coboara într-o strunga, de unde urcusul pe vârf este usurat de o coarda fixa (cablu).

Peretele sudic al Claii Mari

Acest perete este comparabil cu cei patru mari pereti ai Costilei si constituie atractia maxima din aceasta zona pentru alpinistii pretentiosi. Aici au fost stabilite de alpinistii de la Armata 9 trasee (14-22) ce se încheie pe muchia Claii. Accesul se face din Busteni pe poteca Schiel si Valea Comorilor (10) în 2 ore. O brâna lata cu molizi înalti si un loc de cort se afla la baza peretelui. Intrarea pe aceasta brâna numita "de Sus" este marcata de un izvor, aflat în firul vaii. Coborâre la Busteni: 2 ore.

14 Hornul Mare de la Izvor, 4B, 6 lc, 3 - 4 ore

Este primul traseu întâlnit mergând pe brâna de la vest la est si îsi trage numele de la un horn surplombant înalt de 80 m pe care se desfasoara primele le. Partea superioara a traseului se desfasoara peste o fata foarte expusa, cu numeroase traversari si pasaje de escalada libera. În comparatie cu alte trasee notate la fel (4B) obstacolele acestei escalade sunt mult mai dure (Cristea).

15 Traseul Aurel Irimia, 6A, 9 lc, 6 ore

La 6 ani dupa deschiderea unei serii de trasee în Peretele Claii, alpinistii de la Armata au deschis acest traseu în memoria prietenului lor mort în floarea vârstei la Cabana Pietrele din Retezat. În aceiasi ordine, de la vest la est, traseul Aurel Irimia este al doilea. Prima lc începe cu o catarare artificiala urmata de o traversare pe iarba la stânga apoi din nou în sus si la dreapta la o regrupare. În continuare linia traseului trebuie urmarita cu atentie deoarece în numeroase puncte se poate abate în traseul învecinat din dreapta, "23 August".

16 Traseul "23 August", 6B, 9 lc, 6 ore

Intrarea în traseu se afla la 10 m dreapta traseului Aurel Irimia. Traseul este cel mai des escaladat din peretele Claii, fiind în acelasi timp cel mai dificil si mai frumos. Primele 4 lc. (vertical în sus apoi peste o ruptura galbena, surplombanta, spre stânga, urcând pe muchia unei lespezi, apoi pe perete în sus si la dreapta) se încheie pe o rampa ierboasa, la baza unui horn aflat în dreapta. Dupa escalada hornului cu blocul sau încastrat, surplombant, urmeaza o fisura dificila, regrupare în scarite si o mare surplomba de iarba urmata de un horn. Pe horn în sus urmeaza un tavan care se trece prin dreapta. Dupa o ultima surplomba, urmeaza o fisura verticala, o traversare la dreapta si în sus, în padurea din creasta.

Fig 08-09

17 Traseul Gentiana, 5B, 10 lc, 6 ore

Continuând pe hatasul de la baza peretelui ajungem dupa 40 m la locul de cort si dupa alti 60 m la intrarea în traseul Gentiana, care se desfasoara pe o fisura ce brazdeaza peretele pe întreaga înaltime (Cristea). Pasajele artificiale alterneaza cu cele libere pe portiuni întinse.

18 Traseul 25 Octombrie, 5B, 11 lc, 5 ore

Traseul se afla la mica distanta de cel precedent, în dreapta lui, în prima treime a peretelui socotit de la vest la est. Prima lc începe cu o fisura înierbata de 8 m înaltime, o traversare dreapta de 4 m si o fata oblic stânga spre baza unui horn. În continuare, urcând linia pitoanelor, urmeaza alte 10 lc, dintre care 7 extrem de dificile (Cristea).

19 Traseul Muchia Strungii, 5B, 7 lc, 5 ore

Centrul peretelui Claii, este marcat de Hornul Claii, continuat de un vâlcel ce traverseaza Brâul de Sus înainte de a ajunge în Valea Comorilor. Din firul acestui vâlcel, urcând catre baza hornului si tinând stânga ajungem la intrarea în Muchia Strungii, aflata în imediata apropiere. Traseul urmeaza în general linia acestei muchii, ce coboara din Strungile Claii spre sud (Cristea).

20 Muchia Sudica, 5A, 6 lc, 4 ore

Acest traseu este situat între Muchia Strungii (nr. 19) si Hornul Claii (nr.21) iar intrarea sa se afla la numai 5 m de intrarea hornului. Traseul prezinta pasaje expuse, foarte dificile esalonate de-a lungul unei creste de o înclinatie pronuntata (Cristea). Muchia propriu-zisa se atinge dupa prima le înclinata spre stânga, peste o fata cu obstacole dispuse în trepte.

21 Traseul Hornul Claii, 3A, 3 ore

Despicatura marcanta a hornului din centrul peretelui Claii reprezinta posibilitatea clasica de escalada, care i-a inspirat pe primii cataratori veniti în zona, C. Nemes din Busteni cu echipa sa. Dupa ce bustenarii au renuntat în urma cazaturii capului de coarda, escalada a fost finalizata de Gh. Rosculet din Brasov cu echipa sa.

22 Traseul Floarea de colti, 5B, 7 lc, 5 ore

Ultimul traseu din peretele Claii se afla dincolo de vâlcelul de sub Hornul Claii, la 40 m înaintea capatului estic al Brâului de Sus (Cristea). În cursul celei de a patra le atingem un strat galben de gresie, un reper clar pentru orientare. A cincea lc este cea mai dura si mai periculoasa, ea urcând prin zona de gresie friabila în escalada libera în lipsa posibilitatii de batere a unor pitoane sigure.

Peretele cu Florile

Peretele se înalta deasupra Brânei lui Raducu (12) între muchia Claii Mari si a Claitei. Durata de la Busteni la brâna: 3 ore. Coborâre la Busteni: 3 ore. Dintre cele 8 trasee, 7 apartin alpinistilor militari. Le amintim în ordine de la sud la nord:

23 Traseul Muchia Scarii, 3B, 4 lc, 2 ore

Este primul traseu situat în dreptul seii Claii Mari. Reper: o zada izolata la baza (Cristea). Pe parcursul traseului se escaladeaza trei trepte înalte, cu o roca destul de friabila; hornul final iese sub Coama Jepilor Mici.

24 Traseul 0, 4A, 3 lc, 2 ore

Este situat între Muchia Scarii si traseul 1.

25 Traseul 1, 4A, 3 lc, 2 ore

Intrarea se afla la 40 m nord de traseul 23 (Muchia Scarii). Traseul prezinta înca de la prima le numeroase surplombe, dintre care una caracteristica se afla la 15 m deasupra intrarii si are o forma rotunda (Cristea). Traseul se termina dupa trei lungimi pe un brâu, care urmat la dreapta, sfârseste în Hornul cu Florile.

26 Traseul 2, 4B, 3 lc, 2 ore

Se afla la 15 m de traseul precedent si 55 m de zada reper (Muchia Scarii, 23) în dreptul unor jnepeni (Cristea). Linia pitoanelor conduce printr-o îngramadire haotica de blocuri suspendate. Ca si traseul precedent, dupa 3 lc traseul ia sfârsit pe brâna citata mai sus.

27 Traseul 3, 4B, 3 lc, 2 ore

Intrarea se afla la 15 m de traseul precedent sau 70 m de zada reper si în stânga unui scoc vertical si larg, în dreptul a trei arbusti. Pe 3 lc escalada libera pe prize mari si stabile alternând cu pasaje surplombante artificiale (Cristea). Ca si traseele 1 si 2 (25 si 26) ultimele le se desfasoara pe brâul de iesire.

28 Traseul 4, 4B, 3 lc, 2 ore

În dreapta traseului 3 (27) se afla un scoc vertical si larg pe care se desfasoara traseul 28. Pitoanele stabil fixate si platformele de regrupare comode usureaza escalada (Cristea). Escalada ia sfârsit dupa 3 lc pe brâna cunoscuta de la traseele anterioare, la 50 m de Hornul cu Florile.

29 Traseul 5, 5A, 5 lc, 2 ore

La 25 m de scocul traseului 4 si cca 100 m de zada reper se afla al saselea traseu din Peretele cu Florile având intrarea marcata de o zada izolata. Alt reper este o spintecatura înalta în dreapta careia se vad pitoanele traseului nostru între mici trepte ierboase (Cristea). Traseul ia sfârsit dupa 5 lc pe un colt de stânca în marginea Hornului cu Florile.

30 Hornul cu Florile, 1A, 30 minute

Acest horn permite iesirea fara probleme speciale din Brâna lui Raducu în platoul Jepilor Mici. El se ramifica pe parcurs în forma literei Y. Ramura principala este cea din stânga. Hornul cu Florile poate fi folosit de alpinistii ce urca pe Valea Seaca dintre Clai pentru a iesi pe Platou, precum si de cei ce escaladeaza Peretele cu Florile pentru a coborî si reveni la baza peretelui.

Fig 10

31 Traseul Muchia Înalta, 5A, 4 lc, 2 - 3 ore

Intrarea în traseu se face printr-un horn secundar aflat în dreptul verticalei Hornului cu Florile, care urca într-o brâna ce duce spre stânga în firul Hornului cu Florile. Traseul începe din aceasta brâna si prezinta 3 lc de catarare interesanta. A patra le se desfasoara printre jnepeni pe limita muchiei. Remarcabila este privelistea din aceasta muchie asupra abruptului Caraimanului si a portiunii superioare a Vaii Jepilor. Coborârea la baza traseului se face pe Hornul cu Florile.

Peretele sud-vestic al Crestei cu Zâmbri

Peretele se înalta din vâlcelul Claitei catre creasta, pe care creste printre zade o raritate botanica pentru Bucegi: zâmbrul (pinus cembra) ocrotit de lege. Altitudinea crestei este de aproximativ 1750 m. Alpinistii militari au deschis în acest perete trei trasee. Schitele nu s-au publicat. Durata urcusului la baza: 2 ore; coborâre la Busteni: 2 ore; traseul propriu-zis: 3 ore.

32 Fisura de la Grota Lupului, 4B, 4 lc

33 Hornul din Valea Lupului
34 Traseul Jepilor Mici, 4B, 6 lc

De notat ca folosirea denumirilor "Grota Lupului" si "Valea Lupului" pare nepotrivita, Vâlcelul Lupului aflându-se mult mai spre vest, dincolo de Vâlcelul cu Zâmbri si Vâlcelul Închis, în zona de padure a Vaii Jepilor. Dintre cele 3 trasee hornul este cel mai caracteristic atragând atentia alpinistilor din Busteni care l-au încercat fara succes.

MUNTELE CARAIMAN, 2384 m

Muntele cu Crucea Eroilor domina orasul Busteni. De forma trapezoidala, el se înalta masiv între Valea Jepilor aflata la sud, spre Jepii Mici si Valea Alba la nord, catre Costila. Impozant si fotogenic el este probabil cel mai cunoscut munte din tara, cel putin pentru turisti. Imaginea din Busteni este înselatoare, Crucea Eroilor nu se afla pe vârf ci pe un promontoriu din saua Mare a Caraimanului, la cota 2284 m.

Fata estica, dinspre Busteni, este marginita de Muchia Mare a Portitei spre stânga (sud) si Creasta Picaturii spre dreapta (nord) si este brazdata de Valea Seaca. Fata sudica, traversata de Brâna Portitei se vede din Poiana Ţapului, de unde apare bine structura sedimentara a rocii, cu mai multe brâne si brazdata de sistoace. Astfel, Dan Oprescu citeaza Brâul Mic de Sus, de mijloc si de jos precum si Brâul Ascuns, Vâlcelul Dracilor, Vâlcelul Cheia Brânelor. Scocul cel mai important din fata sudica este însa Valea Spumoasa, marginita de Muchia Brânelor si Muchia Portitei. Ultimul afluent, din 'ata sudica, al Vaii Jepilor este Vâlcelul înspumat, cu superbele cascade vizibile din Poteca traseului turistic 6 si din telecabina. Fata nordica, cea dinspre Valea Alba este brazdata de mai multe vai paralele purtând numele generic de Albisoare, probabil datorita zapezii din firele lor în contrast cu stânca cenusie, zapada ce se mentine pâna primavara târziu.

Obiective alpine: Vai si brâne (35-46), Coltul Berbecului (47), Fisura de la Scari (48), Peretele din Brâna Portitei (49-54), Muchia Mare a Portitei (55), Ţancul Uriasului (56,57), vârful si Creasta Picaturii (58-60).

Vai si brâne din Caraiman

Acestea au cea mai mare importanta pentru cunoasterea si orientarea în abrupt înainte de atacarea obiectivelor mai pretentioase, pentru gasirea intrarilor si eventuala retragere în caz de urgenta. Accesul se face din Busteni pe poteca Vaii Jepilor (traseul turistic 6), pârtia de schi Kalinderu si Valea Seaca (37) si din Valea Alba (41).

35 Valea Spumoasa 1A, 6 ore pâna în Brâna Mare.

Este un afluent pe stânga al Vaii Jepilor. Foarte pitoreasca, ea a atras din totdeauna atentia drumetilor din Brâna Mare a Caraimanului care au fost tentati sa o foloseasca pentru coborâre pentru a se "încuia" în zona inferioara. Mai multe cruci comemorative sunt dovada încheierii tragice a unor astfel de încercari. Varsarea în Valea Jepilor se face printr-o mare ruptura de panta, practic inaccesibila, din care cauza intrarea în traseu se face indirect, din Vâlcelul înspumat, ultimul afluent al Vai Jepilor pe stânga, caracterizat prin cascade bogate, cu spuma alba. În aceasta zona a unei vechi cariere de piatra se afla refugiul Salvamont Valea Jepilor. Accesul din Vâlcelul înspumat în Valea Spumoasa pune unele probleme de orientare. Ne marginim sa amintim trei variante (vezi schita cu Fisura Berbecului): a) Vâlcelul Pamântos ce duce la intrarea în traseul Fisura Berbecului marcat macabru cu mai multe cruci; b) o potecuta ce urca prin dreapta Vâlcelului înspumat si iese deasupra muchiei Coltului Berbecului; c) prin Poiana Târlelor si Grohotisul înflorit.

În Poiana Târlelor (Poiana Lunga, înalta, Poiana de Sus) se poate ajunge si din Poiana Kalinderu (pârtia de schi) pe unde urca vechiul drum turistic al Caraimanului, pe la începutul sec. XX. Dupa depasirea acestor dificultati de orientare, ascensiunea vaii Spumoase nu mai prezinta probleme prea mari. Mentionam ca valea intersecteaza Brâna Portitei si o serie de alte brâne; în fine Brâna Mica a Caraimanului înainte de a atinge poteca din Brâna Mare. În cazul parcurgerii vaii în coborâre important este de retinut ca partea finala, confluenta cu Valea Jepilor este inaccesibila. Cu multa atentie se va cauta iesirea spre stânga, spre Poiana Târlelor sau Vâlcelul înspumat. În orice caz se va evita vâlcelul învecinat cu Muchia Coltului Berbecului, care se termina cu un perete de 50 m înaltime, o adevarata capcana.

36 Brâna Portitei, 3 ore

Durata accesului de la Busteni: 4 ore.

Brâna Portitei traverseaza fetele Caraimanului pe la jumatatea înaltimii, din Valea Jepilor pâna în Valea Seaca, trecând prin Portita Caraimanului, o arcada naturala de piatra. Ca toate brânele, se caracterizeaza printr-o vegetatie bogata în primul rând flori de munte. Pornind din Valea Jepilor (din traseul turistic 6) cota 1850 m brâna urca spre Târla Berbecilor, cota 1890 m trecând de Creasta Brânelor, de unde coboara în firul Vaii Spumoase. Pe acest traseu se facea accesul în Valea Jepilor venind pe poteca cea veche. din Poiana Kalinderu, în epoca de început a turismului din Bucegi. În continuare, brâna urca la Portita Caraimanului trecând pe sub Peretele Portitei. De la Portita spre Crucea Caraimanului urca Muchia Mare a Portitei. Trecând pe fata estica, frontala a Caraimanului, prin jnepenis se traverseaza Valea lui Zangur, Vâlcelul Mortului si Spintecatura Vaii Seci pentru a ajunge în final la baza hornurilor Vaii Seci. Traseul se poate continua traversând Spalatura Vaii Seci si urcând pe o brâna în saua Gemenilor din Creasta Picaturii, iar pe aceasta la Crucea Eroilor.

Fig 11

37 Valea Seaca a Caraimanului, 1B, 5 ore

Acest traseu reprezenta piatra de încercare a alpinistilor români pâna prin 1932. Escaladele de iarna ale lui Nicu Comanescu si Nae Dimitriu au fost o piatra de hotar în alpinismul de iarna românesc (1932).

Accesul se face din Busteni din pârtia de schi Kalinderu, pe o poteca marcata cândva cu cruce rosie. Pe parcurs se trece pe sub piciorul sudic al Vârfului Picatura si confluenta cu Vâlcelul Marelui V ce coboara din Strunga Marelui V a Picaturii. Pe stânga se desprinde Valea lui Zangur (38) iar în fata se ridica Ţancul Uriasului. În dreapta sub Fata înalta din Creasta Picaturii, se afla Poiana Frumoasa, replica a Circurilor Vaii Albe din Costila si a Brâului de Sus din Claia Mare. Mai sus avem de ales dintre urmatoarele variante: Vâlcelul Mortului (39), Spalatura Vaii Seci (40) sau Hornurile Vaii Seci, care reprezinta de fapt continuarea normala a traseului Vaii Seci pâna la Cruce. Ultimul horn, mai dificil, poate fi evitat iesind din firul vaii la stânga pe Brâul de Sus.

38 Valea lui Zangur, 1 B

Durata: 4 ore de la Busteni pâna la Brâna Portitei.

Ofera posibilitatea de a iesi din Valea Seaca a Caraimanului pe o "scurtatura" care ia sfârsit în Brâul Portitei (36).

39 Vâlcelul Mortului, 1 B

Durata: 2 ore de la Brâna Portitei la Cruce.

Ofera alta posibilitate de a încheia ascensiunea Vaii Seci pe o varianta mai scurta si mai usoara. Vâlcelul iese în Brâna Mica de Jos, de unde se poate urca la Cruce pe un parcurs usor.

40 Spalatura Vaii Seci, 2A, 6 ore din Busteni la Cruce.

Ramura nordica a Vaii Seci, este varianta cea mai dificila de iesire la Cruce din toate posibilitatile expuse mai sus.

41 Valea Alba, 1A, 5 ore de la Busteni.

Din primii ani ai TCR exista un marcaj banda verde "de la Casa Pestera la Busteni prin Babele, Vârful Caraimanului si Valea Alba". Oricum, Valea Alba reprezinta cel mai usor drum din Busteni la Platou, din zona cuprinsa între Valea Jepilor si Valea Cerbului. Valea desparte Muntele Caraiman de Muntele Costila.

Accesul se face din poteca Munticelului (traseul turistic 7, marcat cu triunghi rosu) pe care o urmam pâna la cota 1310 m "La Masuratoarea Ursilor". De aici se ramifica spre stânga o poteca marcata cu triunghi galben, care conduce în Poiana "La Verdeata" din firul Vaii Albe. Notam ca varianta pe firul vaii pornind din Busteni este posibila dar recomandata însa doar pentru antrenament. "La Verdeata " de obicei întâlnim o limba de zapada veche pe care se urca cu prudenta. Valea se desfasoara între Circurile si Peretele Vaii Albe de o parte si fata nordica a Caraimanului (Peretele Albisoarelor) pe de alta parte. O saritoare mai mare este Saritoarea Cârnului, un bloc imens de piatra care se ocoleste fie prin stânga (iama) fie prin vâlcelul secundar din dreapta. Urcând pe firul vaii urmeaza alte saritori. Spre dreapta se desface Brâna Mare a Costilei si firul Iadului vaii Albe, putin mai sus spre stânga Brâna Vaii Albe se prelungeste spre saua Mare a Caraimanului si Cruce, dupa care iesim în Platou. Cine cauta un parcurs mai usor se va a»ate din fir catre stânga înca înainte de Saritoarea Cârnului, unde un hatas urca prin Prispa Vaii Albe spre Brâna Vaii Albe (Brâna Crucii) si Platou.

42 Albisoara Marelui V, 2A, 3 ore

Este prima dintr-o serie de sistoace ce strabat fata nordica a Caraimanului din Creasta Picaturii în Valea Alba, socotit de la est spre vest si care poarta numele de Albisoare. Accesul la intrarea în traseu se face din Valea Alba, din Poiana La Verdeata. Trecând prin vegetatia bogata de la baza se vizeaza intrarea în firul Albisoarei. Partea cea mai dificila este cca mijlocie, cu aspectul unui horn vertical. Din strunga Marelui V avem de ales între: ascensiunea Vârfului Picatura, ascensiunea Crestei Picatura, coborârea pe fata opusa în Valea Seaca, coborârea înapoi la baza traseului, în Valea Alba, La Verdeata.

43 Albisoara Turnurilor, 1 B, 3 ore

Este urmatoarea sistoaca dupa cea a Marelui V. Din Poiana La Verdeata se traverseaza firul Vaii Albe vizând baza Albisoarei care coboara din saua Turnurilor. Aceasta Albisoara care prezinta pe întinse portiuni doua fire paralele este parcursa în mod curent la coborâre venind din Vârful Picatura.

44 Albisoara Hornurilor, 2A, 3 ore

Este a treia Albisoara si anume cea care coboara de sub Fata Hornurilor. Nu ne este cunoscuta decât o singura escalada si anume cea efectuat de Victor Maciuca, care descrie hornurile ca fiind umede si alunecoase, pline de mâzga.

45 Albisoara Gemenelor, 2A, 3 ore

Ne scoate în saua Gemenelor, la vest de Fata Hornurilor. Intrarea este comuna cu Albisoara urmatoare, a Crucii.

46 Albisoara Crucii, 2A, 3-4 ore

Este cea mai lunga si mai interesanta dintre Albisoare. Ea se parcurge destul de des atât vara cât si iarna si ia sfârsit în saua Mare a Caraimanului, în apropierea Crucii.

Trasee de perete si creste din Caraiman

47 Fisura Berbecului, 5B, 10 lc, 4 ore

Coltul Berbecului se înalta din Valea Jepilor, între Vâlcelul înspumat si Valea Spumoasa. Accesul la intrarea în traseu se face pe o poteca veche trecând pe la vechea cariera de piatra si în continuare pe un vâlcel pamântos, foarte înclinat, afluent al Vâlcelului înspumat. Trecem pe lânga mai multe cruci amintind de o serie de accidente tragice si ajungem în final în saua din care o poteca traverseaza în Valea Spumoasa. Ne aflam la intrarea în traseu, o fisura verticala ce brazdeaza muchia frontala a Coltului Berbecului. Urcând linia pitoanelor ajungem la obstacolul major, o surplomba mare, ce se ocoleste prin stânga iesind în final în catarare libera în creasta. Pentru coborâre se urmeaza creasta pâna într-o sa. O poteca trece prin aceasta sa din Valea Spumoasa în Vâlcelul înspumat. Pe aceasta din urma coborâm în Valea Jepilor. Orientarea nu este simpla; oricum primul vâlcel din estul crestei, care aparent ofera o coborâre comoda, trebuie evitat cu orice pret întrucât se termina printr-o ruptura de panta de 50 m, o capcana mortala marcata de crucile amintite mai sus.

Fig 12-13

48 Fisura de la Scari, 4A, 3 lc, 2 ore

Traseul se afla în Valea Jepilor, pe unde se face accesul la baza, din locul de unde poteca aflata pe fata Caraimanului urca pe câteva scari sapate în roca. Traseul este caracterizat printr-o mare surplomba si se încheie pe Creasta Brânelor aproape de Târla Berbecilor si Brâna Portitei (36).

Peretele Portitei

Acest perete se înalta din Brâna Portitei (36) pâna în Muchia Mare a Portitei (55). Prin perete conduc 6 trasee. La baza peretelui se ajunge în 3 ore; durata de escalada a traseelor 4 ore; coborâre la Busteni: 3 ore.

49 Traseul Direct, 5B, 7 lc.

50 Traseul Central, 5B, 7 lc.

51 Traseul Floarea de Colti, 5A, 6 lc.

52 Traseul Frontal, 4B, 6 lc.

53 Hornul de la Portita, 2A

54 Traseul Anotimpurile, 5B, 8 lc.

Acest traseu cuprinde pe parcursul sau doua lc cu pasaje de gr. VI si A2 la trecerea unor surplombe.

55 Muchia Mare a Portitei, 2A, 2-3 ore

Este muchia din stânga (sud), privita din Busteni, a marelui trapez al Caraimanului si se termina în saua Mare a Caraimanului aproape de Cruce. Accesul se face pe Brâna Portitei (36).

56 Traseul Frontal din Ţancul Uriasului, 4A, 4 lc, 2-3 ore

57 Traseul Clasic si Ţancul Uriasului, 2B, 2 ore

Cele doua trasee 56 si 57 vizeaza Ţancul Uriasului, aflat la confluenta dintre Valea lui Zangur si Valea Seaca. Traseul Frontal se ataca pe fata estica dinspre vale, în timp ce traseul clasic reprezinta escalada vârfului din strunga aflata la vest.

Vârful Picatura

58 Fisura Galbena, 4A, 6 lc, 4 ore

Este cel mai dificil traseu din Vârful Picatura. Traseul se afla în peretele sudic, accesul se face din Valea Seaca pe care se urca pâna aproape de limita inferioara a Poienii Frumoase. Parasind firul vaii se urca pantele de iarba din dreapta, având ca repere marele V si peretele sudic al Picaturii. Durata de acces la baza 3 ore. Un vâlcel urca pâna la o grota mica, de unde începe traseul Fisurii Galbene catre stânga si a Fisurii lui Rosculet (59) catre dreapta. Fisura Galbena propriu-zisa apare destul de clar la verticala acestui loc, dar pentru a ajunge la baza ei trebuie urcate 2 lc, prima pe un horn înclinat spre stânga iar a doua pe fete de iarba înclinate spre dreapta pâna la un brâneag.

Urmatoarele doua le reprezinta cheia traseului: mai întâi un horn închis de un bloc imens, iar mai sus o imensa surplomba de roca galbena deasupra careia urmeaza o fisura larga de circa 15 cm, punct de gr.VI trecut la premiera cu ajutorul unor tendoare, dispozitive inspirate din Buletinul Alpin (articol Ion sincan) si folosite în Fisura Albastra cu un an înainte (Irimia si Cristea în 1952). Ultimele le se îndreapta fie spre traseul Comanescu (60), fie spre Marele V.

Fig 14

59 Fisura lui Rosculet (fata sud estica a Vârfului Picatura), 3B, 2 ore

Accesul si intrarea în traseu este acelasi ca pentru Fisura Galbena (58). Linia traseului urmeaza o fisura horn clara de la capatul careia se traverseaza catre traseul Comanescu (60).

60 Vârful si Creasta Picaturii, 3A, 6 ore

Alaturi de Creasta Vaii Albe si Creasta Costila-Galbenele este unul dintre cele mai spectaculoase si mai îndragite trasee din Bucegi. Creasta Picaturii formeaza muchia din dreapta a marelui trapez al Caraimanului asa cum apare din Busteni. Accesul se face din Busteni, urcând pe pârtia de schi Kalinderu si poteca spre Valea Seaca (37). Dupa traversarea Vaii Seci poteca continua si traverseaza Vâlcelul Picaturii pentru a ajunge într-o muchie din care apare adâncul Vaii Albe. Urcând prin desis si tinând stânga ne înscriem pe firul Vâlcelului Picaturii (Vâlcelul Spalat) luptându-ne cu bolovanii si cioturi carate de avalanse. Vâlcelul se încheie la partea superioara cu un perete brazdat de trei jgheaburi. Nu vom ataca acest perete ci vom iesi din firul vâlcelului pe un prag catre dreapta de unde "prindem" Brâul Subtire (Brâul Lung) pe care urcam în diagonala spre stânga. Brâna, pe care creste o balustrada naturala de molizi, conduce la Grota Mare, unde ne legam în coarda pentru a traversa spre Hornul cu Zade. Acesta conduce la o platforma cu jnepeni, din care o fisura echipata cu un piton (Hornul Final) conduce pe un umar si pe Vârful Picatura (1910 m), loc cu o priveliste memorabila. Din vârf se coboara în trei rapeluri în Strunga Marelui V. De aici sunt trei variante: coborârea în Valea Seaca, pe Vâlcelul Marelui V, 5 rapeluri; coborâre în Valea Alba dupa traversarea prealabila în Albisoara Turnurilor, 3 rapeluri; continuarea escaladei pe Creasta Picaturii. Aceasta cuprinde: escalada Coltului Strungii; trecerea prin saua Turnurilor; escalada Fetei înalte; Brâul Hornurilor, din care trei hornuri urca spre creasta, brâul se termina în Albisoara Gemenilor; escalada unuia din cele trei hornuri sau a partii de sus a Albisoarei Gemenilor; partea finala a Crestei Picaturii, usoara, care se încheie în saua Mare a Caraimanului, aproape de Crucea Eroilor.

Fig 15-16

COsTILA, 2490 m

Sora mai marc a Caraimanului, situata la nord de acesta expune spre Busteni fata ei sudica cu Circurile si Peretele Vaii Albe, cel mai marc perete din tara. Muntele Costila se înalta între Valea Alba la sud, care o desparte de Caraiman, si Valea Cerbului la nord, catre Morarul, între Vârful Costila si Vârful Omul se mai interpune Vârful Coltii Obârsiei, Curmatura Vaii Cerbului, Vârful Gavanele si Bucura Dumbrava. Abruptul Costilei ofera circa 150 de trasee de toate gradele de dificultate fiind astfel obiectivul numarul unu al alpinistilor din România. Accesul la trasee se face din Busteni si este usurat de existenta Refugiului Costila, 1670 m. Obiectivele alpine principale din punct de vedre al dificultatilor sunt cei patru mari pereti: al Vaii Albe, Policandrului, Costilei si Galbenelelor.

Fig 17



61 Busteni (890 m) - Refugiul Costila (1 670 m)

Marcaj: triunghi rosu si banda albastra. Durata: 2 ore. Traseu de acces spre cel mai important punct de plecare spre traseele alpine din peretii Costilei.

Din DN 1 traseul urmeaza strada Valea Alba spre Caminul Alpin si liziera padurii si continua pe Plaiul Munticelu, pe o portiune comuna cu traseul turistic 7. Dupa a doua poiana, poteca marcata se abate usor catre dreapta în timp ce o varianta fara marcaj urmareste muchia delimitata spre stânga de panta abrupta dinspre Valea Alba. Dupa aproape o ora de urcus traseul prezinta o prima ramificatie, unde se desprinde spre stânga poteca marcata cu triunghi galben spre Valea Alba (41). Putin mai sus urmeaza a doua ramificatie în dreptul unui izvor mlastinos, unde se desparte, tot spre stânga, poteca marcata cu banda albastra pe care o urmeaza traseul la Refugiul Costila. Traseul trece prin Poiana La Sfatul Uriasilor, unde întâlneste varianta nemarcata de pe muchie. Locul este foarte bun pentru pus cortul. La mica distanta mai sus se afla izvorul plapând de la care se aprovizioneaza alpinistii cu apa. De la Sfatul Uriasilor o poteca urca sustinut spre poteca Circurilor Vaii Albe. Urmând poteca marcata cu banda albastra, putin mai sus de izvor, traseul iese din padure si intra în etajul subalpin cu raristi de limita si tufarisuri, molizi izolati, zade si anini de munte. Deasupra potecii se ridica impresionant Peretele Policandrului, putin mai în dreapta apare Ţancul Mic si Refugiul Costila la baza Ţancului Ascutit. Poteca traverseaza pe rând Vâlcelul Policandrului, Vâlcelul Uriasului, firul Vaii Costila si ajunge la Refugiu.

Din dreptul Vâlcelului Uriasilor se ramifica spre stânga poteca nemarcata ce duce în Circurile Vaii Albe si spre Brâna Aeriana (65, 66), iar dupa traversarea vâlcelului alta poteca nemarcata urca la baza traseelor din Ţancul Mic (131-136) si din Peretele Policandrului (l20-127).

Vai si brâne din Costila

62 Brâna Mare a Costilei, 1A, 4 ore

încinge întregul abrupt al Costilei la mare altitudine (2000-2420 m), din Valea Alba pâna în Valea Priponului. Parcursa complet, ofera o ampla cunoastere de ansamblu a acestui abrupt, cu vederi ce nu pot fi întrecute decât de un zbor cu elicopterul. Brâna trece pe la intrarile în traseele din Peretele Brânei si în acelasi timp reprezinta punctul terminus pentru numeroase alte trasee, în special pentru cele din peretii Vaii Albe, Costilei si Galbenelelor. Accesul se poate face pe multiple cai si variante. Propunem varianta care începe de la capatul sudic, din Valea Alba (41).

Fig 18

La punctul de intrare în traseu se poate ajunge fie din Busteni (4 ore), fie de la Babele. Brâna traverseaza Vâlcelul Brânei, trece pe sub "Streasina" si ajunge la un pasaj foarte expus de unde începe traversarea Blidului Uriasilor, înca de la "Streasina" începe succesiunea intrarilor în traseele din Peretele Brânei. Dupa Blid urmeaza Santinela Blidului cu cel mai interesant traseu din zona: Traseul Dinamo. Traversând Gavanul Mare si Gavanul Mic ajungem la iesirile din Fisura Verde si Eftimie Croitoru si la ultimul traseu din Peretele Brânei, "Mos Gelepeanu". Brâna trece pe sub stânca lui Gelepeanu, care din Busteni apare din cauza perspectivei ca vârf al Costilei. Aici ne aflam la capatul superior al Crestei Vaii Albe, parasim abruptul Vaii Albe si intram în zona superioara a Vaii Costilei. Tot aici Hornul lui Gelepeanu permite iesirea comoda în Platou. Dincolo de Valea Costilei atingem cota maxima a brânei: 2421 m, în dreptul Coamei de Piatra, capatul superior al Crestei Costila-Galbenele. Urmeaza Hornul Coamei, care coboara în Valea Galbenelelor, apoi Umarul Galbenelelor, dupa care coborâm si traversam vaile Scorusilor si Malinului. Aici brâna prezinta o discontinuitate. Pentru continuarea traseului trebuie sa urcam în Creasta Malinului, dupa care traversam vaile Ţapului, Urzicii si Caprelor si crestele care le despart pentru a ajunge în Valea Priponului, unde brâna ia sfârsit. Pe hatasul de oi si capre negre al vaii Priponului coborâm în Valea Cerbului. Varsarea vaii Priponului în Valea Cerbului se face printr-un horn vertical, care la coborâre trebuie evitat pe hatasul de oi din stânga.

63 Blidul Uriasilor, 2 ore

Traseul permite ascensiunea din firul vaii Albe în Platou trecând peste Brâna Mare a Costilei (62). Blidul este marginit de Muchia Blidului (stânga) si Santinela Blidului (dreapta) unde au fost deschise mai multe trasee alpine.

64 Valea Costilei, 1B, 3 ore

Accesul se face pe traseul 61 spre Refugiul Costila (1670m). De la Refugiu, aflat la baza Ţancului Ascutit, se vad: Peretele Policandrului, Ţancul Mic, Peretele Costilei, Creasta Costila - Galbenele. Ascensiunea vaii se face de regula pe fir, totusi unele saritori mai dificile pot fi evitate pe fete si mici hornuri secundare. Trecem pe sub intrarile în traseul Balcoanelor si Hornului din Peretele Costilei dupa care valea se ramifica: în stânga Valea Costilei propriu-zisa, în dreapta Vâlcelul de sub Perete cu intrarile în traseele din Peretele Costilei. Trecând printr-o mica strunga ajungem în zona superioara a vaii, un fel de amfiteatru cu mai multe fire convergente între care Vâlcelul Lespezilor în nord si Vâlcelul Hornurilor în sud. Ajunsi în Brâna Mare (62) putem continua ascensiunea pâna pe Platou prin Hornul lui Gelepeanu.

65 Traseul spre Circurile Vaii Albe, 1 ora

Accesul se face din traseul spre Refugiul Costila (61). Astfel, poteca Circurilor se ramifica din poteca spre Refugiu în punctul unde aceasta traverseaza Vâlcelul Uriasului (Pietros). Se urca pe fetele de iarba de sub Peretele Policandrului, se traverseaza spre stânga trecând de firul Vâlcelului Policandrului (în acest loc se poate ajunge si direct, pe un hatas de la Sfatul Uriasilor), se urca din nou pentru a traversa apoi în Vâlcelul Stâncos. Pe firul acestuia sau pe muchia împadurita din stânga se urca "La Pânda" (loc de cort) trecând pe sub Peretele Vâlcelului Stâncos. "La Pânda" drumurile se ramifica: în sus spre Brâna Aeriana si Creasta Vaii Albe (66); la stânga, apoi în sus, spre Circuri. Se ajunge la o brâna suspendata deasupra vaii Albe, la verticala poienii "La Verdeata". Este un loc care taie respiratia: Vârful Picatura, Creasta Picaturii, amfiteatrul Vaii Albe fac parte din decor. Dupa câteva pasaje deosebit de delicate si traversarea unui vâlcel

urcam pieptis într-o sa cu un promontoriu ce îmbie la visare. De aici se vad Circurile Vaii Albe în ansamblu pâna la Pintenul Vaii Albe precum si Peretele Vaii Albe în profil. Coborând ajungem în Circul 1 (al Fisurii Albastre) cu intrarile în traseele 95-102 din sectorul rasaritean al peretelui. În partea de jos a acestui circ este un loc de con predestinat de unde exista posibilitatea de a coborî în Valea Alba pentru aprovizionarea cu apa (nu prea comod). Mai departe se traverseaza grohotisul Circului 2 (Circul Central) de sub Circul de Piatra si se ajunge în Circul 3 (al Pintenului). Urcând si apoi traversând la dreapta ajungem la intrarile în traseele 86-94 din sectorul central al peretelui. Ţinând stânga si urcând prin jnepenis ajungem la baza Pintenului Vaii Albe cu traseele 81-84 din sectorul apusean al peretelui. În continuare se poate coborî în firul Vaii Albe prin spatele Pintenului (vest) sau se alege varianta întoarcerii la refugiu pe drumul de venire.

66 Brâna Aeriana - Creasta Vaii Albe, 2-3 ore

Accesul se face de la Busteni pe poteca spre Refugiu Costila (61), apoi pe cea spre Circurile Vaii Albe (65) pâna la locul de cort "La Pânda". Lasând la stânga drumul spre Circuri, urcam în continuare, traversam spre dreapta zona superioara a Vâlcelului Stâncos si urcam apoi în Brâna Suspendata (jnepenis, loc de cort de la premiera traseului Policandrului). Din Brâna Suspendata începe traseul Fisura Mult Dorita (122). În continuare, pe vâlcel în sus ajungem la Brâna Interzisa cu intrarea în traseul Surplombelor (121). Mai departe direct în sus urcam portiunea de sus a Vâlcelului Policandrului (hatas alternând cu trepte stâncoase) pâna la originea vâlcelului, într-o seuta, pe un promontoriu cu vedere spre Circuri si Traseul Lespezilor. Aici începe spre dreapta Brâna Aeriana, echipata prin anii '80 cu o coarda fixa. Trecând pe sub Hornul Vulturilor (120) atingem Creasta Vaii Albe, într-o sa mica. Urmam în urcus linia de creasta sau pe dreapta paralel cu aceasta, trecem pe la iesirea traseelor din Peretele Vaii Albe si ajungem în final pe Brâna Mare (62). Prin Hornul lui Gelepeanu se poate urca în Platou.

67 Vâlcelul Policandrului, 1 B, 3 ore

Este o varianta a traseului anterior (66) între poteca Circurilor si Brâna Suspendata Partial se urmeaza în urcus pantele abrupte din dreapta. La coborâre pe Vâlcelul Policandrului din Brâna Suspendata se fac 4 -5 rapeluri peste saritori. De retinut ca din Vâlcelul Policandrului se poate traversa pe la baza peretelui Policandrului pe brâna cu acelasi nume pâna în extremitatea dreapta trecând pe la intrarile în traseele (123-126).

68 Vâlcelul Uriasului (Pietros), 1 B, 3 ore

Afluent al vaii Costilei, urcam spre acesta pe poteca ce trece pe sub peretele sudic a; Ţancului Mic, care se ramifica din poteca traseului (61) spre Refugiu, înainte de traversarea vaii Costila. Mai sus se desprinde catre stânga un hatas ce duce la intrarile în traseele din Peretele Policandrului (123-126). În continuare, ceva mai sus un brâneag conduce spre stânga în Creasta Uriasului (127).

Vâlcelul nostru ia aspectul unui horn vertical de 40 m pe care în mod curent se coboara în rapel. La urcus probabil are gradul V. Hornul se poate ocoli pe un hatas prin jnepenis în dreapta (pe o muchie), de unde se poate traversa în Valea Costilei. Din partea mediana în sus, vâlcelul nu mai pune probleme si se pierde pe fetele ce formeaza versantul dintre Creasta Vaii Albe si Valea Costilei. Vâlcelul este utilizat mai ales la coborâre din Creasta Uriasului sau eventual din alte trasee din Peretele Policandrului.

69 Valea Galbenelelor, 1 B, 2 ore

Este un afluent al vaii Costilei pe care o întâlneste în zona de padure (Hoagele Costilei)- Ambele vai nu prezinta interes în zona inferioara, din padure. Accesul se face în consecinta de la Refugiul Costila de unde un hatas traverseaza muchia din vestul Tancului Ascutit si conduce în continuare în firul vaii Galbenelelor (galbenelele: flori galbene de munte "Doronicum Carpaticum"). Chiar din acest loc se bifurca doua variante: pe firul principal direct în sus sau pe firul secundar (firul nordic din dreapta).

Ambele ofera o catarare interesanta, mai ales daca se urmeaza firul vaii. Pe alocuri firul principal prezinta saritori care se pot ocoli prin dreapta sau prin stânga pe hatase bine vizibile. Din firul principal catre stânga, se urca fetele de stânca si iarba spre intrarea în Creasta Costila - Galbenele si Tavanele de Argint. Firul secundar se urca pentru început pe un hatas pentru ca mai sus sa ne ofere din nou doua variante: direct în sus firul secundar sau la stânga Hornul dintre Fire. Acesta din urma este varianta cea mai comoda atât la urcus cât si la coborâs. De fapt sunt doua hornuri: primul mai scurt conduce pe o muchie între firul secundar si cel principal si în continuare se urca un horn destul de lung urmat de un hatas care conduce în final în firul principal. Trecând pe la crucea lui Andrei Ghitescu ajungem la Hotelul Galbenele, o grota buna pentru adapost de ploaie. Pe parcursul urcusului trecem pe la intrarile în Creasta Costila-Galbenele (153) si din Peretele Galbenelelor (154-158). Din dreptul Hotelului începe ascensiunea Hornului Coamei (70), din care încep traseele (159-164) si Fisura Galbenelelor (166). Continuând în sus pe firul principal ajungem la brâna de intrare în traseele Rosculet (167) si Slavoaca (168) din Umarul Galbenelelor si în final în Strunga Galbenelelor, cota 2200 m, unde începe traseul Coman (169), din Umar. Din Strunga, unde Valea Galbenelelor are capatul superior, se poate coborî în firul vaii Scorusilor, pe care un hatas în urcus ne conduce în Brâna Mare a Costilei si în Platou. Revenind la firul secundar al Galbenelelor ascensiunea sa se face pe fir trecând câteva saritori si sfârseste în apropierea Strungii Coltilor, unde se poate ajunge si din nord, pe Valea Coltilor. Din Strunga Coltilor se poate escalada Coltul Galbenelelor (vedere panoramica deosebita). Din Strunga Galbenelelor, fata în fata cu Umarul, se înalta spre est Coltul Strungii, cu trasee alpine pe fata nordica, spre Valea Scorusilor.

70 Hornul Coamei, 1 B, 1 ora

Începe din Valea Galbenelelor (69), din firul principal, de la Hotelul Galbenelelor. Traseul ofera o frumoasa catarare libera ce se încheie în Brâna Mare a Costilei. Pe parcurs se desprinde intrarea spre traseele din Peretele Galbenelelor. Hornul Coamei serveste de asemenea pentru retragerea de la iesirea din traseele celor patru mari pereti ai Costilei si din Umarul Galbenelelor, coborârea continuând pe Valea Galbenelelor spre Refugiul Costila.

71 Valea Malinului, 1 B, 3-4 ore

Accesul se face din Poiana Costilei urcând pe Vâlcelul Poienitei, dupa care se coboara apoi pe Hornul Mare de la Scara în firul vaii. Un acces mai comod este prin Vâlcelul lui Teodoru (Vâlcelul Ascuns) aflat la nord de Vâlcelul Poienitei, de care-l desparte o creasta stâncoasa; intrarea în vâlcel se face din Poiana Vaii Cerbului. Accesul Pe vale direct din Poiana Vaii Cerbului este dificil. Pe parcursul vaii, prima saritoare este cea mai dificila. În urcus se desprind pe stânga doua vai: a Coltilor (72) si a Omului (73) care urca în Creasta Strungilor, ce desparte Valea Malinului de Valea Galbenelelor. Al treilea afluent, Valea Scorusilor (74) iese în Platou dupa ce lntersecteaza Brâna Mare a Costilei.

Fig 19

Pe dreapta, prin Poiana Malinului, pe un hatas se face legatura cu Valea Verde (75) si Valea Seaca a Costilei (76) iar mai sus o brâna urca în Creasta Malinului. Mai sus Valea Malinului se îngusteaza formând "canionul Malinului", intersecteaza Brâna Mare a Costilei si iese în Platou.

72 Valea Coltilor, 1 B, 2 ore

Urca din Valea Malinului spre Strunga Coltilor din vecinatatea Coltului Galbenelelor. Pe parcurs, pe stânga, se întâlneste Strunga Magarului si Coltul Magarului.

73 Valea Hornului, 1 B, 2 ore

Paralela cu Valea Coltilor, conduce tot în Creasta Strungilor, în Strunga Hornului, de unde se poate coborî în firul Galbenelelor.

74 Valea Scorusilor, 1 B, 3-4 ore

Afluent al Vaii Malinului este des parcursa pe portiunea superioara, de la Strunga Galbenelelor pâna la Brâna Mare a Costilei ca parte a traseului Valea Galbenelelor-Valea Scorusilor-Brâna Mare a Costilei. Pe acest traseu se face în mod obisnuit coborârea din traseele din cei patru mari pereti ai Costilei si Umarul Galbenelelor la Refugiul Costila. Urmata în urcus mai sus de Brâna Mare, valea conduce în Platou.

75 Valea Verde, 1A, 2 ore

Are o importanta mai mult nostalgica pentru iubitorii istoriei alpinismului. Traseul începe din Poiana Vaii Cerbului si ia sfârsit în Brâna cu Jnepeni de la baza Coltului Malinului. Pe parcurs se intersecteaza cu traseul, tot de importanta istorica, de traversare: Poiana Costilei - Valea Malinului - Valea Verde - Valea Seaca a Costilei -"Creasta Viilor Senzatii"(Mihai Haret cu Nicolae Gelepeanu, 1915).

76 Valea Seaca a Costilei, 1 B, 3 ore

Traseul începe din poteca Vaii Cerbului (traseul turistic 16) si urca pâna la Brâna cu Jnepeni de la baza Coltului Malinului. În continuare putem alege una din urmatoarele variante: Creasta Malinului; Hornul Central; Hornul Ascuns; Hornul Negru - Creasta Frumoasa (172-175); traversarea în Valea Ţapului (77).

77 Valea Ţapului, 1 B, 5 ore

Acces pe poteca Vaii Cerbului (traseul turistic 16) din Poiana Ţapului. În urcus se trece pe sub Peretele Ţapului cu marele horn cu acelasi nume si traseele 178,179. Urmeaza o mare ruptura de panta evitata pe un vâlcel în dreapta apoi Brâna cu Jnepeni (vezi 75 -76), Brâna Mare, de Mijloc si de Sus, si iesirea în Platou.

78 Valea Urzicii, 2A, 6 ore

Este o vale mai dificila decât precedentele. Accesul se face pe poteca Vaii Cerbului (traseul turistic 16), iar intrarea în traseu în apropierea intrarii în Valea Ţapului (77). Escalada începe evitând pe fetele din stânga canionul care formeaza partea inferioara a vaii, de gradul IV. Deasupra canionului se urmeaza o portiune firul vaii, apoi din nou fetele din stânga evitând saritorile dificile, pâna la Brâul cu Jnepeni (vezi 75-77). De aici începe al doilea canion, tot de gradul IV astfel încât se continua urcusul tot pe fetele din stânga pâna în Brâna Mare (62); valea se ramifica în forma de evantai; alegem firul din dreapta. Dupa trecerea unei mari saritori surplombante prevazuta cu un piton de asigurare urmeaza alte saritori, se trece de Brâul de Mijloc si de Sus si iesim în Platou.

Fig 20

79 Valea Caprelor, 1 B, 6 ore

Urmatoarea vale din fata nordica a Costilei, dupa cele doua precedente, se varsa si ea în Valea Cerbului printr-un horn foarte dificil. Accesul se face din poteca Vaii Cerbului (traseul turistic 16) trecând de locul numit "Piatra Pârlita", adapost de ploaie natural, înnegrit de fum si de marea ruptura de panta "Priponul Vaii Cerbului". Deasupra acestuia un hatas conduce spre stânga în firul Vaii Priponului (80) si mai departe pe Brâul Priponit în firul Vaii Caprelor, pe unde se urca fara mari dificultati în Platou. De notat ca hornul de la baza poate oferi o escalada interesanta de gr. IV.

80 Valea Priponului, 1A, 5 ore

Pentru acces vezi traseul precedent (79) prin aceasta se evita portiunea inferioara a vaii. Valea se urca pe un hatas de oi si de capre si trece pe la baza peretelui sudic al Priponului. În final, se atinge Platoul. De mentionat ca valea este barata la partea inferioara de un bolovan urias.

Peretele Vaii Albe

Peretele cel mai mare din tara are o diferenta de nivel de peste 350 m socotit din Circurile Vaii Albe pâna în Creasta Vaii Albe (Brâna Mare a Costilei). Prin 1963 matematicianul Ciprian Foias a urcat solo din Poiana "La Verdeata" peretele de sub Circul Fisurii Albastre si în continuare traseele Eftimie Croitoru si Dinamo din Santinela Blidului pâna în Platou, a parcurs în total o diferenta de nivel de 800 m, numindu-si performanta "Integrala Peretelui Vaii Albe". Accesul la trasee se face din Circurile Vaii Albe (65) iar coborârea pe una din urmatoarele variante: Creasta Vaii Albe - Brâna Aeriana - Refugiul Costila (104); Creasta Vaii Albe - Vâlcelul Uriasilor -Muchia cu Jnepeni (103); Valea Costilei (105); Brâna Mare - Valea Scorusilor -Strunga si Valea Galbenelelor - Refugiul Costila sau Brâna Mare - Hornul Coamei -Valea Galbenelelor - Refugiul Costila (106); Hornul lui Gelepeanu - Platou - Cabana Babele - Telecabina.

Prezentarea traseelor se face în ordine de la vest la est, (de la stânga la dreapta) în acest perete sudic.

81 Fata vestica a Pintenului Vaii Albe

De fapt este vorba de doua trasee distincte:

a. sistoaca vestica a Pintenului 2B, 6 lc, 2 ore. Acces prin Circurile Vaii Albe pâna la brâna de la baza Pintenului. Urmând brâna spre vest se ocoleste Pintenul ajungând la fata vestica, unde o sistoaca abrupta urca pâna în Strunga Pintenului. Escalada directa pe fir este dificila din cauza a doua rupturi de panta de câte 40 m. Acestea se ocolesc prima pe un jgheab în dreapta, a doua pe fetele ierboase din stânga, traversarile respective facându-se pe brâne. Ultima parte a vâlcelului se urca pe fir. Din strunga se urca destul de usor în vârful Pintenului. Din vârf se coboara în rapel 20 m înapoi în strunga. Acest traseu este folosit în mod curent pentru coborâre dupa escalada Pintenului pe unul din traseele 82-84. Pe fir se poate coborî în rapel.

b. Iesirea (Vârlan) din Strunga Pintenului în Brâna Mare a Costilei 3B, 5 lc, 1 ora. Acest traseu completeaza traseele 82-84 si nu este un traseu în sine.

Fig 21-22

82 Muchia Pintenului, 5A, 8 lc, 3 ore

Începe din Circurile Vaii Albe (65) din brâna de la baza Pintenului. Intrarea în traseu se face cu putin înainte (la est) de linia muchiei. Prima lc este înclinata catre stânga pentru a atinge linia ideala a muchiei, care se urmeaza în continuare pâna la nivelul Strungii Pintenului. Escalada ultimei le pâna în vârf se pare ca nu s-a efectuat din cauza rocii prea friabile, pitoanele lipsesc. Traversând spre stânga se ocoleste vârful si se atinge strunga dinspre vest (81).

83 Fata sud - estica a Pintenului, 5B, 3 ore

Accesul se face din Circurile vaii Albe (65), din brâna de la baza Pintenului. Intrarea este comuna cu cea originala (Baticu) a traseului Fisura Pintenului (84). Urcând prima lc pe iarba catre dreapta, spre fisura (din est) a Pintenului, se întâlneste un sir de pitoane pe verticala peretelui ce indica linia traseului Fetei sud - estice.

84 Fisura Pintenului, 5A, 8 lc

Este traseul clasic din Pinten. Accesul se face din Circurile Vaii Albe (65) si brâna de la baza Pintenului. Mergând catre dreapta (est) ajungem la intrarea originala a traseului (Baticu), care este indirecta, urcând prima le pe fetele de iarba în diagonala catre dreapta pentru a intra în fisura dinspre sud-vest, trecând pe sub sirul de pitoane al Fetei S-E a Pintenului (83). Intrarea directa în traseu este mai dificila. Ea se face mergând pe brâna de la baza Pintenului pâna la baza fisurii. Prima lc urca pe placa din dreapta pâna sub o surplomba, apoi se trece spre stânga pentru a se depasi surplomba si a ajunge la regruparea a doua, comuna cu a intrarii Baticu. În continuare traseul este clar si interesant, cu pasaje pitonate, surplombe si o trecere printr-o gaura, prin spatele unui bloc, dupa trecerea printr-o zona cu vegetatie.

Traseul se încheie în Strunga Pintenului, de unde vârful se atinge cu usurinta. Din strunga se ofera urmatoarele variante: continuare spre Brâna Mare (81 b); coborâre pe sistoaca din vest (81 a ); coborâre în rapel pe traseul de urcare.

85 Traseul Dinamo '69, 5B, 3 ore

Traseul se ramifica din Fisura Pintenului (84) catre dreapta din a treia regrupare. Linia pitoanelor reprezinta un bun marcaj. Cheia traseului o reprezinta un horn extrem de dificil (VI). Traseul se încheie în Brâna Mare a Costilei.

86 Fisura Verde, 5B, 18 lc, 8 ore

Accesul se face din Circurile Vaii Albe (65), de unde urcam în extremitatea dreapta a Circului Pintenului, unde o brâna îngusta conduce spre dreapta, catre centrul peretelui. Intrarea în traseu si primele 3 lc sunt comune cu ale traseelor Eftimie Croitoru (88) si Fisurile Centrale (89). În continuare se urca un diedru si o fata stâncoasa pâna la un brâneag la nivelul bazei traseului Eftimie Croitoru propriu-zis si a pitonului de rapel din traseul Fisurilor Centrale.

De aici se urca pe o platforma de iarba, se traverseaza catre stânga si se face un rapel dirijat ajungându-se la baza Fisurii Verzi propriu-zise, care-si trage numele de la iarba care creste în perete pe linia traseului. În sus doua lc, scurta traversare la dreapta si din nou în sus, surplomba si apoi scurta traversare la dreapta vizând o rampa ierboasa. Ultima le de-a lungul unei fisuri fine pitonate se încheie cu un horn care iese în Brâna Mare a Costilei. Fisura Verde este primul traseu din Peretele Vaii Albe facut din prima încercare cu un bivuac în perete.

Fig 23

87 Fisura Alba, 5A, 5 ore

Accesul se face din Circurile Vaii Albe (65), de unde se urca spre Circul Pintenului la intrarea în traseu. Acesta urca pentru început paralel cu primele 6 lc ale Fisurii Verzi (86), prin stânga acesteia. Traseul intersecteaza Fisura Verde si urca în continuare usor spre dreapta atingând traseul Eftimie Croitoru într-a zecea regrupare a acestuia. Traseul se încheie în Brâna Mare a Costilei.

88 Traseul Eftimie Croitoru, 5B, 13 lc, 5 ore

Traseul are primele 3 lc comune cu ale traseului Fisura Verde (86), apoi alte 2 lc conduc oblic spre dreapta catre baza peretelui vertical, unde începe propriu-zis traseul. Pâna aici pe 5 lc traseul este comun cu cel al Fisurilor Centrale (89). Traseul Eftimie Croitoru propriu-zis are 8 lc si este bine marcat de numeroase pitoane; cedarea unora dintre ele a condus la accidente. Se remarca în mod deosebit a doua le pitonata cu "tevi" ce trebuie tratate cu "delicatete". Dupa o scurta traversare spre dreapta traseul urmeaza ultimele 3 lc printr-un horn ce iese în Brâna Mare.

89 Fisurile Centrale, 4A, 17 lc, 4 ore

Este din punct de vedere istoric primul traseu din Peretele Vaii Albe (Ion Coman si Oskar Schobesch 1940). Premiera a fost revendicata de alta echipa, ceea ce a dus la o apriga controversa la timpul sau. Traseul urmeaza o linie "clasica" naturala, cu pitoane foarte rare de asigurare. Ca si pentru traseele 86-88 se pleaca din Circurile Vaii Albe. Din Circul Pintenului se traverseaza pe o brâna spre dreapta. Primele 5 lc se desfasoara pe o fata înclinata, mai întâi în sus în dreapta unei muchii, apoi în diagonala catre dreapta pâna la o alta muchie, unde se afla un piton de rapel. Coborând în rapel apoi traversând la dreapta si urcând pe iarba ajungem la o brâna, unde intersectam traseul Fisura Rosie (91), caracterizata printr-o fisura verticala clara. De aici în sus, ceva mai la dreapta, încep Fisurile Centrale propriu-zise, trei hornuri succesive cu posibilitati minime de asigurare, si care se încheie pe o brâna primitoare. Aici dificultatile si expunerea iau sfârsit si ultimele le se desfasoara catre dreapta, pe brâne si hornuri ce nu depasesc gr. I - II, prin care se atinge creasta.

90 Traseul XX, 6 ore

Accesul, vezi Fisura Rosie (91). Traseul începe din Circul de Piatra la stânga Fisurii Rosii. Traseul intersecteaza Fisurile Centrale (89) apoi Fisura Rosie (91) la capatul hornului. Traseul (al 20-lea din Peretele vaii Albe în ordine cronologica) iese în Creasta Vaii Albe la dreapta Hornului Negru.

91 Fisura Rosie, 5B, 13 lc, 6 ore

Ca si Fisurile Centrale (89) si Fisura Rosie a avut parte de o istorie agitata, artizanul principal fiind Emil Fomino. Mai sus de Circul 2 (65), din portiunea de urcus spre Circul Pintenului se traverseaza pe o brâna spre dreapta, trecând pe sub intrarea în traseele 86, 88, 89. Depasind un contrafort se intra în Circul de Piatra din centrul Peretelui Vaii Albe. De aici încep de la stânga la dreapta, traseele XX, Fisura Rosie, Traseul Central (92), Fisura Uitata (93) si Muchia Brânelor (94). Mai precis, ultimele trei încep de pe o brâna aflata ceva mai sus, în dreapta Circului de Piatra.

Fig 24

Primele 4 lc ale Fisurii Rosii urca la brâna cunoscuta de la Fisurile Centrale (89). De aici începe fisura propriu-zisa, care a împrumutat numele întregului traseu. Este o fisura verticala care în mod firesc se parcurge pe 3 lc terminate într-o brâna. În continuare se urca un horn în trepte înclinat spre stânga. Urmeaza alte doua le înclinate tot spre stânga, dupa care urcam pe o brâna. În stânga se afla hornul final al traseului Eftimie Croitoru, pe care ies majoritatea echipelor din Fisura Rosie. Traseul propriu-zis continua prin Hornul Negru (3 le), aflat în dreapta, caracterizat printr-un ansamblu de blocuri mari instabile, cu aspect amenintator, prin care c nevoit sa se strecoare cataratorul pentru a iesi în Creasta Vaii Albe.

92 Traseul Central, 5B, 10 lc, 6 ore

Pentru acces la intrarea în traseu vezi (91). Din extremitatea stânga a brânei deasupra Circului de Piatra, Traseul Central urmareste o linie sinuoasa, vizând brâna de iesire din Traseul Fisurilor Centrale (89). Pe parcurs sunt cel putin doua puncte de gr. VI. În cursul celei de a sasea le traseul se intersecteaza cu Fisura Uitata (93).

93 Fisura Uitata, 5B, 12 lc, 6 ore

Între intrarile Traseului Central si Muchiei Brânelor se afla intrarea în Fisura Uitata. Pe parcurs se intersecteaza Traseul Central si Fisurile Centrale, atingând Creasta Vaii Albe (66) în partea superioara.

94 Muchia Brânelor, 5A, 8 lc, 4 ore

Ultimul traseu ce pleaca din Circul de Piatra se urca preponderent "la liber", pe muchia dintre Circul de Piatra si Circul Fisurii Albastre, intersectând un numar de patru brâne, în vecinatatea Traseului Sperantei.

Dupa primele doua le echipate cu pitoane se urca oblic spre stânga pe trepte de iarba, apoi oblic spre dreapta printr-o zona friabila. Urmatoarele 3 lc sunt cele mai dificile, verticale si expuse, cu pitoane rare. Iesirea în Creasta Vaii Albe se face printr-un horn în acelasi punct cu Fisurile Centrale.

95 Traseul Sperantei, 6B, 20 lc, 12 ore

Aparut la 12 ani dupa "direttissima" Fisurii Albastre (Traseul Direct), Traseul Sperantei era cotat la vremea respectiva cel mai dur din tara.

Intrarea se face din Circurile Vaii Albe (65), în punctul unde începe si traseul Fisurii Albastre (98), de pe un bolovan urias. Prima lc se urca pe o fisura oblic spre stânga urmarind linia pitoanelor. Lungimea a doua continua pe fisura înca cca. 15 m, apoi se traverseaza spre dreapta si urmeaza escalada în sus. Pe lungimea urmatoare se trece un tavan spre stânga, unde fisura initiala intersecteaza tavanele. A patra le cuprinde: urcus fisura verticala, ocolire prin dreapta a unei surplombe, traversare stânga. Dupa o lungime scurta se face regruparea pe o platforma mare cu iarba. Mai sus escalada continua pe un diedru si o traversare expusa spre dreapta, regruparea se face sub un tavan. Urmeaza o traversare spre dreapta si regruparea pe iarba (platforma). Pe lungimea a opta se urmeaza o portiune în sus, apoi se traverseaza spre dreapta si descendent spre dreapta, se regrupeaza într-un horn mic. (Intersectie cu traseul de traversare al Peretelui Vaii Albe). Continuarea este în sus pe placi, apoi descendent spre dreapta în opozitie (Piaz) si în sus câtiva metri. Urmeaza traversarea spre stânga pe sub marele tavan si regruparea "la Amvon". Lungimea urmatoare este scurta cca. 20 m în sus, si este urmata de o alta lunga si sinuoasa: dreapta sus dupa o burta, apoi pe o fisura oblica spre dreapta si în sus. Urmatoarele doua lungimi sunt pe verticala si sfârsesc spre stânga dupa intersectia unei brâne de iarba. În continuare se urca usor spre dreapta si se regrupeaza pe o brâna de iarba. Pe cele doua le care urmeaza traseul se continua în sus, usor deviat spre dreapta. Escalada urmatoarei le se face pe: o fisura oblica spre stânga, traversare fina tot la stânga si o fisura oblica la dreapta (cu pernite de iarba).

Fig 25

Penultima le conduce în sus, apoi pe o fisura oblica la stânga si marele traverseu. Regruparea se face în hornul final. Ultima le se parcurge hornul si se atinge Creasta Vaii Albe.

96 Traseul Memorial Emilian Cristea, 6B, 15 lc, 12 ore

Traseul este considerat în acest moment cel mai dificil din tara; aflat între Traseul Sperantei si Fisura Albastra, are punctul de intrare comun cu al acestora.

De pe bolovanul de la intrare prima le (45m, -V) urmeaza în sus si dreapta, surplomba si sus spre stânga. A doua le (30 m, -VI) se desfasoara în sus si spre dreapta în trepte si din nou sus si spre dreapta. Urmatoarea le (20 m, -IV) urca usor spre stânga, surplomba, traverseaza spre dreapta si în sus spre stânga. Lungimea a patra (30 m, IV+) se desfasoara în sus usor spre dreapta, apoi în sus usor spre stânga peste praguri. A cincea le (28 m, III+) se desfasoara pe iarba 20 m, dupa care înca 8 m pe o fisura-diedru. Mai sus pe urmatoarea le (30 m, -VI) traseul continua în sus printr-un diedru 10 m, dupa care pe sub un tavan spre dreapta, usor ascendent 15 m peste tavan, si usor spre stânga pe iarba. A saptea lc (V+) urmeaza în opozitie (bavareza) un diedru 10 m, apoi în sus usor spre stânga se intra în Amvon, traversare descendenta spre dreapta si ascendent se ajunge în Bivuacul 1 din Fisura Albastra.

Lungimea a opta (Aripa de Vultur) (20 m, VI+) se escaladeaza în bavareza si este una dintre cele mai dificile. În continuare (42 m, VI+) se urca un diedru surplombant cca. 8 m, se traverseaza spre stânga; în sus si usor spre dreapta se ajunge la o brâna ascendenta spre stânga. Pe a zecea le (20 m, -V) se parcurge în sus 6 m, spre stânga o brâna de iarba, apoi în sus si stânga se regrupeaza pe o brâna. Lungimea de coarda urmatoare (40 m, VI+/VII) urmeaza în sus usor spre dreapta (pe lânga un ceas de nisip), apoi în sus si traversare spre dreapta (picior de lemn), regrupare în sus spre stânga.

Urmatoarea lc (35 m, -VI) traverseaza spre dreapta 10-12 m, trece în sus peste surplombe si pe o fisura spre dreapta ajunge în regrupare. Mai sus, a 13-a le (28 m, VI+) se desfasoara usor spre dreapta, apoi în sus, surplomba; dupa care în sus spre stânga si spre regrupare la dreapta pe o brâna de iarba. Pe cea de 14-a lungime de coarda (30 m, -VII), se urca spre dreapta si în sus pe sub o arcada; apoi în stânga sus se iese pe iarba, se trece un bolovan mare "la liber", mai sus se traverseaza scurt la stânga se continua o portiune pe verticala; dupa care se traverseaza spre stânga (pasaj foarte dificil), se continua în sus peste o surplomba, dupa aceasta se regrupeaza pe stânga. Ultima le (15 m, -IV) este o lungime scurta, urmeaza în sus peste o surplomba, apoi în dreapta pe o brâna de piatra sau în sus peste o alta surplomba se atinge Creasta Vaii Albe.

97 Traseul direttissima, Bucuria Miscarii, 6B, 10 lc, 8 ore

Traseu artificial, între Memorial si Albastra Directa, la verticala Bivuacului 4.

98 Fisura Albastra Directa 6B, 18 lc, 10 ore

În Circul l, unde ajungem pe traseul 65, se urca spre baza peretelui având ca reper Fisura Albastra. La verticala ei, intrarea în traseu se caracterizeaza printr-un bolovan mare. De pe bolovan, doua le duc spre un horn vertical care urca spre o rampa larga de iarba. La capatul ei superior se traverseaza la stânga pe o brâna, unde se afla punctul "La Ruine". Urmeaza o le ascendenta pe o fata cu trepte de iarba, la capatul careia în dreapta se urca Fisura Ascunsa catre o brâna. În dreapta si în sus se observa Diedrul Pupezei iar putin mai departe, tot în dreapta Traseul Lespezilor (100). Traseul Fisurii Albastre continua cu Marea Traversare la stânga. În continuare se vede un sir de pitoane din traseul Traversarea Peretelui Vaii Albe (102). Traseul Fisurii Albastre continua însa cu a noua le ascendent stânga spre brâna primitoare a Bivuacului 1. Urmeaza din nou ascendent stânga, a zecea le catre o regrupare într-o grota aflata la baza unui horn. Dupa acest horn, urmeaza lungimea cu pasajul cheie "La tendor" de gr.VI dupa care se paraseste Fisura Albastra propriu-zisa printr-o traversare spre dreapta care ne conduce Ia grota Bivuacului 2. (între Bivuacul 1 si 2, printr-un diedru pe 3 lc se desfasoara traseul Creatia). De aici traseul Cristea (99) se ramifica spre dreapta în timp ce traseul Direct urca în sus si usor spre stânga, pentru a reveni în linia Fisurii Albastre, care continua spre pragul Bivuacului 3. A 15-a lc, dupa o usoara traversare spre stânga, escaladam Fisura cu Lilieci si ne regrupam sub Marile Tavane, pe care le trecem diagonal spre dreapta si urmatoarea regrupare o facem putin deasupra lor (în buza acestora). De unde ascendent spre stânga se ajunge în Bivuacul 4. Ultima le conduce, printr-o traversare la dreapta, spre iesirea în Creasta Vaii Albe (66).

Fig 26

99 Fisura Albastra Cristea, 6A, 16 lc, 9 ore

Intrarea în traseu si primele 12 le pâna la grota Bivuacului 2 sunt comune cu traseul Direct (98). În timp ce acesta (98) urmeaza linia naturala a Fisurii Albastre si urca în stânga grotei, Traseul Cristea evita continuarea Fisurii Albastre propriu-zise si trecerea Marilor Tavane, iesind catre dreapta. Astfel, dupa 3 lc parcurse din Bivuacul 2 depasim cu ajutorul unui cablu fixat în pitoane Fata Mustelor verticala si spalata, dupa care ultima le ne scoate în Creasta Vaii Albe (66).

100 Traseul Lespezilor, 5A, 14 lc, 4 ore

Dupa primele 7 lc ale Fisurii Albastre (98), se traverseaza catre dreapta pe o brâna trecând pe sub Diedrul Pupezei (101). Urmând linia pitoanelor în lungul unei fisuri ajungem sub o surplomba echipata cu o teava. Depasim surplomba prin stânga dupa care alte 3 lc conduc la o grota. Iesim în dreapta pe perete, urcam si apoi traversam la dreapta în hornul final, care ne scoate în Creasta Vaii Albe (65).

101 Diedrul Pupezei, 6A, 9 ore

Diedrul care a dat numele traseului începe chiar din brâna pe care se traverseaza spre Lespezi. Traseul însa începe din Circurile Vaii Albe, putin mai în dreapta bolovanului de la intrarea în Fisura Albastra. În continuare vizând diedrul, ne lasam condusi de linia pitoanelor. Diedrul propriu-zis dispune de pitoane rare. A II-a lc, se urca "la liber" prezentând multa iarba, dupa care se traverseaza pe Fata Mustelor catre stânga apoi se iese în Creasta Vaii Albe pe finalul traseului Fisurii Albastre Cristea.

102 Traversarea Peretelui Vaii Albe, 5B, 12 ore

Traversarea s-a facut de catre trei echipe ale Armatei, fiecare dintre acestea a facut câte o treime a traseului. Nu stiu daca cineva a facut vreodata traseul complet sau daca acest traseu a fost vreodata repetat. Pitoane indicând linia traseului de traversare se întâlnesc în continuarea Marii Traversari din Fisura Albastra catre stânga. Mergând pe curba de nivel folosind stratificatia conglomeratului, se poate ajunge pâna la traseul Eftimie Croitoru.

Trasee de coborâre la iesirea din Peretele Vaii Albe

Înainte de a alege unul din traseele de coborâre la Refugiul Costila trebuie avuta în vedere si alternativa de urcus prin Hornul lui Gelepeanu în Platou, la Cabana Babele si statia de telecabina sau chiar, în caz de urgenta, la statia releului Costila.

103 Brâna Mare a Costilei - Creasta Vaii Albe - Vâlcelul Uriasului - Refugiul Costila

Traseul reprezinta cea mai rapida coborâre din Brâna Mare a Costilei la Refugiul Costila, prin vecinatatea Crestei Vaii Albe. Durata 2 ore. Se recomanda sa nu se parcurga acest traseu decât dupa ce a fost cunoscut la urcus (68). Pe întuneric este de preferat traseul de coborâre prin Valea Scorusilor - Valea Galbenelelor (106).

Din Brâna Mare traseul urmareste Creasta Vaii Albe ocolind pasajele mai înclinate pe fetele din stânga, în dreapta creasta fiind marginita de Peretele Vaii Albe. În jos pe stânga muchiei se contureaza Vâlcelul Uriasului. În continuare înclinarea mare a crestei obliga trecerea prin doua hornuri scurte aflate pe stânga. Astfel se ajunge pe un prag, la capatul Brânei Aeriene, unde se desparte de traseul (104).

Traseul urmeaza coborârea spre stânga pâna în firul Vâlcelului Uriasilor pe care-l urmeaza pâna la o prima ruptura de panta înalta de 15 m. În dreapta se gaseste un piton de rapel. Rapelul se poate evita ocolind saritoarea prin stânga. Mai jos, vâlcelul prezinta un horn surplombant, adânc, întunecos si umed, unde se face un rapel de 40 m (pitonul de rapel pe stânga). si acest rapel poate fi evitat coborând pe creasta care delimiteaza vâlcelul catre stânga spre Valea Costilei, numita de alpinisti si Muchia cu Jnepeni. Ultima ruptura de panta de 10 m, cu piton de rapel în dreapta poate fi trecuta "la liber", fie direct, fie pe fetele din stânga.

În continuare traseul paraseste firul vâlcelului pe stânga pe un hatas care coboara pe sub o mare bolta stâncoasa, apoi prin jnepenis si pe fetele ierboase de sub peretele sudic al Ţancului Mic se ajunge cotind spre stânga în Valea Costilei la intersectia cu traseul 61, în apropierea Refugiului.

104 Creasta Vaii Albe - Brâna Aeriana - Vâlcelul Policandrului - Vâlcelul Stâncos - Refugiul Costila

Durata: 2 ore. Din Brâna Mare a Costilei se coboara pe Creasta Vaii Albe pâna la pragul amintit si la traseul 103 de unde se continua spre dreapta pe Brâna Aeriana traversându-se portiunea superioara a Peretelui Policandrului. Brâna este prevazuta cu un cablu fixat de perete. Punctul cel mai dificil al brânei este o mica treapta care se coboara. Mai jos se trece pe la baza Hornului Vulturilor si se ajunge la un umar de unde se deschide o larga priveliste spre Valea Alba, Circurile si Peretele Vaii Albe. În continuare se coboara spre stânga în Vâlcelul Policandrului urmarind cu atentie hatasul. În dreptul Brânei Suspendate se paraseste vâlcelul care nu poate fi coborât în continuare decât prin cinci rapeluri. Prin dreapta vâlcelului se coboara prin jnepenis si o scurta portiune de creasta, apoi se traverseaza la dreapta pe deasupra originii Vâlcelului Stâncos si în coborâre pe un jgheab se ajunge "La Pânda". Spre dreapta se desprinde hatasul spre Circurile Vaii Albe (65). În stânga se zareste Peretele Vâlcelului Stâncos. Mai jos poteca traverseaza firul Vâlcelului Stâncos si dupa o coborâre accentuata ajunge în poteca marcata cu banda albastra (61), în vecinatatea Refugiului Costila. O scurtatura conduce direct la Poiana "Sfatul Uriasilor".

105 Brâna Mare a Costilei - Valea Costilei - Refugiul Costila

Durata: 2 ore. Acest traseu este calea cea mai directa de coborâre îndeosebi iarna sau primavara, atunci când zapada este întarita si sigura în ceea ce priveste pericolul de avalansa. În acest caz se cere stapânirea unei bune tehnici de coborâre pe zapada întarita. În afara acestor conditii, traseul poate fi foarte periculos.

Vara, traseul nu e lipsit de dificultati, valea prezentând o serie de pasaje de catarare libera de gradul II.

106 Brâna Mare a Costilei - Hornul Coamei (sau Valea Scorusilor) - Valea Galbenelelor - Refugiul Costila

Durata: 2ore. Ceva mai lunga decât traseele prezentate anterior, aceasta coborâre este în schimb mai sigura si mai usor de urmarit decât traseele de pe Creasta Vaii Albe (103, 104). Aceasta varianta de coborâre se alege si la iesirea din peretii Costilei si Galbenelelor, precum si din Umarul Galbenelelor.

Pe Brâna Mare a Costilei se urmeaza poteca spre nord, traversând firele superioare ale Vaii Costila si Coama de Piatra (Creasta Costila-Galbenele) si se ajunge la Hornul Coamei pe care se coboara, în conditiile unei vremi si stânci uscate, spre Valea Galbenelelor.

Daca nu coborâm pe Hornul Coamei, continuam pe brâna si patrundem în Valea Scorusilor traversând cele doua fire ale acesteia. Parasim Brâna Mare a Costilei si urmam în coborâre hatasul care serpuieste pe fata înierbata si abrupta din stânga vaii. Coborârea este delicata iarna. Mai jos se traverseaza spre dreapta firul Vaii Scorusilor si se urca în Strunga Galbenelelor. Pe Valea Galbenelelor coborârea se face fie direct, pe firul principal (dificultati de gradul II), fie urmând, în aval de confluenta cu Hornul Coamei, hatasul care însoteste firul vaii, mai întâi pe dreapta, apoi pe stânga si care conduce la Hornul dintre Fire (pe creasta dintre firul principal si cel secundar al Galbenelelor). Dupa o scurta portiune parcursa pe firul secundar se traverseaza firul principal si se iese pe coama împadurita ce desparte Valea Galbenelelor de Valea Costilei, de unde se coboara pe partea stânga a Vaii Costilei la Refugiu.

Peretele Brânei

Acest perete se ridica între Brâna Mare a Costilei si Platoul Bucegilor pe o diferenta de nivel de 100 - 200 m, pe distanta dintre Blidul de sub Streasina si Stânca lui Gelepeanu.

107 Hornul din Blidul de sub Streasina, 4A, 5 lc, 2-3 ore

Urmeaza un horn cu mai multe surplombe, aflat la extremitatea nordica a Blidului de sub Streasina (Cristea).

108 Muchia din Blidul Uriasilor, 4A, 6 lc, 2-3 ore

Urca de-a lungul coamei ce formeaza malul drept (geografic) al Blidului Uriasilor si începe din locul în care Brâna Marc se îngusteaza vizibil (Cristea).

109 Fata N-E a Blidului Uriasilor, 4B, 4 lc

Urmeaza o succesiune de fisuri pâna la înaltimea unei creste secundare, situata în zona superioara a Blidului Uriasilor (Cristea).

110 Hornul din Blidul Uriasilor, 3B, 5 lc, 4 ore

Traseul trece peste o serie de hornuri si fisuri situate pe firul Blidului Uriasilor (Cristea).

111 Muchia Hornului din Blidul Uriasilor, 5A, 7 lc, 3-4 ore

Se escaladeaza urmând linia pitoanelor în dreapta si paralel cu hornul (Cristea),

112 Fisura sudica din Blidul Uriasilor, 4B, 4 lc, 3-4 ore

Se gaseste dupa traversarea firului vâlcelului Blidului si urcusul pe malul stâng (geografic). Fisura sudica este puternic înclinata spre dreapta si blocata la partea superioara de o serie de surplombe (Cristea).

113 Tavanele din Peretele Brânei, 4B, 4 lc, 3-4 ore

Se afla la 40 m în dreapta Fisurii Sudice (112) de-a lungul unei placi verticale, complet spalate. Treimea superioara este comuna cu 112 (Cristea).

114 Traseul Dinamo din Santinela Blidului Uriasilor, 5A, 5 lc, 3 ore

Se desfasoara de-a lungul unei fisuri clare, închisa la partea superioara de un tavan.

115 Muchia din Santinela Blidului Uriasilor, 4B, 5 lc, 2-3 ore

Se afla imediat în dreapta traseului Dinamo (1 14). Dupa doua le paralele cu traseul Dinamo se traverseaza la dreapta ocolind o muchie si se continua escalada printr-un horn.

116 Muchia din Gavanul Mare, 5A, 4 lc, 4-5 ore

Se desfasoara pe muchia cu aspect de contrafort înalt ce sprijina Peretele Brânei. Muchia din Gavanul Mare este unul dintre cele mai frumoase trasee din zona. Escalada urmeaza initial incinta Gavanului Mare si numai la partea superioara linia de creasta (Cristea).

117 Fisura din peretele Gavanului Mare (Traseul Central), 5A, 3 lc, 4-5 ore

Urca peretele vertical în continuarea uriasului povârnis al Gavanului Mare (Cristea).

118 Traseul Viespilor din Gavanul Mic, 5A, 4 lc, 4 ore

Urca în partea stânga a Gavanului Mic, de-a lungul unor obstacole surplombante, legate între ele prin hornuri si fisuri. Linia traseului se identifica dupa pitoane (Cristea).

119 Traseul Mos Gelepeanu, 3B, 3 lc, 2 ore

Strabate fata sudica a turnului numit Stânca lui Gelepeanu. Desi scurt, traseul este interesant si prezinta suficiente dificultati.

Fig 27-28

Peretele Policandrului

Peretele Policandrului expus catre est, are o forma triunghiulara baza fiind Brâna Policandrului, cu o latura înspre sud formata dintr-un contrafort care-l delimiteaza de Peretele Vaii Albe, iar cealalta latura de Creasta Uriasului, spre nord. Peretele este strabatut pe orizontala de trei brâne: Brâna Suspendata, Brâna Interzisa si Brâna Aeriana. În zona de sub perete, cuprinsa între Brâna Policandrului si portiunea potecii spre Refugiul Costila dintre Vâlcelul Policandrului (sud) si Vâlcelul Pietros (nord) se întinde o padina cu padure si jnepenis în partea inferioara iar în partea superioara cu pante de iarba si fete stâncoase abrupte. Aceasta padina este o replica a Circurilor Vaii Albe.

Peretele este strabatut pe verticala de 8 trasee. Retragerea la iesirea din acestea se face fie pe traseul Brânei Aeriene (104), fie pe Vâlcelul Uriasului, cu rapel de 40 m prin horn sau pe Muchia cu Jnepeni (103).

120 Hornul Vulturilor, 3B, 3 lc, 1 ora

În ciuda scurtimii sale, este un traseu remarcabil. Accesul se face de pe Brâna Aeriana la capatul ei sudic (pe traseul 66). Prima lc urmeaza un horn de gr. IV întrerupt la mijloc de o panta ierboasa. A doua le include trecerea unei surplombe spre dreapta dupa care urmeaza o fisura si o fata ierboasa. Ultima lc, scurta, iese în Creasta Vaii Albe printre blocuri de stânca.

121 Surplombele din Policandru, 4B, 5 lc, 3 ore

Accesul se face din poteca Brânei Aeriene (66), din care ne abatem spre dreapta pe Brâna Interzisa. Traseul marcat de pitoane are un parcurs în zig-zag. Urca spre prima surplomba, apoi pe sub surplomba la stânga, un diedru în sus, pe sub a doua surplomba la dreapta. Sub a treia surplomba traseul face din nou la stânga si în final în sus iese în Creasta Uriasului.

122 Fisura Mult Dorita, 6A, 8 lc, 5 ore

În relatarea premierei, intrarea în traseu este indicata a se afla în Brâna Policandrului. În practica, se intra în traseu din Brâna Suspendata (din traseul 66). Accesul se face pe traseul Brânei Aeriene, din care se traverseaza la dreapta pâna la intrarea în traseu, un diedru având primul piton la câtiva metri mai sus. Dupa alte doua le (diedru-surplomba-diedru-surplomba) se iese în Brâna Interzisa. O lungime "la liber" conduce spre marea surplomba înclinata spre dreapta, echipata cu pitoane si pene de lemn. Intrarea în hornul de deasupra surplombei (Fisura Mult Dorita) este expusa iar pentru asigurare se foloseste o pana. Ultima le iese în Creasta Uriasului aproape de Brâna Aeriana.

123 Policandrul, 5B, 8 lc, 5 ore

Ca si urmatoarele trei trasee are intrarea din Brâna Policandrului. Acces de la Refugiul Costila pe Vâlcelul Pietros (68) care se paraseste spre stâng 959q161j a si se continua pe iarba în urcus accentuat prin stânga Crestei Uriasului pâna la Brâna Policandrului. Trecând pe la intrarea traseelor Innominata si Fisura Suspendata se traverseaza pe brâna spre stânga pâna la intrarea în traseu, comuna cu a traseului Fluturele de Piatra (124). Prima lc urmeaza o rampa ierboasa pâna la baza peretelui vertical. Aici se despart traseele: Policandrul, direct în sus, Fluturele de Piatra, oblic spre dreapta. Doua lc drept în sus peste surplombe cu roca galbena ne scot în Brâna Suspendata. Urmatoarele doua sunt lungimi cheie, cu trecerea unei surplombe galbene si friabile, regrupare într-o grota (vechi cuib de vulturi parasit). Dupa alti 40 m se regrupeaza pe Brâna Interzisa dupa care ultimele doua le conduc în Creasta Uriasului, care se atinge printr-o scurta traversare (3 m) spre dreapta.

Fig 29-31

124 Fluturele de Piatra, 5B, 8 lc, 5 ore

Are intrarea comuna cu a traseului precedent (123). Urcând tot timpul paralel cu Policandru! are dificultati similare, surplombele galbene prelungindu-se din Policandru pâna în Fluturele de Piatra, ca si brânele. Deosebit de frumoasa este le de deasupra Brânei Suspendate, catarare libera pe un perete neted cu înclinare moderata. Traseul iese în Creasta Vulturilor aproape de iesirea Policandrului.

125 Fisura Suspendata, 5A, 6 lc, 3 ore

Este primul traseu deschis si cel mai logic din Peretele Policandrului. Accesul este acelasi ca pentru 123 si 124, de la Refugiul Costila prin Vâlcelul Uriasului (68) si pe o rampa de iarba pâna la intrarea în traseu, la capatul nordic al Brânei Policandrului. Alaturi, în dreapta se afla intrarea Innominatei (126). Dupa depasirea unei placi si a unui horn scurt, o rampa îngusta, ca o brâna înclinata oblic spre stânga, urca spre o mica grota, de unde se continua pe verticala la Brâna Suspendata. De aici pe un diedru se urca la o surplomba. Dupa trecerea ei ne angajam pe Fisura Suspendata propriu-zisa, care dupa doua le iese în jnepenis, în Brâna Interzisa, putin sub Creasta Uriasului.

126 Innominata, 6A, 9 lc, 5 ore

Accesul vezi nr. 125. Traseul paralel cu Fisura Suspendata, se desfasoara în dreapta acesteia sub Creasta Uriasului, în care iese în final.

127 Creasta Uriasului, 3B, 4 lc, 2 ore

Accesul se face de la Refugiul Costila prin Vâlcelul Uriasului (Pietros) (68). Intrarea în traseu se poate face fie direct, pe creasta (dificil), fie ceva mai sus, pe un brâneag ce duce din firul vâlcelului printr-o fereastra pe creasta. Urcând creasta si ocolind un jandarm ajungem într-o strunga, din care porneste direct în sus o fisura bine pitonata care se termina pe o brâna. Aici se încheie partea tehnica a traseului si se coboara în rapel în firul Vâlcelului Uriasului (Pietros). Traseul se poate continua urcând în continuare pe Creasta Uriasului - Creasta Vaii Albe pâna în Brâna Mare a Costilei.

Peretele Vâlcelului Stâncos

Se ridica din firul vâlcelului cu acelasi nume, formând malul nordic al acestuia. Este un perete relativ mic, cuprinzând trei trasee de dificultate III -IV.

128 Traseul Oblic, 3B, 5 lc, 2 ore

Este caracterizat printr-o fisura paralela cu firul Vâlcelului Stâncos. Din firul vâlcelului se urca pe iarba oblic stânga spre capatul inferior al fisurii. De aici, catre dreapta se desparte traseul urmator (129). În continuare urcam pe fisura oblica spre stânga iar dupa terminarea ei urmam linia pitoanelor pe un traseu ce se adapteaza conditiilor naturale ale reliefului, iesind în final la un molid aflat în traseul Brânei Aeriene (66).

Fig 32-33

129 Surplomba cu Pendul, 4A, 5 lc, 2 ore

Accesul si prima lungime vezi (128). Surplomba este paralela cu Fisura Oblica si cu 40 m mai sus de aceasta. Dupa ce urcam doua le pentru a o atinge, traversam pe sub surplomba la stânga. Traversarea este întrerupta într-un punct dificil, care se trece printr-o mica pendulare. Ultimele doua le ies în muchia împadurita, care desparte Vâlcelul Stâncos de Vâlcelul Policandrului.

130 Bivuacul Caprelor, 3B, 4 lc, 2 ore

Traseul se afla în partea dreapta extrema a peretelui. La intrarea în traseu se ajunge urcând prin padure, înainte de a atinge firul Vâlcelului Stâncos, pâna la baza peretelui, într-un loc de culcus al caprelor negre. Primele doua le marcate de pitoane conduc pâna sub o surplomba, înclinata oblic spre stânga, oarecum paralel cu traseele (128) si (129). Iesirea se face în muchia dintre Vâlcelul Stâncos si Vâlcelul Policandrului (ca si la 129) pe care se urca pentru a atinge traseul Brânei Aeriene (66).

Ţancul Mic

De la Refugiul Costila, cota 1670, unde se afla limita superioara a padurii, începe zona de abrupt a Vaii Costilei (65). Intrarea în abrupt este strajuita de doua turnuri: în sud Ţancul Mic, mai mare si mai ascutit; în nord Ţancul Ascutit, mai mic si mai rotunjit. Dar denumirile geografice nu sunt întotdeauna logice.

Ţancul Mic prezinta spre sud un perete interesant pentru alpinism cu sase trasee de mare popularitate, în timp ce fata nordica este împadurita pâna aproape de vârf. Accesul la peretele sudic se face de la Refugiul Costila traversând Valea Costilei si urcând prin padure pe un hatas (68), pe fata Vâlcelului Uriasului (Pietros).

131 Fisura Rasucita, 4B, 7 lc, 3 ore

Este primul traseu din Ţancul Mic, socotit de la est la vest, din aval spre amonte. Intrarea în traseu este caracterizata de o lespede desprinsa din perete, care se depaseste în tehnica Tita Piaz/Dulfer, catre dreapta, dupa care, urmând linia pitoanelor traseul se "rasuceste" din peretele sudic pe fata estica, apoi pe cea nordica pentru a reveni în peretele sudic prin care se atinge un umar. Aici exista posibilitatea de coborâre în rapeluri pe fata nordica în firul Vaii Costilei, în dreptul Refugiului. Traseul complet continua însa pâna în vârful Ţancului Mic, de unde se coboara pe muchie catre vest depasind doua strungi. Din a treia strunga se coboara 20 m în rapel spre sud, în Vâlcelul Uriasului (Pietros), de unde se ajunge în poteca spre Refugiu (103).

132 Fisura însorita, 5A, 7 lc, 3 ore

Din punctul în care începe traseul precedent se ataca si Fisura însorita, care începe cu un pasaj dur, surplombant. Mai sus, o traversare spre stânga, peste o fata spalata conduce la Fisura însorita propriu-zisa, verticala, care sfârseste în Fisura Rasucita, prin care, dupa alte doua lc, se iese în vârful Ţancului Mic, urmând coborârea de la 131.

133 Traseul Hermann Buhl, 5A, 6 lc, 3 ore

Traseul are doua variante pentru prima le. Varianta originala urmareste un diedru usor înclinat catre stânga, dupa care se traverseaza la dreapta, unde un sir de pitoane urca drept în sus.

Varianta a doua urca direct de la baza peretelui spre acest sir de pitoane, care conduc spre un nuc colt stâncos. Traversam spre stânga, ne angajam pe o linie ce urca oblic spre slânga doua lc, dupa care Iraseul urca drept în sus pentru a iesi în creasta, în dreptul primei strungi socotite din vârful Ţancului Mic. Coborârea ca la 131 si 132.

Fig 34-36

134 Suzana, 5B, 4 lc, 3 ore

Este unul din foarte rarele trasee deschise de alpinisti straini în România, poate chiar singurul din Bucegi, autorii fiind slovaci. Traseul reprezinta o "dircttissima" artificiala, având intrarea mai sus de intrarea în Iraseul precedent (133). Linia de pitoane conduce direct în vârful Ţancului Mic, intersectând traseul Hermann Buhl. Coborârea ca la 131.

135 Traseul Flamura Rosie, 3Li, 3 lc, 1 ora

În extremitatea vestica a peretelui Ţancului Mic se afla ultimele doua trasee ale acestuia.

Flamura Rosie are un parcurs în zig-zag. Astfel se urca peste iarba, dreapta - fisura slânga - surplomba si o placa înclinata în sus, si din nou dreapta - fisura stânga - dreapta - stânga - pe sub o surplomba catre a doua strunga a crestei Ţancului Mic. Coborârea ca la 133.

136 Veverita, 3B, 3 lc, 1 ora

Paralel si în stânga traseului precedent, acest traseu începe cu escaladarea unui bolovan, din vârful caruia ne angajam pe o fisura verticala bine pitonata. În final se iese în acelasi loc cu traseul Flamura Rosie (135).

Ţancul Ascutit

Turnul de care este "lipit" Refugiul Costila serveste pentru scoala de alpinism, antrenament si alternativa în caz de vreme nefavorabila. Ţancul Ascutit ne ofera patru trasee în peretele sudic, orientat spre refugiu.

137 Fisura întrerupta, 4A, 3 lc, 1 ora

Se afla în extremitatea dreapta a peretelui, având intrarea pe o fata înclinata urmata de o fisura usor înclinata spre stânga. Traseul care se încheie în vârful Ţancului Ascutit este parcurs adeseori doar pe primele doua lc, cele mai bune pentru scoala si antrenament.

138 Traseul ATP (Traseul începatorului), 3B, 3 lc, 1 ora

Traseul urmator dupa (137) este sensibil mai dificil (în ciuda clasificarii oficiale), mai ales pentru prima lc desfasurata pe o fisura înclinata spre stânga.

139 Traseul Cataratorului, 4B, 4 lc, 1 ora

Aliat cu 4 m în stânga traseului ATP, urca pe o fisura paralela cu 137 si 138 înclinata si ea spre stânga, si ia sfârsit pe vârful Ţancului Ascutit.

140 Revelion '74, 2B, 3 lc, 1 ora

Începe chiar din coltul clin spate al Refugiului Costila, înclinat spre stânga ca si 138 si 139, traseul ia sfârsit în stânga vârfului Ţancului Ascutit

Fig 37

Peretele Costilei

Vazut de la Refugiul Costila, peretele se ridica din firul Vaii Costilei, catre dreapta pâna în Creasta Costila - Galbenele. Expus catre sud, peretele ofera 12 trasee alpine, pe care le prezentam în ordinea urcusului pe vale (est-vest). Accesul se face din Valea Costilei si Vâlcelul de sub Perete. Toate traseele ies în Creasta Costila - Galbenele.

141 Traseul Balcoanelor, 5B, 5 lc, 4 ore

Primul traseu întâlnit la urcus pe Valea Costilei. Dupa depasirea primelor dificultati, se caracterizeaza printr-o linie oblica spre stânga ce ia sfârsit pe brâna larga în care se termina si Hornul Costilei (143), aproape de Creasta Costila-Galbenele. Început într-o zona cu iarba, traseul vizeaza primul "balcon" (o nisa) dupa care, urmarind pitoanele, atingem pe rând mai multe asemenea balcoane. Coborârea se face spre Valea Galbenelelor, prin rapel de pe Creasta Costila-Galbenele (la fel ca la 143).

142 Traseul Cezar Vargulescu, 5A, 5 lc, 4 ore

Traseul a fost dedicat primului alpinist român mort în Himalaia. Traseul se afla între Balcoane (141) si Hornul din Peretele Costilei (143). Coborârea este aceeasi ca la 143.

143 Hornul din Peretele Costilei, 2B, 5 lc, 2 ore

Este primul traseu deschis în acest perete, hornul oferind o linie clasica de escalada. Urmarind aceasta linie fara a evita punctele dificile, vom avea de trecut o surplomba precum si un pasaj vertical pe la mijlocul hornului. Traseul sfârseste pe o brâna înierbata pe care se atinge Creasta Costila-Galbenele. Avem de ales între escalada crestei sau coborârea în rapel în Valea Galbenelelor; primul piton de rapel se gaseste coborând circa 40 m pe creasta.

144 Muchia din Peretele Costilei, 4A, 7 lc, 3 ore

Ceva mai sus de Hornul Costilei (143), traseul este dificil de depistat, "muchia" nefiind prea bine conturata. În cursul escaladei se traverseaza brâna în care ia sfârsit hornul. În continuare, urmarind linia pitoanelor, ajungem la brâna urmatoare, cea pe care se face "Traversarea Peretelui Costilei" (147), iesindu-se catre dreapta în Creasta Costila-Galbenele, pe care se continua pâna în Brâna Mare a Costilei, de unde coborâm pe una din variantele traseului 106.

145 Fisura Y, 5A, 8 lc, 5 ore

Intrarea în traseu se face de pe brâna de la iesirea din Traseul Balcoanelor, unde se ajunge fie escaladând unul din traseele 141, 142, 143 sau din Valea Galbenelelor, dupa lungimea prin care se intra în Creasta Costila-Galbenele. Astfel continuam prin stânga crestei, pe brâna amintita, pâna sub o surplomba mare.

Prima lc urcam o portiune prin stânga surplombei; apoi spre dreapta în sus un diedru scurt (V-), continuat cu altul orientat spre stânga pâna la regrupare.

Urmatoarea lungime de coarda (45 m, III) urmeaza în sus si usor spre stânga pâna în regrupare care este sub un tavan.

A treia lungime de coarda (V-) se ocoleste tavanul prin stânga si se urca pe o fisura usor deviata spre stânga. Ne regrupam pe un tapsan înierbat.

Lungimea care urmeaza (IV-) este mai scurta (cca 20 m). Traseul atinge brâna de traversare a Peretelui Costilei, pe care urca câtiva metri spre dreapta, la baza unei fisuri.

Fig 38

Urmam fisura (IV+) (posibilitate de asigurare cu bucle la un ceas de nisip) si ne regrupam cca 25 m mai sus pe un mic prag înierbat.

Lungimea a sasea (V+, AO) este cea mai dificila. Ne cataram pe fisura care mai sus se închide pe o portiune scurta, prezentând un pasaj delicat, apoi usor spre stânga depasim un mic tavan, deasupra caruia ne regrupam (la baza unei fisuri arcuite spre stânga asemenea unei seceri).

Continuam escalada direct în sus si dupa alte doua lungimi de coarda (III si II) atingem Creasta Costila - Galbenele în zona superioara, de unde ajungem pe Brâna Mare a Costilei. Coborârea o facem prin Hornul Coamei sau Valea Scorusului - Valea Galbenelelor, pe traseul 106.

146 Scorpionul, 6A, 12 lc, 6 ore

Cel mai lung traseu din Peretele Costilei îsi are intrarea pe o brâna si începe cu un horn scurt, curbat spre stânga. Ne cataram în continuare oblic spre stânga, cu depasirea unui diedru (VI) situat deasupra unui horn mare. Se ajunge dupa 7 lc în traseul Andrei Ghitescu (147) si Brâna de Traversare a Peretelui Costilei (148).

Pe brâna la dreapta, apoi în sus pe un diedru (VI) si o linie sinuoasa marcata cu pitoane care se încheie în partea ei finala din Creasta Costila - Galbenele, (Coama de Piatra). Revenirea la Refugiu pe traseul 106.

147 Traseul Andrei Ghitescu, 5B, 10 lc, 4 ore

A fost descoperit de cel al carui nume îl poarta, dupa linia de scurgere a apei de ploaie si de topire a zapezilor, într-un moment când aceasta linie de scurgere a apei era la moda în Dolomiti sub denumirea de "direttissima". Primele patru le care urca din firul Vâlcelului de sub Perete în brâna ce traverseaza peretele (148) într-un jnepenis, de obicei nu se fac, pitoanele fiind scoase la premiera. Se intra de regula pe brâna urmata de traseul 148, pe care se traverseaza spre dreapta pâna la întreruperea ei, dupa o muchie. Dupa ce urcam la etajul superior al brânci traversam la stânga si ne angajam pe o linie sinuoasa marcata de pitoane, în catarare preponderent libera, expusa. În final se iese într-un gavan din Coama de Piatra, portiunea de sus a Crestei Costila- Galbenele. Se revine la refugiu pe traseul 106, Brâna Mare - Valea Scorusilor sau Hornul Coamei -Valea Galbenelelor.

148 Traversarea Peretelui Costilei, 3A, 2 ore

Se face urmarind o brâna, când mai îngusta, când mai lata, întrerupta dupa patru le si continuata cu o treapta mai sus. Iesirea se face în Creasta Costila - Galbenele (153) în treimea ei superioara. Dincolo de creasta, în nord, traseul se poate continua cu traversarea Peretelui Galbenelelor, care ia sfârsit în Hornul Coamei, un traseu foarte variat si interesant prin problemele de orientare si rapeluri.

149 Poseidon, 5A, 6 lc, 6 ore

Intrarea se face din brâna de traversare a peretelui (148). Linia traseului urmeaza verticala punctului de intrare. Pasajul de maxima dificultate VI, se afla în penultima le (a cincea), înainte de iesirea în Coama de Piatra, Creasta Costila - Galbenele. Coborâre ca la 147.

Fig 39-43

150 Bebe, 5B, 7 lc, 6 ore

La mica distanta în dreapta traseului Fisura Marc (151) începe acest traseu dedicat de cei care l-au urcat în premiera unui prieten cazut pe munte. Traseul se caracterizeaza prin dificultati continue, având patru lungimi de gr.V si doua chiar de gr VI+, cu depasirea unei placi friabile, a unor diedre si a unei surplombe echipate cu pitoane de expansiune. Iesirea se face în partea finala a Crestei Costila-Galbenele (Coama de Piatra). Revenire la Refugiu pe traseul 106.

151 Fisura Mare, 5B, 8 lc, 5 ore

Ultimul traseu cu intrarea din Vâlcelui de sub Perete începe cu un pasaj de catarare Piaz/Dulfer oblic stânga. Urmeaza o le pe fisuri cu iarba, o surplomba de gr. V, din nou fisuri cu iarba si hornul mare, care a dat numele traseului.

Dupa horn urmeaza o fisura pitonata si alt horn prin care se iese în Coama de Piatra (Creasta Costila - Galbenele). Coborârea pe traseul 106.

152 Fisura Sudica, 3A, 3 lc, 1 ora

Dincolo de mica strunga de la originea Vâlcelului de sub Perete, în zona în care Peretele Costilei pierde din duritate, se afla acest traseu citat de Cristea în cartea sa. Se pare ca traseul nu a mai fost repetat dupa premiera.

Peretele Galbenelelor si Creasta Costila - Galbenele

Peretele nordic, care se înalta din Valea Galbenelelor, cuprinde primele trasee de gradul IV de perete din Bucegi: Furcile si Marea Surplomba, urmate curând de gr. V prin Cele Trei Surplombe, trasee ce se parcurg cu aceiasi placere, alaturi de Creasta Costila - Galbenele si Umarul Galbenelelor (Traseul Rosculet), de peste 60 de ani. Accesul se face de la Refugiul Costila pe Valea Galbenelelor (69). Vom prezenta traseele de la est la vest, de la stânga la dreapta.

Retragerea la iesirea din traseele Peretelui Galbenelelor se face pe traseul 106, Brâna Mare - Valea Scorusilor sau Hornul Coamei - Valea Galbenelelor.

153 Creasta Costila - Galbenele, 3A, 10 lc, 3 ore

Exista diferite variante de intrare în traseu, cel original (Baticu), urcând prin padure si în continuare pe un traseu paralel cu creasta pe fata Galbenelelor pâna la baza traseului propriu-zis. De obicei se urca pe firul principal al vaii Galbenelelor pâna sub prima mare saritoare, în dreptul careia urmam pe stânga un vâlcel pâna la un brâneag sub o surplomba; acolo se gaseste primul piton de asigurare. Traversând de la piton spre stânga si urcând apoi direct în sus atingem creasta la pitonul de rapel. De aici urmam în urcus linia crestei, din care ne abatem dupa caz la stânga sau la dreapta urmând posibilitatile naturale de escalada. Dupa 7 lc iesim în Coama de Piatra, restul traseului pâna în Brâna Mare nu mai pune probleme.

Pe parcurs, în Creasta Costila-Galbenele ies traseele din Peretele Costilei (141-152) si Peretele Galbenelelor 153-162).

154 Tavanele de Argint, 4B, 6 lc, 3 ore

Din vâlcelul care urca spre Creasta Costila-Galbenele (153) se ramifica spre dreapta Vâlcelul Florilor de Colti; înainte de a-l urca complet o luam la stânga pe o brâna pâna la un piton care marcheaza intrarea în traseu. De aici urcam direct, trecând primul tavan ajungem la o brâna care face legatura cu Creasta Costila -Galbenele.

Fig 44-45

Urcând în continuare tinem stânga pe sub al doilea tavan si în sus la al treilea. Din nou o brâna face legatura cu Creasta Costila - Galbenele. Urcând mai departe trecem de al patrulea tavan dupa care iesim catre stânga în Creasta Costila - Galbenele, în platforma cu jnepeni dupa a sasea le. Mai sus continuam urcusul spre Brâna Mare.

155 Hornul Mare, 4B, 5 lc, 3 ore

Urcam pâna la capat Vâlcelul Florilor de Colti citat la 154 si ajungem la baza traseului. De aici urcam catre stânga, dupa pitoane, vizând baza unui horn.

Dupa o lc urmeaza Hornul Mare propriu-zis, dupa care se iese în Creasta Costila -Galbenele, în acelasi loc cu Tavanele de Argint (1 54).

156 Traseul Grotelor, 3B, 8 lc, 3 ore

De la vâlcelul de intrare în Creasta Costila - Galbenele (153) se merge pe un hatas, pâna aproape de crucea lui Andrei Ghitescu. În urcus direct pe fete se vizeaza prima grota, de acolo spre dreapta la a doua, apoi 4-5 le direct în sus (pitoane), apoi iesire la stânga în Creasta Costila - Galbenele (Coama de Piatra), în dreapta peretele vertical se întinde pâna la Cele Trei Surplombe (158).

157 Traseul Profesor Oncescu, 4A, 8 lc, 3 ore

Botezat astfel de un student geolog ca omagiul profesorului sau. Traseul se ramifica din traseul Celor Trei Surplombe (158) dupa prima lc, de pe vârful unui colt de stânca. Dupa o lungime de coarda verticala ajungem la o brâna mare pe care o urmam spre dreapta pâna când un sir de pitoane ne conduce în sus. Urmatoarea le traversam la stânga si pe ultima printr-un horn atingem Creasta Costila - Galbenele.

158 Cele Trei Surplombe, 5 A, 9 lc, 3-4 ore

Primul traseu de gradul V din tara are intrarea de pe brâna ce pleaca din firul vaii Galbenelelor, mai jos de "Hotel" catre stânga. La capatul ei, un piton marcheaza plecarea în prima lc, care se desfasoara pe o fisura înclinata spre dreapta.

La capatul ei începe Traseul Oncescu (157). Se face un scurt rapel, apoi se continua înca o le oblic spre dreapta. De aici ne orientam în sus o le. Traseul original pleaca spre stânga 40 m si apoi în sus; o varianta continua în sus înca o le si apoi traverseaza spre stânga la traseul original. Vertical o fisura în sus la baza primei surplombe. Urmeaza cele trei surplombe care au dat si numele traseului, si care pot fi trecute într-o singura le sau se poate regrupa la mijloc într-o grota. Ultima le iese în Coama de Piatra.

159 Traseul Central, 5B, 7 lc, 3-4 ore

Urca peretele între Cele Trei Surplombe (158) si Furcile (160).

160 Furcile, 4A, 10 lc, 2 ore

Primul traseul clasic de perete al Bucegilor, a fost deschis de N. Baticu, D. Popescu si I. Trandafir în 1935. Intrarea se face din Hornul Coamei (69) din care se urca o treapta stâncoasa pentru a atinge marea brâna de piatra ce conduce la stânga pâna la verticala Furcilor, pe parcursul a patru le. Furcile sunt marcate de un horn vertical-caracteristic care strabate Peretele Galbenelelor în partea centrala, înscriindu-ne Pe verticala, începem cu un diedru închis de o surplomba, dupa care un horn conduce pe o platforma mare.

Fig 46

De aici în sus un horn larg urca la o brâna de piatra, trecând printr-o fereastra din spatele unui bloc. Pe brâna la stânga se ocoleste surplomba de deasupra brânci. În sus si la dreapta începe hornul final ce iese în Creasta Costila - Galbenele / Coama de Piatra.

161 Surplomba Centrala, 4A, 7 lc, 3 ore

Din Hornul Coamei, doua le se merge spre baza Furcilor (160). În locul în care brâna coboara, ne abatem urcând oblic spre stânga o lc, apoi traversam la stânga alta le. Urcând un horn vertical, friabil si surplombant ajungem la "Surplomba Centrala", înclinata spre stânga, echipata cu pitoane, dupa care iesim în Coama de Piatra.

162 Furca Dreapta, 5A, 7 lc, 3 ore

Traseul porneste oblic spre stânga din acelasi punct cu cel precedent. Urca direct pâna la baza Surplombei Centrale. De acolo se face o traversare foarte expusa la dreapta pentru a ajunge la hornul final, care se urca în tehnica Piaz/Dulfer, ajungând în Coama de Piatra (Octavian Bratila).

163 Marea Surplomba, 4A, 10 lc, 2 ore

Intrarea în traseu se face din Hornul Coamei, din brâna de piatra ce conduce spre Furci (160). Urcând spre dreapta si apoi în sus ajungem sub tavanul Surplombei Mari. Aceasta se trece prin stânga, dupa care traseul se bifurca. Varianta originala urca oblic spre dreapta la un amvon, se face un scurt rapel si se continua traversarea la dreapta pentru ca în final sa coborâm în rapel în Hornul Coamei.

Varianta cu iesire la creasta urca deasupra Marii Surplombe oblic spre stânga, apoi în sus, iesirea în Creasta Costila - Galbenele facându-se pe o brâna la stânga.

164 Marele Tavan, 3 lc, 2-3 ore

Tavanul oferind o catarare orizontala de 13 m, a fost comparat de Toni Hiebeler, autorul premierei de iarna a peretelui nordic al Eigerului si al peretelui nord-vestic al Civettei, specialist al Dolomitilor, cu "cel mai mare tavan din lume", din peretele nordic al Cimei Ovest di Lavaredo (Westliche Zinne).

Intrarea se face din Hornul Coamei pe o brâna la stânga, din care se urca sub tavan. Deasupra tavanului mai urmeaza o mica surplomba dupa care se iese la brâna de intrare în Furci. Tavanul se poate socoti un obiectiv în sine sau se poate continua cu escalada Furcilor (160), sau a Marii Surplombe (163) pâna în Creasta Costila - Galbenele.

165 Traversarea Peretelui Galbenelelor, 4A, 16 lc, 2 ore

Se poate face pe mai multe variante, plecând din Hornul Coamei spre Creasta Costila - Galbenele sau în sens contrar, în care caz unele le vor fi coborâte în rapel. Intersectându-se cu traseele din perete, traversarea ofera puncte de vedere inedite si pasaje interesante.

Fig 47

Umarul Galbenelelor

Dupa Creasta Vaii Albe si Creasta Costila - Galbenele, Creasta Strungilor este a treia creasta din abruptul Costilei numarata de la sud la nord. Ea este delimitata de Hornul Coamei si Valea Galbenelelor la sud-est si de Valea Scorusilor si Valea Malinului la nord-est.

Creasta Strungilor este alcatuita din Umarul Galbenelelor, Coltul Strungii si Coltul Galbenelelor si taiata de Strunga Galbenelelor, Hornului si Coltilor. În Umarul Galbenelelor se afla cinci trasee alpine.

166 Fisura Galbenelelor, 3A, 6 lc, 2 ore

Urca fata sud-estica de la confluenta Vaii Galbenelelor cu Hornul Coamei pâna în Strunga Umarului, marcata de un bolovan încastrat. În acest punct traseul se întâlneste cu celelalte trasee din Umar (167-170).

167 Traseul Rosculet, 3B, 9 lc, 2 ore

Traseul se bucura de o mare popularitate. Intrarea se face pe o brâna din Valea Galbenelelor, mai jos de Strunga Galbenelelor, mergând spre Hornul Coamei. Dupa ce ocolim muchia ajungând pe versantul estic al Fisurii Galbenelelor, ne angajam pe o fata cu iarba si jnepeni pâna la baza peretelui. O catarare variata pe o serie de fisuri ne scoate pe platforma somitala a Umarului de unde se coboara în strunga cu bolovan încastrat. Aici putem alege între coborârea în rapel în Valea Scorusilor sau continuarea pe creasta o le si pe urmatoarele variante: traversarea în Hornul Coamei, iesire în Brâna Mare a Costilei prin stânga liniei de creasta, iesire în Brâna Mare a Costilei pe varianta Slavoaca, prin dreapta liniei de creasta.

168 Traseul Slavoaca (Traseul Central), 4B, 9 lc, 3 ore

Intrarea se afla la intersectia Vaii Galbenelelor cu brâna de intrare în Traseul Rosculet (167). Cea de a doua le urca un diedru, trece o surplomba si continua pe o fisura. Urmatoarele doua le urca mai mult în catarare libera pentru a se uni cu Traseul Rosculet în punctul unde acesta atinge creasta. În continuare vezi (167).

169 Traseul Coman (Muchia nord-estica), 2B, 8 lc, 2 ore

Intrarea în traseu se afla în Strunga Galbenelelor. Facând un S, traseul trece din fata Scorusilor pe fata Galbenelelor pentru a urca în continuare pe o fisura si pe o muchie spre un horn cu intrarea surplombanta, care iese în Creasta Umarului, de unde traseul este comun cu Traseul Rosculet (167) în punctul unde acesta atinge creasta.

170 Fisura Scorusilor, 2B, 3 lc, 1 ora

Urca fata nord-vestica spre Strunga Umarului (cu bolovan încastrat).

Fig 48



Coltul Malinului

Creasta Malinului cu Coltul Malinului, Dintele dintre Colti si Coltul de Sus, se ridica din Valea Malinului, din portiunea numita Canionul Malinului, formând malul nordic al ei. Dincolo de creasta, spre nord, urmeaza vaile Verde, Seaca si Ţapului. Retragerea de la iesirea din traseele din zona se face pe Brâna Mare a Costilei (62) -Valea Ta pului (77), Valea Malinului (71) sau Valea Galbenelelor (106).

171 Fisura Sudica din Coltul Malinului, 3A, 5 lc, 2 ore

Strabate pe verticala peretele sudic al Coltului. Accesul se face pe Valea Malinului (71) sau de la Refugiul Costila pe Valea Galbenelelor si prin Strunga Galbenelelor (69). Este un traseu clar, clasic ce nu pune probleme de orientare.

172 Creasta Malinului, 2A, 4 lc, 1 ora

Accesul se face pe Valea Malinului (71) sau de la Refugiul Costila - Valea Galbenelelor (69) traversând apoi din Strunga Galbenelelor la baza crestei. Din Valea Malinului se urca în creasta pe o brâna cu iarba. În catarare libera se ajunge în vârful Coltului Malinului.

173 Hornul Central, 2B, 3 lc, 2 ore

La capatul superior al Vaii Seci a Costilei se ridica peretele nordic al Coltului Malinului brazdat de trei hornuri: primul, din stânga este fara nume, urmat de Hornul Central si în dreapta Hornul Ascuns. Peretele este marginit în stânga de Creasta Malinului iar în dreapta de Muchia de Sus din Creasta Frumoasa (175). La baza peretelui, Brâna cu Jnepeni face legatura dintre Valea Malinului si Valea Ţapului.

În ciuda gradului indicat oficial 2B, traseul prezinta dificultati mult mai mari cu un pasaj de gradul V la trecerea surplombei din a doua lc. Hornul iese în Vârful Coltului Malinului. Accesul se face pe Valea Seaca (76) sau Valea Ţapului (77).

174 Hornul Ascuns, 1 B, 2 lc, 1 ora

Nu depaseste dificultatile Vaii Seci. Hornul iese în creasta între Coltul Malinului si Dintele dintre Colti.

175 Muchia de Sus din Creasta Frumoasa, 2A, 2 lc, 2 ore

Margineste peretele nordic din Coltul Malinului catre Valea Ţapului (173). Urcând prin Hornul Negru din dreapta Hornului Ascuns (174) în creasta, se tine linia crestei pâna în partea superioara a Crestei Malinului. Creasta Frumoasa, numita de Mihai Haret "Creasta Viilor Senzatii", desparte Valea Seaca de Valea Ţapului.

Fig 49-50

Santinela Vaii Verzi

Se ridica deasupra Poienii Vaii Cerbului între Valea Verde si Valea Cerbului. Peretele acestui turn este strabatut în diagonala catre dreapta de o fisura caracteristica. Peretele din stânga fisurii la rândul sau este marcat pe orizontala de un sir de tavane. Accesul se face pe poteca vaii Cerbului (traseul turistic 16).

176 Fisura Santinelei Vaii Verzi, 4B, 7 lc, 3 ore

Este un traseu "clasic". În ciuda faptului ca prezinta vegetatie, iarba si molizi, traseul ofera o catarare interesanta care se încheie în apropiere de vârf într-o strunga. Coborârea se face în rapel în Valea Verde.

177 Tavanele Santinelei Vaii Verzi, 5B, 6 lc, 4 ore

Traseul începe în stânga peretelui, cu o le înclinata spre stânga, dupa care ne orientam în sus, trecem un tavan si urcam o fisura dupa care, brusc, linia traseului se abate la dreapta pe sub o mare arcada. Traseul ia sfârsit în "Fisura Santinelei"(176).

Peretele Ţapului

Perete nordic se înalta din Valea Ţapului catre Creasta Frumoasa. Acces din Valea Ţapului (77). Retragerea se face urmând Creasta Frumoasa pâna la Brâul cu Jnepeni, de unde se coboara în Valea Ţapului.

178 Hornul Mare al Ţapului, 4A, 5 lc, 2 ore

Este traseul clasic prin excelenta al Peretelui Ţapului. Linia sa care începe din firul vaii, este clara si nu poate fi gresita. Traseul ia sfârsit în Creasta Frumoasa.

179 Surplombele Ţapului, 5A, 5 lc, 3 ore

Traseul urca paralel, în dreapta Hornului Mare (178). Urmând linia pitoanelor atingem în final Creasta Frumoasa, pe care urcam pâna la Brâna cu Jnepeni.

Peretele sudic al Priponului

Se înalta din Valea Priponului, pe dreapta cum urcam. Accesul se fece din Valea Cerbului (traseul turistic 16) si Valea Priponului (80).

180 Fisura din Peretele Sudic al Priponului, 4A, 6 lc, 2 ore

Strabate peretele în zona centrala si este singurul traseu din acest perete. Linia lui clara urmeaza un horn oferind o catarare frumoasa, si se încheie în creasta dintre Valea Priponului si Valea Caldarilor. Retragerea se face spre Valea Priponului.

Fig 51-52

MORARUL

Din Vârful Omul, 2505m, se desprinde catre est Creasta Morarului, la al carei capat estic se ridica Coltii Morarului (Acele).

Muntele Morarul desparte Valea Cerbului de Valea Morarului. Daca sistoacele sudice, spre Valea Cerbului, nu prezinta interes pentru alpinisti, cele nordice, afluenti ai Vaii Morarului sunt deosebit de interesante (185-188).

În partea frontala muntele mai prezinta doua vai: a Comorilor, cu Manusa Morarului, si a Bujorilor ce intersecteaza poteca Busteni - Poiana Costilei - Pichetul Rosu (traseul turistic 7). Morarul este strabatut de trei brâne distincte: Brâna Mare, de Mijloc si de Sus (a Acelor).

181 Creasta Morarului, 1A, 5 ore

Acces din poteca Busteni - Munticelul - Poiana Costilei - Pichetul Rosu (traseul turistic 7) sau de la Cabana Gura Dihamului la cabana de vânatoare din Poiana Batrânilor, drum care iese în poteca de mai sus, marcata cu triunghi rosu. Din aceasta poteca se urca fie pe Valea Comorilor, trecând pe sub Manusa Morarului, (drum dificil din cauza vegetatiei si a brazilor cazuti), fie pe Valea Bujorilor (traseu mai curat).

La iesirea din vale ne orientam catre linia de creasta ce se ridica deasupra Brânei Mari. Urcam doua trepte ale crestei, trecem peste Brâul de Mijloc si Creasta Ascutita, si ajungem în Brâna de Sus (Brâul Acelor). De aici începe traseul de traversare al Coltilor Morarului (182). Traseul de creasta normal evita Acele pe fata sudica si Brâul Acelor, revenid în creasta dupa Acul de Sus, dupa care urcam fara probleme la Vârful Omul.

182 Traversarea Acelor, 2A, 10 lc, 4 ore

Acest traseu poate fi privit fie ca o varianta mai dificila a traseului de creasta (181), fie ca un traseu în sine. În acest caz un acces mai comod îl ofera Brâul Mare al Morarului (183) pornind din Valea Cerbului (traseul turistic 16).

Traseul propriu-zis începe din Brâna de Sus (Brâul Acelor) cu escalada Acului Mare, care se face tinând linia de creasta, dupa care coborâm în strunga Acului Mare (rapel). Urmeaza escalada Degetului Rosu. Escalada directa din strunga Acului Mare este dificila. Traseul normal începe din fata sudica si se încheie pe vârf. Dupa coborârea în strunga Degetelor se ataca al treilea Colt, al Crucii (Degetul Prelungit). Urmeaza în final urcusul Acului de Sus, pe fata sudica. În continuare putem urca pe Creasta Morarului la Omul sau reveni pe Brâna Mare în Valea Cerbului.

183 Brâna Mare a Morarului, 1A, 6 ore

Prezinta o linie continua din Valea Cerbului traversând fata sudica a Morarului pâna în linia de creasta (181) continuând apoi pe fata nordica pâna în firul Vaii Morarului (184). Pe parcurs se traverseaza sistoaca Dracilor, sistoaca Rosie si a Fântânitei Morarului (izvor), pe sub Acele Morarului; trecând pe fata nordica, avem o noua perspectiva asupra Acelor, traversam vaile Bujorilor, Poienii, Vâlcelul Ţancurilor, Râpa Zapezii si Valea Adânca.

Fig 53

184 Valea Morarului, 1A, 4 ore

Valea ce desparte Morarul de Bucsoiul se urca pe un hatas pastoral, începând din poteca marcata cu triunghi rosu (traseul turistic 7). Hatasul urca pe la baza fetei sudice a Bucsoiului cu vedere spre Acele Morarului. Traverseaza Poiana cu Urzici având în fata si în dreapta turnul numit Ţimbalul, trece prin partea mijlocie, îngusta a vaii. Atinge o prima caldare glaciara pentru ca în final, dupa urcusul unei rupturi de panta sa ajunga în caldarea superioara a vaii, de unde se urca în Curmatura Morarului, în poteca marcata cu banda rosie de pe creasta Bucsoiului spre Omul (traseul turistic 17).

185 Valea Poienii, 2A, 3 ore

Escalada acesteia ne scoate pe Brâna Mare a Morarului, la baza Acelor, pe versantul nordic.

186 Vâlcelul Ţancurilor, 2A, 3 ore

Prezinta o escalada destul de dificila care se încheie pe Brâna Mare a Morarului, la baza al Acelor, pe versantul nordic.

187 Râpa Zapezii, 2A, 4 ore

Permite o escalada completa a fetei nordice a Acelor Morarului din Poiana cu Urzici (185). Escalada se poate face pe trei variante (de la est la vest):

- pe Râpa Mare, care ia sfârsit în Strunga Acului Mare.

- pe Râpa Crucii, care se ramifica, o ramura iesind printr-un horn în Strunga Degetelor, iar a doua în Strunga Acului de Sus.

Toate variantele ofera o escalada dificila.

188 Valea Adânca, 1A, 3 ore

Permite cea mai usoara escalada a fetei nordice a Morarului, din Poiana cu Urzici (185) pâna în Creasta Morarului (181). O varianta este Hornul Vaii Adânci, ce se ramifica în partea superioara a vaii, catre stânga, iesind în saua de deasupra Acului de Sus.

Trasee de perete în Morarul

189 Coltul Ghinturii, 4A, 5 lc, 3 ore

Se ridica din Valea Poienii (185) pe stânga. Intrarea se face urcând 25 m din firul vaii pe Vâlcelul Ghinturii. Traseul este lesne de identificat, el urmeaza o muchie ce ia sfârsit pe vârf (Cristea). Coborârea în rapel.

190 Fisura Morarului, 5B, 6 lc, 3-4 ore

Se gaseste vizavi de traseul precedent (189). Intrarea în traseu se afla la 100 m de confluenta cu Valea Poienii (185). Traseul se desfasoara pe o fisura larga, care ia sfârsit într-un vârf. Coborârea în rapel (Cristea).

191 Coltul Mosului, 4A, 4 lc, 3-4 ore

Traseul se desfasoara pe versantul estic al Crestei Ţancurilor, aflata între vâlcelul Ţancurilor si Râpa Zapezii. Urcând pe firul Vâlcelului Ţancurilor (186), Coltul Mosului este al doilea turn din Creasta Ţancurilor. Prima lc începe din firul vâlcelului pe o fisura înclinata spre stânga. Urmarind linia pitoanelor, iesim pe vârful turnului. Coborârea în rapel în Vâlcelul Ţancurilor (Cristea).

Fig 54-55

BUCsOIUL

Din Vârful Bucsoiul 2492 m, aflat la nord-est de Vârful Omul (2505 m), se ramifica Creasta Bucsoiului Marc catre nord si Creasta Bucsoiului Mic (Creasta Balaurului) catre est. Între cele doua creste este cuprinsa Valea Bucsoiului cu afluentii ei, limitele exterioare fiind Valea Morarului la sud si Valea Malaiesti la nord-vest. Versantul estic al Bucsoiului Mare formeaza o fata întinsa care coboara adânc în Valea Glajariei, în care conflueaza Valea Bucsoiului, Valea Rea si Vâlcelul Prepeleacului. La limita padurii, poteca Tache Ionescu duce de la Pichetul Rosu la Malaiesti (marcaj triunghi rosu, traseul turistic 7). Din aceasta poteca se desprinde La Prepeleac, poteca Friedrich Deubel care urca pe Bucsoiul Mare la Omul (marcaj banda rosie, traseul turistic 17).

192 Creasta Balaurului, 1 B, 4 ore

Accesul se face din Valea Morarului (184). Din Poiana cu Urzici, serpentinele unui hatas ciobanesc urca în saua Ţimbalului si în continuare la Brâna Mare a Bucsoiului (193). Pe brâna se urca la formatiunea stâncoasa "Balaurul" aflata pe creasta. Ţinând linia crestei, evitând dificultatile când pe dreapta când pe stânga, ajungem în creasta principala, în poteca Deubel (traseul turistic 17) pe care se continua spre Omul.

193 Brâna Mare a Bucsoiului, 4 -5 ore

Încinge muntele pornind din Valea Morarului pe fata sudica pâna în Creasta Balaurului, apoi pe fata estica traversând o seric de vâlcele si muchii cu unele discontinuitati, care pun probleme de orientare. Astfel, se traverseaza sistoaca Rasarita, Vâlcelul Portitelor, Vâlcelul Grohotisului si Valea Bucsoiului la Turnul cu Jnepeni. Dincolo de Valea Bucsoiului urmeaza o serie de sistoace, apoi Muchia de sub Vârf. precum si Valea Rea dincolo de care brâna se pierde.

194 Valea Bucsoiului, 1 B, 3 ore

Urca din poteca Tache Ionescu (traseul turistic 7) din Poiana Bucsoiului, pâna în creasta principala a Bucsoiului Mare, în poteca Deubel (traseul turistic 17). Un fir secundar, vâlcelul de sub vârf, urca chiar în Vârful Bucsoiului.

195 Vâlcelul Portitelor, 1 B, 3 ore

Este primul vâlcel întâlnit în ascensiunea Vaii Bucsoiului pe stânga (sud). Vâlcelul urca în Strunga Portitelor din Creasta Balaurului. Numele i se trage de la doua portite, care se întâlnesc pe parcurs.

196 Vâlcelul Grohotisului, 1 B, 3 ore

Este un afluent al vâlcelului Portitelor, aproape de confluenta cu Valea Bucsoiului. Escalada se încheie în Strunga Grohotisului din Creasta Balaurului.

Turnul Malaiesti (Bisericuta din Malaiesti)

Face parte tot din Muntele Bucsoiu. El se înalta în Caldarea Malaiesti mai sus de ramificatia spre Brâna Caprelor. Accesul din Valea Malaiesti pe traseul turistic 18. Coborârea din toate traseele se face în rapel pe vâlcelul sudic în Caldarea Malaiesti.

197 Hornul Cataratorului, 5B, 6 lc, 3-4 ore

În peretele nordic este o spintecatura larga si continua, care conduce la creasta peste numeroase obstacole foarte expuse si greu accesibile, cu o escalada la liber în opozitie extenuanta. (Cristea).

198 Fata cu Ferestre, 4A, 6 lc, 2-3 ore

În peretele nordic, traseul poate fi usor identificat din canionul ce margineste Turnul Malaiesti la nord-est, fisura pe care o urmeaza (a doua de la dreapta la stânga) având o linie foarte bine definita. Escalada este preponderent libera si pe parcurs se trece prin mai multe ferestre naturale (Cristea).

199 Extrema Stânga, 5B, 10 lc, 4 ore

În peretele central, are în prima jumatate a traseului aspectul unei scari inverse, fiecare treapta verticala fiind urmata de un tavan. Pe ultimele le se urmeaza o serie de brâne în zig zag care ne scot în vârful Turnului.

200 Tavanele, 5B, 10 lc, 4 ore

În peretele central, traseul are prima le comuna cu Extrema Stânga (199). În continuare se urca oblic dreapta catre seria de tavane pe sub care se traverseaza la dreapta si care dau numele traseului. În final, dupa ultimul tavan, linia traseului urca drept în sus în vârful Turnului.

201 Traseul Oblic, 4B, 8 lc, 4 ore

Este primul traseu din Turnul Malaiesti, deschis în 1946 de Ion Coman si Pierrot Strat, în extrema dreapta a Peretelui Central. Cheia traseului se afla în treimea mijlocie, extrem de friabila si surplombanta, care ia sfârsit pe o brâna ce încinge turnul sub treimea superioara. Ultimele le sunt mai usoare.

Fig 56

ZONA HOROABA - TURNUL SECIULUI - PERETELE BĂTRÂNA

Valea Horoabei este afluentul dinspre vest al Ialomitei, în apropierea Manastirii Pestera. Accesul se face de la Busteni sau Sinaia pe traseele turistice l, 2, 6 si 29 pe Valea Ialomitei sau pe traseul auto 2. Pe dreapta, în nordul vaii, se ridica Peretele Batrâna, iar în fata lui, despartite de Culoarul Batrâna, Turnul Seciului si Turnuletul, cu un numar de trasee, în care s-a desfasurat prima alpiniada din România în 1953.

202 Valea Horoabei, 1A, 2-3 ore

Din drumul dintre Padina si Manastirea Pestera traversam spre vest Poiana Horoabei. Trecem pe sub Turnul Seciului si ne înscriem pe valea adâncita între Muntele Batrâna si Strungile Mari sub forma unui canion. Purtând amprenta eroziunii apelor în roca calcaroasa, valea prezinta un parcurs atractiv care ia sfârsit în Culmea Strunga, sub Vârful Ţapului, în poteca marcata cu banda rosie (traseul turistic 22).

203 Traseul Frontal din Turnul Seciului, 4A, 2 lc, 1 ora

Se desfasoara pe muchia estica. Accesul din culoarul Batrâna, pe platforma de plecare din stânga. Traseele 204 ... 207 au intrarile din poteca de la baza Turnului Seciului si Turnuletului (fata sudica).

204 Traseul Central din Turnul Seciului, 4A, 2 lc, 1 ora

Parcurge peretele sudic surplombant.

205 Muchia Estica (Matei Schenn) a Turnuletului, 4A, 2 lc, 1 ora

Traseul începe pe o fata usor surplombanta, dupa care a doua le se desfasoara pe linia unei muchii ascutite verticale.

206 Fata sud - vestica a Turnuletului (Finala '66), 4A, 2 lc, 1 ora

Traseul urmeaza linia unei fisuri pe centrul peretelui Turnuletului, cu partea finala surplombanta.

207 Muchia vestica a Turnuletului (Aurel Irimia), 4A, 2 lc, 1 ora

Traseul urmeaza muchia verticala, pasajul cheie, surplombant si dificil se afla în partea mediana.

208 Traseul Comanescu din Turnul Seciului, 2A, 30 minute

Este situat în peretele nordic si dateaza din 1932, fiind primul traseu tehnic din zona. Are intrarea din Culoarul Batrâna.

209 Traseul Nemes din Peretele Batrâna, 3A, 2 lc, 1-2 ore

Este primul horn urmarind dinspre est spre vest Culoarul Batrâna.

210 Fisura soimilor (Craciunescu) din Peretele Batrâna, 4A, 3 lc, 2 ore

Traseul este caracterizat de o fisura verticala, înalta de 100 m, care urca din Culoarul Batrâna în dreptul Turnuletului.

211 Traseul Armata, 4B, 3 lc, 1 ora

Începe imediat la vest de traseul (210).

212 Traseul celor patru Surplombe (Nagy Miklos), 5B, 5 lc, 2 ore (Traseul Victor Maciuca)

A fost etichetat de Cristea "cel mai greu din zona". Primele doua le cu un diedru de gradul VI duc sub primul tavan. În a treia le se trec trei tavane, apoi în a patra lc al patrulea tavan, cu pitoane de expansiune. Ultima lc, pe un diedru, iese în padure.