Fagaras Lacul Avrig - doar sentimente si un mic record

Colega mea de ascensiune ( Liana ) mi-a spus, ca fiecare isi doreste la un moment dat in viata, sa atinga o anume performanta despre care sa vorbeasca cu admiratie ceilalti , acea performanta cu care sa se mandreasca in fata lor si care sa-l plaseze in top .
In timpul acelei discutii m-am plasat undeva in afara acelor oameni despre care ea vorbea.Si asta cu toate ca eu facusem sport de performanta iar acea dorinta descrisa de mai experimentata mea colega nu ar fi trebuit sa -mi fie necunoscuta si indiferenta.
" Fiecare dintre noi cauta recunoasterea si admiratia celorlati" spunea ea , "si pentru asta lupta sa atinga un varf , o culme , sa aiba un palmares cat mai incarcat" .

Ajunsa acasa , retraind momentele din zilele petrecute acolo sus pe munte ,contorizand lungimea drumului, durata ascensiunii, inaltimea varfului pe care am reusit sa-l urcam, constatat, mandra de mine, ca am urcat pana la cota 2300 si ca pentru mine este un nou record . Record care trebuia anuntat si cu care trebuia sa ma laud ( in familia mea ) .
Ei bine da, mai repede decat as fi crezut am intrat in grupul oamenilor care vor sa fie admirati pentru performanta lor !
S-au poate ca doar vreau sa fiu bagata in seama ?
Important pentru mine stiu ca este ceea ce am realizat – o ascensiune de cca 8 ore ( exceptand pauzele ) pe un traseu care l-am putut termina fara a fi totalmente epizata si pe care am putut sa-l savurez si sa-l admir pe indelete , astfel incat sa mi –l pot reaminti .

Traseul Cabana Barcaciu – Varful Scara – Cabana Negoiu - Cabana Barcaciu .

Cea mai frumoasa ascenciune facuta de mine pana acum , cu pante si vai multe, cu caderi de apa , involburate si reci , cu deschideri largi , cu coboras chinuitor pe pietre , cu carare serpuita prin padure, cu podet de trecere peste apa grabita si limpede , cu traversare de apa pe pietre umede , cu privelisti inverzite si un cer senin.

6 femei traversand muntii , guralive uneori, alteori tacute pentru a asculta linistea muntelui, curgerile de ape sau inima proprie .

6 femei in salbaticie bucurandu-se de natura si companie.

Recunosc ca doar privindu-mi colegele de ascensiune am reusit sa ma sustin , incurajez , sa ma bucur si sa parcurg traseul acesta. Traseu care a fost superb – pentru ca a fost traseul pe cere EU l-am facut.

Realizez ca pe forum cei mai multi cauta sa descopere citind detalii de timp , marcaje, inaltimi , etc ale traseului urmat de cel ce scrie. Eu din pacate sunt novice, incepatoare in acest sport si nu pot furniza nici un fel de astfel de date.
Simt nevoia sa impartasesc bucuria mea de a descoperii natura inca salbatica si de a multumi organizatoarei ( doamna Artemiza ) si grupului de oameni participanti pentru reusita unei excursii care a avut tot ce m-a facut fericita : trasee superbe, veselie cat cuprinde , inedit, soare, foc de tabara, mancare buna, cantece , povesti , noi cunostiinte, experiente de viata , etc.

"Fara a traversa o vale nu poti ajunge in varf ".

Ma bucur sa citesc impresii din turele noastre, si contributori noi entuziasti care scriu.... e de-a dreptul.... fericire!!!!
Fiecare dintre noi are propria viziune asupra motivelor care il determina sa mearga sa cutreiere muntii - si eu nu sint de aceeasi parere cu Liana! Recunoasterea altora? Sint mult mai multe satisfactia mersului pe munte, competitia este mai degraba cu sine insusi, dar exista motivatii de cu totul alt tip, curiozitatea cunoasterii/descoperirii, frumosul, noul, ineditul, natura la ea acasa...
Felicitari pentru recordul personal si... la mai mare!
Si bun venit pe forum!

Buna,
Atat Liana cat si eu realizam ca motivatia fiecaruia in ascensiunea montana este cea pe care ai descris o tu si nicidecum un titlu de glorie din partea celorlalti. Realitatea este ca toti la un moment dat , ne impartasim celorlalti experientele ( performantele) nu numai cu bucurie si nostalgie, ci si cu mandrie . Si cred ca este o atitudine normala atata timp cat este facuta cu un dram de modestie si multa naturalete.
Eu am desprins o idee ,dintr-o discutie ce nu dezbatea posibilele motive, pentru ca mi s a parut nostim ca-mi doresc sa ma mandresc cu mica performanta mea si cu traseul pe care l-am facut eu ( in comparatie cu performantele zilei facute de ceilalti colegi sau cu experienta si performantele lor anterioare) .
Competitia cu tine insuti nu este posibila la infinit , ea este intretinuta de comparatia pe care o faci intre tine si ceilalti participanti si de ierarhia pe care singur ti o realizezi si in care te pladezi.
Toate cele bune