CUCERIREA EVERESTULUI

SIMBATA 30 AUGUST 2014
Azi este zi mare. Merg cu piciul meu pe munte. Ne sculam cu noaptea in cap. Eu ma grabesc sa fac bagajul, el intra pe facebook sa intoarca trenurile de la un joc TREINSTATION; fiecare cu cel doare. Ajungem la gara in ultima clipa cu un taxi. Semaforul e pe verde, impegatul da cale libera, iar nasul fluiera cu putere. Plecam. Nu, nu plecam. Sintem in Romania si aici totul merge pe dos. Repetam ca in teatrul absurdului plecarea trenului de citeva ori. O gasesc pe fosta mea nevasta cu amantul ei. Ne asteapta. Sintem o adevarata familie americana! Plecam cu intirziere spre Sinaia.
Ziua e superba. Soare din belsug si frig. Putem face o excursie pe cinste. La magazinul alimentar din drum lumea se bucura de vederea mea. Au crezut ca am murit! Un an de zile nu am mai dat nici un semn de viata. Iau ciocolate energizante si o sticla de pepsi, apoi incarc sticlele cu apa de la tisnitoare si o pornim din loc in uralele de drum bun ale celor prezenti. Ajungem la umbra padurii si urcam spre Cota 1400 printre biciclisti sinucigasi. Ajungem pe la 10.30. Alexandru JR imi zice ca ii este foame. Ii explic ca nu putem urca cu burta plina si ca asta ar fii un motiv pentru maicasa sa se opreasca din nou la Cota 1400. Gindul ca nici azi, dupa trei ani consecutivI nu ajungem pe Platoul Bucegilor Il determina sa uite de foame. Pe la statia meteo se cearta cu Mimi, care tine mortis sa-i dea o ciorba puiului ei, care sigur face foamea. Ne ajuta si amantul un pic, asa ca pina la urma ne punem in miscare. O luam pe sub telecabina ce urca la Cota 2000. Peisajul e superb asa ca ne lasam patrunsi cu totul de el. Urc fara oprire, cu un rucsac plin cu peste 15 kg de teama ca Mimi sa nu se razgindeasca si sa ii vina ideea fatala de a se intoarce din drum; am multa apa rece luata de la izvorul de sub Cabana Bradet. La 13.22, frint de oboseala pasesc cu baiatul meu pentru prima oara pe platou. As vrea sa ma bucur de moment, dar nu pot. Efortul facut ma tine intr-o stare de grogy peste 30 de minute. Ura! Sintem sus! Am pacalit-o pe nevastamea! Copilul meu a ajuns in sfirsit pe munte! Ma bucur in sinea mea, de parca am cucerit Everestul. La 14.30, plecam pe scurtaturi sa ii arat lui Alex paradisul din inaltul cerului. Printre jnepeni se ivesc Hotel Piatra Arsa, Cabana Babele cu statia de telecabina, Virful Omul de 2507 m, cel mai inalt din Bucegi, Releul alb rosiatic de pe Costila si mareata Cruce a Caraimanului. Facem la dreapta pe banda albastra urcind voiniceste pe Piciorul Pietrei Arse. Ii arat Valea Babei si imi striga: Tati, hai sa coborim pe ea! Acum nu poti, dar cind o sa devi alpinist, da! Incepem coborirea spre Poiana Regala. Apar primele pietre, asa ca incep cu el lectiile de alpinism. Coborim printre urzici uriase umplindu-ne de basici rosii si umflaturi. tratament naturist impotriva reumatismului. In jur totul este mov. Pajisti imense cu ciulini se amesteca cu brazi mirati de aparitia lor. La masuta sarbatorim cu pepsi-cola ziua noastra: e Sfintul Alexandru. Pe la ora 19.00 ajungem la izvorasul din spatele Poienii Regale. Alex fluiera fara oprire sa alunge ursii si curind iesim din padure in drumul de cota. Sint in extaz total. Copilul meu a devenit om de munte!