K.O.

26 MARTIE 2016
Bucegii stau invaluiti intr-un voal misterios. De sus cineva presara peste ei pudra de zahar. Ninge de trei zile: sanse mari pentru cei care vor sa dea cu avalansa. Impreuna cu Ale' plecam spasiti spre Poiana Izvoarelor. Pe Panta Prostului citiva prostani ne-o iau inainte si se pierd pe drumul pe conducte. Eu, cu gindul la o ciorba calda, vreau totusi la Poiana Izvoarelor. Padurea e alba de chiciura. Primele proiectile din gheata de pe crengile incalzite ne cad in cap: La pamint! Trag ai nostri! Ne punem castile si scapam de cucuie. In scurt timp zapada imi trece de genunchi. Urcam anevoios incercind sa descoperim muntii prin picla de nori. Abia dupa ce trecem pe linga cabana, soarele apare pe un cer albastru aprins. Sintem sus. La fix. Fac citeva fotografii cu Coltii Morarului si cu Bucsoiu, apoi norii ne fura din nou amintirile. Ale e multumit de drum. Acum stie pe unde merge marcajul cu cruce albastra, asa ca incepem coborirea spre Diham. Sub zapada pulbere ghetele aluneca pe gheata nevazuta. Coborim printre brazii verzi pina in drumul ce vine de la Pichetul Rosu, pe cerc tot rosu. Sintem cu ochii ca doi gura casca incercind sa vedem, hat departe, in Transilvania. Calc gresit. Bocancul se afunda in zapada, se agata intr-o creanga nevazuta si cad ca un biscuite, pe cant, cit sint eu de gras. Incerc sa ma sprijin in batul de treching. E ANTI SOC, asa ca imi refuza sprijinul. Il inteleg: de cit sa se rupa in bucati mai bine se salveaza singur pliindu-se rapid. Doar e ANTI SOC! Ma prabusesc. O lovitura zdravana direct la timpla dreapta ma trimite pe "lumea cealalta". Ce frumos e totul aici! Ce flori minunate! Ingeri albi circula cu diverse treburi cintind divin! Sint in lumea de dincolo! Ba nu! Tusesc zdravam scuipind o bucata mare de zapada. Totul se in virte in jurul meu. Incerc sa ma ridic, dar sint tintuit de rucsac aidoma unui gindac cazut pe spate. Vreau sa ma ridic din nou inainte ca arbitrul sa numere pina la 10. O durere cumplita ma chinuie: Sint groghi si nu ma pot ridica. Ale' ride in hohote impreuna cu brazii de deasupra mea. Imi da batul lui sa ma traga. Ma infig mai bine cu capul in zapada! Aterizare fortata, nu gluma! Ma elibereaza din rucsac. Sint in picioare, dar nu stiu ce sa fac? Sa urc, sa cobor, sa ma catar in copaci? Ajungem la intersectia cu Cabana Diham. Vreau acasa! Nu am chef sa mor in poteca si sa ajung astfel de poveste! Mincam "la varice" cu ochii la Bucsoiu niste salam inghetat si o luam pe la "antene" Alt drum, alti oameni. Zapada mica, poteca umblata, pe care urca sau coboara turisti de divese virste, fara echipament de iarna. Ce ti-e si cu muntele asta! Ajunem la doi pasi de Panta Prostului. Ale' vrea sa fenteze o baltoaca mai aratoasa, dar ti-ai gasit? Cade in genunchi. Se sprijna in manusile cumparate cu citeva ore mai inainte si se ridica plin de noroi, de parca este la bai de namol in Techirghiol. E rindul meu sa rid si privindu-l mi-aduc aminte de mistretul care de dimineata vroia sa se sinucida alergind in fata trenului dupa Peris. Se arunca in zapada si se freaca pe toate partile. In nici 10 minute hainele lui sint la culoarea initiala. Acum taxiul ne duce "LA TURCU" sa mincam si sa bem ca un sultan. Masina pleaca la o alta comanda. Cuvertura de pe canapele este totusi curata.