DUMINICA 24 APRILIE 2016.
E weekend, trebuie sa urcam pe munte! Bineinteles ca METEO ne anunta din nou ca o sa fie... COD GALBEN de furtuna, ploi si ninsori la munte si in toata tara. In conditiile astea putini turisti sint pe peronul Garii de Nord. Din acestia, desi merg de zeci de ani pe munte, multi habar nu au sa-si dea o prognoza locala a vremii, asa ca ii auzi inca din tren: Uite un norisor de vreme rea. Au dreptate aia de la site-ul cutare. O sa ploua. De aici si pina la excursiile in jurul Predealului sau in Muntii Baiului e doar un pas. Mai ales ca multora le lipseste echipamentul adecvat momentului. Azi e si marea sarbatoare crestineasca a Floriilor. Primii mei pasi sint catre Minastirea Sinaia, unde vreau sa stau la slujba macar cinci minute. De Florii l-am botezat pe Ale al meu si asa ceva nu se uita. Reusesc sa spun un Tatal Nostru si fug din biserica. Deja o tuse magareasca venita impreuna cu mine risca sa transforme frumusetea slubei intr-un haos total. Ii multumesc lui Dumnezeu ca sint viu si gata de o noua ascensiune si o iau din loc. Un soare cu dinti ma conduce lenes spre liziera padurii spre Cota 1400. Paradoxal la aceasta ora matinala multi oameni coboara spre oras. Nu urca nimeni. Telegondolele cara de zor aer primenind orasul. La telecabina e aceeasi situatie. Ajung la gratarul de la Cota. Imi fac plinul cu mici si cirnati, adaug si un bulz fierbinte si o iau spre Carp. Mincare "ingereasca"! chit ca e post si e interzisa cu desavirsire, dar ce treaba am eu cu lumea? Lasa-o sa stea in case, sa putrezeasca! Eu urc ca Iisus Cristos spre Ierusalimul de pe Platou si calare pe magarul meu imaginar stau si ma gindesc ca Imparatia Cereasca incepe aici pe pamint. O imparatie care imi perminte sa ma bronzez din mers, pe un drum plin de cataroaie. La stilpul de telecabina fac un popas mai mare si privesc Raiul inspre Ploiesti, apoi inspre Predeal. Sint singur cuc intr-o liniste din acea care isi merita zicerea ca, este o liniste de iti plesneste capul. Singurele care ma insotesc sint pasarile cu ciripitul lor fericit. Ei, ce simplu e Raiul. El e in mintile si in inimile noastre. La fix ora 13.00 pasesc triumfator pe platou. Obosit de urcus incerc sa inghit ceva. Bulzul e ca un carbune incins pentru cirnatii si mici mei, care sint fierbinti de parca acum sint scosi de pe gratar. Cu toate acestea inghit fara chef doar citeva guri si bag inapoi totul in rucsac. Un vint rece trece pe drum si ma uit cum miinile mi se inegresc brusc. Ce o mai fi si asta? Am mers iarna dezbracat si la -15 grade pe aici si niciodata nu mi s-a inegrit carnea pe mine. Deja incep sa pierd semnalul si nu ma mai simt deloc bine. Il sun pe Ale' ramas la Bucuresti fara voia lui (asa patesc cei divortati cum sint si eu) si ma atentioneaza ca starea mea de "bine" are o singura explicatie: piinea fara sare care o am de la Billa. Am mincat otrava dimineata in tren. Clatinindu-ma ma indrept inapoi spre Cota. Mai bine asa decit sa patesc vreo dandanaie, sa mai pun si SALVAMONTUL inutil pe drumuri. Merg pe o banda galbena aparuta pe aici de putin timp, care promite marea cu sarea: ca in 30 minute ajung la Cota 1400 daca tin marcajul. Doar o coborire din priviri te poate duce la un asa record asa ca renunt pe moment sa mai analizez prostiile scrise de unii, fie ele chiar si pe un marcaj turistic. Ma reintorc in Rai si incet incet ajung iar la gratar. Daca tot nu sint clienti, traiasca pomana! Imi spune mindru patronul ca duminica urmatoare, de Pasti, o sa vina mai tirziu: candideaza la primaria orasului Sinaia ca asa au decis altii pentru el. Postul de primar in Ro ramine ca un joc CAR pe care multi il practica ca sa se imbogateasca. E bine si asa: daca e de-al nostru, poate anuleaza drumul de biciclete nascut violent si neverosimil peste poteca turistica. "Candidatul" incearca sa ma puna pe picioare, mai ales dupa ce citeste de pe ambalaj din ce este facuta piinea mea. Cu siguranta ca nici ciinii nu vor sa o manince. Beau toata cantitatea de PEPSI COLA de care mai dispun. Inca o data aceasta licoare minunata, demna de zei, se dovedeste a fii un antidot bun chiar si pentru "e"-rile si glutenul din piine. Incet, incet incep sa imi revin. Inspre Ploiesti vazduhul e negru gri si plin de apa. Cerul se umple de nori negrii si amenintatori chiar si deasupra noastra, dorind parca sa faca dreptate celor de la METEO. Cobor spre Sinaia cu gind sa golesc la izvor toata apa din masiv. In aer fulgerele se bat incrucisindu-se mortal, dar nu cade nici un strop de ploaie. Sint in tren, in 3010 si in sfirsit ploua, dar deja tecem de Valea Larga.
