Malaiesti - Diham de 1 mai 2008
Plan: 4 zile
"1"- Busteni - Malaiesti (prin Take Ionescu)
"2"- Prin Hornul Mare - culmea ialomiteana - Padina :mrgreen:
"3"- Padina... neprecizat(zona Doamnei)
"4"- retragere spre casa
Realizat: 3 zile
"1"- Busteni(Gura Diham) - Poiana Izvoarelor - Pichetu Rosu -(Take) pina la vilcelul Prepeleacului... aproximativ si inapoi, Pichetu Rosu - Diham
"2" - Diham (prin Glajerie) - Malaiesti - retur
"3" - la vale pe conducta si acasa!!
Echipa: Eugen, Anca, Rodica si reporterul de serviciu
DIN NOU toate rezervarile au fost inutile, nu am putut respecta planul din cauza starii zapezii si meteo
Dupa relative bilbiieli de programare, rezervari, componenta echipei si prognoze meteo descurajante, urma sa ne intilnim pe unde se putea si cu care tren reuseam, pe baza de comunicare mobila. Contra tuturor asteptarilor am prins si chiar am apucat sa iau bilet la 3001, si tot din greseala, am gasit-o pe Rodica in tren, si chiar si un loc linga ea! Eugen si Anca au venit cu acceleratul si ne-am regrupat la Busteni, pe peron. La Ploiesti ne-am intilnit si cu Mitica- el mergea cu Adina si Miron in Zamora.
1 mai era singura zi promisa mai buna, in rest... ploi si iar ploi- dar noi mai speram...
La Busteni, ne-am hotarit sa mergem motorizati, si culmea... cel pe care-l asteptam s-a dovedit a fi Marian (si-a schimbat masina!). Am pornit-o apoi spre Izvoare, lipa-lipa, ca timp era. Destul de liber, nu prea iesise lumea la iarba verde, doar o echipa de plimbareti bombaneau drumul- iar in coborire 2 oameni de munte, cu care am schimbat impresii. Facusera o tura pe Valea adinca cu o zi inainte, iesisera tirziu si dormisera la cabana. Vestile despre starea zapezii si cum arata valea Cerbului, pe unde coborisera, nu erau deloc incurajatoare (sta sa curga...).
Ma intrebam daca totusi mergem pe Take, dar niciunul nu era fan al variantei prin Glajerie, asa ca am pornit-o cu ideea de 'vazind si facind'. Era destul de devreme, asa ca nu ne grabeam. Am cerut o pauza la Izvoare, dar Eugen si Anca au zis sa mergem pina in Pichet. Era foarte umed, iar cind am ajuns inspre pichet a inceput sa si picure, asa ca prima grija nu a fost hidratarea interioara ci imbracarea cu ceva anti-ploaie. Ploaia fiind slaba, toti am pus hanoracele doar. Mai incolo le-am scos.
Am facut o minipauza cu o para impartita frateste si am plecat mai departe. Putin mai sus au aparut primele petice de zapada si un grup in adidasi care cobora. Ne-au spus ca au mers cam o treime de drum pina la Malaiesti, apoi zapada a fost prea mare pentru ei, si ne-au admirat bocancii si parazapezile. Mai tirziu am dedus noi ca cel mai probabil s-au intors inainte de valea Bucsoiului, unde zapada era deja mare si singurele urme pareau de bocanc si nu adidasi. Nemaivorbind ca aici deja urmele se rupeau si intrai pina la/peste genunchi.
Se mergea acceptabil in continuare, dar destul de incet pentru ca trebuia sa ai grija la fiecare pas, si rucsacii erau cam greuti in aceste conditii. Ne-au cam durut 'urmele' lor.
Traversee destul de expuse in locuri unde nici nu te-ai gindi vara ca poate fi mai greu ne-au incetinit si mai mult, arini culcati in zapada care trebuiau evitati, si tot asa. Dar inaintam. Urmele gasite ne umpleau de recunostinta pentru cei care le-au facut, ca macar nu sondam/exploram noi fiecare pas. Si ne bucuram ca sint, ca insemna ca e 'deschisa poteca'! Mai bombaneam, ne mai dezechilibram cind se rupea zapada sub picior. Mergeam deocamdata doar cu betele, desi aveam si eu si Anca pioleti. Coltari aveam toti - dar au ramas toata tura in rucsaci. vremea deocamdata tinea cu noi, calduta. Soare nu prea am vazut, asa ca pozele au iesit si ele cum s-a putut.
La un traverseu cind tocmai ma gindeam ca rucsacul meu nu sta prea bine si il si asigurasem si cu cureaua peste piept, s-a rupt cu mine o jumatate de urma (sub calcii) si rucsacul m-a dat pe spate si evident spre vale. primul gind a fost desigur sa ma intorc cumva, sa nu fiu pe rucsac/sanie, apoi m-am uitat sa vad terenul si vazind un bradut aproape, am incercat sa ma dirijez spre el. M-am frinat in cetina si am reusit sa ma opresc la timp inainte de a prinde viteza (chiar si inainte de a ajunge pe burta), s-au infipt si betele in zapada (si culmea nu s-au rupt!) si m-am ales doar cu o ureche julita. Nu era clar daca zapada sau/si cetina... deci : frina intr-o ureche, pot s-o brevetez, probabil, dar n-o recomand. Ma ustura urechea si abia mai tirziu a inceput sa curga putin singe, asa ca am curatat putin locul cu un servetel umed si am pus altul uscat, prins cu bentita peste sapca. L-am pomenit pe van Gogh...si pe Miron in Galbinele.
Zapada era tot mai mare si gaurile mai dificil de evitat, iar ca sa te extragi din ele cerea efort tot mai mare, dar am urcat voiniceste pina la Prepeleac, unde am vrut toti o pauza. Eu am scos pioletul, deja la urcarea Prepeleacului ma gindeam ca ar fi fost mult mai bine cu el decit cu betele care intrau pina la miner in zapada si nu te ajutau cu nimic, decit eventual echilibru precar. Alta para si ciocolata ramasa din Grohotisu; eu am mincat si o banana, care 'trebuia mincata'. Cu energii noi la bord am plecat mai departe, dar dupa numai citiva metri am intrat in deruta si noi, si urmele din fata noastra. Unde era poteca? In fata noastra se intindeau niste 'cimpuri' de zapada, acolo unde vara este vegetatie luxurianta si incepe urcarea in Bucsoiu. Ne-am oprit, am inceput sa cautam sageata bifurcatiei, inotind in zapada adinca. In cele din urma am gasit-o (dupa vreun sfert de ora), dar am arat si noi niste urme suplimentare in cimpul deja arat de antemergatorii nostri. Si de acolo incotro? ca nu mai gaseam nici un alt triunghi. Urmele celorlati urcau, noi am apreciat ca PREA mult. Iar am inceput cautarile, si cu urme si fara urme, tot rau era de mers. Eugen a gasit un triunghi sus, Anca a gasit un triunghi jos. Anca era ferm convinsa ca e pe poteca, am coborit la ea, Eugen nu a mai comentat nimic, dar si-a continuat drumul. Pe varianta Ancai am mai gasit si al doilea triunghi, cam sters, e drept, dar apoi se intra pe o panta urita si jungla. Si nimic. cele doua drumuri erau despartite de un clontan stincos si - cum aveam sa citim ulterior in cabana Diham, erau doua variante care se intilneau la vilcelul cu punte si cablu.Noi nu am ajuns pina acolo. Eugen da. L-am mai zarit din nou pe Eugen mult mai sus, l-am strigat, dar nu ne-am inteles. Totusi, fiindca el parea totusi sa sustina ca este pe poteca, iar poteca noastra nu se mai ghicea, am hotarit sa mergem inapoi si sa urcam la varianta lui, presupunind ca cea gasita de Anca era drumul vechi si probabil abandonat. Dar de ce nu ne spusese Eugen ferm ca mai gasise marcaje si ca era pe drum?? Iar nu ne aude, bombaneam noi, de ce nu vrea sa raspunda?.. pai, marcaje nu gasise!
Asa ca inapoi, urcam, nu usor, mergem spre el, triunghiul lui rosu era tare anemic si mai putin standard decit fusese al nostru, altul nu ii urmeaza, iar drumul de fapt nu prea e. O panta foarte scirboasa, si ma felicit ca sint cu pioltul in ultima jumatate de ora, altfel nu mi-ar fi fost deloc bine in timpul acestor bijbiieli. Si... Eugen se intoarce. S-a intilnit cu niste baieti care veneau spre noi! Prima reactie a fost de bucurie, baietii vin de la Malaiesti, deci mai sint sanse totusi sa trecem. Panta de sub V-ul de trecere arata urit, dar daca au venit ei in jos, se poate si in sus. Era inca devreme, ora 3, oricit de greu ar fi, avem sanse sa ajungem si sa nu ne fi chinuit degeaba pina acolo. Dar, nu, baietii erau cei care facusera urmele si cautasera drumul inaintea noastra, ajunsesera pina la poarta de trecere si dincolo zapada era si mai mare, nu era chip sa treci. erau oameni de munte, dar renuntasera- era mai bine asa. Ne-au spus ca au stat vreo ora 'sa se certe' si sa decida cum e mai bine de procedat, vazusera cabana (se vede din strunga!) si a trebuit sa se intoarca. Unul dintre ei alunecase la vale, avea si pantalonii rupti (am observat eu, se pare ca nimeni altcineva n-a vazut din grupul nostru, iar eu nu m-am grabit sa le spun), si au decis sa renunte. Se afundasera in zapada pina la briu.
Noi am renuntat imediat si ne-am intors frumusel la Prepeleac, unde am hotarit o mica pauza. Pina la valea Bucsoiului am mers impreuna, ambele echipe, de acolo baietii au luat-o mai repede, cu Eugen, ca sa le arate o varianta de coborire spre drumul forestier spre Glajerie, de unde baietii urmau sa fie culesi de o masina. La Prepeleac ne-am mai sfatuit, am mai fi putut merge la Malaiesti prin Glajerie chiar daca ne prindea noaptea, am zis noi, eram doar echipati, dar merita oare, daca e zapada asa mare, tot nu vom putea trece nici prin Horn in sus, si ce facem? Anca a sunat la Diham si a vorbit cu doamna Bordea, am intrebat de locuri- si avea pentru seara aceea. Asa ca ne-am hotarit, raminem la Diham si mai vedem.
Pe la 7 am ajuns la Diham, si dupa noi a venit si ploaia.
Am mincat o ciorba buna si am impartit si o bere, dus si nani.
Noaptea a plouat zdravan, dimineata iar.
Apoi s-a oprit si am hotarit sa mergem la Malaiesti fara bagaje, pentru ca...:
- se parea ca meteorologii au nimerit-o cu prognoza, va ploua...
- pe 3 mai la Malaiesti era programat un concurs de schi, deci va fi plin!si nu am mai fi gasit loc, iar de urcat hornul era improbabil, dupa alte ploi si vreme rea (si nu am fi putut si urca la Malaiesti si sa ajungem la Padina intr-o zi!)...
- sa coborim in Busteni si sa mergem la Padina direct (din Sinaia sau de la Babele) nu avea niciun haz...
Am facut bagajele si am intrebat daca putem sa le lasam undeva pina ne intoarcem de la Malaiesti, in ideea ca pe urma coborim la vale si fie raminem in Busteni undeva, fie plecam acasa- dar, nesperat, doamna Bordea ne-a spus ca am putea pastra camera daca vrem sa mai stam; probabil din cauza prognozei cineva renuntase la rezervare. Asa ca 'am ramas'.
Am plecat pe o ploaie slaba spre Glajerie, care nu ne-a deranjat, in padure nu am mai simtit-o, apoi s-a oprit. Padurea 'urita' parea ceva mai luminoasa decit ne-o aminteam noi, am admirat podetele in vale si locurile de popas cu bancute amenajate in traseu. In creasta ne-am oprit la 'bancuta' de la limita zapezii, comentind indelung la rupturile vaii si cum lucreaza natura. Alta para, si imbracare, ca de la zapada se simtea racoarea imediat. In sus am tropait pe o poteca de zapada tare, cu margini cu gauri in care nu vroia sa ajunga nimeni, desi erau mai putin adinci decit cele din ziua anterioara. Mai sus a inceput iar sa ploua usor, si in nor a fost umed rau. ceata/nor. zapada, urme de avalansa, copaci rupti. Urcus-urcus-urcus. traversare de 'morena'. Alta traversare, la capatul ei stilpul de marcaj abia se zarea. zapada multa. Tot asteptam 'cascada', evident ca nici vorba sa o vad. Am ajuns si la iesirea din padure, se auzeau si voci si baietii de la salvamont aduceau lemne din padure.
Ploaie.
Ne-am dus la refugiul Salvamont, unde am avut surpriza placuta sa ne revedem cu multa lume cunoscuta. Am stat de vorba cu baietii, cu Catalin vorbise mai devreme Eugen la telefon, urcase si el in dimineata aceea. Ne-am incalzit la un ceai, am stat sa ne mai uscam si sa ne incalzim. Am scos si noi din rucsac ce mai aveam, nu cine stie ce, ciocolata, pere, banane.
Era si nea Puiu si ma tinuse minte, stia si cum ma cheama si cine sint! Nu-mi venea sa cred. Nu se putea refuza o ciorba de leurda facuta de nea Puiu! glume, discutii- afara turna oricum cu galeata. Si alte vechi cunostinte - salvamontisti din zona (Risnov, Bran). Eugen si-a revazut vechi camarazi.
Le-am spus cum a fost pe Take si ne-au spus ca tot erau ei acolo si multi, si se 'plictiseau', ar fi trebuit sa ii sunam sa vina in intimpinarea noastra... sa mai faca exercitii. Cred ca glumeau, de fapt versantul dinspre Malaiesti era mult prea periculos cu atita zapada si pe vremea asta calda.
Am plecat spre vale pe la ora 2 si ceva, pe ploaie. Incepusera sa soseasca tot mai multi pentru concursul de schi, intilneam grupuri-grupuri pe drum. Am mai salutat cunostinte, am mai schimbat impresii despre cit si unde-cum ploua. Sub bancuta/limita zapezii ne-am intilnit si cu Gabi. Ploaia ne-a mai iertat. Doar la ultima urcare spre Diham a pornit o furtuna cu grindina.
Ne-am schimbat si ne-am pus la uscat hainele ude si ne-am dus sa mincam. Cum ciorba mincasem la Malaiesti, acum am cerut mamaligute cu brinza sau friptura. A mers si un vin. De Recas.
De data asta s-a pus pe turnat cu galeata si a continuat toata noaptea si dimineata la fel. Fiind weekendul a venit si un grup scandalagiu de copii, care ne-au chinuit toata noaptea. Cu racnete, alergatura pe hol, limbaj colorat, apoi doar muzica pina dimineata. Homo turisticus vulgaris. Degeaba observatii sau amenintari de la altii care vroiau sa se odihneasca.
Nu stiu daca ne vom civiliza vreodata, sa respectam si pe altii si cabana si orele de odihna ale altora. Slabe sperante.
Simbata dimineata ne-am impachetat si am hotarit s-o luam la vale pe conducta (drumul cel mai scurt) si sa prindem trenul de 1 jumate. de groaza noroaielor dupa atita ploaie ne-am luat suficient timp, si am ajuns cu o ora inainte in Busteni. Ne-a plouat tot drumul, apoi s-a oprit. Pe valea Cerbului fugisera si picnicarasii- erau putini. Dar erau. Am intilnit 2 baieti care vroiau sa urce la Malaiesti si sa treaca duminica la Omu prin Hornuri. Pe ploaia aia era un act de curaj sa vrei si pina la Malaiesti!sau sa fii tare disperat.
In ce ne priveste pe noi: Hornurile ramin pentru alta data. si Padina!!
Atașament nu a fost găsit
Atașament nu a fost găsit
