MAREA .... traversare la Traisteni si inapoi/Jurnal

JURNALUL detaliat al MARII TRAVERSARI… in valea Doftanei & back

Plan: Busteni (Azuga) – Plaiul Petru-Orjogoaia-valea Doftanei- Traisteni- intoarcere pe alt traseu neprecizat, mai pe la sudul muntilor Baiului in valea Prahovei

Combatanti: din ‘mai multi’ negri mititei preconizati, in final s-au prezentat la apel 4, unii ne-au tratat propunerea de tura cu totala indiferenta, avind treburi mai importante sau preferind ture mai scurte… sau, altii (Virgil) care a preferat sa isi care coltarii pe vai de abrupt! Echipa: Doina, Tina, Mitica si subsemnata.

In afara de Mitica, toti era in premiera in zona si in valea Doftanei. Asa ca singurul care a avut pareri (evident contrare!! "visului meu", ca eu am clocit planul initial) a fost Mitica. Citisem descrieri, studiasem harta, discutasem cu altii mai umblati prin zona, asa ca avem tot felul de idei si instructiuni de la prieteni - Liana, dl. Tacutu, Dan G, tanti Virginica, Stela. Multumiri tuturor.

Mitica vroia sa urcam Zamora sau Dutca, idee respinsa de mine destul de vehement ca nu ne interesa zona respectiva, vroiam cit mai repede sa ajungem sus-daca se poate fara efort, eventual prin teleportare… Asa ca noi vroiam drumul cel mai scurt si mai usor. Dupa deliberari, pina la urma Mitica a lasat de la el si a acceptat ideea cu Azuga si nu Busteni, asa ca trupa a coborit in Azuga. Doar ca nu vroia cu nici un pret sa urcam pe drumul bine cunoscut si batut al culmii Sorica- despre care eu as fi zis ca era mai usor decit alte variante.
Mitica a zis ca gasim maxi-taxi la gara/ n-am gasit… si sa mergem ca e mai direct/mai scurt pe valea Ceausoaia. Am luat maxitaxi pina la pirtie. Acolo eu am intrebat daca mergem pe partea vaii cu pirtia, Mitica a zis nu, trecem Azuga mai incolo, asa ca am luat-o la trap. Am trecut de Limbasel si pastravarie, unde eu am inceput sa ma impacientez ca unde dracu’ va e podu’ ala, cum trecem Azuga?
Care pod? - pod nu e, hai sa intrebam pe cineva. Venea un ciclist, era Titi D, surpriza - si ne zice ca nu e pod, de cind s-a rupt. Asa ca: hai inapoi, vrem sa trecem pe niste lemne puse pt salturile de migratia pastravilor... Am gasit o trecere acceptabila, uscata, ca apa e dedesubt, dar la mal trebuie sa intri pina in git in zona mlastinoasa, ne facem ca porcu’, trecem apa Azugii si tropaim mai departe, bombanindu-l pe saracul Mitica – activitate care a fost caracteristica intregii zile.
Eu ma declar ca nu stiu nici o vale ceausoaia si sa faca bine sa ne duca bine pe drumul lui, ca eu stiu doar drumul Cazacu, sa ne duci bine Mitica...
Sigur ca da, taiem o bucata buna, bla-bla, etc, avantajos...
Noi zicem OK, dam si de niste gentiene pe drum, ne mai trece supararea cu mlastina, e vreme buna, intram pe o vale. Mie toate imi seamana acolo... am fost doar pe una din ele!! asta e la fel. Tina bombane ca n-are apa, trebuie sa ia undeva, n-a luat la gara, nu ne-am dus pe Sorica unde stiam eu izvorul- deci, nu uita Mitica sa spui unde e ultima apa! Bineinteles ca "uita", ne oprim, luam apa, ca- l trag de mineca eu; si desigur apoi se constata ca vom mai gasi apa destul de mult! Ca urmare,Tina ne bombanea ca a carat 2l de apa degeaba toata ziua! Si tot vrea sa o arunce, noi, nu si nu, traseul n-are apa!! Si e lung.
O luam inainte, lipa lipa, mai pe drum, mai gasim poteca, mai ... nu mai e poteca. hatz!
Mitica n-are treaba, ma lasa pe mine sa caut drum, desi i-am zis ca eu habar n-am de Ceausoaia lui!
Gasesc un drum, cum am ramas in urmasi nu-s atenta, cum a disparut poteca. Este tura bombanelilor-bomban - nu numai eu, si ne enervam destul - mai ales eu (ca in banc). :x
Il amenintam cu bete la spinare pe Mitica, eu tot zic ca doar stim ca e drumul lung si el a zis ca stie drumul -acu sa ne duca pe drum, nu la balaurit, ca aia poate face altadata- vreau drum optimizat!
in sfirsit, o luam de-amboulea pe coasta in sus, aiurea si nasol. Urcam, nimic, urcam tot fara drum, gasim un drum- mare victorie!
Drumul pe care l-am gasit e .... singurul pe care-l stiam eu in zona si care era pe Cazacu!!!(dupa stiinta mea!) De fapt e cel care iese sub Urechea… sa spuna si noua cineva ce vale e aia si ce culme- ca le tot incurcam. Asa ca de fapt am fost pe singura vale pe care mai fusesem, dar convinsa ca mergem pe alt drum... acesta are si o varianta marcata, mult mai scurta si clara!
Am pierdut vreo ora si mai bine... turbam evident, imi jur ca nu ma mai las dusa cu vorba de Mitica ca ne pacaleste!
Aproape de iesirea sus, auzim/vedem e un tip cu un ciine in padure, mai tirziu auzim si o impuscatura, bine ca nu ne-a luat pe noi de vinat! Asa ca sa fie aventura mai aventuroasa.
La gol regrupam, beau un pic de apa si maninc salata, altii ciocolata.

O luam la stinga pe traverseu, nu vrem sa urcam Cazacu, cum de fapt ne sfatuise si dl Tacutu in tren.
Mitica propune traverseul dupa ce am facut noi declaratii ca nu mai vrem sa urcam, mergem pe traverseu, dar el e iar cel care stie drumul, eu habar n-am... deci preia conducerea din nou. Trecem valea la 'obirsie' pe un drum spre o stina – de fapt 2 (din Ceausoaia?), dar nu ajungem la nici una din ele pentru ca dupa vale il apuca urcatul pe lider maximo si o ia inainte si noi care nu stim unde trebuie iesit - dupa el.
Rezultatul e inca o ora pierduta sau mai mult si imposibilitatea de a mai traversa.... ca atare noi care am decretat ca nu urcam Cazacu… a trebuit sa urcam pe vf Cazacu. Tina era convinsa ca Mitica ne-a facut-o SPECIAL, desi el sustinea ca s-a pacalit.
Tinei si mie ne-a fost chiar si destul de rau pe acolo, eu m-am si speriat, nu mai puteam de efort. Tina spune ca e meteo-sensibila. Am facut mai multe pauze, am bagat la greu energie (stafide) si apa. Partea frumoasa: privelistea si ca am gasit flori, toti, iar eu tot dadeam si de sopirle. Brinduse, anemone, maseaua ciutei.
Intre timp pe Piatra Mare, Postavar turna, nori uriti spre Bucegi, se vad si fulgere etc

Amenintator – alt stres- si noi nu avem de ales, trebuie sa urcam ca de acolo sa coborim pe urma mult... si acum vedem si pe unde ne-ar fi scos - f bine – traverseul, daca nu urcam mai sus!
Ne imbracam, ca e si vint - e cald, ba nu e cald, cam umezeala, zapuseala.
Ajungem sus, si nu ne arde de savurat victoria ascensiunii cu vreo poza macar - o luam la trap in jos spre saua dorita. Cindva incepe si sa picure un pic, dar eu nu mi-am pus pelerina inca destula vreme. Vint.
Coborim. Vedem sub noi pe dreapta drumul jos... dinspre Zamora (asa-zisul marcaj CR), iar in stinga traverseul "nostru"- tot mult mai jos. Ajungem in sa in sfirsit! (adica sub Vf Ceausoaia)
Mitica a incurcat-o cu noi! :mrgreen: Acu nu mai bombane nimeni, tropaim la viteza. Zice ca de acu' nu mai are curaj sa mearga cu noi, va merge cu o zi inainte de orice tura in recunoastere!!! (ca sa ne evite adica!) :lol:
Deh, tropaim acum cu mare zel, ca fugim de nori si ploaie, plus ca nu stim cit de lung va fi drumul lung, iar cu gazda nu am reusit inca sa vorbim la telefon, deci nu avem nici cazare! nu a raspuns.
E usor, merge. Mai picura, mai ploua, dar nu tare. Se mai opreste, cind ne hotarim sa scoatem pelerinele, parca iar vrea. Nu ne-a udat de fapt nici o ploaie adevarata.
Habar nu avem ce virfuri/culmi vedem, ca ne cam grabim, ne dam cu presupusul din mers, fac poze, sperind sa tin minte ce si cum si sa indentific cu harta mai tirziu. E frumos, ne place drumul.
Pe la vf Petru vedem ca vin 2 cetateni spre noi- de la stina din Orjogoaia veneau, Mitica s-a conversat cu ei.
Tina vroia pauza de masa, dar Mitica a tot dus-o cu vorba. Ceilalti nu ne-am manifestat, eu mai luasem energie sau o gura de apa ‘din mers’, asa ca nu aveam nevoie, si amenintarea ploilor nu ne incuraja pentru pauze. In final i-a promis ca la stina, dar a pacalit-o si de data asta.
Eu stiam din descriere/ghid ca nu se trece la stina, ci pe deasupra... asa ca eu nici nu m-am dus. Dar de fapt, oricum drumurile noastre s-au intilnit la marginea padurii, unde in sfirsit am facut o pauza de 'masa'
pe la vreo 5 (?)

Pina acolo nu a fost niciun marcaj! acolo au fost vreo 2-3 marcaje/placute cu labute de urs.
Drumul in padure era destul de clar, m-am linistit, plus ca citisem ca merge pe culme si nu aveam de gind sa accept variante de balaureala. Dan G, ma avertizase sa nu facem prostia sa coborim pe valea Frinca. In padure acolo era si zapada acum.
Nici urma de ursuleti. Drumul in padure n-a fost rau, doar LUUUUUUNG. Undeva jos in padure am dat si de prima CR-am pozat-o ca sa am dovada!
In sfirsit, am ajuns jos la ceva ocol silvic, acolo a venit si (ultima/a treia) ploaia cea mai cea si am stat sub un copac batrin-fara pelerine, f bine; am meritat si noi o pauza, ne-a prins bine, ca urma soseaua. Am iesit imediat jos in sosea, era cam 7. Am zis ca de acolo mai avem o ora jumate, de fapt am facut 1h 15 pina la gazda.

Cind am ajuns in Traisteni, dar inca nu ajunsesem la biserica (reper pentru gazda), ne-am oprit intr-o statie de microbuz sa mai dea iar telefon Mitica. Tina si-a cumparat o bere, dar I-a confiscat-o Mitica si ne ametea cum vom bea noi vinul casei… In final am aflat misterul: carase el o sticla tot drumul. N-a fost rau vinul ‘casei’!
Casa am gasit-o cu ajutorul unei vecine care venise la magazin- si ne-a luat ‘de minuta’ si ne-a condus la Maria, gazda noastra.
Acolo era putin frigulet, facuse foc doar in 'sufragerie/bucatarie' , unde ne-am si asezat sa mincam.
Pe la 10 ne-a facut paturile, in 2 camere reci care comunicau, ea a dormit in 'bucatarie'.
Eu una am dormit bine, dupa ce mi-am virit si nasul si urechile sub plapuma- si nu imi mai venea luna cit o roata de cascaval direct in ochi.
Dar se pare ca altcuiva i-am inspirat cosmaruri… ca noi, adica Mitica si cu mine ne vom scula cu noaptea in cap si le lasam acolo… daca nu se scoala la timp! S-a luminat de ziua foarte devreme, dar ne-am sculat pe la 7.
Maria ne-a facut ceaiuri, cafea dimineata, fetele au cerut ochiuri, iar eu am cerut un pic din brinza cu care ne imbiase seara, cind am mincat impreuna cu totii.

Ca de obicei, Mitica ne-a rasfatat cu preparatele lui si a schimbat retete cu Maria.
Dimineata am zis ca vom pleca 7.30-8 cel tirziu, dar la 8 Tina inca nu era gata, si Mitica I-a mai acordat ‘de la el’ 5 minute!

Nu stiam ce ne asteapta, ne explicase ceva Maria cu un drum la izlazul comunal... am cerut indicatii si pe drum si am primit de tot felul... dar am fi putut rata accesul cu toate astea (desi unii au dat indicatii corecte)

Am intrat pe o ulita cumplit de noroiasa si am reusit sa ajungem pe izlaz, cu 'traverseu' la gard intr-un loc f scirbos – traverseu "catarare"! :shock:
via ferata, i-a zis Mitica!

Nu ne-a prins taurul comunal, zona de fapt este foarte frumoasa, dupa ce iesi din sat, niste plaiuri f… pastorale! -era soare, roua, ciripit, talangi… Desigur am vazut acolo ca ar fi fost mai incolo si alt drum/varianta care venea tot acolo, mai putin noroios probabil!

Roua si iarba ne-au spalat urgent bocancii si oricum vor mai urma noroaie destule.
Din cauza frigului/umezelii mi-au murit acumulatorii, 3 rinduri inutile, noroc ca am mai avut o pereche de alcaline lipite strins, pe care le-am pus in aparat acolo. Am mers peste izlaz- am dat de niste armasari, apoi de o stina (in miscare:oi+cioban+ciini)... baciul a comentat ca n-avem de lucru acasa, ce cautam pe acolo! Ne-a vazut la inceput doar pe noi, "doamnele", ca Mitica umbla dupa ciuperci. Am coborit intr-o vale, am trecut-o; si astaa a fost cam pontos, ca am tot sarit 'fire' din ea, si la una eu am decis ca e prea mult si am ales un loc mai lat, dar cu apa mai mica, si am tropait prin apa rapid ca sa nu imi intre apa in bocanci si... am scapat!
Dupa ce am trecut apa nu reuseam sa ne decidem ce apa a fost, credeam ca Floreiul de Doftana, dar nu eram siguri.
Pe urma am inceput urcusul pe vis-a-vis, groaznic de cald, abia asteptam un pic de umbra - am intrat in padure, noroaie si iar noroaie, am gasit un drum care s-a oprit intr-un gard, n-am sarit gardul, era gard de izlaz, avea poarta - noroaie pina in git si am iesit spre Secaria, adica Floreiul de Prahova.
De aici eram 'ca acasa', si am luat-o lipa-lipa spre Posada. Nu ne-am intilnit cu ciini, doar i-am auzit, am sarit citeva garduri... 300m 'garduri', Doina s-a agatat la un pirleaz si a facut o aterizare fortata in iarba. Din fericire s-a ales doar cu o sperietura.
Am suferit de sete, ca apa pe drum nu am gasit (potabila). Mitica mai ales, care nu luase de loc apa. Noroc ca Doina a carat mai multa si a impartit cu noi. Poiana Ursului. Padure cu leurda inflorita.
Am facut citeva pauze ca era f devreme, ultima am facut-o intr-o 'poiana' cu ... narcise.
Am gasit una singura, dar 'batuta', nu din aceea tip stea ca pe valea Rea. Am pozat-o - deci era o poiana cu narcisA, nu cu narcisE.

Mai incolo au mai fost, dar le rasese o picnicareasa- pe asta n-o vazuse probabil, ca era culcata.
La tren si pe tren ne-am intilnit cu alti vajnici excursionisti, supraincalziti si cam rosii de la prea mult soare.
Si ne-am conversat pina la Bucuresti (sau dupa caz, unde cobora fiecare).

Eh, cam asta a fost – am facut-o si pe asta!

Un traseu nou,de neuitat!Mirela.