Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

×
Hai cu noi

Dacă iubești muntele și vrei să ieși în weekend la o drumeţie în natură, în sălbăticia Bucegilor sau în zonele învecinate, te așteptăm în fiecare sâmbătă, în Gara de Nord, la trenul Regio 3001, ora 6:22, primele două vagoane sau în gara Basarab la trenul Regio 3003, ora 7:44, primele două vagoane (pentru ture mai scurte şi mai uşoare, potrivite şi pentru începători dar alături de seniori :-)). Nu uita bocancii, rucsacul cu mâncare pentru o zi și hainele de ploaie. Te așteptăm cu drag la o tură pe poteci cunoscute sau mai puțin cunoscute! Ai ocazia să faci mișcare, să te bucuri de natură și să întâlnești oameni noi. Potecile muntelui sunt primitoare indiferent de anotimp. Și e multă distracție în turele noastre, așa că vino alături de noi!

Pastorala de Suhard, solo si in echipa - jurnal de expeditie 2018

acum 8 luni 2 săptămâni #3287 de angela
Preambul:

am primit o invitatie pentru vacanta de vara 2018 (devine traditie?? :D) de la Cristi si Brindusa, iar in nordul tarii, ca si anul trecut... de data aceasta ideea era Rodnei, continuare prin Suhard, apoi poate prin Bistritei un pic, sau direct, Calimani. Nu am avut cum pleca la sfirsitul saptaminii trecute, impreuna, asa ca am ales sa ma alatur mai tirziu acestui plan, renuntind la partea de Rodnei, frumos, dar pe care l-am mai vizitat relativ recent.
Am fost simbata-duminica in Buila Vinturarita, luni seara aveam o alta intilnire de Club, dupa care am putut si eu pleca 'in aventura', luind trenul de 21.30 spre Vatra Dornei. Mi-am facut bagajele luni, la prinz mi-am cumparat biletul on-line, luind un loc la cuseta de 4 - o idee foarte buna, astfel putind sa ma odihnesc peste noapte si dimineata am putut porni in traseu.
Am plecat cu un rucsac destul de greut; ca documentatie aveam un vechi ghid MN26/1983, plus ceva informatii citite pe carpati.org si cam atit. aveam o fituica cu esenta celor gasite online - ca banda rosie nu mai e rosie ci s-a colorat in albastru, si citeva locuri cu izvoare, pentru prima parte a turei.

Tura (marti 3 iulie- vineri 6 iulie):

marti:
Am sosit in Vatra Dornei dimineata, si pe o doamna cu care am calatorit in compartiment (fosta localnica) am intrebat-o daca mai exista strazile (cu acelasi nume) mentionate in descrierea din ghid, daca gasesc apa undeva, de exemplu in parc.
Informatii nemaipomenite nu am aflat, nici de la domnul care a asteptat-o - nu mi-a dat decit o singura informatie utila, ca vis-a-vis de gara este un centru de info turistic (sigur nu era deschis la 7.30!) Insa avea macar o harta afisata, noua - la care m-am uitat un pic, dar poze nu i-am facut.

M-am oprit la un market si mi-am cumparat o sticla de apa plata, desigur... Dorna! pe care am transferat-o in burduf, si am luat-o pe marcajul BA, foarte prezent pe trotuar spre parcul Runc. De la biserica incepe urcusul, pe trepte, apoi strada, apoi alee in parc/padure.
Nu merg mult si vad oameni campati (masinisti)/rulote si ceva mai sus, paralel cu drumul meu, erau vreo 2 care luau apa cu niste bidoane... intreb, era un izvor! :) Eh, imi zic, asta e, localnicul nu stia.

Planul primei zile era, daca pot, sa ajung pina la /in dreptul unui schit (mai nou, in 1983 nu exista) unde sa innoptez - acest loc era in zona sugerata si ca sfirsitul primei etape din MN (cabana pastorala Recele). Pina acolo aveam de mers pe 'plaiul' Runcului, sa trec (nu se urca! decit optional) de vf Ousoru 1639 m si Faraoane 1715 m, doua dintre virfurile cele mai importante din Suhard. Eu una, eram chitita sa ajung cit mai departe pot pina la intilnirea cu Brindusa si Cristi, pastrind pentru intoarcerea cu echipa, eventuale dorinte de 'devieri' pe virfuri.
Imi era suficient ca aveam casa in spate si era clar ca nu voi reusi probabil sa respect orele indicate in ghid pentru traseu, ca voi merge ceva mai greu/incet, mai ales ca ziua a devenit tot mai calduroasa si insorita, pe masura ce urcam. Dupa zona de padure, am iesit la zone cu afinisuri si pasuni, cu garduri si porti, vite si mai incolo, stine sau vacarii. In zona de padure am intilnit vreo 2 culegatori de ciuperci (care se intorceau deja), si o echipa mare de afinari, in zona virfului Runc. Apoi am avut un intermezzo aventuros cu un taur furios, care mi-a facut un show complet cu fornaituri si scene de pregatire de atac, facind miscari amenintatoare si blocind drumul, impiedicindu-ma sa ajung la urmatoarea poarta pe gardul terenului lui, pe care pastea impreuna cu citeva vaci.
Am incercat sa-l ocolesc pe linga drum, cit am putut, fara sa ma departez foarte tare, am cautat un loc sa sar respectivul gard ceva mai jos de drum, dar era imposibil. Am stat sa se mai linisteasca, am ajuns aproape de gard, sub nivelul drumului cu poarta, si poate lipsa de solutii mi-a dat curajul necesar si mi-a insuflat comportamentul. Pina la urma l-am pacalit, cu mare prudenta apropiindu-ma de poarta si asteptindu-l sa se plictiseasca de pazit poarta, am cules si niste crengi de molid uscat sa ma mai incurajez ca este ceva de pus 'intre noi', nu doar aer... si am avut suficient timp si distanta la un moment dat sa trec poarta dincolo! Am scapat, asta a fost prima aventura a turei, deloc nesemnificativa!
Ceva mai incolo erau citeva case 'de vara', pe finete, si din stinga (vale) a urcat un grup de adolescenti- se pare, la inceput nu am stiut de unde au venit, ca m-au ajuns din urma peste putin timp si i-am intrebat cum au trecut de taurul furios. Care taur? Eu eram inca 'sub soc', nu pricepeam exact cum adica... 'care taur?', le-am explicat, si asa am aflat ca 'am venit pe alta parte', din vale, dar tot dinspre Dorna.
(informatie utila, pina la urma, cum se va vedea)
Unde mergeau? pe Ousoru.
O vreme am mers in paralel, ba ma intreceau, ba ii ajungeam eu si ii intreceam, pina la un punct cind eu am ramas in urma, ca era un urcus mai serios, local. Apoi am auzit la distanta niste ciini si mai incolo i-am revazut pe baieti alergind inapoi. M-au oprit, sa nu merg, ca i-au alergat niste ciini... i-am intrebat ce si cum, am incercat sa ii invat cum sa procedeze, le-am spus sa vina cu mine, ca vom trece noi, cu 'discutie' cu ciinii. Nu au avut curaj, au venit doar o portiune, pina cind au aparut 2 (parca) ciini (frumosi, latrau, dar mie mi se pareau 'normali') cu care s-a dovedit ca am putut negocia trecerea doar vorbind cu ei. Drumul se apropia de niste garduri/gospodarii de o parte si de cealalalta a drumului. Intr-una din curti mai latra inca un ciine, dar acela era legat cu lantul. 2 oameni erau in curte, un batrin mi-a spus ca ce au fugit copiii, ca sint ciinii buni si nu fac rau. Ne-am conversat un pic, am intrebat de traseu, mi-a sugerat cum sa ocolesc un pic noroaiele care acolo erau la ele acasa.
Aici era Sesu Muntelui si BA coteste practic la 90 de grade si intra sub Ousoru, pe care- surpriza!(pentru mine) urca un marcaj nou TA. Dar cine vrea sa urce 450 m cu casa in spate pe o zona in care MN spunea ca este un urcus (nemarcat) f greu, si ar trebui facut doar in conditii foarte bune?!
Se vedeau si vreo 2 stilpi de marcaj, direct in sus! Pina aici am facut circa 4h.
In schimb, pentru BA -drumul meu- nu prea mai erau indicatii. Noroc cu oamenii locului, eu le zic ciobani, dar din discutie am aflat ca au doar vaci acolo. Am intrebat de apa, de drum... Mi-au spus unde sa intru in padure, unde sa caut intrarea - chiar cind i s-a parut unuia dintre ei ca nu merg pe linia corecta, a strigat dupa mine sa fiu atenta - pentru care desigur am multumit si direct si in gind, dupa ce ma departasem. Nu m-au avertizat insa de ce ma astepta in padure- o zona rea de tot, cu copaci mari cazuti care barau drumul.
Mi s-a parut ca acel chin a durat vreo 2h, s-a dovedit pe verificate pe poze, ca a durat doar o ora, si mai mult de jumatate de drum, ca distanta cel putin, era liber de cazaturi. Dar tot au fost vreo 7 seturi de obstacole destul de dificile, neocolibile - vreo 2 fiind chiar de cosmar. Cu rucsacul mare, care trebuia dat jos, repus, trecut peste sau pe sub copaci cazuti... In fine, s-a terminat intervalul respectiv, am mai avut o mica ezitare intr-un loc cu vreo 2-3 urme diferite de tractor (din partea opusa intrasera o portiune si taiasera citiva copaci cazuti) si, in final am iesit la gol, dupa virful Ousoru, intr-o sa. Am facut o pauza, la un izvor imediat dupa sa, am scos cartea si am citit despre traseul din zona, incercind sa invat si sa inteleg descrierile de acolo, cu comparatia cu terenul si cu harta. In ideea ca poate la intoarcere, mergem totusi peste virf, daca vedem varianta nemarcata de urcare din spate, daca tot este marcaj pe panta directa din fata!
Drumul devenise frumos, linistitor, singura neliniste era ca nu stiam cit mai e de mers si unde sint exact pe harta... Marcajul era cam rar, si atunci cind era vreo bifurcatie, era destul de posibil sa gresesti drumul. Cum nu citeam in fiecare 5 minute ghidul, am reusit sa gresesc drumul acolo unde intra pe sub creasta, pentru ca mi s-a parut ca inainte drumul era mai umblat, si marcaj nu am vazut.
Am mai mers o bucata inainte, pina mi-a devenit foarte clar ca nu e pe acolo- m-am intors, am lasat rucsacul jos si am inceput sa caut drumul corect, marcat. L-am gasit, intra pe curba de nivel pe stinga, apoi se facea un drum lat cam noroios prin padure. Am traversat padurea pe sub acel mic virf si am ajuns in saua dinaintea virfului Faraoane pe la 4 fara un sfert.
Peste circa jumatate de ora mergind de-a coasta muntelui, trecind de un izvor mai serios si unul mai mic, dar tot amenajat, in sfirsit apare sub drumul mare si schitul din harta noua! in dreptul intersectiei de unde coboara drumul spre schit ajung la ora 5.
Sint obosita si nehotarita, sa pun cortul (in premiera, cum o fi? unde? singura in cort, tot premiera, in salbaticie) sau sa incerc sa il pun la schit, sa cer voie? incep sa cobor, mi se pare ca e prea departe, prea mult, nu ajung nici macar pina in dreptul primului izvor, dar mai am apa, asa ca renunt- ma intorc in traseul de creasta si caut acolo loc de cort. Greu ma hotarasc, dar intr-o ora pina la urma am ales locul si am instalat cortul linga un gard :) mi se pare ca este chiar cel din povestea mecanturist! Seara e destul de frumoasa, maninc ceva. Nu am chef de gatit. Dimineata voi face insa un ceai la primus.
Experienta primei nopti in cortul meu 'extrem': e fain sa ai cort portocaliu, e alta lumina!
E totusi cam ciudat cortul asta... semi-simplu. E foarte umed, si condensul va fi pe masura. Abia dimineata imi vine ideea sa scot laveta si sa sterg interiorul, ca ploua pe mine cum ma miscam si mi s-a udat un pic sacul de dormit. Bine ca l-am luat pe cel sintetic, ca am anticipat asta! In noptile urmatoare voi fi deja mai experimentata, sterg interiorul cu laveta - pe care o storc de citeva ori afara - cind ma trezesc si in mijlocul noptii, deci dimineata e mai putin condens, daca de o parte am scapat anterior.
Si iarba de afara e foarte uda.
Pe la ora 1-2 ma trezeste lumina - este luna! si un tropait - ma lamuresc, sint niste cai care dorm ceva mai sus pe creasta, au tropait pe linga locul meu de cort, dar pe drum- nu sus la mine pe pajiste.
Am ales totusi bine locul de campare, am avut parte de apus de soare (atita cit s-a vazut de nori) si am parte si de o dimineata interesanta, rasarit fain si mari de nori in vale. Si soarele vine devreme sa imi usuce cortul. Gardul este util, insir pe el tot ce e de uscat, asa ca pot pleca devreme a doua zi in traseu, ca ma asteapta o zi si mai lunga daca vreau sa ajung pina la Rotunda.
Seara intru in reteaua GSM, comunic prin SMS unde am ajuns, la fel cum am anuntat si plecarea din prima zi. Apoi inchid telefonul.
Dimineata voi vedea daca am informatii si de la echipa B&C. (asa ne vom coordona, prin SMSuri, sa stim unii de altii unde am ajuns si cam unde vom fi ziua urmatoare). Au dormit la refugiul de la 'Carti', apoi planul era Tarnita Putredu.

miercuri:
Nu sint 'disperata' sa ajung neaparat pina la Rotunda, pina la urma voi fi multumita daca trec de virful Omu, care pare o tinta de interes, restul poate sa fie cum o fi... Nici Brindusa si Cristi nu se stie daca vor putea ajunge acolo in seara urmatoare, sint inca destul de departe. Pleaca de la Tarnita spre Rotunda, in timpul zilei mi-au mai trimis un mesaj in care au estimat ca vor ajunge totusi pina seara la Rotunda.
Eu le-am scris ca plec spre virful Omu, dar nu stiu daca ajung aproape de/la Rotunda.
Si plec... in jurul orei 8.
Drumul se desfasoara la gol, pe la ~1300-1500m pentru inceput, pe drum 'de care'. Sint curioasa de muntele Sveitaria si de lacul Icoana. vederi la distanta, pasuni... si cam atita.
Am destula apa inca, nu e nevoie sa merg la izvor, desi am bagat la cap ca trebuie plecat cu rezerva de apa de aici! Am 1.5l inca in burduf, trebuie sa imi ajunga o vreme.
Inainte de Icoana, ma intilnesc cu alt cioban mai batrin, cu oi si capre si ciini. Il intreb diverse, ca de obicei util - dupa ce, ca de obicei! ei ma intreaba ceva de genul 'singurica, singurica?' :)) si daca nu mi-e frica. Le explic ca merg in calea unor prieteni care vin din Rodnei.
Mai e un pic pina la lac, zice omul, apoi trebuie sa intru in padure de acolo. Si... ca e tare mult pina la Rotunda.

Aproape de lac, primul turist pe ziua de azi, un strain, in sandale, mergind in sens opus. il intreb de lac, zice cu dezamagire ca e foarte mic, la 5 minute de mers.
Lacul e doar o balta, normal, ca doar e zona de pasune. Axa mare a elipsei, zice la MN, si cam asa e... cca 20 m.
Urmeaza drumul prin padure, pe o parte este frumos, apoi mai sint si locuri urite, cazaturi. O surpriza FOARTE neplacuta, la un moment dat -in padure!!!- cu o haita de ciini ciobanesti de stina!sa fi fost vreo 5-6? Ii aud cum se apropie latrind, stina nu e aici, este padure, nu prea pricep cum se poate, dar nah, ma pregatesc rapid de negocieri. Nu prea am succes, dar mi-am scos ochelarii, tirasc betele, toata reteta stiuta de mine si vorbesc cu ei. ei ham-ham, destul de siguri pe ei, sint cam multi, imi feresc spatele, oricum acoperit complet de dulapul din spinare, dar sint atenta la pozitia copacilor si altor posibile 'ecrane' de ciini. Cu 1-2 ciini pot negocia, totul e sa nu ma inconjoare toti deodata. reusesc sa mai trag de timp, mai avansez incert, separ haita, desi as fi preferat sa o am de o singura parte, si ma tot deplasez incet pe directia dorita, dar foarte incet. Cind devin mai rai fac gestul de a ma aseza mai jos, atunci incremenesc ciinii si se dau mai inapoi. Reteta functioneaza aparent, asa cum o stiu, dar nu ma asez, ci schitez doar intentia. Oare se tem ca iau ceva de jos sa dau in ei? Nu fac asa ceva, sa ii atac, trebuie sa raminem in negociere. Cind ma ridic, se repliaza si ei. Cind ma fac ca ma asez, iar tac si sau inapoi. Repetam dansul acesta de citeva ori, mai avansez ceva. Cind, apare si ciobanul, alergind pe poteca, foarte mirat cind ma vede. Imi zice - sigur, dupa clasicul 'singurica'? cu variatiunea ca aici sint mistreti, nu mi-e frica? Eu imi spun textul, apoi sta de vorba mai mult. Pe ciini i-a expediat si acum vad si o problema de care nu am stiut, oile erau mai incolo pe poteca in padure! Intreb unde-i stina, zice ca mai jos, nu se vede, dar e un fel de panta mai defrisata pe o parte a drumului. Ma intreaba daca-s moldoveanca, zice ca nici el nu-i moldovean, e ardelean... intreb de unde, zice Bistrita. Ma invita la stina, sa ma serveasca cu jintita, stiu ce-i aia? il refuz/amin, vin data viitoare, cind ma intorc cu prietenii, de ne-m mai vedea. Ajunge la concluzia ca nu stiu ce e jintita, il las sa creada ce vrea. Ne despartim dupa ce imi povesteste ca in zona ciinii lui ba gasesc mistreti, ba hoti-le-au furat 2 porci cica (hribarii sau afinarii, de obicei 'mai bronzati'), ca el a venit sa vada ce gasisera acum, de latrau asa cu convingere la mine! Nu eram nici mistret, nici hot. :)
Dupa ce se termina acesta padure mai apar citeva cazaturi, ceva defrisari, apoi poteca iese intr-o poiana lunga, si de acolo ajunge in saua Diecilor la gol. Aici e un izvor, dar apa nu curge, are un camin si prin capac vad un robinet.
Este o stina, dar cladirile pe linga care trec nu le active. Putin dubioasa orientarea, dar pare ca la distanta ar fi un marcaj pe o stinca si o ruina de stina. De pe muntele de deasupra coboara o turma de oi cu un cioban. Ma indrept incolo (spre dreapta) si voi cere si informatii. Ciini nu vad, ciobanul este in virsta si imi spune cu placere ce vreau sa stiu. Au vreo 600-700 de oi, aici e ' Dieshi' (accentul tipic moldovenesc), apa vine de la ceva distanta, captata pe teava.
Imi spune de strainul care a dormit cu o noapte inainte aici, ii spun ca m-am intilnit cu el la Icoana, ca el ii indicase alt drum, nemarcat, mai scurt spre Dorna, dar se pare ca omul n-a vrut asa. Imi spune si ca e departe Rotunda, si dupa ce il intreb de urmatoarea sursa de apa, imi zice ca vreo 2h nu e. Ii spun ca mai am apa si ne despartim cu un 'la revedere'. Este aproape de ora 12.
Urc virful Dieci, si intru in alta lume, si traseul ajunge pe o noua treapta - de la media de 1500 m, acum ajunge pe la 1700-1800 m.
Mai sint ceva afinisuri, apoi apar tufele de ienupar si mai incolo, jnepenisul. Din locurile de 'belvedere' se vad muntii din urma, dar si muntii Rodnei.
Tot de aici apar multe urme ale luptelor din razboi, transee mari - primul l-am vazut pe virful Dieci. Urmeaza un virf cu baliza, ienuperi pe o parte si jnepeni pe virf si dupa aceea. Urmatorul munte, virful Pietrele Rosii este un cosmar jnepenos, si la ora cind trec eu, este cald si sufocant. Trebuie sa ai grija si pe unde treci, si din pacate reusesc sa aleg la un moment dat o ramura mai rea decit cealalta... dar cind ma prind de asta, inapoi nu mai vreau. Cind ajung dincolo de virf si de marea de jnepeni, vreau o pauza mai serioasa, ma dezbrac/scutur de ace, imi scot bocancii si trec la sandale, maninc de prinz.
Merg in sandale pe curba de nivel, apoi incepe urcusul spre... vf Omu! Da, desi in ghidul MN era clar ca se ocolea virful, marcajul nou, BA URCA Omu! Dupa primul virf intermediar imi pun bocancii, poteca marcata coteste. Zaresc lateral de virf ... rodo! Imediat ma gindesc la Brindusa, e pentru ea, de ziua ei!!! 3 si un sfert.
Poteca in zona 'periculoasa', cu iz alpin este OK, doar ca e cam abrupta. Diferenta de nivel insa nu e atit de mare, cu o pauza la baza si una pe parcurs ajung cu bine pe virfuletul stincos legat de cel cu baliza de 1932 m aproape la nivel, pe o creasta usoara, inierbata. Ora 4. Aici este steag, stilpi de marcaj cu sageti fie modificate de timpitei, fie ruginite, si in general se pare ca pina aici au avut grija ce au avut cei din Dorna, de aici e alta 'jurisdictie', nimeni nu a mai refacut marcajele de culoare rosie. desi nu-s sigura, eu ajung la concluzia ca directia mea de mers este cea cu BR+PR... prea vechi, prea sterse.
Coborirea incepe peste transee, apoi este o latura lunga cu drum pe mijlocul culmii, comod, pe care gasesc si 2 hribi medii, pentru masa mea de seara. (imposibil sa ii lasi acolo!)
Peste un sfert de ora ajung la intilnirea cu drumul care ocolea virful, unde ramin in mare deruta, nu stiu incotro ar fi continuarea drumului, desi stiu incotro este Rotunda! Creasta asta a Suhardului este asa de intortocheata ca nu stii ce surprize iti mai rezerva. Ca in linie dreapta, virfurile principale par foarte aproape, si mergi cite o zi intre ele!
Incerc sa identifc unde ar fi fost 'cabana pastorala' locala, ca in functie de ea este descrierea din MN. Dar nu o vad.
Nu foarte convinsa o pornesc pe directia 'inainte' de la Omu, e un drum mai nou, de masina mai jos, ar trebui sa merg pe 'interfluviu'... iau varianta tot cu drum larg peste un virf, dar ar fi trebuit sa iau drumul mare! O mai balauresc un pic, si toate directiile imi par gresite, pentru ca nu imi vine sa cred ca spre Rotunda totul este FOARTE la vale! Sint obosita, pina la urma decid ca ma voi opri unde o fi, ma uit pe harta, as fi zis ca este o sa cu izvoare, ala ar fi loc bun... Trec de virf, vad doar vai si Rotunda este inainte, dar dupa niste vai!
E putin prea mult pentru starea mea de oboseala, pur si simplu vreau sa ma opresc undeva. Ma intreb cita apa oi mai avea, ca nu mai am resurse fizice si psihice, mai ales, sa cobor atita cit vad ca trebuie, ca sa am de unde urca. Sint si animale pe acolo, vite, cai, stine in drum.
Pur simplu nu mai vreau, desi timp ar mai fi fost, si dupa Omu ma gindisem sa mai merg vreo ora si jumatate, care ar fi fost jumatatea drumului spre Rotunda. Ma uit pe harta, da, drumul coboara mult de la altitudine de 1700 - 1800 m.
Unde sa campez?
Aleg o portiune sub virful acesta unde sint, pe un vechi drum de caruta abandonat, singurul adapost este coasta muntelui si un bradut- doi. Am bagat la cap de data trecuta, sa nu cobor prea jos pe vest, ca dimineata am nevoie de soare pentru uscarea cortului.
Montez cortul si ma apuc de fiert hribii, pe care ii voi amesteca cu paste (supa instant 'cu cascaval' tip rollton, de la lidl). Maninc abia pe la ora 8. Am facut si un ceai, pina dimineata am destula apa deci, dar apoi va trebui sa merg la apa.
Va fi dimineata urmatoare, cind ma scol, am mai multa energie pentru asemenea expeditii!
Seara este un spectacol deosebit de frumos cu apusul spre Rodnei. Incepe la ora 9, si eu stau jumatate de ora sa il urmaresc.
Bate ceva vint, nu va fi insa foarte frig, si parca o idee mai putin umed decit la 1300 m.

Joi:
Dimineata este ceva mai innorat, ma trezesc iar pe la 5 si jumatate, dar rasaritul ar fi in spatele virfului Omu, asa ca nu voi vedea soarele decit un pic mai tirziu, lateral.
Cobor la primul izvor, nici nu-i asa de departe, dupa cum se vede (inregistrez varianta de urcare ca sa vad cit e), iau 1.5l in burduf si inca jumatate de litru pentru ceai.
Mai jos, linga drum a aparut un cort albastru, vad chiar si un marcaj vechi sters undeva pe drumul 'de masina'. Sint 2 baieti cehi cu cortul acela, cum voi afla de la Brindusa, care ii stia din Rodnei.
Nu ma grabesc in aceasta dimineata, nu are rost sa mai plec spre Rotunda, dar nici sa stau prea mult, ma adun si pina la urma ma gindesc sa stau undeva la soare sa astept. Nu e insa destul soare, asa ca plec o bucata spre punctul de sub virful Omu, dar e tot prea devreme, nu stiu unde sint prietenii mei. Dau un SMS Brindusei, ca ma anunta telefonul ca este ziua ei, la ora 9! Apoi sun totusi la Cristi, care imi raspunde, din voce inteleg ca sint pe o urcare. Ma intorc la un loc de observatie de unde as vedea drumul, dar ratez momentul in care echipa trece de stina de vis-a-vis si spre coborirea in vale, asa ca ma trezesc dintr-o data cu vocea Brindusei care m-a zarit in urcare!mai au un pic si ne-am intilnit! Le spun ce si cum, Si ca trebuie sa urce virful Omu, ca MERITA! nu ar prea vrea, ca le e teama ca se strica vremea, de doua zile cica prognoza ameninta cu furtuni, dar nu a fost cazul. Ca sa ii conving, le spun ca mai urc si eu o data, ca pe acolo e marcajul acum si ca chiar merita!
Zis si facut, mergem impreuna la virf.

La coborire o surprind pe Brindusa cu rododendronii, asa ca o serbam putin cu citeva fotografii si o caisa de caciula. (ea va primi doua, doar e ziua ei- ca atita mai am eu ca fructe)

Apoi mergem mai departe, in pas vioi, ca drumul e destul. Le mai spun de ce ii asteapta si ca va fi mai bine ca acum macar stiu pe unde e drumul si ce mai urmeaza, stim cum sa optimizam caratul de apa.
Mincam de prinz pe virful Dieci. 'Tortul' de la Brindusa este o conserva de compot de ananas.

In sa ajungem o data cu oile si un alt cioban care ne asteapta cu robinetul deschis, asa ca luam un pic de apa, sa ne suplimentam rezerva.
Ciinii din padure nu se arata, asa ca nu e rost de jintita :D
La Icoana ne oprim putin, Brindusa isi pune sandalele, ca ii spun ca se poate merge in sandale pina spre Recele/schit, dar eu nu ma mai schimb.
Ne intilnim si cu un grup mai maricel, de ucrainieni, multi copii.
Locul meu de campare nu are succes la echipa, desi apa e aproape, Cristi zice ca ar mai merge o ora sau 2, sa fim cit mai aproape de iesirea din munte, daca se strica vremea.
Ma gindesc unde ar mai putea sa fie locuri cit de cit OK de pus cortul, le spun ca este apa in drum si ca poate putem merge pina sub Faraoane, pina maxim saua de dupa. De acolo vine o zona cu mistreti si padure si abia dupa padure ar mai fi ceva, dar fara apa.
Intr-un loc sugerat de Cristi... mie nu-mi place. Urmatorul loc e cam vintos, dar are macar ceva iarba scurta si e mai drept. Pina acolo am trecut de un izvor, de unde am luat destula apa.

Instalam corturile, dar nu avem liniste. Cu neplacere, primim vizitatori, cu o dacie veche. la 9 seara! Cam dubiosi, cred ca au venit sa caute zone cu afine. dar la ora aia? la furat?
Dureaza ceva pina se hotarasc sa plece si raminem si noi singuri. Eu mi-am facut o supa si un ceai, acesta va fi util dimineata, ca n-o sa imi mai arda de primus cu vintul care este tare de tot. Si peste noapte a batut destul de rau, si dimineata este tare.

vineri:
Dimineata ma trezesc in zgomot de motoare, la ora 6 vine o camioneta care coboara la stina - a venit cu bidoane pentru lapte. Peste nici 15 minute, alt camion cu oameni, care nu spun ce hram poarta, dar am dedus noi ca au venit la cules de afine. Nu mai sint aici, ii trimit in final de acolo, spunindu-le ca erau ceva afine in urma, dar aici nu sint, ceea ce au constatat deja si ei.
Iar avem rasarit colorat si mare de nori.

Pe la 7 si un pic, Cristi nu mai are rabdare si vrea sa plece, eu nu sint gata inca. Ei pleaca inainte, ca sa scape de vint, ceea ce se intimpla imediat cum trec de cotul drumului unde am stat noi. Ii ajung din urma relativ repede, ca si ei merg incet, iar eu am mai avut nevoie de vreo 5 minute sa termin toate pregatirile. Urmeaza un izvor fain, tentatie mare de spalat/baie!
Vremea este inca buna, dar treptat se vor aduna norii.
Nu mai urcam Faraoane, nici o pierdere, pina la urma, nu sintem oameni de bife.
Dupa sa alt grup, venit motorizat din partea opusa, probabil tot la cules, hribi sau mai degraba afine.
Dupa padure dam de ceva oi, ciini si un ciobanas. Are mai multi ciini decit oi, cum ii zicem noi :)
Tropaim mai departe, urmeaza pauza la izvorul de sub Livada.
Aici votam sa nu mai urcam TOTUSI Ousoru la aventura, nu vrem 450 m diferenta de nivel, hai ca poate nu e asa de rau prin doborituri, ca putem sa ne ajutam unii pe altii, si avem si rucsacii mai usori.

Si da, a fost ceva mai usor asa, in 3, peste doborituri.
La cotitura din Sesu Muntelui, sotia ciobanului (vis-a vis de cel in virsta de la ducere) ne tot imbie sa intram, sa luam urda sau cas... ne convinge, ca este foarte convingatoare. Ne cam eternizam, stam de vorba mult si interesant, ne ospateaza cu urda usor sarata, cu smintina, cu jintita, cu cas nou separat, cald inca. Nici nu ne dam seama cum facem exces, sint bune si tot vorbind, ne cam umplem burtile- de va fi greu de mers mai departe!
In final cumparam si noi ceva, eu un pahar de 1/2 l de smintina, Brindusa si Cristi 1 kg de urda. (pret mai mult decit decent!!! poate jenant de... prea decent)
Brindusa le-a lasat ceva medicamente, au vrut sa le plateasca, dar nu a acceptat ea, ca noi tot coboram in oras, nu mai avem nevoie. Ei aveau.
Am vorbit multe, i-am ascultat mai ales pe ei, oameni care muncesc din greu, dar care vad destul de corect lumea in care traiesc, nu ii prostesti cu televizorul! Nu i-am provocat cu nimic, i-am ascultat doar, cum ne-au povestit despre primarul din localitatea de unde erau ei, despre lenesii satului, despre cum au fost dusi la Bucuresti. Oamenii gospodari nu au timp de prostiile politicienilor, au treaba, doar cei care n-au treaba 'au pus botul' la o excursie gratis la Bucuresti, ceva mincare (au fost nemultumiti! prea putin) si 50 de lei bani de buzunar de la primar. Ei au de munca, si nu putina, au copii, nepoti, au de platit impozite. Omul incerca sa faca si o cabana, eventual sa poate primi si turisti, chiar daca sint rari, ei isi doresc sa fie primitori si sa ii ajute. Ne-au povestit diferite experiente ale unora/altora, despre grupuri de cehi, despre altii care nu au intrebat de drum si au gresit, desi erau romani si s-ar fi inteles mai usor decit cu cehii. Oameni vii, adevarati- ne-au placut mult!

Pina la urma am reusit sa plecam mai departe, greu, si in curind au inceput bubuielile amenintatoare din cer. Am scapat totusi, doar citeva picaturi, si pauza de ploaie practic pina aproape de gara Vatra Dornei Bai.
Apoi n-a fost de pelerina, am mai oprit un pic pentru ceva afine, iar la bifurcatia cu CA am avut un moment de deruta ca nu stiam pe unde e drumul. Nu eram sigura, dar am cam banuit ca nu poate fi varianta pe care se vedeau CA bine, ca nu tineam minte in portiunea asta. Ca sa ma conving clar, mi-am amintit ca am trackul inregistrat, ia sa verificam unde este drumul corect!! Asa am aflat cum sa folosesc retracing-ul pe viewranger, mi-a luat un pic sa ma prind cum e, dar mi-a confirmat banuiala asupra drumului corect.

Urma insa... punctul la taur! Si era prezent, e drept ca spre urmatoarea poarta, spre saua cu afinisuri. ne-a vazut de la distanta si a inceput show-ul.
Nu parea deloc intimidat ca eram 3, nu doar eu una.
Pina la urma am luat decizia inteleapta, nu aveam nici o sansa in fata lui, asa ca am facut un pic cale intoarsa, unde puteam cobori sub drum, care avea un mal cam inalt si am decis sa ocolim larg zona lui, sa nu ne mai vada, si am tot coborit, ca in final sa sarim un gard si sa trecem spre un drum in coborire spre vale. Nu am urcat inapoi la drumul de culme, am renuntat la ultima portiune de drum de culme, nu era mare pierdere pina la urma. Am coborit prin finete/gradini si dupa ceva izvoare/noroaie de trecut/ocolit, am dat si de 2 cai - armasarul nu prea ma lasa sa trec spre vale pe drum, dar in final am reusit sa trecem!- alte garduri si in final am ajuns la o ulita paralela cu valea - in Rosu (zicea localizarea pe telefon a lui Cristi). Niste oameni adunau finul, m-am dus sa intreb cum ajungem mai bine la Vatra Dornei, ca... ne-a gonit la vale un taur furios. Omul a ris ca e al lui (taurul) si ne-a spus sa mergem drept pe acel drum pe care eram si avem 3 km pina in oras, la biserica. Eu stiam de care biserica vorbeste, nu ca ar fi fost singura, dar era aceeasi de la care am inceput urcusul pe scari spre Runc.
Parea ca va ploua dintr-un moment in altul, dar a fost OK pina la urma.
Aproape de gara am zis sa mergem si la punctul de informare turistica, ne-am ales cu ceva informatii de la o fata simpatica si cu niste harti. Cind am iesit de la punctul de info a inceput ploaia tare! am traversat rapid strada si ne-am adapostit pe peronul garii. Eu mi-am cumparat bilet pentru trenul de seara (am gasit loc la cuseta de 6), Brindusa si Cristi au cautat un loc de pizza, apoi cazare. Ulterior ne-am revazut in parc, unde era o serie de concerte... de la ora 6. Cum trenul meu era dupa ora 9.40, am stat acolo pina la ora 9, apoi i-am condus putin spre Kaufi, trecind pe peronul garii, dupa care ei au mers mai departe, iar eu am revenit, sperind ca trenul sa fie adus ceva mai devreme, daca tot pleca de aici.
In dupa-masa petrecuta la Vatra Dornei au fost citeva averse, apoi a fost racorica, dar frumos, pina seara.
Cum se anuntau 3 zile rele, eu am renuntat la odihna in Vatra Dornei ipentru o speranta vaga de a mai putea continua spre Calimani.
Daca ei vor decide sa continue, poate imi va parea rau... dar a fost bine sa ajung acasa, sa imi spal lucrurile, sa ma spal. Aici e mai cu cintec, ca am avut neplacuta surpriza ca mi s-a stricat centrala si a trebuit sa imi incalzesc apa pe aragaz, nu am putut face dus sau baie la cada. Si au anuntat cod galbeno-portocaliu la meteo!

Albumul care ilustreaza povestea turei:
photos.app.goo.gl/Cey62kUMvzZCvKWo8
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: hoinar

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 7 luni 6 zile #3318 de mariana
Superb. E genul meu de drumetie
Taurul era dorinic de companie, de vorbarie cu el...poate o "acadea"... ceva...
Cu cainii buna reteta. De tinut minte sa iau in rucxacul meu ceva boabe , in caz de nevoie
Sunt daruri de la viata povestile oamenilor locului ( care muncesc si traiesc viata lor asa cum o stiu din batrani)
La mai multe drumetii la fel de frumoase.
Mariana

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2019 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria