Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

PARING 2019

acum 3 săptămâni 1 zi #3678 de angela
Paring 2019 (un fel de jurnal):

Preambul:
Am primit o invitatie de nerefuzat de la Horia, desi la momentul cind a aparut chiar nu puteam sa ma 'inscriu' la aceasta excursie, fiind angajata deja la alta tura... plecam in Fagaras, in zona Urlea, impreuna cu Brindusa - o tura pe care mi-o doream de multa vreme.
Si cu Paringul era o tentatie mare, nu l-am mai vazut de mult pe Paul... si erau in grup oameni cu care chiar imi doream sa merg pe munte... Apoi, 'astrele' au complotat si s-a aminat data, si uite ca am ajuns sa fiu si eu in echipa de Groapa Seaca de acest an.
In Paring nu am mai fost de ceva ani, pe Transalpina sigur am mai trecut, dar ture 'serioase', daca stau sa ma gindesc bine, nici nu au fost asa de multe, chit ca merg destul de mult pe munte, de felul meu.
Prima mea tura de Paring a fost in vara lui 1984, intr-o vacanta care mi-a schimbat viata si totul a inceput cu respingerea mea de la o excursie BTT in RDG, pe ultima suta de metri, cind am ramas cu concediul luat...'in aer'... (pe motiv de... dosar!).
Cert e ca vara aceea (si intreg anul 1984) a fost plina de noutati pe plan personal - si in Paring am ajuns pornind de la Baia de Fier, dupa o tabara de alpinism, unde Dan si Constructorul Feroviar avea de batut premiere... in Cheile Oltetului.
'Santierul' acela a durat citiva ani, am mai revenit si ulterior, impreuna cu Dan si Tea in Oltet, ca am ceva amintiri dezlinate cum o duceam pe Tea legata cu cordelina pe o poteca mai expusa spre locul unde erau traseele...

Atunci am inceput tura de Paring (un sfirsit de august, inceput de septembrie) de la Polovragi, de unde am urcat cu un camion forestier pina in Curmatura Oltetului... cu 'ia-ma nene'(in sus mergeau goale camioanele 'de lemne'). Atunci stiu ca am balaurit prin paduri fara cine stie ce marcaje, am mers probabil pentru prima oara pe momii, am intilnit un cioban pe la Micaia, care ne-a dat ceva indicatii, si pe inserat am ajuns pe vechiul drum al lui Franz Josef, pe care am mers o bucata si am trecut de saua Dengheru, campind undeva sub sa... (asa imi amintesc eu, cel putin). A doua zi dimineata a fost chiciura pe cort, era 1 septembrie. De acolo am ajuns dincolo de Mohoru, sub prima sa unde era un lac aproape colmatat, Iezer, am traversat o muchie cu jnepeni, la ghici, si am ajuns la lacurile din Caldarea Cilcescu. Pe la prinz eram la lacul Cilcescu, de unde am continuat pe poteca spre Saua Piatra Taiata si drumul crestei principale. Pe la 5 eram pe Virful Paringul Mare, cu vint si destul de frig, probabil si ceva ceata, ca asa e acolo de obicei. Am coborit apoi pe muchia Sliveiului si pe o poteca ciobaneasca am ajuns seara pe la 7 la Lacul Verde, la sugestia unui prieten alpinist, Andrei Gata, bun cunoscator al muntilor din Oltenia. Ne spusese ca este lacul cel mai frumos din Paring, si intr-adevar ERA FRUMOS!!! Ultima zi, am reurcat in creasta Sliveiului si am coborit tot pe o poteca ciobaneasca pe linga stina Rosiile si am mers pe vale in jos pina la Petrosani, descoperind atunci noul drum asfaltat pe Jiet, proaspat asfaltat!

In afara de acest prim contact cu Paringul, au mai fost taberele de schi ale Florii de Colt la cabana IEFS (am fost la 2, una cu dl. Epurescu si una condusa de Dan, cind am fost pina pe Paringul Mare in conditii de iarna), am mai fost o data la un Revelion cu prieteni de munte la scoala sportiva de schi. O tura in 1999, de eclipsa, cu un prieten, a urmat traseul de creasta pornind de la zona Telescaun IEFS - Cirja - Paringul Mare - cu prima campare (dupa Petrosani, undeva la un camping unde ne-a dus un taximetrist de la gara) la Lacul Mindra, sub vf Paring. De acolo am continuat creasta pina la Saua Hornurilor si am coborit la lacuri... Vidal, Pencu, Cilcescu, dar nu am ramas la lac cu cortul pentru ca era cumplit de galagios si aglomerat ci am urcat seara mai sus, spre Zanoaga si am dormit undeva 'in drum'. De acolo am revenit in creasta si am plecat inapoi spre caldarea Rosiile, unde aveam in plan sa fim in ziua eclipsei, ca eram cu un prieten de munte care asta dorea sa faca, sa vada eclipsa totala de acolo! Vremea ne-a fost potrivnica, vintul turbat nu ne-a lasat sa ajungem la saua Gruiu, si am hotarit de nevoie sa coborim in Caldarea Gheresu, unde pe harta aparea o poteca ciobaneasca, din care, prin jnepeni, puteam ajunge aparent la zona lacului Zanoaga Stinei. Initial a fost o poteca vizibila, apoi totul a devenit o aventura de testat 'prietenii'... si totusi am supravietuit acestei incercari, decretind ca daca atunci nu ne-am strins de git, probabil ca echipa poate sa infrunte orice pe munte :)
Numai noi stim cum am mers prin iadul de jnepeni, pe vilcele dubioase cu miros de urs, si ce fericiti am fost cind am ajuns la firul apei si in padurea de jnepeni am intilnit poteca de urcare spre stina Rosiile!
Am fost acolo la eclipsa, dar nu am vazut mare lucru, ca vremea s-a stricat, si inca rau de tot! a turnat cu galeata, Petrosani era inundat (aveam radio!) si era exclus sa putem cobori pe Jiet, era prea mare riscul de apa mare. (apucasem intr-o zi anterioara sa mergem si pe la lacul Verde, in plimbarica, peste Slivei, lasind cortul la Zanoaga Stinei). Planul era sa plecam acasa, ploua torential si nici mincare nu prea mai aveam, asa ca - cu toata ploaia care nu avea de gind sa se termine, am adunat cortul si... am urcat prin Muchia Slaveiului in drumul de creasta (dar nu sint sigura cum exact, poate am traversat cumva caldarea si am trecut pe linga un lac (sa fi fost Cirja/Inghetat?), si am mers peste Cirja spre IEFS si cabana Rusu. Era sa pierdem poteca pe un virf cu iarba si oi, in grindina, unde marcajul cotea si l-am pierdut- dar l-am regasit repede. Am mers in torenti de apa pe poteca (apa peste bocanci), eram uzi pina la piele cu toate pelerinele, si sacii de plastic in care aveam hainele au cedat in buna parte. La Rusu s-a oprit ploaia, si noi am intrat sa 'cersim' cazare...(era partial(?) in renovare cabana) si siroiam de am facut balta in jurul nostru, cit am vorbit la receptie. Am gasit in tot bagajul doar 2 tricouri oarecum uscate, pe care le-am impartit frateste... si in rest am incercat sa ne uscam ce puteam la primus, ca la soare, cit a fost, era fara speranta, atit de umed era aerul. Am impartit o coaja de piine, un cico si un bonibon gasit la un chiosc din apropiere, eu luind piinea, ca eu cu dulcele nu-s si nu am fost asa de prietena, si a doua zi am tropait spre Petrosani, unde la primul magazin care ne-a iesit in drum am devorat ceva iaurturi.

In afara de aceste doua ture, am mai venit o data cu echipa noastra cu Ilinca, Andreea, Dana, Ina, Bogdan, Florin si Svetlana, cu masinile (deja se facuse Transalpina!!) si am campat 2 nopti la Vidal-Pencu (doar ca Svetlana, care era colega mea de cort nu a vrut sa stea si a plecat singura inapoi la Rinca si acasa...). Atunci am explorat iar zona lacurilor, Setea, Piatra Taiata etc. pina spre Paringul Mare si inapoi... - unii s-au dus si mai departe, venind de aceasta data din Dengheru peste Mohor si Hornul Lacurilor.
Deci, cam asta stiam eu despre Paring. Plus un Revelion la Piatra Seaca, tot cu prieteni de la Floarea de Colt, cind am facut citeva mici incursiuni, cit ne-a permis vremea si zapada. (de ex. Saua Huluzu, Obirsia Lotrului, ref. Agatat)
Cindva am mai trecut pe Transalpina cu echipa cu Horia si Paul, dar atunci nu a fost decit o oprire in drum spre alta destinatie, cred.

Minivacanta 2019:
De data aceasta aveam de stat 4 nopti la cabana Groapa Seaca, dar prognoza era amestecata. Echipa era de 8: Horia, Gina, Costel si Gabi, pe de o parte, si Paul, Rodica si Mariana cu mine, cum eram arondati pe masini. Am plecat de dimineata dupa 8 din Bucuresti, dar drumul a fost lung si aglomerat, mai ales ca se lucreaza la un pod pe la Dedulesti. Am oprit pe Transalpina in vreo 2 locuri, pe la Papusa, si sus la Carbunele/ Muntinu, dar nu prea ne-a atras sa mai mergem spre Cilcescu de data asta... Am ajuns doar pe la Carbunele si saua inainte de Mohoru.
Apoi am coborit la Groapa Seaca pe drumul destul de rau, incepind din saua Groapa Seaca. Seara am iesit la plimbare un pic cu Gabi si Paul, pe sosea... pina la... izvor, si in plus un pic.
ziua 1- drumul spre Groapa Seaca:
photos.app.goo.gl/kvuuVDrV1a4zGHXi9

Cum ziua cea mai buna din prognoza era duminica, am decis sa plecam devreme pentru o cursa de probabil 12h! Pe la Rosiile si Paringul Mare, pe care eventual eu nu tineam sa il ating neaparat, mai degraba m-as fi dus doar la lacuri si eventual o incursiune peste Muchia Sliveiului la Lacul Verde. Pina la urma, am facut o combinata... si am urcat cu totii Paringul Mare si am coborit pe la Lacul Verde, de unde acum exista un marcaj de revenire spre Groapa Seaca. A fost o tura lunga si solicitanta, dar am reusit sa ajungem inapoi pe lumina, ceea ce a fost un pic cu emotii, mai ales ca nu stiam cum era drumul si ne-a rezervat si ceva surprize pe ultima portiune, cu copaci cazuti, de la probabile furtuni recente.
Refugiul Agatat este refacut si arata foarte bine fata de ce mai stiam din anii din urma. Surpriza a fost ca am gasit citeva masini si un grup mare campat undeva pe forestier la ceva distanta de intrarea in traseu. Ne-am intilnit si cu un francez care a vrut sa faca drumul dus-intors la virf, si ne-a intrebat de traseu, la intrare. A fost, si s-a intors in viteza de maratonist, l-am revazut cind cobora deja si noi abia eram pe la lacurile din caldarea Rosiile, in urcare.

Stina Rosiile practic nu mai este, erau ceva vaci si tauri liberi insa.
Nu prea am mai recunoscut potecile, dar nici nu era problema de ratacire.
Apoi a fost urcarea pe pietre spre Mindra, nu am recunoscut-o, dar era pe pietre si asta tinusem minte corect. De acolo, Gina ar fi vrut sa se intoarca si as fi mers si eu fara sa urc la Paringul mare, daca nu era tentatia sa coborim pe la Verde... Asa ca am cam hotarit ca daca se accepta varianta de 'impuscat doi iepuri'(ca tura la Verde era o alta excursie posibila... in zi cu vreme buna), urc si eu in saua Gruiu, altfel... Si am urcat, cu totii, am mers si pe Paringul mare, desi era cam mult!
Desigur ca aventura nu se termina acolo... Speram sa gasesc coborirea spre Verde, a fost cu ceva emotii, dar stiam ca mai fusesem pe acolo si ca ar trebui sa fie ceva momii si ca se poate!
Aici a fost mai cu cintec, dar nu m-am lasat, in ciuda neincrederii partiale ca este poteca pe acolo, ca nu prea era clar nimic. M-am dus in explorare, am fost oarecum dezamagita, dar nu m-am descurajat si pina la urma am coborit cu totii, mai aventuros decit am sperat, dar am ajuns sa gasim si ceva momii si, cam tirziu, am ajuns la lacul 'viselor mele', Lacul Verde! Dupa o pauza cam lunga, si tare ne-ar fi placut sa fie si mai pe indelete, am inceput coborirea pe marcajul care incepe de la lac la vale, CG. Drum lung, frumos, in afara de o ultima zona de padure, poteca comuna cu cea spre virful Mija, CR, pe care eu nu o stiam, decit de unde incepe din vale, de la forestier.
Am dat si de afine, am fi zabovit... dar era tirziu, si aveam mult drum in fata!
Am ajuns cu totii la cabana dupa 12 h si jumatate de traseu, si 24.2km parcursi, si diferenta de nivel cumulata de circa 1800m de urcat (si coborit tot pe acolo, probabil)!
ziua 2- caldarea Rosiile, Paringul Mare, Lacul Verde:
photos.app.goo.gl/UAeqBQo1tHqxQnQT6

Sigur ca tura aceasta ne-a obosit, dar stiam ca vine o zi rea, cu ploi, care au aparut deja noaptea si urmau sa ne faca sa nu ne pregatim pentru mai nimic pentru ziua de luni. Totusi ne gindeam ca poate mergem undeva cu masina, si, fara graba, in final am plecat spre Petrosani si zona IEFS. Desi drumul este in lucru, am profitat de el si am urcat spre Poiana Nedeia (aproape de statia telescaun Paring, intermediara). Si ne-am zis ca poate urcam Paringul Mic sau mergem la lacul Mija.
Pina la urma, am facut o tura bunicica si nici nu ne-a plouat, doar ca am avut parte de vreme mai inchisa si ceva ceata/nor. Aproximativ 6h si jumatate si 13.4km ne-a luat traseul pina la lac si inapoi, prin saua Scurtu, iar la intoarcere am venit (in afara de Gina si cateii care ne-au acompaniat) pe la Paringul Mic.
A meritat lacul Mija si am salvat o zi care altfel era ... 'proasta'. Apoteotic s-a incheiat tura la LIDL in Petrosani, unde fiecare a devorat chiar in parcare (unde era PREA CALD!) ceva din cele cumparate, ca... Haplea... pina ne-am regrupat toti. Care vreo placinta, care kefir, care inghetata... suc si ce-o mai fi fost pe acolo. :))
ziua 3- Lacul Mija:
photos.app.goo.gl/qLfcNdaJe6ryUCHM6

Marti prognoza era bunicica, ne 'odihnisem' cica, asa ca puteam face un alt plan de tura mai lunga. Ce ne mai ramasese era spre Coasta lui Rus prin Huluzu... de 'om ajunge pina acolo, poate vedem si lacul Cilcescu sau macar Zanoaga, de sus. Dus-intors, ca altfel nu parea fezabil.
Nu stiam niciunul traseul, sau in orice caz, doar partial, ceva amintiri 'de vara' avea Rodica, eu mai putin, si aia de iarna (pina in Huluzu). Dar aveam literatura!!! asa ca m-am bucurat ca Gabi a fost dispusa sa care cartulia ei ghid- din care am hotarit ca din cind in cind sa mai citim ce ne asteapta...
Debutul excursiei a fost in saua Groapa Seaca (unde am urcat cu masinile, scutind o ora poate de tropaiala la deal - si la intoarcere, desigur...) A fost cam trist debutul, ca am dat de o padure cu cazaturi, infiorator de distrusa de furtuni... Dar cu curaj, am atacat muntele pe poteca si pe linga, pe unde s-a putut, fiecare dupa posibilitati si dupa curaj. A fost bine ca initiativa a fost preluata de unul sau altul, asa ne-a ajutat grupul sa depasim si acest obstacol. A fost o tura deosebita, vremea a fost amestecata, marcajul surprinzator de bun, fata de ce citisem despre acest traseu si ce temeri am avut. Nu prea am reusit la inceput sa identificam foarte clar reperele, cu toate hartile si GPSurile si descrierile, dar de bine de rau, stiam cam aproximativ ce si cum, si mai ales ca sintem pe drumul cel bun.
A fost o tura 'cu de toate', inclusiv soare si ceata, chiar si un pic de burnita sus, pe la coasta lui Rus si saua Piatra Taiata. In afara de Gabi si Paul, care s-au intors putin mai repede, ceilalti am ajuns sa vedem si lacurile Cilcescu si Zanoaga de sus, si eu am ajuns si pina la stilpul indicator cu intersectia de trasee (BR/CR si marcajul nostru BA).
Ploaia totusi ne-a iertat si pe intoarcere am avut parte de vreme frumoasa in buna parte, care ne-a indemnat sa mai exploram putin, si asa am gasit si lacul Ciobanul, ascuns in jnepeni (in descriere ar fi trebuit sa trecem pe linga el, dar acum poteca marcata nu trecea pe acolo). Frumoasa este caldarea Murgoci.
Frumoase au fost lespezile din zona Gauri, pasunile intinse si pilcurile de jnepeni (chiar daca ne-am udat la picioare in iarna mare si uda), florile, inclusiv rododendronii, si surpriza de calcare.
La intoarcere, Horia si Paul au urmat drumul aproximativ la fel, cu un ocol al virfului Ciobanul, in loc de urcare, iar noi ceilalti am coborit din saua Huluzu pe PA. Am dat iar de afine, dar si de o stina, si... in loc de poteca, cea mai mare parte a fost un drum forestier - nu neaparat foarte frumos ca atare, dar macar era curatat de copacii cazuti si pe aici in numar imens. Si... cu o potrivire la secunda, ne-am intilnit cu 'baietii nostri cu masinile' cind am ajuns in drum!
Aceasta tura a fost de cam 18km si a durat putin peste 8h.
ziua 4- Coasta lui Rus (2301m)- Saua Piatra Taiata (2298m):
photos.app.goo.gl/A5Tj6fAyXMGWxuQC9

Si cu asta, s-a cam incheiat aventura noastra de Paring, ca in ziua plecarii entuziasmul era la zero, la ideea sa mergem spre Cilcescu pe CR... hai macar pina la Cascada Dracilor (dar descrierea nu era prea simpatica, forestier, drum de tractor, zona cu noroaie... bleax). Eu mai clocisem niste 'idei crete' peste noapte, daca am fi vrut sa ne intoarcem prin Voineasa, poate cascada lui Ciuca... dar soferii nu erau entuziasmati de varianta de Valea Oltului. Asa ca ne-am declarat lenesi si am plecat 'spre Bucuresti', direct... Sigur ca pe drum am vazut vremea frumoasa, am oprit pe Transalpina pentru tot felul de poze... de la Rinca poporul a vrut iar la cofetaria din Novaci! si apoi s-a 'negociat' hai macar pe sub munte, nu pe soseaua aia anosta... si ne-am mai oprit in Polovragi, in Cheile Oltetului. Aici nu am reusit sa ii conving pe ceilalti sa incerce sa mergem un pic prin chei prin apa, dar eu mi-am luat nasul la purtare si m-am dus inca un pic, inca un pic... asta fiind prajitura mea! Dupa mine, au mai incercat apa, cite un pic, si Gina, si Paul, si Horia- daca eu nu am avut curaj sa zic ca ies pe partea cealalta, am mers pina la un obstacol/copac cazut de-a curmezisul, aproape de izbucuri, practic cea mai interesanta zona de chei.
Si de acolo... spre casa, nici macar la micaria din curba de la Dedulesti nu am putut opri, ca nu era loc si nu ne-a lasat politia, desi unii si-ar fi dorit o pauza si vreo 2 mici! :) Si asa am intrat in Bucurestiul incins la vreo 34-35C la ora de virf a iesirii de la munca ~ 4-4.30 pm si putin dupa 5 am fost acasa, desi am avut o aventura cu un troleibuz 96 care s-a stricat la jumatatea drumului.
ziua 5- intoarcerea acasa, Cheile Oltetului:
photos.app.goo.gl/6wqyp7tYWtWpTazB9

A fost o excursie pe cinste! Multumiri organizatorilor si intregului grup!!
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: hoinar

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2019 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria