Folosim fişiere cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare pe site.
Citeşte Politica cookie, Termeni şi condiţii, Politica de confidenţialitate.

Povestea turei cu Silvia in Fagaras 1-5 august 2020, tabara Buda

acum 11 luni 2 săptămâni - acum 11 luni 2 săptămâni #3951 de angela
Am plecat dimineata la 6 de la Pacii, noi doua cu niste rucsaci prea grei pentru a ne simti prea 'relaxate'. Am mers cu doua corturi, Silvia si-a cumparat un rucsac mare nou nout, ea carind singura cortul meu T2, eu cu cel de o persoana, cel portocaliu, TRIMM.
Am luat poate prea multa mincare desi am depasit la limita totusi necesarul... adica m-am intors cu fulgi de ovaz(am mincat doar o portie dintr-un pachet intreg din fulgi, lapte praf -m-am intors cu jumatate din pachetul mare si 2-3 batoane.) Hainele... au fost si ele un pic in plus, in sensul ca nu am consumat toate tricourile/cele cu mineca lunga, si toate sosetele. Chibritele au fost atit de proaste, ca am terminat toata cutia, si ultima dimineata nu am mai folosit primusul, ca nu mai aveam cu ce, dar nici nu era critic.
L-am lasat pe Lenevila la cotitura unde incepe urcarea TG spre (refugiul) Fereastra Zmeilor, pe la ora 10, si ne-am tirit greu la deal. Benzina aproape ca am terminat-o pina la fereastra, sau un pic dupa, desigur am ales sa ocolim custura 3 pasi de moarte, cu gind ca la întoarcere vom trece pe acolo, dupa ce e mai usor rucsacul. Dar si pe poteca am dus-o extrem de greu, abia am putut merge- mai ales eu. Asa ca viteza medie cu foarte multe pauze a fost cam de 1km/h. Vremea a devenit mai cetoasa, la un moment dat ne-au 'speriat' (nu cine stie ce) citeva picaturi, de ne-am oprit sa punem husele de ploaie pe rucsaci, dar pelerinele nu le-am mai pus si s-a si oprit. Era frigulet, umed, vint. Mi-am fortat putin si ceva intercostale la pus inapoi rucsacul dupa un pasaj pe care nu am putut sa il trec cu el in spate... undeva unde niciodata nu am avut probleme. In schimb, pe urcusul la Nerlinger la care ma gindisem ca va fi cumplit, a fost ceva mai bine decit am sperat. La monument ne-am oprit, sperind sa vedem ca lumea ca sa gasim o coborire spre lac, despre care nu stiam decit ca se coboara de la Nerlinger...
Am gasit ici-colo hatase de oi, dar mai mult pe o parte, asa ca am coborit si noi cum am putut, dar greu sa te tii pe picioare cu rucsacii aia... mai mergeam, ne mai uitam incotro si lipa-lipa am ajuns la lac unde era destul de murdar cu cacareze de oi. Abia acolo am mincat 'de prinz', cred ca era pe la 4 daca nu spre 5 (as putea verifica pe track, dar mi-e lene!) :) Apoi am stat mult sa aleg locurile de cort, cel negru e usor de pus si
a fost pus, cu cel portocaliu cred ca mi-a luat o ora sau 2 pina am hotarit ce si cum si am reusit sa-l si instalam. In principal si pentru ca batea vintul si nu prea stiam cum sa coordonez optim toate cerintele pentru a pune acel cort 'mofturos'. Se plateste scump ca e'ultrausor', sub un kg.
In fine, a fost frig, eram si epuizate fizic... am luat apa dintr-un piriias din 'susul' lacului, doar in prima seara, apoi, a doua zi am renuntat la acea sursa de apa, vazind pe unde circula oile si erau doua seturi care treceau zilnic... mai mult sau mai putin adica, traseele lor variau putin.
Ne-am ales si loc de folosit primusul, ferit de vint, dupa niste stinci.
Ne-am bagat la somn, era vint, frigulet, de am dormit si cu bufful pe fata, si aproape toate hainele unele peste altele. Si am avut saci de iarna! Dar a fost si frig, dimineata Silvia a gasit chiciura pe ceva iarba intr-un loc din zona.
Cum baietii veneau abia seara urmatoare am avut o zi intreaga la dispozitie sa facem cunostinta cu locul. La inceput abia ne-am fitiit pina la capatul lacului, apoi eu am fost sa ma spal, apoi am zis sa vedem ce si cum... au venit oile, doua serii, cu primii ciobani ne-am conversat indelung, unul era de linga Curtea de Arges, si era din echipa de doi cu 'bordeiul' si cu aproape 1000 de oi cu berbeci si sterpe. Urcau aproximativ pe partea pe unde am venit noi si mergeau vis-a-vis in caldarea de dincolo de Nerlinger si spunea ca se vor intoarce pe la 4.
Au 'pierdut pe drum', la ducere, o oaie schioapa care a ramas prin caldarea de unde luasem noi apa... si un ciine (am aflat dupa-masa ca era catea) a ramas cu noi toata ziua. Desi carasem multa mincare, cum era socotita, nu i-am dat mare lucru, dar a mincat ce i-am dat, inclusiv cotorul de mar lasat de Silvia.
Nu mai scapam de ciine, dupa aceea ne-a insotit in explorarea noastra pe directia de unde trebuia sa apara baietii. Chiar si fara rucsaci, minimalist: apa-dulciuri, abia am urcat pe o creasta destul de simpatica spre vf Buda, dar nu am ajuns nici macar pina pe virf, Silvia ar mai fi mers poate, dar s-a intors cind eu nu am mai vrut, ca trebuia sa ne orientam bine la intoarcere. Ea a vazut de mai sus ceva mai mult decit apucasem eu de acolo unde am mers eu, dar efectiv am simtit ca nu trebuie sa insist, ca ma dureau genunchii, si ma resimteam prea tare dupa prima zi. Am revenit dupa vreo 4h la cort, apoi au revenit 'stinele'. Cei cu oile cu lapte nu au venit asa de aproape de corturi, dar un cioban a venit special ca sa ne dea ceva... noi nu prea aveam chef de socializare, dar el a insistat, ciobanul Marian... In fine, la intoarcere am urmarit cu atentie pe unde s-au intors sterpele, ca aveam nevoie de o varianta ceva mai umana (speram noi) pentru iesirea in creasta. Au aparut sterpele pe la 3 si au stat mult in zona, inclusiv ciobanul 'mai batrin' din Cerbureni si ne-am conversat vreo 2 ceasuri... El evident era putin mirat ca eram doar noi doua si ca am dormit acolo cu o nopate inainte, dar le-am spus ca vin 4 baieti pe care ii asteptam pina seara. Baietii au aparut la cam jumatate de ora dupa ce a plecat el cu oile si cateaua 'noastra'.
Ne-am bucurat de reintilnire, primul a aparut Cristi, la un moment dat ii faceam semne si strigam la el pe unde sa coboare optim, ca doar nu
fusesem degeaba in recunoastere si stiam cum e pe acolo. Cel mai greu a venit Nelu Zaharia care avea un dulap imposibil in spate! dar asa e
el, cara de nu se poate. Vali avea un cort de la Cristi... nou-nout 'sponsorizare' pentru cine are nevoie, de la club, cica. Le-am dat apa, ca erau deshidratati, si intretimp noi cautasem un izvor 'ascuns' despre care ne povestise ciobanul. Apoi i-am ajutat sa isi puna corturile, pe Vali un pic si pe Nelu mai mult, adica m-am bagat in seama (ca am experienta cu tot felul de modele de cort la instalare).
Noi mincasem cit au coborit ei, ca doar noua fara bagaje ne luase o ora coborirea si stiam ca nu au cum veni prea repede pe acolo.

Ei s-au apucat de aranjamente, masa de seara, noi am stat pe linga ei, am mai schimbat impresii etc. Apoi pe la 9 ne-am bagat la corturi. A fost tot luna mare (deci nu aveai nevoie de lanterna daca ieseai noaptea)... de fapt toate zilele/noptile a fost asa.
A fost ceva mai cald decit in prima seara, si ziua a fost mai insorita. Mai putin vint. In schimb am facut condens in cort/uri... dar nu atit de mult
cit am avut parte dincolo, dupa ce ne-am mutat la Capra! asa ca sa avem ce usca... si sa nu plecam la drum perfect uscate cu cortul. Am
pornit cu totii, pe varianta crestei laterale spre Parul de Fier, pe care s-au intors sterpele, unde cheia era o strunga. Pe la 8.30. Am mers o bucata impreuna, apoi le-am explicat care este reperul esential unde trebuie sa ajunga si au plecat mai departe ca noua ne
era greu cu rucsacii nostri si aveam nevoie sa ne mai oprim. Am urcat si noi in creasta, care era destul de faina, si am avut un pic de emotii cum vom trece, mai ales ca ii vazusem si pe baieti ca nu au inaintau chiar in viteza pe acolo. Hatasul era destul de bine format, se vedea pe unde trecusera oile, deci a fost f bine. Mult mai bine decit fata inierbata pe care coborisem la venire.
Sigur ca mai scazuse un pic greutatea, dar tot grei erau sacii. Am ajuns in creasta, vremea era mai buna, am reluat traseul pe care venisem pe la Nerlinger si am ocolit pe alta varianta 3 pasi de moarte, ca am zis ca e mai bine- mai ales pentru ca ar fi fost greu cu sacii aia.
Am revenit la poteca CA, apoi BA la Fereastra Zmeilor. Era cald/soare si vint, asa ca lipa-lipa pe sub Arpasel, nu ne grabeam, ca stiam ca avem toata ziua la dispoziție. Tot sub 1km/h!!! am atins, in medie, cu multe pauze, chiar si una foarte lunga in care am vinat marmote cu aparatele foto. Silvia a reusit citeva cadre, eu nu prea, ca sa nu zic ca deloc. Pina gaseam marmota cu zoomul, se misca :(
A fost un punct foarte nasol 'nou' pe poteca din Fundul Caprei (sub Arpasel), unde s-a pravalit recent un bloc de stinca si a stricat foarte
urit poteca, acolo abia am reusit sa trecem si sa revenim in 4 labe in poteca, GROAZNIC! Circulatie inca destula, dar nu ca simbata, in zona.
In fine... am urcat si Fintina, ultima chestie scirboasa cunoscuta. A fost ceva mai bine decit alte dati. Pe la 3 cred ca eram la Capra.
Ne-am ciciit si acolo cu alegerea locului; acolo unde am vrut eu si pe care il stiu eu batea cam tare vintul - Capra nu e cunoscut ca loc vintos, dar de data asta era cam vint.
Eu am vrut acolo ca era locul ideal testat de ani de zile, unde soarele vine dimineata ceva mai repede, plus vedere la lac si apa ceva mai
aproape. Era liber cind am ajuns noi, erau putine corturi, in principal doar unul care statea mai mult, o familie cu 2 baieti mai maricei, si una cu copil mic (adica era tipa cu copilul, atita vedeam la ora aia), care erau deja acolo stabili. Prima data iar s-a instalat cortul decathlon, ca ala e rapid, cu trimmul m-am ciciit un pic, dar dupa ce am ales locul, nu mai dureaza chiar asa de mult, daca locul e bine ales. Ne-am dus la apa, am gatit, am mincat... si cam atita. Asta a fost luni. Initial ma gindisem ca ne vom muta incoace abia marti, ca facem si noi circuitul lacurilor (ceae ce au spus ca fac si baietii luni, eu ma gindisem de acasa la asa ceva) si coborim miercuri pina in prinz ca se anunta stricarea vremii. Cum imi spusese Silvia ca nu a fost pe Vinatoarea lui Buteanu niciodata, si nu prea vedeam ce sa mai facem pe acolo, in halul in care eram eu fizic, am ales sa plecam luni la Capra.
Marti am facut un circuit maximal care se putea face in ritmul in care eram eu capabila si fara prea multe dureri- am condus-o pe unde stiu eu, ba marcat, ba nemarcat... pe la 4-5 eram inapoi, iar gatit ceva, mincat... si ne uitam la cei care treceau. Ultima noapte a fost tot foarte luminoasa
si cu extrem de mult condens/roua pe iarba. Mie nu mi-a fost prea bine, pe la 12 noapte am tusit f mult dupa ce m-am infundat de nu puteam respira, mi-am zis ca gata, m-a luat covidutu! masochism cit incape in aceasta tura :( Apoi mi-a trecut :D In sfirsit, am dormit totusi putin si dimineata, iar vreme faina, soare si a pornit si un vint care a ajutat la uscarea cortului. Ultimul chibrit ramas de seara evident nu s-a aprins, dar nici nu tineam neaparat, ne facusem ceai rece, iar laptele de seara nu l-am mai baut atunci asa ca am avut o parte si dimineata.
Dupa vreo 9-9.30 am pornit pe 'drumul de iarna' in directia cabana Capra (BA)- pe care mai coborisem pe vremuri pina la primul loc de intilnire cu transfagarasanul pe vremea cind am fost la Monumentul Alpinistilor la reparatii.
Partea a doua 'intre sosele' iesea undeva relativ aproape de locul meu de parcare, dar nu mai facusem acea parte si nu stiam cum e. Era mai neumblata dar destul de frumoasa, minus ultima bucata care din fericire avea ceva cablu subtire din otel, ca era extrem de urit accesul spre sosea, mai pe fund, mai pe cablu am ajuns jos pe asfalt. Am gasit si putine afine pe drum. Cred ca era pe la vreo 12 cind am plecat la vale, dupa ce ne-am schimbat, spalat un pic pe miini la piriul local si nici nu ne-am mai oprit pina la Bucuresti.

Fagaras 2020, ziua 1: urcarea in creasta si coborire la Lacul Buda
photos.app.goo.gl/5w7MD649M9cRtdFn7

Fagaras 2020 Ziua 2: Explorare in caldarea lacului Buda
photos.app.goo.gl/XiA1DaDXfpwxpBqB7

Fagaras 2020 Ziua 3: de la Lacul Buda la Lacul Capra
photos.app.goo.gl/wHxtZ2CnP3dYuktw6

Fagaras 2020 ziua 4: circuit in zona Capra
photos.app.goo.gl/SRmkkx3rdVV6K5TV8

Fagaras 2020, ziua 5: plecarea acasa
photos.app.goo.gl/5Q8trBqdEZWax2Fx6

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

  • Nepermis: pentru a crea subiect nou.
  • Nepermis: pentru a răspunde.
  • Nepermis: pentru a adăuga atașamente.
  • Nepermis: să-ți editeze mesajele.

Biblioteca

Biblioteca Floarea de Colţ vă propune o colecţie de materiale informative având ca temă centrală muntele, natura, aventura, călătoriile, fotografia, etc. Adunate prin bunăvoinţa donatorilor cărţile sunt la dispoziţia membrilor clubului pentru a fi lecturate.

Cronica săptămânală

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente, activităti recente ale clubului consemnate în forum.

© 2021 Asociația Club Alpin Floarea de Colț București

CUI 36110772
RO64BTRLRONCRT0345072901, Banca Transilvania, Sucursala Victoria