RT 19 iulie 2008

Simbata 19 iulie 2008 personalul 3001 Bucuresti-Brasov.
Se trece de Ploiesti fara intirziere – e ca-n filme- si incepem excursiile, cu idei de trasee.
Diana propune (telefonic, ea e in accelerat) Brina Mare a Morarului si incep sa string adepti. Totul decurge cam ca acum multi ani cind se stringeau flacaii pentru oaste, cu singura deosebire ca intre timp s-au emancipat si codanele, asa ca sint si ele vizate. De data asta sint norocos si se stringe un pluton (Diana Serban, Dana Nemitz, Corina Nicolae, Ion Macris, Gabi Palaghian, Bogdan Munteanu, Dan Ciobota (premiera in Bucegi), Virgil Florea(premiera cu clubul) si Nik Baiatul).
In Busteni ne grupam pe peron si ni se alatura si juniorii clubului (Roxana Georgescu, Irina Radu, Irina Becciu, Andrei Vouciuc, impreuna cu performerul Marian Curculescu).
Se merge pe Munticelul si primul popas se face in Poiana Costilei. Prvind in sus, putem admira doar ceata. Intram pe Valea Cerbului si curind intram in ceata, deocamdata doar la propriu. Se mai merge, se mai discuta, la un moment dat sint in fata impreuna cu Marian Curculescu si ratez nonsalant intrarea in Brina Mare a Morarului. Sint urmat de toti si cind se constata ce s-a depasit intrarea sint apostrofat. Ma simt nevinovat, ceata nu-i ca seninul, si propun intoarcerea. Mi se arunca priviri taioase. Se trece la planul B propus de Marian si anume o brina care trece in Valea Morarului mai sus de Acele Morarului. Toata lumea e multumita, mai putin Marian peste care apasa acum reusita excursiei. Urcam in continuare in ceata si mi se pare ca fac traseul pentru prima data. La un moment dat apare un inceput de brina se discuta daca sa fie urmata sau nu, se incearca un vot dar nu prea iese nimic, si pina la urma se hotareste urcarea spre Omu, asta insemnind intoarcerea cu ultimul tren posibil, un Intercity care opreste doar in Sinaia. Bogdan si Dan nu agreaza ideea si hotarasc sa se intoarca. Noi urcam si urcam, asteptind soarele (Diana sunase la meteo Omu si aflase ca acolo ceata ioc).
In ultima caldare efortul este rasplatit si sintem deasupra cetii. Nu-i rau deloc, parca sintem intr-un urias avion. Ne dezlipim cu greu si continuam urcusul. Pe ultimele serpentine se intra din nou in ceata, fusesem intr-o bucata de senin intre 2 bucati de ceata. Facem popasul regulamentar la cabana, bem un ceai cu rom si o luam la vale. La inceput e putin vint, asa ca ne infofolim, aratam haios si e printre putinele dati cind vad fete care nu sint interesate cum arata. Cind ajungem la cerdac, se opreste vintul, ceata era doar sus sau jos si admiram serpuirea potecii in Valea Cerbului. Marian are ocazia sa-si demonstreze competenta si ne arata pe unde ar fi trebuit sa mergem. Ajungem pe platou si o taiem spre Cabana Caraiman si coborirea spre Jepii Mici. Intre timp admiram o turma de mioare si al sau baci care imi face placere sa cred ca era muntean, se mai sta la cules de cimbrisor si intram in criza de timp. Se incepe mersul, graba e mai mult verbala si intram pe Jepi, unde graba e inlocuita de concentrare. Si lipa-lipa, in 2,5 ore sintem in Busteni. Era bine, dar trenul era inca departe. Diana, ca de obicei, vorbeste putin si face mult, suna un taximetrist, caruia ii spune doleanta si faptul ca sintem 7 (juniorii ramineau in Busteni la Marian). Curind vine si taxiul, deschide un port-bagaj larg si ma gindeam cum o sa ne inghesuim in el, cind, aidoma unui prestidigitator soferul rabate inca 2 scaune, asa ca eram doar unul in plus. Parfum. Drumul liber (parca nu am fi pe la noi) si in 7 minute sintem in Sinaia. De unde pina acum se miza pe intirzierea trenului, acum se spera sa merga bine, pentru ca altfel se rata metroul si apareau alte probleme, pentru unii din noi comparabile cu ratarea trenului.
Cineva acolo sus a avut grija de noi, si am prins si metroul.
A doua zi, dovada faptului ca nu excursia nu fusese un vis, era doar febra musculara.
Mergeam incet, dar amintirile imi hoinareau voioase in ceturile de sub Virful Omu.
Excursii frumoase!
ceva poze aici

Citit si privit cu multa placere.

A iesit Omu... S-a cochetat cu mai multe brane, BMM si "brana de deasupra acelor" - pe care o stia Marian. ("Deasupra acelor, nu e cerul ?" -intrebam prosteste..) E o brana cu intrarea destul de tarzie pe Valea Cerbului, care iese pe culmea Morarului, in fata acelor si continua in Valea Morarului. Marian facuse aceasta brana acum doua saptamani si pe partea nordica nu avea zapada. Brana e scurta, dar spectaculoasa, trece pe linga o "orga" de piatra - ne-a aratat-o Marian. Ramane pentru alta tura, cu vizibilitate mai buna. La coborare, o alta tentatie: Valea Alba. Dar prudenta ne-a condus pe Jepii Mici - fiind un grup mare de 12 persoane, cu un incepator, Virgil care merita toate felicitarile!
Cateva poze (pentru mai multe poze, click pe una din poze):

-

-

Foarte frumos RT-ul Eugen, nici pozele nu-s mai prejos. Desi nu v-ati atins obiectivul initial, se pare ca tura a meritat cu prisosinta efortul.

ma bucur ca am "participat" si eu la excursia voastra prin intermediul fotoreportajelor, daca altfel nu s-a putut. Frumos ar fi sa facem intr-o zi Acele.. pe varianta cu ocoliri- pe care nu am fost niciodata, dar stie cineva traseul repectiv. Eu am fost in Ace cu multa vreme in urma, dar nu stiu acele ocoliri- noi am facut matematic acele, dar am intilnit un grup de-ai nostri, in frunte cu Titi Ruse care au ocolit. As fi recunoscatoare daca ar fi cineva sa imi arate si mie varianta ocolita. Exista si descrierile din cartea lui Nae Moldovan, dar trebuie sa admit ca as avea nevoie de suport moral(si nu numai... poate) sa indraznesc sa merg doar dupa acea descriere. dar ar fi frumos!! Brina de sus sigur ca nu e nici o problema, cum probabil ca si sistoacele alea nu-s chiar asa fioroase daca ai miros pentru ele... Si pe acolo am mai balaurit pe vremuri, dar nu mai tin minte mare lucru, din pacate.