Via Transilvanica, prima 'expeditie' 2022, Bistrita- Vatra Dornei

JURNAL de pe VIA TRANSILVANICA (VT), cu toate detaliile 'sordide' incluse!


Abia revenita simbata dimineata, dupa citeva ore de somn m-am apucat de pozele facute in aceasta prima 'expeditie' pe Via Transilvanica. Aveam conspectate 2 variante pentru Via T(cu subvariante), dar cum prognoza era destul de 'amestecata', si nu stiam cum va fi, neavind nici o experienta similara, mi-am zis ca voi decide la fata locului ce si cum. Ca dorinta, imi doream mai mult partea de Tinutul de sus spre Vatra Dornei, decit sudul, asa ca din start eram contra valului- ghidul recomanda parcurgerea VT dinspre Putna spre Turnu Severin. Si pentru ca asa sint descrierile, asa a fost gindit traseul, si marcajele sint mai usor de urmarit (cica) in acel sens. Dar eu... contra curentului, ca de multe ori in viata.
Am avut la mine un carnetel si voi completa jurnalul cu detalii pentru cei interesati de acest sector al ViaT, si nu e despre struguri ci despre momente ale aventurii mele, cu bune si rele. Din start va spun ca m-am intors cu sentimente amestecate pentru ce poate oferi aceasta drumetie/trekking. Nu m-a interesant foarte mult nici turismul cultural si nici gastronomic. Nu e usor de mers pe Via T, drumurile sint anoste in parte pentru noi cei obisnuiti cu muntele, kilometrii intregi pe drum de caruta prin noroaie si pietre, sau drumuri forestiere (DF) nesfirsite nu sint neaparat visul nostru 'de fecioara'. Mie nu mi-au placut marcajele prea mult, sint obisnuita cu regulile celor de pe munte si de citeva ori m-am ratacit, ca nu pot merge cu ochii in GPS toata ziua! Cind ai o intersectie cu mai multe drumuri, pe care il iei, ca le-a fost greu sa puna o sageata cu vopsea pe cel potrivit, nu aveam pretentia sa imi puna panouri cu sageti, nici sa picteze sigla, dar o dunga portocalie m-ar fi salvat de la ratacire si nervi. Si ghidul ar putea fi imbunatatit desigur. Am prea multe pretentii? In sfirsit. (in US pe AT macar iti atrageau atentia la schimbarea de directie dublind marcajul, tot era o regula.)

Am plecat de acasa acum o saptamina spre Bistrita, ora de plecare oficiala 21.05, reala 21.35, urmind ca duminica sa intru pe traseu.
Trenul este o combinatie de Baia Mare, Sighetul Marmatiei si 2 vagoane pentru Bistrita, un vagon cl 2 si un vagon de dormit. Aceleasi vagoane vechi pe care mi le amintesc de cind mergeam in delegatie de la IMGB... care deconta cl1 la distante mari (anii... 1980-83...). Curate, dar cam atit, foarte uzate, nu se inchide perdeaua de 'camuflaj', chestie care m-a chinuit pina la Brasov, ca imi tot intrau becuri in ochi! Atunci am rezolvat legind cu sireturi cumva acea perdea si am putut si eu adormi. Eh, tot aveam niste vecini nesi, care vorbeau tare, beau si fumau... pina la urma s-au potolit. Vecina mea de sus mergea la Sangeorz, loc despre care nu stiam nimic...
La 4.30 a sunat o alarma, si m-a trezit definitiv, desi era clar ca vom intirzia la sosire.
Eh... am ajuns la Bistrita in cele din urma, cu ceva somn la bord, nu chiar in forma maxima cum as fi vrut eu. 45 de minute intirziere.
Nu era foarte rau asta, ca oricum inca era intuneric acolo, abia se lumina. Am mers sa vad unde e casa pentru trenul local... afis ca probabil se dau bilete in tren, fiind duminica. Apoi am mers la autogara, linga gara, unde era cam dubios de pustiu, dar am gasit un miniafis ca in weekend nu era nici o cursa spre vreo intrare in traseu, decit autobuzul de Botosani -parca- de la prinz care mergea pe la Piatra Fantanele, si un nr de telefon de sofer.
Ramine deci intrarea prin Bistrita Bargaului. 7.35. Pina atunci trap in city, sa bifez obiectivele principale din centrul vechi: biserica evanghelica, Turnul Dogarilor, Casa Argintarului... Mai erau citiva oameni pe strada, unii un pic mai dubiosi (bauti), destul de pustiu. Google maps sa traiasca! Probabil ca am trecut aproape de localurile unde ar fi fost si stampile, nici nu am fost atenta, aveam traseu de facut.
ce a iesit?
Via Transilvanica, prima excursie, de la Bistrita (Bistrita Bargaului- Valea Strajii- Tasuleasa - Ciosa- Poiana Catunenilor- Lunca Ilvei - pasul Gradinita - Poiana Stampei- Poiana Negrii- Dorna Candrenilor - Vatra Dornei.
dar atunci inca nu stiam cit voi reusi sa fac si in ce ritm. Am ales varianta prin Ciosa, nu Poiana lui Galan, la recomandarea dlui Dinu Mititeanu care mi-a spus ca e mai frumoasa. E si mai lunga.

Am luat cort, izopren, folie sirius, un basic de mincare de rezerva (5 oua fierte, cirnati, ardei iuti, piine si lapte praf + fulgi de ovaz), urmind sa mai cumpar pe parcurs sau sa maninc ceva ce gasesc. Ceaiuri plic, verde cu ghimbir. O punga cu migdale, din care am mincat de doua ori, restul a venit acasa. Burduf de 1l, paharul meu de .5l cu capac. Initial am mai avut o sticla 1l dar numai pe tren. Am lasat-o goala la Bistrita Bargaului. Sac de dormit am avut initial doar pe cel de 10grade, dar in ultimul moment am pus si sacul verde de 15, care intra in el ca strat separat. (nu mi s-a parut ca e de sac de iarna, dar ... poate ar fi fost mai bine, cca 300 g in plus)
Nu puteam face rezervari, ca nu stiam cit voi parcurge zilnic.
Haine a trebuit sa iau mai multe in ultimul moment, ca prognoza s-a anuntat mai rece decit am crezut initial, 3 perechi de pantaloni- unii pe mine, dar care au ramas pentru 'de bun'(tren/pauze/uscat) si jaegeri -colanti pt traseu si de rezerva radleri scurti. 3 tricouri tehnice si unul de Floarea de Colt (asta a fost moft! am dormit in el pe tren + o data), unul cu mineca lunga(nefolosit), polar subtire, bluza de trening de polar, polar mai gros. Pufoaica mica rosie. Bluza de vint/ploaie, pelerina. Citeva perechi de sosete, subtiri, lina si sport- cam cite 2 de fiecare fel. De lina pentru dormit si pentru purtat in bocanci uzi. M-am intors cu 2 perechi nefolosite. 2 buffuri. Sapca/ochelari de soare/ochelari.
Cu genunchierele a fost mai complicat, ca nu stiam cum va fi efortul. Cele burlan elastic le-am folosit doar in prima zi.
In afara de bocanci pe care i-am impermeabilizat inutil... practic, am avut o pereche de 'sandale de apa'/adidasi de mers Merrel, destul de versatili si cite 2 rinduri de branturi, mai groase, mai tari, mai moi...
Am mers aproape toate zilele cu benzile elastice. Aveam si K-tape pus sub genunchi, plus rezerva.
Minitrusa medicala, pastile pentru max 2 saptamini, dar nu credeam sa stau mai mult de 10 zile. Bete. Mica trusa de toaleta si prosop. Ultimul ar fi putut lipsi dar era nesemnificativ, fiind microfibra. Frontala. Hirtie igienica.
Ce am luat in plus: o sticluta cu detergent lichid, nu am avut nici unde nici cum/cind spala, iar cind am stat la pensiune, mi-am dat seama ca nu am de ce.
Ce nu am avut: crema de miini. Mi-au crapat miinile rau de tot, de la mersul cu betele zic eu. Mi-am cumparat la Lunca Ilvei, pina la urma o crema de galbenele. Nu am avut probleme de rosaturi sau basici, dar aveam 'leucoplast' pentru asa ceva, aptonia, nu am avut nevoie.

Pina la urma bagajul era cam la limita, greu as fi putut avea mai putin ca sa am tot ce am nevoie, si schimburi uscate la o adica, si de frig... Cu tot rucsacul meu destept Osprey air, ma durea spatele dupa citeva ore. Il mai simt si dupa o zi de pauza.

Cablu de incarcare, 2 baterii externe, unul de 10000, unul de 7000. Aici a fost cu emotii, ca se descarca prea repede telefonul. Am incarcat la priza la Tasuleasa si la pensiuni. Si am mers pe economie maxima de baterie. Mai aveam de verificat meteo, radarul de ploi si inregistrarea traseelor. Si m-am mai uitat si pe ghid pe telefon, pe text, dar am folosit notitele din carnetel, ca baza.

Gata cu introducerile, sa vedem cum a fost traseul.
Cobor din tren... la Bistrita Bargaului, gresit din start ca am inteles ca stampila mai apropiata este in centru - ca una era in teren si altceva pe Locus. Am vazut biserica, dar era prea tirziu sa cobor ca nu sta decit cit coboara cineva daca e de coborit. BB are 3 halte! Am coborit la cea din mijloc. Am iesit la sosea, intreb incotro... 1 km inapoi. Ma duc pina la pensiunea Ony, acolo pustiu, nu raspund la telefon, m-am dus si degeaba. Fusese nunta, se vedea... Incerc alt numar de telefon ca stampila de start o vreau! Am noroc cu dl Dumitru, care este pensionar dar imi spune ca e la vreo 4km, mai aproape de ultima halta (HCV)! E aproape prinzul, e soare, cald, e destul de greu cu rucsacul in spate sa tropai incolo, dar nu am incotro. Se ofera sa coboare macar din deal la sosea, chipurile sa ia piine. Dar indicatiile lui de repere sint atit de vagi pentru mine ca habar nu am ce si cum... caut un pod, caut un magazin, ceva cu o biserica... Nimeni nu stie sa ma indrume. Peste 3.5km...
Mai sun o data cind ajung la pod. Ne intilnim. Peste o ora... Cind ma vede, i se face mila de mine, probabil, imi ia rucsacul in masina si mergem sa isi cumpere piine, eu sa iau o sticla de apa si dupa ce imi stampilez singura carnetul, ma lasa la intrarea in VT! Ii multumesc, nu vrea sa ia nimic, poate data viitoare daca mai vin, dorm la ei si ma taxeaza el atunci )
Bine ca macar el stie incotro trebuie sa o iau, ca eu eram in stare sa gresesc si sensul de parcurgere! Senzatia de inadecvare se mentine pentru multa vreme.
Eh, nu-i nimic, la primul colt pierd marcajul
Mai incolo intreb si aflu ca am gresit, dar pot merge si inainte, spune o localnica si voi intilni mai incolo VT.
Nu zic cit am balaurit si pe unde pina am ajuns in VT. Sarit garduri... drumuri multe care se intersectau, dar cele bune mergeau in alta parte. Si asta cu GPS si aveam ceva punctat pe Locus!
Am inceput bine, deci!
Dar inspiratia de blonda m-a tinut si mai departe, dupa ce eram pe marcaj. Doar ca marcajul nu era ca cel turistic, care sa te ajute la colturi, la directii... am bombanit, dupa ce ma chinuiam sa merg cu greutate in spate. Nu puteai ghici care este varianta buna si erau atitea intersectii!

Asa a inceput ziua 1: Bistrita, Bistrita Bargaului, Muresenii Bargaului, Valea Strajii (4.09.2022)
14.5 km teoretic. Eu am mers in total: 26km zice Locus. Fara Bistrita, dar cu drumul dupa stampila. Sa zicem ca 4 se scad, cit m-a dus Dl Dumitru cu masina, 22.
Poze nu am facut multe, ca ma exaspera drumul si peisajul. Ma urmarea ce imi spusese Dorin, un prieten, ca toate-s la fel la deal, nu e munte. Incurajator! Nu e de pozat, ca e repetitiv.
Au fost noroaie in care mi se lipea bocancul, si trebuia sa il trag afara, mergeai mai greu decit iarna in zapada mare, balti, udeala pe iarba, drum cu pietre sau pietris. Nu erau izvoare, am inceput sa culeg mere de pe jos sau pere padurete. Mai aveam ceva apa, dar cine stie cit mai era pina la o sursa, si nu am vazut pe nimeni sa cer apa sau sa intreb. A trecut doar un ATVist in zona baltilor.
Pe un drum cu pietris destul de obositor, dar nu ca noroiul, m-am intilnit cu un grup de 3 moldoveni (din respublika, poate, dupa accent) cu rucsaci usori care isi faceau poze. Veneau de la Tasuleasa. Mi-au spus ca mai e, dar vine un izvor bun. Au vrut sa imi dea apa, dar mai aveam un pic. A venit si izvorul, avea si un loc de odihna cam umed si mizgos. Mi-am refacut rezerva de apa si am baut ca o camila. Mai incolo a mai fost un izvor. Pe urma a venit o coborire spre Muresenii Bargaului, cam lunga si apoi drum pe sosea! Mare masochism VT asta! Si tot ma intrebam cit mai am pina la Valea Strajii, ca Locus era nemilos si arata ca mai e destul!
La intersectia cu drumul de Colibita am stat la un popas (amenajat) cu un localnic. Care mi-a aratat si un microbuz care debarca pe cineva acolo- adica uite, e si transport in comun. Nu am avut prezenta de spirit sa merg cu microbuzul pina la Valea Strajii insa. Abia mai stiam pe ce lume sint. Asa am ratat si intrarea pe varianta de poteca si am mers mai departe pe sosea. Pe urma am vazut ca ma desparte un gard de poteca marcata care mergea pe iarba. A durat ceva pina am gasit o poarta inchisa cu sirma ghimpata prin care am trecut si la poteca. Pe la 7 seara imi instalam cortul -usor nehotarita- la Valea Strajii. Era duminica seara, cei care fusesera acolo se retrageau. Macar nu erau manelisti. Riu, locuri de campare free, WCuri din lemn, la capatul dinspre sat o fintina mare amenajata (cineva isi incarca masina cu sticle cu apa de acolo).
Am luat apa si am mers inspre zona centrala, unde erau mai aproape cele doua restaurante de pe o parte si alta a soselei.
Locul avea si 2 ciini care faceau ceva taraboi. Dadeau alarma la orice miscare sau zgomot.
Am montat cortul in iarba umeda deja- si aici va fi mult condens. M-am dus cu carnetul drumetului la restaurant sa caut o stampila, dar am gasit doar una a localului- l-a pus fata cu drag, desi nu ii era clar de ce vreau amintirea aia... Eu credeam ca voi primi de VT.
Noaptea a trecut acceptabil, trafic mai ales greu pe sosea, multa lumina si de la circiumi, plus ciinii aveau grija de toate Dorm OK.
Foto: photos.app.goo.gl/Sgffn74trBa6wnbc8

ziua 2: 5.09.2022 Valea Strajii - Tasuleasa. Teoretic 10.5km, LOCUS: 20.9...(??)
Dimineata am inceput sa ma pregatesc pe la 7, dar nu am putut pleca prea repede, ca nu se zvinta mai deloc cortul. 8.42. Cort neuscat complet.
Poteca in continuare ramine pe malul riului, trece un podet local, pe linga al doilea restaurant si citeva locuri de cort mai 'intime'. Cu mic izvor si loc de popas amenajat. Apoi gata, podet 2 ... trec pe linga un fel de stina, goala si ies la sosea, unde este trecere prin parapet si zebra.
Dincolo, DF de foarte buna calitate. Pina se termina.. intr-un loc unde cineva isi face o casa mare. Sint si ciini scandalagii intr-o curte. Drumul de acolo este mai ingust si tot urca, face o curba larga si ajunge la un foisor si niste case. Foisorul e minunat, loc de odihna excelent. S-ar putea si dormi sus, in pod, e si scara.
Pauza MARE. Se face si mai mare pentru ca vine o femeie care ma invita la masa. 11.45 E devreme, dar caut sa nu o supar, zic ca nu refuz o cana de lapte. As fi putut bea cit incapea in mine, dar m-a tentat cu niste ciuperci... "intinsatura de bureti", la care a pus si bucatele de snitel, rosii. Apoi a venit cu un borcan de zacusca incredibila, asa ca m-am indopat cu 1/2 aproape. Placinta cu brinza iute a ramas neatinsa, nu ar fi incaput nicicum. Mi-a spus ca e din Ciosa (acolo a copilarit, 8 sau 9 frati) Si peisajul care se vedea chiar in fata, peste vale, era acolo.
Intretimp 2 cai mi-au atacat rucsacul lasat la foisor, au tras de el, au rupt agatatoarea de la hanorac si toate zaceau in praf. Deh! Va avea ce povesti femeia urmatorului drumet.
Am intrebat cum e drumul mai departe. Era o curba lunga lunga, se vedea undeva Tasu (ei spuneau 'la Tibi') Era un singur urcus mai lung, sub un deal impadurit, restul mai drept. Vreo 3h tot erau. Am intrebat de Ciosa, mi-a spus ca este destul de plat incolo si gasesc unde sa pun cortul. Si este si o manastire (era o biserica) si dupa... un foisor VT din acesta ca aici (bun de dormit in ele la etaj, am notat eu in gind). Dar nu am ajuns pina acolo. M-am intilnit cu o singura trupa de ciini (ma avertizase ca sint rai unii) care m-au inconjurat, oile erau sub drum mai jos, dar nu m-am impacientat si a venit si ciobanul imediat si i-a mai potolit. Doar unul era mai insistent sa ma mai conduca.
Drumul era chiar drept pe aici, vreo 2 izvoare parca, o portiune cu padure unde am revazut masina rosie a padurarului, care trecuse mai devreme- tocmai incepea ploaia. Pune pelerina, scoate pelerina, a iesit apoi soarele. La cca 1km de Tasuleasa m-a 'agatat' Doina, profesoara de gimnastica pensionara din Bistrita, cu o casa ascunsa in vale, dupa o gradina plina cu flori, plante aromatice, stupi si altele. Sa stau un pic, nu vreau apa, nu vreau o salata de cruditati... povesti, etc. Am stat acolo vreo 2h, ca 'te duc cu masina pina la Tasu'. Am mincat din salata cu brinza (fara sare), mi-a dat ce a ramas la punga, si a adaugat si un borcan de zacusca, in ciuda protestului meu ca nu mai pot cara! M-a invitat sa ramin, am spus nu, ca vreau sa continui drumul, macar miine, ca azi e tirziu deja de plecat spre Ciosa. M-a dus cu sandero stepway pina la Tasu, unde nu erau decit sculptorii care slefuiau borne mini pentru deschiderea de la Alba Iulia din octombrie. Alti voluntari erau la marcare. Un baiat mi-a aratat unde e baia, sala de mese, unde pot pune cortul. Am primit si o stampila. Seara la 7 era masa. Am pus cortul- apus fain- si am mers la sala de mese cu ei, mai mult pentru socializare si un ceai de visine bun, la plic, ca a trebuit sa lichidez salata la punga de la Doina. Mincarea era tentanta- era tip bufet, dar nu incapea nimic, nici nu am incercat.
Noaptea FRIIIG! Mare rasarit nu se vede de aici. Spre Calimani ar fi. Nu stiu cum si cind voi reusi sa usuc cortul, cind va veni soarele pe partea cealalta a cabanei il voi intinde pe acolo.
Voi merge spre Ciosa, nu stiu unde voi ajunge diseara.
Se consuma foarte tare bateria la telefon desi merge doar Locus si e pe mod avion. La Valea Strajii parea ca s-a epuizat aproape complet bateria de 7000, normal reincarc macar de 2 ori din ea. Aici folosesc cea rosie de 10000, dar dimineata o reincarc la priza de la baie, ca merge si pe USB C-atita cablu am.
Foto: photos.app.goo.gl/Y3HVWYc5eBxQki227

ziua 3: Spre Ciosa, Poiana Catunenilor, 6.09.2022 Teoretic tot drumul pina la Lunca Ilvei este de 21km, LOCUS: 15.2km si ziua urmatoare vor mai fi 6.7km, total 22.
Soarele vine greu, dar a venit, am uscat cortul, am impachetat si s-a facut ora 9. M-am dus la sala de mese, dar mai toti deja mincasera, asa ca am lasat jumatate de borcan de zacusca primita de la Doina, ca atita am putut sa ma lupt eu cu ea. Cu totul altfel decit cea de la foisor. Am pus si eu 50 la borna de donatii, am scris in caiet, am gustat din 'resturi' de la masa (tip bufet ziceam) rosii mai ales, taiate ca de salata, putin mamaliga cu brinza topita deasupra (o lingura) si citeva bucatele de lebar -am luat doar 2 felii, apoi am mai luat 2 ca mi-a placut f tare. A trecut de 9 pina am plecat.
Case rare pe un drum initial de asfalt, apoi pietris. In 2h am trecut pe linga un izvor fara apa si unul cu, unde am refacut plinul. M-am oprit la un foisor al padurarilor, linga o pepiniera. In principiu pretabil pentru cort linga, e ingradit, dar sint gunoaie, sticle mai ales, adunate macar. Pina aici am facut 5km.
Nu ma grabesc. Bate usor vint racoros, altfel vreme buna, soare cu nori.
Traseul este cam ce mi-a descris femeia de la foisor. Trec de citeva case, la biserica ma conversez cu niste localnici, 3, poate o stiu pe femeia aia... fara succes. Ciosa e raspindita pe multi km... daca nu stiu nume sau porecla... Mai merg -drumul nu mai e chiar carosabil mai incolo. Mai merg, trec printr-o padure, iar merg si coboara un mosulica cam surd pe care il intreb din nou de femeie, de cei 8 frati... Zice ca ei au fost 8. Il intreb cum o cheama pe sora lui... etc etc. Zice familia P(i)ersica. Repet numele ei? Ieee... Persica Iulian. mai intreb o data, repeta. Cred ca era de fapt numele lui. Zice ca sta aici cu un nepot. De la el se vede foisorul urmator sus pe deal. Cel de care imi spusese femeia ieri. Inaintea lui e un urcus mai tare, peste o fineata partial cosita. Ma intilnesc cu 3 oameni veniti la fin, cu masina, acum erau pe jos, imi confirma de VT ca e pe acolo. Urc direct, era si ceva drum accesibil auto ocolit, dar direct e corect, sus e borna si sageata.
Foisorul e 'ocupat' cu o masina parcata linga. Ceva gunoaie, mai putin primitor decit celalalt, care era impecabil. Scara e sus, nu o pot trage sa ma urc in inspectie. Nici nu incerc. Pauza, masa de prinz, cind dau sa plec pe la 3 ... ma inteapa o viespe care s-a ascuns in chinga de la un bat. Dai si cauta noroi, mai umezeste cu ceai.. si dau inainte, ca asta e. Ma va mai deranja citeva ore, dar noroiul isi face efectul calmant. Bine ca stiu asta din copilarie! si nu se va umfla degetul. Am de ocolit iar un deal, cica "dupa deal" e Poiana Catunenilor, asa mi-au zis cei 3.
Si tot ocolesc... Asa timp de vreo 2h si mai bine... Si tot e si tot merg. Incep sa ma uit pe Locus ca mai e mult rau, trec de un izvor cu masa si banca, slabut de tot ca debit. Inca nu e de pus cortul, nici nu e foarte prietenos aici locul. Inca ceva izvor parca ... nu arata foarte bine. Mi-a cam ajuns, de fapt, sint subiectiva. Nu am avut nici unde sa mai stau un pic sa las ruscacul din spate, pe marginea drumului. Garduri (electrice). Oameni ioc. Case mai jos fata de drum. Imi zic ca trebuie sa incep sa ma uit dupa locuri de campare in curind ca mai pot merge vreo 2h...
Ma cam tirii. Abia. Pe la 5 trec pe linga o zona cu poiana pe dreapta si fara gard. O borna, linga un pilc de molizi, si niste traverse de beton, tocmai bune de stat pe ele. Nu mai am chef de mers. E cam vintos, dar molizii sint buni ca paravan spre vest de unde bate vintul. Pauza mare, maninc. Trece o masina si intreb daca pot campa acolo.. ca sint prea obosita sa continui. Se mira ca intreb. Zic ca am apa, ei imi ofera daca vreau, nu, multumesc, am. Ca ... de ce nu m-am oprit ceva mai incolo, unde erau niste case acum nelocuite (temporare), dar eu nu am indraznit, daca nu aveam pe cine intreba.
Cf ghidului si hartii sint aproape de curba in ac de par, unde drumul coteste la dreapta. Inainte de asta este o casa cu ceva tractor si unde precis sta cineva. Pe acolo veneau si ei, si vor mai trece si altii, cu masina, cu tractor. Nu e departe.
Tomorrow!
Este cam 1000m altitudine, vint rece, va fi cam frig peste noapte. Am invatat lectia de la Tasu, macar aici nu e umed tot.
Peste vale, la distanta, casa si vaci; departe se aud latraturi de ciini. Apus foarte frumos aici!
photos.app.goo.gl/XPgvSYddWFK8s7ox9

Miercuri, 7.09 ziua 4: Poiana Catunenilor- Lunca Ilvei
(zi care va fi de odihna, desi la start ma gindeam sa trec spre Gradinita mai departe - ca timp ar fi fost fezabil, dar ca resurse fizice, a fost mai bine asa)
Daca a fost un apus frumos, peste noapte frig de am pus folia Sirius peste sac (e bine de pus pelerina intre, contra condensului, sa nu se ude sacul), dimineata nori si pe la 8 picura o serie, asa ca sa nu adun uscat cortul! Apoi s-a oprit. M-am adunat si mai merg cca 1 km pina la 'acul de par', de unde incepe un urcus pe un ultim deal. Oamenii trec pe linga mine, urcind cu tractorul sau caruta la munca, la fin. Carutasul cu 2 iepe merge mai bine decit tractorul la deal, s-a oferit sa ma ia si pe mine o bucata, dar am refuzat, ce sa mai incarc sarmanele iepe. Apoi a urmat in plat lung de tot, tot poiana. Frumos, o culme de deal lunga paralel si deasupra Luncii Ilvei. Am intilnit si oi si ciini, care au fost mai interesati de latrat la iepe decit la mine, 2, doar un ham indecis, cum mi-a zis si ciobanul, vorbiti cu ei... care si-a vazut de drum pina sa se intoarca cei doi ciini de la condus iepele. Le-am zis ca au intirziat de la oi (ciinilor) si sa isi vada de drum, ca au si ei o datorie.
Pe poiana asta lunga ar fi si de campat, nu stiu cum ar fi fost cu vintul de aseara, ca e orientata est-vest. Am trecut si de Crucea din platou, ceva casa acolo aproape, apoi incepe o coborire destul de lunga si inclinata pe poieni, in trepte, dupa borna cu lacate (mentionata in ghid). Nu mi-ar fi placut sa urc pe aici.
M-am oprit sa dau telefon dupa stampila, vorbesc cu Maria si... imi spune ca poate imi pune si dl Avram stampila, care e in drum, chiar si fara cazare, ca ziceam ca parca as trece mai departe spre Gradinita azi, ca ea e la vreo 3km...in centru. Rid la cum s-a exprimat, e simpatica Maria. Zice ca cealalta stampila din ghid (Teleski) e tot pe aproape de ea, deci... Zic ca OK, poate vin pina acolo, sau poate fac o pauza la ea dupa atitea zile, daca are loc si pentru o persoana solo. Zice ca are, daca ma razgindesc si vin la ea, ma ia cu masina de la VT. O voi suna cind cobor la asfalt, zic.
Spre sfirsitul coboririi este un pasaj mizerabil, pe un sant cu noroi, crengi de brad taiate si lasate in drum, urme de animale de ti se ia... apoi un podet cu coborire cu scara, peste Ilva si ... gata, soseaua dupa citiva metri.
Am sunat ca vreau sa ramin, Maria a trimis-o o fata cu o Toyota alba dupa mine. Nu erau 3km, mai degraba vreo 1.5, ca eu nu veneam de la varianta Poiana lui Galan!
Tocmai cind ma pregateam sa imi schimb bocancii plini de noroi cu merrelii, a venit masina. Era pregatita de transport turisti innoroiati si rucsaci eventual murdari, cu protectie pe mocheta. Mi-a placut ca era.
Maria ca si angajatele ei, numai femei sau fete tinere sint f simpatice - era ziua de nastere a Mariei, a facut 25 de ani! De fapt 52, fata ei are 25. Si miine e ziua ei de nume. Ea este vaduva, ca si unele dintre angajate, cam asa e pe la ei, femeile au invatat sa se descurce singure mult mai bine, ca nu au de ales.
Foarte vorbareata si energica, Maria. A meritat sa ma opresc aici, merit si eu un dus si o pauza, mai ales ca vremea devine cam ploioasa in zilele urmatoare.
Nu intreb preturi, camera este single, faina, fac dus si maninc o ciorba radauteana excelenta, iar seara slanina cu ceapa, salata de rosii, zacusca. O cana de lapte. Mi-a ramas gindul la cea de la foisor insa!! Si laptele de acolo a fost mai gustos parca. Din pacate nu are iaurt de oaie (lapte acru, zice ea, iar eu nu insist ca unde as gasi... sa iau si eu. Si de lene. )
Pe la 3 merg la magazin sa cumpar crema de miini, ca acasa am 100 si ca fleata nu am luat. Am miinile crapate si ma dor tare mai multe degete. Vizitez satul si gara, altceva nu prea mai e. Apoi mai profit de wifi si imi platesc niste facturi.
Dimineata voi minca ceva pe la 7, vom fi doar noi doua cu Maria, voi plati si ma duce ea pina la traseu cu masina. Sa nu uitam de stampila!!
Miine ma asteapta ceva urcusuri, sus spre Gradinita si probabil ajung pina la Poiana Stampei, nu cred ca voi face 23 km intr-o zi pina la Poiana Negrii. Am ajuns la concluzia ca realist este ~15km pe zi. Sper sa ma lase vremea ca frontul se tot apropie. Spre weekend va fi ca dracu'!
photos.app.goo.gl/hcvL4vbF89ioiXT19

8.09.2022 ziua 5: Ziua cea mai lunga: Lunca Ilvei- Poiana Negrii, teoretic 23km, Locus 25.4, dar am si portiuni unde am oprit inregistrarea la pauza si am uitat sa repornesc imediat. Cel putin de 2 ori, si poate cam cite un km.
Sculat devreme, la 7 la bucatarie. Cas pane 3 buc e portia, lapte, zacusca.
Cer si o bucatica mica de slanina 'la pachet' ca nu se poate altfel! Total cheltuieli aici: 120.
Ma duce Maria pina la intrare pe forestier la pepiniera Silhoasa. La 8.05 pornesc pe DF. Trec gramezi de basculante cu pietris/pamint, se lucreaza undeva in amonte. Ridica praful
Popas de odihna cu izvor, completez apa. Dincolo de drum au si WC!(amenajat, in padure, buna idee, chiar daca nu il vizitez)
Ceva km pe DF, apoi bifurcatie inaintea unui pod, eu o iau la stinga spre viaduct. Noua bifurcatie, DF Rosu nou! dar drumul meu este prin noroaie inainte, marcajul nu e clar, dar ma ajuta niste urme de roti de MTB care au trecut pe acolo recent. Noroaie nasoale, dar e zona mlastinoasa... poteca uda, balti, apoi urrneaza o poteca urcatoare la deal spre Gradi prin padure. Incepe ploaia, dar e acceptabil sub copaci, chit ca trebuie sa ma echipez. Urcusul nu e rau, pina la urma, cam ca in excursiile noastre pe Valea Prahovei, dar mai scurt - poteca - cam uda cu iarba sus, partial paralel cu o linie ferata, ceva ocol, pe linga o defrisare, iar coteste si intra pe un DF care duce pina la cantonul Gradinita. Traversare de linie CF si paralel cu ea DF Semenic. Stinga spre Cosna, o casa, ciini scandalagii, dar sint legati. La linia ferata vorbesc cu o batrinica, zice ca as fi putut pune cortul undeva pe acolo fara probleme (raspuns la intrebarea mea). Mai vorbim si de genunchi, cum si-a pus ea la loc 'rotila' ... cind i s-a dizlocat. Am vazut o fintina, poate era functionala, nu stiu. Era prea ud ca sa vreau sa explorez. DF merge spre Cosna, ratez bifurcatia spre Tataru, dupa ce abia ma bucurasem ca ii venise cuiva ideea sa marcheze cu sageti pe un pom la un moment dat. Era un stilp cu sageata oficiala, dar in sens invers, intr-un boschet, apoi la distanta pe un stilp de beton ceva discret, pe care le-am vazut abia dupa ce mersesem cam cite un km pe sens pe forestier si auzind trenul(norocul meu!) mi-am dat seama ca a fost prea lunga bucata pe DF! fata de ce vazusem pe harta. M-am enervat iar, pierdere de timp vreo 40 de minute, plus tropaiala aferenta si energia -ambele pretioase azi! L-am vazut la intoarcere!
Drumul 'corect' este extrem de scirbos, a fost ziua noroaielor mizerabile, de nu stii care a fost mai mizerabil! dar macar nu mai ploua de la urcusul ala incoace, si va iesi si soarele. Urc dealul Tataru, sus case noi, si drum nou. Adevarat, auto, cu pietris. Si un panou simpatic, mariti poza aferenta si veti vedea un text si un smiley. Semnat Primaria Poiana Stampei. Loc de odihna amenajat, cu reclama de restaurant in vale la Poiana Stampei. Urmeaza 6km de drum 'la vale', pietris, apoi beton. La separare loc de pauza fain, cu balansoar. Imi schimb bocancii pe merreli. Imediat loc de camping amenajat dar inca nefinalizat, cu izvor fain. Cobor la sosea in Poiana Stampei in jur de ora 13-14. Vad o fata solo pe VT invers, urcind, 2 ciclisti (un baiat si o fata) poate doar local, la colt la sosea un strain, poate neamt dupa accentul cu care vorbeste engleza.
Schimb de info rapid, ii zic ca ajunge fara probleme la Gradinita, unde este tren la o adica, dar are timp si la Lunca Ilvei, ca nu e greu drumul. Doar cu noroi. Si nu trebuie neaparat sa sune sa rezerve, eu am gasit fara anunt de cu o zi inainte la Maria, care te ia si de la traseu, cu masina, sa nu mai mergi pe asfalt.
El imi arata dealul de vis-a-vis si zice ca se vede drumul acolo... Pe sosea fac dreapta, merg pe trotuar pina la zebra de la biserica unde trece si marcajul soseaua. Disciplinat marcajul, pe zebra! Apoi continua fara trotuar pina la un colt unde se face stinga si e asfalt pina la podul peste Dorna. Acolo imi pun iar bocancii si ma inarmez cu curaj pentru urcusul dealului. Drum de tara, pietris. Ma intilnesc cu 2 ciclisti de VT in coborire. Nu foarte prietenos drumul la ora asta, nu ai loc de pauze si as avea nevoie. E o portiune de padure aproape sus, mai frumoasa, apoi se ocolesc niste gospodarii prin porti cu garduri electrice si vaci. De frumos, e frumos.
Este o inadvertenta a traseului marcat fata de ce am eu pe Locus, dar sus in deal este iar drum de caruta apoi carosabil si citeva gospodarii pe linga care se trece prin diferite tipuri de porti. Dupa ultima este un loc de popas amenajat ca o statie de maxitaxi unde ma opresc si eu. Sa dau telefon. La Poiana, unde fac rezervare. Intreb cit mai am pina la ei, cica 20 de minute. Aiurea in tramvai, fac vreo 2h! 20 de minute poate doar coborirea la sosea. Apoi mers pe sosea, la nesfirsit, urcare pe un drum pe deal vis-a-vis pina la o biserica de cimitir si acolo... deruta. Sun din nou, aici m-a adus marcajul, dar nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca ma va cobori din nou la sosea ca sa urce pe partea cealalta alt deal! Il sun iar pe tipul de la Poiana, a zis ca ce caut acolo, zic ca sint in fata unei borne! Citisem ca Poiana asta e tot cu o borna in fata, deci trebuia sa ma duca marcajul! Zice ca ce caut la cimitir sa cobor inapoi la sosea si sa pun waze ceva sa ma aduca ala, la pensiune agroturistica poiana! El nu pricepea cum am ajuns, eu am inteles pe urma ce vroia el sa zica, dar noroc cu maps, care m-a dus pina la urma la vale pe alta straduta si am urcat la coloana infinitului (borna) din fata Pensiunii. Am vazut si fabrica de apa de sus, pe la care zicea ca am trecut eu, dar nu trecusem-pe sosea - ar fi fost mult mai aproape direct! deh... asta e. Sadici astia cu VTul lor .
Jos la vale deci, inapoi un pic pe sosea... pe aici ar fi fost si casa de oaspeti Mariuca unde nu intrebasem la telefon. Am vrut Poiana, poiana am capatat. Fetele care mai erau la restaurant si care trebuia sa stie de mine, nu stiau, dar au gasit undeva numele ca 'rezervare' m-au cazat la camera 1, dragute, altfel. Am facut dus si am cerut o ciorba radauteana chiar si mai mare fata de portia de la Maria!!!(si aia era mare fata de ce primesti la o cabana de munte! cu extra smintina, usturoi, ardei iute. Cum nu mincasem deloc pe drum am mincat tot, si nici ca ar fi incaput mai mult. 3 felii de piine de casa pufoasa, si alea le-am mincat cu smintina. 19 lei.
Era ceva petrecere la pensiune, cred ca era fandosita de fapt pensiunea asta, desi mai era una Bella Vista aproape poate si mai si. Orchestra, tinute... Destul de multi turisti cu masini. Si in plus fata de petrecareti. Dar nu m-au deranjat la somn. Camera dubla, cu baie, plus canapea, deci poate era de 3?? Ma gindeam ce fata voi face dimineata cind am de platit.
photos.app.goo.gl/T5JWpTW9itxmY6iV6

ziua 6: Vin ploile. Poiana Negrii- Dorna Candrenilor si retragere la Vatra Dornei si spre casa. teoretic: 21 km Poiana Negrii- Vatra Dornei, pina la Dorna Candrenilor 6km.
Stampila. Pe sosea erau cam 8km DC-VD, dar eu stiam de cind cu coborirea din Suhard ca este un drum mai bun pe picior dincolo de vale pe care atunci am mers la pas pina in Dorna (VD), ca alternativa. Teoretic exista maxitaxi, dar ce gasisem pe internet nu a fost si pe teren. Am vazut unul "fratello cumva" la o ora la care nu trebuia cind am coborit la sosea si cel pe care l-am asteptat in statie pe la 11 nu a fost, nici inainte, nici dupa, cu jumatate de ora. Mai exista tren la 14.35 sau cam asa spre Dorna, R care venea pe la Gradinita. Cu vremea de afara era exclus sa urc dealul ca sa cobor pe pirtia de ski in oras, nu eram nebuna. De oi vrea fac asta - dupa tura dinspre Putna-VD! din octombrie, poate vremea e mai prietenoasa.

Fetele nu au stiut cit sa imi ia pe camera, ca seful nu le spusese/nici mie- se pare ca e cu discount de VT, si dormea (seful), o fi petrecut noaptea, asa ca pina la urma dupa capul lor mi-au luat pret de casuta (sau ele stiu ce, ca tot se sfatuiau ce sa faca, ce sa bage in 'computer'), 100 de lei. La Maria cazarea era 80, cf ghid. Aici era cu bonuri, plata cu card daca vrei... etc casa de marcat fandosita cu 'panou' de ales preturile si ce consumai, restaurant a la carte... hehe, nava spatiala de-a dreptul! Mai aveam un ou, cirnat si piine si slanina de la Maria, si desigur fulgi, lapte praf si migdale in rucsac, asa ca m-as fi descurcat si fara, mai ales ca plecam azi acasa, seara din Vatra Dornei.
Dimineata masa era cica la 7.30, deja erau clienti cind am venit eu, ca i-am luat in serios. Bagajele erau gata, era ceata si prognoza cu ploaie toata ziua, tot mai rau.
Am comandat 'brinza cu smintina', nu m-am prins ca inseamna MBS si o cana cu lapte acru, tot sperind eu ca e iaurtul de oaie la care visam eu! Nu a fost o idee buna, desi mi-a placut, era de lapte de vaca dupa consistenta si a facut revolutie in burta mea pe traseu. Si nu aveai unde sa te duci, un cosmar!!! )
Probabil ca nu mai sintem invatati cu iaurt natural, din lapte nepasteurizat, iaurtul comercial e mai tratat.
MBS 20 lei, laptele acru 4.
Am pornit la drum, la scurt timp a inceput ploaia si a trebuit sa ma echipez iar cu pelerina etc. Si a tot plouat. Nu era mult de urcat, dar erau mici portiuni sus-jos si foarte multe porti de deschis-inchis intre garduri. O parte impadurita, apoi drum de tara printre gospodarii active sau nu, de-a coasta dealului pina la asfalt, si tot case. Si tot ploaie, cu pauze de citeva minute. Am parasit marcajul VT in Dorna Candrenilor si am coborit la sosea. Am oprit Locus dupa 2h si jumatate de drum, ~ 6,5km.
Ziua a fost neplacuta, nu aveam unde sa stau, pina la urma m-am dus la gara sa astept trenul, s-a mai oprit ploaia, apoi pe dupa masa s-a pus iar. Halta parasita, dar varuita macar, nu aveai pe ce sa stai jos decit pe parapetul drumului, dar macar era adapost de ploaie, cind a fost. Am mai stat de vorba cu un localnic, a mai trecut timpul, apoi cu niste muncitori la padure, care asteptau si ei acelasi tren. Cu ajutorul lor am urcat mai usor in vagon, m-am conformat cutumei cu 3 lei la nasu', ca asa trebuie, si dupa 2 statii am aterizat la gara Vatra Dornei Bai, pe o noua ploaie. Marunta. Am mers sa caut pe unde vine VT si unde e apa potabila mentionata in aplicatie, m-am invirtit in parcul ala ca GPS-ul nu nimerea defel... pina cind am renuntat la idee, si am zis sa verific totusi daca nu e ceva linga biserica. Acolo era, robinet cu apa minerala! Am baut un pahar, l-am umplut pe cel de 0.5l si sticla mica ramasa de la iaurtul de baut cumparat la magazin in Lunca Ilvei (de sete). Mi-a ajuns pina la Bucuresti si acasa.
Santiere si prin VD, plus ploaie, nu mi-a ars de plimbare cine stie cit. Am cumparat imediat cum am ajuns in gara bilet spre casa, dar cuseta mi-a oferit la cucurigu, ceea ce nu am vrut, asa ca am luat la clasa. Nu ma gindeam ca-s trenurile alea incomode cu scaune cu mese, unde nu iti incap picioarele daca ai vecin vis-a vis! Mare timpenie sa le pui pe trenuri de lung parcurs! Sint mai comode alea de personal! dar unde nu-i cap... zi-i CFR!

Am trecut pe la 4 fara 20 pe la stampila, noroc ca nu am asteptat ca programul nu era 9-17 cum scria in ghid, ci 9-16!
Baiatul de acolo stia el mai bine decit sa puna stampila lui la rind, a lasat o casuta goala. Asta e.

Apoi s-a intetit ploaia si nu am rezistat afara si a trebuit sa ma mut pe peronul garii sa astept trenul pina la 20.45. Aici am asistat la spectacolul destul de dezolant al faunei care isi duce veacul in zona, multi beau continuu, nu mai zic ce discutii si ce limbaj. WC era inchis, a debarcat un autocar de disperati... de a chemat (casiera) de acasa femeia care ar fi trebuit sa fie acolo sa deschida si care a mai stat pina spre 6 seara. Nu zic ca cerea 2 lei si era destul de mizerie. dar nah. Mai tirziu a venit un barbat care a mai stat pe acolo pina la trenul de Bucuresti. El lua 1 leu. Toti cu discutii, cu aceeasi fauna. Pe unul il stiam, mai spalat de departe, era din echipa forestiera cu care venisem si isi astepta trenul spre casa. Si nu bea cu ei. Au mai mai aparut doi care s-au asezat linga mine, beti morti, care adormisera in tren si coborisera aici, ca sa ia seara trenul inapoi, ca nu aveau ce face aici. Cu sticla de bere de 2l in rucsac. Nu li se intimpla prima oara, din ce am auzit. In final s-au urcat in tren cu mine, si au cotizat la nasu' pina spre Suceava. Dar macar aici au stat linistiti, nu au mai trancanit. Daca nu i-ai fi vazut/auzit inainte, poate nu ti-ai fi dat seama ca erau alcoolici.
Mi-am luat portia de viata la firul ierbii, in ziua asta, in gara Vatra Dornei Bai.
Drumul a fost greu, frig (AC pe rece), m-am infofolit si am incercat sa mai atipesc. Rucsacul l-am avut pe scaunul de linga mine, imi scosesem bocancii si am stat cu merrelii. Radlerii sub pantaloni, jambiere. Polar, bluza de polar, pufoaica, buff... Am motait. Mi-am pus si masca, singura din vagon. Tinea de cald si vreo doi pasageri din vagon 'croncaneau' destul de rau. Au venit mai incolo 2 pusti surdo-muti, pe scaunele de vis-a-vis, nu incapeau picioarele. Din fericire la un moment dat s-au mutat in alt loc, ca mai erau libere in vagon. A fost plin cam jumatate, in medie 2 pe 4 locuri. sau 3 citeodata.
O vreme am fost singura, apoi a venit un barbat care s-a asezat pe bancheta din fata mea si a adormit. Tot intreba de Ploiesti S cind s-a trezit pe la Peris cu telefonul, chit ca aveam intirziere. Putin dubios, deci. Pustii au coborit si ei la Bucuresti.
In fine, am ajuns si la Gara de Nord, pe la 6, am luat 696 si am avut de asteptat la 13 Septembrie vreo 20 de minute, la 7 eram acasa. La nani vreo 2h- atita am putut doar- ca picam efectiv de somn.
photos.app.goo.gl/6ogEPtPzCdHaguvg6

Vorba unora: pe data viitoare, Via Transilvanica!

Toata admiratia pentru multele locuri frumoase si traseu si efortul tuturor care au facut posibil acest proiect. Voluntari de tot felul, comunitati locale. Au de ce sa fie mindri. Si tuturor oamenilor buni de pe traseu!