ReTeul de Iezer Papusa 9-10 august 2008

Iezer-Papusa: 9-10 august 2008

Dupa indelungi lupte favorizate de tehnica moderna (e-mail, messengere de toate neamurile si telefonii, mai ales mobile), iata-ne plecind spre Iezer-Papusa la doua zile, in urma discutiilor de saptamina trecuta cu Mihai, Claudia, Cami si Florin… intr-o echipa schimbata de 9: impartita dupa "cai": Florin (L), calaret de VW cu Vasile, Ilinca, Andreea si Doina, iar in matizel la mine: Cami, Margareta si Florin (D).
Matizel, cu praf de Ciucas inca pe el s-a prezentat la locul de intilnire –vulcanizare Av Lt. Gaina(predestinat numele?) pe la 5.20, unde, cu citeva minute intirziere au ajuns pe rind Margareta (care se urcase intr-un troleibuz gresit!) si Cami cu Florin, care si-a uitat acasa aparatul foto. Ceilalti aveau alte trasee, nu fara peripetii, Florin L si-a uitat bocancii acasa… Alte uitari si "stihii" potrivnice, dar nu ne-au impresionat: pe drum Cami afla de inundatie acasa (evident apa calda!), iar eu… dar va spun la coada.
Deci noi am plecat la 5.33 (parca), via valea Cascadelor (alea de militari), A1(conform conventiei, bip echipei concurente) si Pitesti-Cimpulung-vreo 3 bariere (daca prinzi una, le prinzi pe toate!!)- ocolire centru- Leresti… -Voina. Abia dupa ce am iesit din gropile satene am oprit, i-am asteptat pe ceilalti, i-am depasit- schimb de semne secrete - matizul fiind pe post de ciine mirositor de gropi – rol asupra caruia ne-am inteles anterior cu Florin (nu stiu cu ce folos).
Din cauza stihiilor (uitarea bocancilor, de ex. :mrgreen: ) am ajuns ceva mai tirziu la Voina decit planul, dar am gasit cazare si ne-am si lasat troacele in 2 camere de 5(fiind 9) inainte de pornire la drum-9.40 (in loc de 9… sperat). Pret pat 35 cu mic dejun inclus (contravaloarea am consumat-o la masa de seara simbata, ca planul era de plecat inainte de ora micului dejun la ei - .
Tropa la Cuca. Lumea era cam nemincata, asa ca cei care au putut (nu ca mine, alte stihii), au mincat. Apoi a inceput distractia.
Tura zilei 1: Voina – Cuca – Gradisteanu - vf. Papusa (5-6h cf indicator, a se vedea poza)- creasta- Tambura – Fracea - Sleul Batrinei- Plaiul lui Patru-Voina. Realizat in 10h… cu pauze cam lungi si balaureala in ceata.
(estimat de mine la 8-9h)
Vasile a plecat din Gradisteanu separat la niste antene (pai se putea altfel?) Gainatu Mare -balaurit- Voina si ne-a asteptat la Voina cu felicitari si bere.
Am cam tras de noi pe urcarea lunga a Gradisteanului, asa e acolo- dupa padure vine o urcare gen Piatra Mare la Tamina la gol, doar ca tine MUUULT mai mult si e continua. Cind ajungi la creasta, esti fericit, urcarea Papusii pare usoara. Baietii au ramas in urma, asa ca fetele au cucerit primele virful, in 2 echipe, una pe banda albastra (drumul de Piatra Craiului/Dracsin), a doua, urcind din traverseu. Poze si belvederi, cit ne-a lasat ceata si apoi la vale (adica spre Spintecatura Papusii, dif de nivel de vreo 170m zice la ghid). Cu baietii ne-am intilnit pe la 3 fara 10 la distanta de vreo 10 min de virf-am estimat noi.
Am coborit spre spintecatura, pe drum ne-am mai rasfirat, prima echipa cu Doina si Margareta am ajuns si am declarat pauza de masa:15.10. Dar venea ceata tot mai deasa si ceilalti nu mai apareau, am pornit usurel in sus de frig si am mai haladuit pina am zarit pe primii venind. Spre dezamagirea noastra, s-au mai oprit si ei in Spintecatura- noi -"e tirziu!!" , ei - nimic.
Am mai mers, am mai stat, ceata tot mai ceata, am facut alta pauza in care fetele s-au culcat sa isi faca siesta si eu am tropait de colo colo cu ceva nervi ca e tirziu si aia nu vin! A aparut Florin in ceata si am dat plecarea, mai grupati acum, ca zona devine distractiva pe ceata! Cu emotii dar sperind ca nu am pierdut chiar atita vreme si vom vedea intrarea pe plaiul lui Patru(eu patita fiind si singura care stia drumul, cel putin teoretic)… am tropait pe culmea pastorala incercind sa tinem drumul si culmea larga inierbata. Nu am vazut nici o caldare, deci tot ce stiam era inutil, fara repere speram doar dupa ceas(care ceas, ca s-a mers aiurea…! ) sa fim pe la ora 5 la Plai si sa fie o sageata acolo! Ca Plaiul are stilpi de marcaj si marcaj Triunghi rosu.
Am gasit un stilp, sageata cu 3 h virful Rosu (banda rosie, nu info de Plai!). Am zis, fratilor, acu e acu. Aici trebuie coborit, trebuie sa gasim stilpii in jos. Ceata ne-a invaluit si cine a fost pe acolo stie, peste tot e cimp de iarba si nu prea e clar unde e creasta sau coborire. Ni s-a parut ca am zarit ceva stilp in zare, dar a disparut in ceata si… Au fost citeva momente mai nasoale, ce sa facem, eu sustineam o directie dupa nas si ca ne scoatem noi de acolo, altii au propus sa stam. Hai totusi, am gasit niste "momii ecologice" (de cal? Probabil magar)= urma de drum vag spre stina, am declarat eu. :geek: Si hotarita am luat-o incolo. Am dat de stilpi, chiar cu triunghiul nostru, doar ca … mai si urca. E o gilma pe plai, poate urca. Dar apoi sa si coboare. Am dat de izvor… am zis ha, izvorul din plai. :ugeek: Numai ca dupa izvor a urmat un traverseu, tot urcam? Nu e in regula. Nu era. Intr-o mica fereastra de ceata am vazut in fata caldari- zic nu e, inapoi, asta e urcarea inapoi in creasta. Ne intoarcem, nu mult, dar gasim niste stilpi ultradestepti cu sageti derutante… 2h Voina (poate in zbor?)... 4h Voina (mai plauzibil), Papusa… Imi pare rau ca nu am pozat stilpul asta!
La distanta nu e vizibilitate, e cam neclar ce urca si ce coboara, nu vedem destul sa recunoastem ceva repere mai serioase. Asa ca decid- Plaiu lu’ Patru e ASTA, si gata.(adica cel cu 4h.-poate nu erau 4?)
Ce cistigasem timp am pierdut din cauza cetii, asa ca deja ne gindim la Andreea ca a estimat –fara sa stie, pe ghicite- ora intoarcerii, va fi dupa 8. 7 era deja exclus. Plaiul e lung, apoi mai vine si padurea destula.
Si o luam "in jos" pe plai. Iarba mare, ni se pare ca mergem cam greu, si oboseala isi spune cuvintul. Dar mergem, ca vine seara... si nu numai, in spate bubuie de o vreme.
Eu sustin cu optimism ca e inca dincolo de creasta, asa ca nu va impacientati. Nu ca erau prea impacientati probabil fratii.
Si dai si lupta, incepem sa mai vedem in fata cit de departe e stina. Numai eu stiu ca de acolo mai e destul!
Cam pe locul unde m-am racordat eu la traseu atunci cind am facut eu tura asta solo acu citiva ani si am balaurit prin caldari sub Fracea, ne intilnim cu oi, ciini, ciobani si magari. Ne cam hamaie (nu magarii), dar trecem la vale, si vom avea surpriza placuta ca la stina nu este nimeni, mai ales nici un ham. Ca betele mele tin minte coltii unui ciine timpit data trecuta. Ne mai oprim pt o mica alimentare.
Cind intram in padure e cam 7, si ni se pare intuneric, dar nu scoatem inca lanternele, nici nu va fi nevoie. In drum printre cazaturi de copac s-a mai stricat drumul, punem si pelerinele pentru citeva minute, iar apoi… la 8 sintem in drum, la intre vai. Mai exact, 8.01. Ne regrupam si plecam relaxati spre Voina, mai sint doar citeva sute de metri. Ne intimpina cortorari cu fum/uri si muzica pe care speram sa n-o auzim la noapte(de la corturi).
Vasile ne asteapta, mincam- de la ei, ciorbe bune si nu numai, si bem bere mai toti. Apoi nani… (ne-am spalat si schimbat inainte de masa, ca eram cam transpirati dupa ziua asta lunga).
Improbabil ca vom pleca noi la 7, asa ca zic 7 scularea si plecat cit de repede, adica 7.30… daca vrem sa facem tura din ziua a doua. "Omu' batrin pe care-l alergam cica pe munte"(!) ma baga pe mine la inaintare, sa hotarasc eu ora de plecare, cica!!
Deja e clar ca lumea va fi cam obosita si ne gindim la variante ‘eventual’ prescurtate in caz ca nu putem face cam ce am fi vrut.
Cami si Doina la inceput zic ca ele nu merg, dar pina la urma le convinge Vasile… le cam duce cu vorba, ca ele nu stiu despre ce vorbeste, iar eu nu spun, ca sint singura care stiu despre ce spune el ca ar face…plimbare prin caldari. Eh, stiu… in principiu, ca nici eu nu am fost ca lumea pe acolo.
Traseul de a doua zi(propunere):
Valea Batrina, piriul Iezer, prin Jepi, refugiul si lacul Iezer (pentru toata lumea, ca e pacat sa nu!), daca apucam –doritorii sus in creasta pe la Crucea ateneului-Vf Iezer si vf Rosu… coborire tot asa sau taiat in jos daca se poate (unde se poate), intoarcerea pe drumul "de iarna", Batrina- pe care nu l-am facut nici macar eu sau Vasile.
Vasile zice ca vrea de la lac prin caldari… eu inteleg ca e vorba de aceeasi cruce albastra drum de iarna, dar ca mai departe vrea spre cabana batrina, pe drumul punct rosu intre stine. Cam mult, si in niciun caz nu e neaparat mai usor si mai scurt, dimpotriva.
Ma scol la 6, dar toata lumea doarme ca lemnul. Pe la 6.30 ma duc afara sa fac niste poze, la fara 10 iese si Margareta asa ca ma intorc sa dau desteptarea generala. Doina, s-a sculat, fetele raspund cu un mirrrrr la "7 fara 5" al meu. Ma duc la baieti, ei se pregatesc deja. Ma intorc si raportez, asta le da un impuls, "n-o sa raminem noi de caruta"- si se scoala!
Noi mincam in camera, apoi coborim, ei sint pe terasa. Se misca cam greu, matizel deja s-a umplut de bagajele nenecesare turei din ziua a doua. VW inca nu.
Parea ca Doina n-o sa vrea cu noi, Cami ar cam ramine ca e obosita, mai ales cind ii miroase ca "drumul cu caldarile" nu e chiar asa jos si usor. Cum plecarea este la ora 8… aprox, eu zic ca e cam improbabil sa apucam sa urcam si la virf… dar daca mergem bine, poate.
Pina la Gura Catunului Vasile alearga, se trece apa, unii prin (Cami, Ilinca si eu), altii pe niste improvizatii. 9 si un sfert.
Si hai in sus. La prima trecere de apa a firului Iezerului nu e podet, ci alta improvizatie uda, pe care Vasile aluneca cu gratie in apa-dar nu se uda cica prea tare. Asa ca ceilalti aplicam tactica 4 labe cu fundu-n sus, imortalizata cu lux de amanunte de diversi fotografi.
Mai sus gasim si un podet intreg, si il apreciem in mod deosebit.
Pe apa, pe linga apa, accidentat dar variat, traseul face placere grupului si ne face sa mai uitam de oboseala zilei de ieri. Eu mai povestesc, ca vine padure, ca apoi afine.. Pina una alta sint ciuperci, si Margareta se apuca de facut aprovizionare in stil mare. Apar si afinele, dar pina aici am cam incetinit din atitea pretexte comestibile. Si vor mai fi. A fost si o zona de cazaturi jos, va mai urma una (cea veche-era si data trecuta), unde e si zmeura.
E clar, nu vom ajunge in 4h sus la lac.
Zmeura si afine si… in sfirsit de desprindem citiva mai doritori de mai mult si ajungem in jepi. Ora 11 jumate. Cer pauza de masa, ca nu mai am energie, ne asezam si mincam, cu Ilinca si Andreea. Trece Doina(care oricum nu merge decit pina la lac!) apoi vine si Florin(L). de acum cam mergem relativ grupati pina la lac, doar Doina ramine in urma putin. Nu se mai termina Jepii aia! Caldarea de sub lac. Ne intilnim cu vreo 2 echipe in coborire. Unii habar n-au sa estimeze timpul… 1,5h pina la refugiu… altul zice jumate de ora. Poate 40min zic eu, atunci, in urcare. La ora 1 si 3 minute sintem la refugiu, dupa citeva picaturi care ne-au facut sa punem pelerinele (de aia nu am fost acolo la 1!!). CTC refugiu, nu prea cistiga adepti...
Mergem la lac. Pauza mare mare-masa mare mare, de jur imprejur ceata si nor, la fel de mari. Macar de ne-ar lasa pina la Crucea Ateneului. Dar n-are rost, de jur imprejur nu se vede nimic, si noi in mijloc si lacul. Mai incolo apare si Vasile, mai stam, apar si ceilalti (13.40). Se dau telefoane cu felicitari celor nascuti pe 10 august- Marian, Dan, Dorin. La multi ani, frati coltosi/coltati… mai mult sau mai putin :mrgreen: , dar precis oameni de munte, cindva coechipieri!
La 2 si un sfert plecam "in jos"- Doina solo pe Jepi, nu vrea cu niciun pret cu noi- in premiera pentru toti- pe crucea albastra, drum de iarna, prin caldarile/Piciorul Iezerului Mare. (aici terenul cu harta nu sint prea exacte... de unde discutia cu aia e valea pe care e Doina sau nu... Vacarea e ailalta!!)
Pacat ca ne invaluie ceata, ca drumul este frumos si interesant. Traversarile placute, trecem vreo 3 "creste" si vreo 2 caldari. Apoi prindem in plai inierbat in jos, care ne coboara destul de mult, la inceput mai placut, apoi rimat de porci (ce magari porcii aia!) pina intr-o poiana foarte larga unde se intilneste marcajul punct rosu(cel "intre stine"). Facem o pauza mare in iarba cit noi, inainte de a ne angaja in coborirea finala prin padure. Vasile (ca tot il alergam, nu?) se plictisea acolo asteptindu-ne, noroc ca n-a facut bau... cind am ajuns si noi.
Drumul nu e rau, dar pare tare lung. Ni se cam uraste pe el, iar la ‘sfirsit’ ne blocam intr- o bifurcatie fara semne, poteca stinga si dreapta. Este V-ul dintre vale Iezer si Batrina, oare pe unde sa trecem. Florin o ia la stinga- spre Batrina, eu spre dreapta-spre firul Iezerului. Ar fi trebuit sa stim ca trebuia la stinga!(dar nu m-am gindit)
Cobor destul de usor la apa, o trec-prin ea, nu e mare- si intru dincolo in drumul pe care am urcat. De mers ar fi trebuit pe dincolo, dar cine stie cum era acolo trecerea Batrinei, poate alta data aflam- de data asta toata lumea a venit dupa mine si am trecut inapoi Batrina la Gura Catunului.
Eu de aici merg in sandale. Doina a ajuns cu 10 minute inaintea noastra (Vasile et moi), dar ceilalti au mai intirziat asa ca nu au mai vazut-o, s-a hotarit sa o ia agale spre Voina.
Pe la 6.20 sintem la cabana si ne pregatim de plecare. Ai mei mai vor o ciorba si bere. Clatite. Asa ca plecam abia la ora 7. Se intuneca spre Pitesti si pe autostrada e cam aglomerat, ba melci, ba idioti, dar ne descurcam. Debarcam in Drumul taberei, daca as fi stiut ca nu ne oprim pentru taxi pe Militari as fi venit direct prin Valea cascadelor si cistigam ceva timp. Dar e bine si asa- Cami si Florin iau taxiul la Bujoreni (Nufarul, Plaza sau cum vreti sa ii ziceti), iar pe Margareta o asteapta Roxi la coltul blocului. Pe la 10.30-11 s-a terminat si excursia asta, cu bine.
Acasa… desfac bagajele, insir pe jos cele umede, scot si spal hribul recoltat pe Gradisteanu( a fost BUUN!), dau drumul la apa la baie si calculator, sa descarc pozele.
Parca mi-e sete si as merita si eu o bere. Constat ca e calda- what??!!- am uitat sa pornesc frigiderul la plecare. Nu ma mai uit la ora aia daca s-au stricat toate in congelator… legumele mele de wok!! Evaluez pierderile miine, dupa nani.
fotoreportaj

Foarte dragut si exact R.T. ul tau , ca de obicei! Ce bine ca ai scris tu, ca vad ca la noi restul e inghesuiala mare
Acum aflu ca excursia noastra a avut si elemente de dramatism necunoscute mie (frigiderul tau si inundatia lui Cami), spre ca dezastrul n-a fost prea mare. La mine nu s-a intamplat nimic, din fericire, doar am constatat ca gunoiul uitat sambata dimineata si caldura de peste zi n-au facut casa buna, spre incantarea tuturor acelor mici monstri pe care nu-i vedem cu ochiul liber.

inteleg ca raportul meu a fost atit de complet ca nimeni nu mai gaseste nimic de adaugat...
dar ma asteptam sa apara macar niste linkuri la poze, ca fotomaniaci (vorba Ilincai) au fost destui.
Stiu... e cald, e greu si unii mai pleaca si in alte vacante in curind, deci impacheteaza!! :mrgreen:

O sa apara si link-uri la poze...dupa vacanta , dupa cum ai banuit