Via Transilvanica, episodul 4: Terra dacica I (Micasasa- Sebes)

Episodul 4
TERRA DACICA (PARTEA 1) – MICASASA - SEBES
In ghidul oficial, aceasta portiune de via cuprinde 5 etape:
Micasasa – Valea Lunga – 11km
Valea Lunga – Blaj – 19km
Blaj – Secasel – 19km
Secasel – Alba Iulia - 32km !!!
Alba Iulia – Sebes – 18km
Chiar daca relieful este mai putin dificil decit in Bucovina, cu bagajul de iarna in spate este  practic imposibil de parcurs asa, cel putin pentru mine, mai ales in luna noiembrie cind ziua lumina este scurta. (Nici vorba de viteza de deplasare presupusa in ghid... mai ales cu genunchii mei problematici).
Din pacate de aceasta data, am avut probleme cu ei, si in general, nu am fost intr-o forma prea incurajatoare.
Cum prognoza era si cu frig si cu ploaie, am carat si haine suplimentare, asa ca o parte a bagajului a fost suplimentar si... cam degeaba.
Am avut cazarile organizate de Andra si Valentini, cu o luna inainte, rezervarile lor initiale suplimentate cu 1 loc pentru mine. Si ceva emotii aferente cu distantele pe care nu stiam cum le vom parcurge. Am avut alti bocanci, cu talpa mai dura, dar nu m-au suparat mai tare, decit la o faza cu o soseta care mi-a creat probleme la un deget, de a trebuit sa imi schimb soseta pe parcurs. O pauza cu scosul bocancilor a fost binevenita. Am avut si dureri de spate, si de glezna si abia imi reveneam pina dimineata. (despre ofurile celor din echipa, intrebati-i pe ei).
Am plecat din Bucuresti cu un tren IR pina la Medias, iar de acolo mai departe cu un R local. Drumul este lung pentru ca pe portiunea de dupa Brasov merge ca melcul... pe portiuni si sta (Sighisoara)... linia e in reabilitare. Am ajuns la Medias cu intirziere de vreo jumatate de ora, dar am prins oricum legatura, doar ca nu a mai fost timp de plimbare pe Via... prin Medias. Lucrul bun este ca la toate haltele exista peron pe care se poate cobori OK, chiar si cu rucsac mare.
La Micasasa ne-a asteptat gazda noastra, dl Nemes Gabor, cu masina, sa ne duca la casa din catunul Valeni. Am sosit cu 15 min intirziere ca am asteptat un alt tren in Copsa Mica.
Ne ia cu Suzuki, trecem pe acasa in Micasasa si o luam si pe doamna Nemes, cu mincare pregatita pentru noi.
La Valeni a avut o ferma de taurasi, are mult teren si o casa 'de vacanta'. Un om, nea Gheorghe, locuieste acolo si are grija de proprietate. Facuse focul pentru noi, asa ca aveam casa pregatita pentru noi. 2 ciini: Bursuc si Cora.
Paricas de pui de curte, sarmale, alune, nuci, saratele, tuica, coniac, gem... 2 platouri cu ceapa verde, slanina prajita, cas, jumari, gogosari si gogonele si castraveti acri, salam, sticks, parizer, snitel felii, chiftelute... Piinea lui Nelutu de la brutaria Oana&Paul Gem, zacusca- unele nici nu le-am gustat macar!
Echipa a domit sus la etaj, in camera cu semineu, eu am ramas(la alegere) la parter, in 'sufragerie', cu soba de teracota. Au avut o invazie de gargarite (mamarute), asa ca am luat citeva si cu mine prin rucsac in calatoria mai departe pe Via!

Ziua 1. Duminica 27.11.2022 MICASASA – VALEA LUNGA

La 7.55 a venit dl Nemes sa ne duca la Micasasa, la borna cu Samuel Brukenthal (la ora 8!) Ne-am stampilat carnetele si am descins la biserica 'taiata in doua' si la ruinele Brukenthal. Apoi incet-incet ne-am mobilizat la drum. Spre noroaie...
La inceput, ceata si noroi mai rau, apoi innorat si chiar cite un pic de soare. Urcat dealul, bifat 'repere' din ghid, Ripa Cailor, padurea 'racoroasa', in care se trece in Terra Dacica.
Am fost in explorare la limita dintre judete pe vechea varianta abandonata, apoi m-am intors si am ajuns la prima borna 'daca'. Padure, pasune, ciini cu oi – latraturi de la distanta.
Mers pe deal, destul de mult, apoi coborire- din fericire, nisipoasa- pe toboganul spre Lodroman. Noroi la sfirsit – traversat sat (pauza de ceai).
Urmeaza urcarea spre dealul urmator unde ni se face si prea cald!(dezbracat inca un strat). Apoi culme de deal deasupra Vaii Lungi – si ma dor destul de rau ambii genunchi
Ii blindez si cobor f incet si greu spre sat- la asfalt imediat la stinga este Agropensiunea Ioana, destinatia noastra de azi.
Am mers 6h si jumatate, 12.4km. Cazare in camera de 3: 60lei/persoana.
photos.app.goo.gl/9yLgMj8qL92z8yW4A


Ziua 2 :  Luni, 27.11.2022 Valea Lunga – Blaj

Am pornit la 7.50 (eu), restul echipei la 8.30. Pe ceata. La ora 9 am ajuns pe deal in Padurea Frumoasa si a iesit soarele! Am vazut o caprioara in padure. Cind sa cobor la Crucea de lemn de pe Tutumanul Glogovetului ne-am reintilnit, si noi, si cu ceata. Jos in vale cetos, apoi s-a mai ridicat (ora 11-12). Vremea fiind buna, am urcat dealul pe partea cealalta spre o alta Padure Frumoasa. In ambele am vazut (eu ) cite o caprioara, cind eram solo, mai in fata.
Inaintea coboririi spre lacul lui Galos, mi-am scos bocancii la o pauza si am mincat. Mai departe a fost greu din cauza oboselii, drum pe araturi, si foarte lung! Inainte de a coti la 90 de grade, spre dealul 'final' al zilei cu Crucea lui Avram Iancu, m-am asezat pe rucsac in cimp 2-3 minute, ca simteam ca nu mai pot merge. Apoi am pornit mai departe.
Apunea soarele dupa deal. La Cruce, am incercat sa ne mai curatam bocancii de noroi – apoi au urmat alei si strazi si s-a intunecat pina jos in oras. Teiul lui Eminescu. Podul 'minciunilor' era in santier, dar ne-am strecurat si noi... (trecere peste liniile ferate).
La RoaGuesthouse am primit camere la etajul 2 si m-am proptit direct sub dus! 
photos.app.goo.gl/f9P3gLXRwd5D3RGDA


Ziua 3:  Marti 29.11.2022  Blaj – Secasel

19 km aprox./greu! Va fi iar zi lumina.
MD la 7.30 (tirziu... eu incerc sa plec iar mai devreme!) Cind m-am dus la platesc (160), am primit mai devreme acces, dar de plecat de la hotel a fost la ora 8! Racorica bine, chiciura pe iarba si merg toata ziua cu geaca pe mine, peste polarul subtire.
Echipa pleaca acu o ora mai tirziu si nu ma ajunge decit pe la 13/ 13.30 dupa pauza 'de prinz'. Vizitez obiectivele din Blaj si apoi plec pe Calvaria (drumul Crucii) spre Sanctuarul Fecioarei Saracilor Carbunari. Urcusul este placut si prima parte a drumului frumos. Dupa sanctuar, drumul iese din padure si merge pe o culme de deal, ca sa coboare dupa ceva vreme intr-o vale, unde ma intimpina ciinii neascultatori de vorba buna, de la o turma care e relativ departe. Degeaba ii cheama ciobanul, ca ma inconjoara, si mai ales doi (frati, poate, mai tineri) nu se potolesc de fel – asa ca unul face cunostinta cu unul din betele mele de trekking – surprins, pleaca schelalaind. La acest semnal se retrag toti rapid. Cred ca erau vreo 8 in total, nu am avut timp sa ii numar. Mi-a parut rau ca l-am atins pe ciinele ala, cumva lateral, peste bot, dar asta a fost
Inca o vreme m-am simtit prost pe tema asta... NU e in stilul meu sa fac asa ceva.
Am terminat coborirea la vale si drumul a luat-o iar inainte pe vale. Aici m-am intilnit cu citiva ciini, am decretat eu ca 'ai padurarului', pe care l-am vazut ulterior cu alt ciine dupa el, Haiduc. Am schimbat citeva vorbe. Primii doi ciini au venit la mine mai devreme, mi-au dat legitimatie de trecere si au plecat.
Am tot tropait, ziua era frumoasa, am trecut la jumatatea distantei... si am facut o pauza la niste lemne, inainte de un pilc de padure.
Dupa pilc, alta vale intre dealuri, iarba... Au traversat doua caprioare cind stateam la pauza mare pe la ora 13. Mi-am scos bocancii, am stat la soare, am mincat... Si am vazut una alergind pe dealul de deasupra cind m-am ridicat sa plec. Tot atunci au aparut si Andra si Valentini – ei facusera pauza inainte de tufele de porumbe linga care eram eu- chiar in vecinatate!
Drumul a continuat pe vale, apoi o bucata de padure, dupa care am iesit in satul parasit Deleni. Citeva case – unele care stau sa cada, altele noi, care par 'de vacanta', poate 1-2 locuite. Ceva vaci.
Pe drum spre vechea biserica parasita, s-a oprit un nene, Jan, cu masina sa stam de vorba – l-am revazut dupa biserica, unde avea un teren. V s-a imprietenit cu el
Dupa sat (drumul pare ca e pregatit ca sa fie asfaltat) am urcat intr-un deal 'lung', care treptat a devenit noroios, asa ca am facut iar talpi!!!
Soarele a apus pe coborirea spre Secasel. Foarte lipicios noroiul de aici. Nu se putea evita.
Am iesit la asfalt si imediat dupa pod era casa parintilor Mariei Bumb, pe dreapta.
Am fost primiti cu supa clara de gaina cu fidea si piure de cartofi cu tocanita de pui si castraveti. Tuica/bere.
Maria a plecat acasa la Alba Iulia, lasindu-si parintii drept tartori
Am fost pe drum 9h si am parcurs 20.11km.
photos.app.goo.gl/1NJKSg9SbjQG8KX16

Ziua 4: Miercuri  30.11.2022  Secasel – Seusa

Speram ca prima parte a drumului pe cimp sa fie inghetat de dimineata la prima ora. Apoi... vedem noi pina unde ajungem. Andra a tratat cu Maria ca poate ne ia cu masina la Seusa de unde vom renunta sau de la Limba. Dimineata am avut citeva surprize mai putin placute cu micul dejun si o neintelegere asupra sumei de plata cu mama Mariei, dar avind 83 de ani, nu am vrut sa o contrariem si mai tare... desi ne-a cam cazut fata cind ne-a zis ca vrea inca 200 de lei fata de ce am pregatit noi. (ulterior Valentini a rezolvat cu Maria, la telefon).
… in sfirsit! Am plecat cam …
Am reusit sa parcurgem noroaiele initiale in conditii bune, ca erau zgrunturoase de la ger. Rasarit frumusel, frig... Peisaj extraplat, cam neclar de la ceata cind au aparut muntii la distanta – cind a aparut Alba Iulia la orizont deja era innorat. Pina la Berghin am avut parte si de noroi imposibil de ocolit, in sat se lucra la trotuare.
La iesire spre dealul urmator nu am mai scapat de un catel. Patrocle(asa l-am botezat, ca asa arata!) – pui, dar tare insistent, o jumatate de ora l-am tot expediat si alergat inapoi, si tot nu a vrut sa se intoarca. La prima padure, A&V au ramas in urma sa il alunge si ei. Pina la urma a reusit Valentini si cu ajutorul unui alt ciine negru de care ii era frica lui Patrocle, se pare. Cu noi in apropiere se repezise 'sa ne apere' de ciinii unei turme (din fericire pentru el, era si ciobanul, si avea ciinii ascultatori -mult mai mari decit Patrocle timpitelul).
Spre iesirea din padure am facut o pauza- daca am fi stiut ca va veni un loc de popas amenajat, ar fi fost mai bine sa aminam!
La pauza mi-am schimbat o soseta, care ma deranja la un deget.
Aveam inca mult drum de tropait!
Apoi am ajuns la mers pe asfalt, mai bun sau mai degradat, dar tot asfalt. Dupa Straja a fost un drum drept pe o culme lunga spre Limba.
Aveam in principiu 2 variante sa coborim spre Seusa, dar prima 'scurtatura' era arata! Drumul comunal(?) spre Seusa de fapt era acum altfel, sosea noua care ajungea la Ciugud, cu asfalt perfect. Doar ca pina acolo a apus soarele... si pe coborire s-a intunecat.
Am mers si la frontala, pina cind a aparut in sfirsit un Uber care ne-a dus pina la Casa din Vii.
photos.app.goo.gl/bKLbyTxRhvdNUVK19

Ziua 5: Joi 1.12.2022  Limba – Alba Iulia

Dimineata plecam la autobuz, dupa cum am pus la cale de cu seara, si cu el pina la Limba. Ne ia gratis soferul, cica de 1 Decembrie! Urcam dealul, intrebam un nene de fintina 'cea vestita' si primim indicatii si o pornim intr-acolo, desi e in sens opus, nu spre Alba Iulia, ceea ce nu e surpriza. Circa 1km pina acolo la deal. Nenea pleaca cu masina, apoi se razgindeste si se intoarce sa ne duca el pina acolo. Ceilalti nu vor, dar eu urc, ca e penibil sa il refuzam acum Asa ca eu incep Via de la Fintina! Ceilalti vin pe jos, dar renunta cu citiva metri inainte, le arat eu pozele facute mai incolo!Via coboara la sosea, apoi la lunca Muresului pe care o urmareste inapoi, paralel cu dealul unde este Ciugud si Seusa. Nimic spectaculos, dar ar fi putut fi amenajat ca promenada cu minim efort si un pic de simt civic. Pacat!
Apoi sosea/pod peste Mures, sub A10, traversare centura, linie ferata, stampila la Matia Resort. Luam un Bolt pina la Lidia House sa lasam bagajele si revenim in centru... dar acusi incepe defilarea. Sintem blocati pina se termina, ca vine 'pe Via' (defilarea). Cetate, dus-intors, apoi eu merg pe via directia Oarda si ajung pina la Cimitirul Eroilor, pina la ora 16.30 cind se lasa seara. Acolo regrupam si ne intoarcem la cazare cu alt Bolt.
Teoretic exista si autobuze, dar circula doar cele orasenesti si fiind sarbatoare...
Pe scurt (fara alte amanunte), nu recomand cazare la Lidia house!
photos.app.goo.gl/9cgRz4pKtppPinEU6

Ziua 6: Vineri 2.12.2022 Alba Iulia (Oarda) – Sebes

De dimineata nu a fost autobuz spre oras (cel orasenesc o fi fost, dar pentru unii era prea devreme! ), asa ca tot Bolt scrie pe noi. Ne hotarim sa nu mai pierdem timpul cu asfaltul si ne ducem pina la limita ViaT in Oarda direct, mai ales ca ne asteptam sa inaintam greu pe noroi spre Ripa Rosie si am vrea sa plecam in dupa-masa asta cu un autocar spre casa din Sebes, dar sa luam si stampila si eventual sa vizitam si orasul. Alternativele sint mai rele, mult mai rele!
Asa ca... incepem urcarea la deal, cu noroi aferent, dar ocolibil din fericire in buna parte, dupa autostrada, in Oarda. Doar citeva portiuni au fost mai rele. Urcusuri si coborisuri, trecem pe linga citeva dealuri cu antene, vreo 3 sa fi fost pina in zona unde ar trebui sa apara si Ripa Rosie sub noi! O bucata de aratura, apoi iarba si ceata pe Ripa, dar tot fac citeva poze!
Apoi o pauza, la inceputul coboririi, mai incercam sa scapam de talpile de argila lipicioasa de pe bocanci. La vale, o parte a drumului e rerutata, fiind arata zona unde era trackul, apoi incep ceva gospodarii. Vedem o turma mare de oi fara ciini, si ulterior turma de ciini fara oi Si ajungem la un drum, paralel cu autostrada, pe malul riului Secas. Aici ne spalam bocancii cit putem, si dai mai departe spre civilizatie. Pe la ora 1 a iesit si soarele putin, dar din pacate s-a ascuns apoi iar in nor compact. Terenuri de tenis, pista de biciclete, trecere peste linia ferata si intram inspre centrul orasului. Mergem dupa stampila la Leul de Aur, mai precis o delegam pe Andra. Valentini pazeste rucsacii in parcul Primariei, eu mai fac ceva poze in zona. Si aici e santier la drumuri, ca in alte parti pina acum. Apoi mergem si mincam la Badea Gheorghe, mincare buna si absolut decenta ca pret. Eu dau o raita la Turnul semirotund, A&V intra la cofertarie la o cafea. Mai merg si la Turnul Croitorilor si apoi cu totii la autogara, unde poate avem noroc si ne ia Dacos la 16.29. Stim ca din Cluj a plecat cu ceva locuri, asa ca speram sa urcam si fara rezervare. Avem noroc, ne ia. Teoretic la 23.03 ar fi la Autogara Militari. Ajungem de fapt mai devreme, la 22.25, pentru ca traficul este fluent pe Valea Oltului si rarefiat pe urma spre Bucuresti. Avem noroc ca e vineri seara. A fost destul de plin autocarul, dar a mai avut locuri pentru toti doritorii de pe drum- cei mai multi aveau rezervari insa. Doar prin Sibiu a fost mai aglomeratie si inainte de intrarea pe Valea Oltului a fost mai greu de inaintat o vreme, in rest fara blocajele tipice altor zile. Normal ca ne-am intors cu DACOS din TERRA DACICA!

Gata si prima excursie pe via Transilvanica pe Terra Dacica, am parcurs inca 100km!
photos.app.goo.gl/YUkH8155e8i1Aabs9

si completari (dovada ca am fost si eu totusi pe acolo )- selectie din ce am primit de la Andra si Valentini: photos.app.goo.gl/J6yNjNrZ8Zegxc567