RT 16-08-2008Poiana vaii Stinii Ciucas: Piriul Sterp Zaganu

RT: Piriul Sterp Zaganu Gropsoare Boncuta
Cum nu ne-am putut organiza IARASI din timp, am plecat doar cu Margareta simbata dimineata la 6 din Drumul Taberei spre Poiana Vaii Stinii din Ciucas. La ora 9 eram pe acolo, mic dejun in poiana plina de cortorari si seceratori- sezon de harnicie in zona: pe vale exploatarea padurii, in poiana se aduna finul.
Pe la 9.30 o luam in sus si ii pomenim pe cei din tren... sint abia la Sinaia. Noi in traseu.
Piriul Sterp este bine marcat, am luat inca un pic de apa din fir, inainte de despartirea celor 2 vai: Alb si Sterp, ca ziua se anunta fierbinte si fara izvoare. Valea nu e cu nimic mai rea decit Piriul Alb, poteca este desigur un urcus continuu dar la asta ne si asteptam. Mergem conform timpilor marcati pe stilpi: 30 min pina la despartirea de Piriul Alb, inca 2h circa pina sus.
Pamintul este cam prafos si nestabilizat, ceea ce pe portiuni face mersul mai dificil, mai e si rimat pe alocuri, dar in ansamblu nu e rau. Mai sus apar niste zone mai salbatice si salbaticite, drumul e ba pe vale ba deviat, ba pe stinga, ba pe dreapta. Mai sint bolovani si clontani ici colo, dar urmam valea fie pe fir fie pe linga si urcam si urcam.
E cald si ne mai oprim, iar pe la 12 sintem sus, iesim dintre Colti pe o pajiste cu iarba mare, rododendron-inca inflorit!- afine si merisor!Sub Zaganu.
Frumos, facem si o pauza mare de jumatate de ora, ca o meritam. Creasta spre Gropsoare pare sa ne fie rezervata in exclusivitate, ca e devreme pentru altii veniti din Cheia, pina aproape de Gropsoare nu intilnim pe nimeni. Asa ca ne plimbam in voie, mai mincam si ceva afine, daca tot sint in drum. Daca scadem pauza de jumatate de ora am fi fost in 3h (cf indicatorului) la punctul "la Rascruce". Dar sintem in timp oricum. Am trecut si de Gropsoare si de drumul Muntelui Rosu si am ajuns la drumul spre cabana Ciucas si valea Stinii. Aici mai stam jumatate de ora, fara bocanci, ca e foarte cald. Margareta (desculta) aduna afine pentru mama ei, eu ma mai uit si pe harta si plecam urmind creasta, fara drum sau marcaj. Va trebui sa mergem pe creasta pina la intersectia cu drumul 'de creasta', banda rosie, dar clontanii locali ne obliga sa coborim pe fete si intr-un final sa prindem o potecuta pentru a cobori un prag al culmii. De aici e mai pasnic, doar ca ne intilnim nas in nas cu o turma de oi mare cu multi ciini cam hamaitori. Ne conversam cu ciobanul si ne conduce o bucata pina iesim din zona lor. Mai jos, un ciine pazeste adapostul (stina lor), si ne supravegheaza doar de la distanta. Urmatoarea Stina o ocolim pe sus, ca asa ne duce drumul si nu pare sa ne bage in seama nimeni. Oricum pare sa fie multa lume pe acolo si activitate.
Urmam drumul pe banda rosie, destul de placut cit e la pajisti, apoi intra in padure si devine mai plictisitor. Dar mergem si mergem, mai prafos, mai drum de caruta. Coborim asa vreo 2+h bune, alta pajiste, apoi drum mai ierbos si pe la 5 sintem in pasul Boncuta unde ne asteapta alta stina mare, 2 ciobani si o armata de ciini. Un SUV cu nr de Bv pare sa fi venit sa caute cimitirul eroilor de vis-a-vis. Ciobanii ne scot iar din aria controlata de ciini, ne conduce unul o bucata, ii multumim si iesim la drumul forestier. De aici 30 min circa spre vale pe care ii tropaim usor, doar ca ne uscam de sete si e tare cald. Drumul e bun, si refuzam oferta brasovenilor cu SUVul care ne-au intrebat daca nu vrem sa ne ia pina la Cheia. FRUMOS DIN PARTEA LOR! aveau si nr rosu, deci masina era si noua.
Ajungem jos si mergem la apa piriului Stinii sa ne spalam un pic de praf. Hotarim sa il trecem, eu 'cad' in apa evident cu un picior, pe celalalt(bocanc) decid sa il spal intentionat! ma mai racoresc. La 6 sintem la masina , dupa o scurta pauza de masa in poiana, veniti pe drumul de sub padure, si plecam spre Bucuresti.
reportajul foto: le voila!