Via Transilvanica, episodul 5: Terra banatica I (Caransebes- Resita)

Preambul:
Planul (mai ales din motive logistice, ca exista acces cu trenul) era sa impart acest sector in doua segmente, si in prima excursie sa fac, de la Caransebes la Crusovat, ca sa unesc cu Terra Romana deja parcursa, dar aveam si optiunea de retragere prin Resita pe parcurs, din orice motiv care mi s-ar fi parut serios. Asta ar fi presupus parcurgerea a circa 166km cf Ghidului, dar deja stiu ca socoteala dupa ghid nu se potriveste cu cea de pe teren.

Terra Banatica – 2, de fapt  +...  cu o bucata de Terra Dacica pina la Valea Jiului, unde iar exista acces cu tren ar fi fost urmatoarea excursie in zona, cu alta ocazie. Dar, nu a fost sa fie, asa ca voi schimba planul, cumva altfel. Se anunta o perioada buna de mers, primavara cu posibile floricele si zile calde si nopti relativ placute – daca tot pot sa aleg zilele cum vreau eu, pot sa fac planul si asa, sa fie pe vreme buna, cit se poate. Nu vreau sa dovedesc nimic, daca ma surprinde o vreme mai inclementa sint pregatita, dar nici nu consider ca trebuie sa perseverez 'in masochism', nu intra zilele in sac (sper). Cu atit mai mult in turele solo, ma menajez! Asa ca, de data aceasta am ales sa ma retrag de pe Via la Resita, cam la o treime din distanta planificata. Tot au fost 4 zile si jumatate de tropait si explorat.

Ziua 1: duminica, 19 martie 2023 – Caransebes – Poiana – Lindenfeld
Teoretic, aceasta este o distanta de 19km, dar trebuie adaugate deplasarile prin Caransebes, de la gara la locul cu stampila si apoi la intersectia cu Via Transilvanica. Real (dupa corectii) am masurat o distanta totala de aproximativ  24.5km, si am mai mers vreo 3 – 4km in plus, cu o masina de teren, pe drumul de Lindenfeld, dupa Poiana (nu am refuzat oferta, nu sint atit de purista neaparat si era si prea cald, ma saturasem de asfalt/beton si eram obosita dupa noaptea pe tren plus ce facusem pe acolo... si rucsacul era GREU!). Asa, la ceva dupa ora 3 dupa-masa eram sus la terasa Waisz, unde ma puteam odihni.

Plecarea din Bucuresti a fost cu un IRN, la 21.46, care a sosit cu intirziere de cel putin 20 min , asa ca se luminase binisor pina la Caransebes. Am avut loc la cuseta, dar am fost 4 femei si un tigan lautar gras ( nu ca eu as fi slaba!)  - aveam sa aflu de la un alt calator dimineata - foarte vorbaret, care ar fi trebuit sa urce la cucurigu, dar a plecat in alta parte, ca nu avea audienta adecvata cu 4 femei in compartiment, care doreau sa doarma. A stat cu niste barbati, ca l-am auzit pentru multa vreme, apoi si-a gasit o cuseta goala si s-a instalat acolo se pare. Toti mergeau la Arad.
Nu am dormit prea bine, din pacate, dar asta e, trebuia sa iau Via la picior si voi ajunge unde voi ajunge, mi-am zis. De aceea e bine sa ai casa in spate, chiar daca ai de carat, in cazul meu cam 3kg in plus (cort+ sac de dormit). Plus izoprenul de dormit, ca nu imi permit sa car salteluta, ar fi rasfat prea mare... inca vreo 250g. Toate se aduna.

Am luat-o de la gara spre pensiunea Kolpinghaus, care e la limita orasului in sens invers 'pe' ViaT, de fapt scrie ca e la 800m de Via – fiind duminica nu aveam alta optiune pentru stampila. Cam o ora dus aproape de centura orasului (am mers o bucata si pe ramura ViaT spre Otelu Rosu) - una intors, si in centru am intrat pe portiunea de ViaT care ma interesa acum.

Am ales sa vizitez un pic orasul, alegind doua variante de strazi – a fost mai interesant asa. Apoi directia manastirea Teius Almaj, unde am luat micul dejun si apa pentru drumul in continuare. Drum destul de OK, am vazut primule  pilcuri prin padure pe linga drum si  un fel de zorele (Vinca), dar merg destul de greu (oboseala, rucsac greu) spre Poiana. Nu neplacut. Traversez satul, iau stampila si continui de drumul asfaltat (mai degradat mai incolo) spre 'Pe vale' al Madalinei ' a lu' Portocala' (aflu si eu birfa locala mai tirziu! de la baietii simpatici care m-au luat cu o masina cu volan pe dreapta si urcau la Lidenfeld cu treaba.) Nu am refuzat transportul. La Poiana am luat apa, au apa curenta, si am primit si pomana ca veneau de la biserica niste oameni. Nu se refuza, chit ca numai de carat in plus nu mi-a ars. Marul l-am mincat pe loc, sucul ' de kids' l-am baut (eu beau f rar sucuri), restul la pachet. Colacel impletit=piine si dulciuri, coliva (cine ma stie … stie cum stau eu cu dulciurile, nu ma omor, si … ca nu maninc coliva).

Fintina vestita de pe vale era la locul ei, dar asa cum au spus si baietii, la Madalina nu se vedea nimic. Nu am inteles de ce la mesajele mele de pe whatsapp a fost asa de evaziva - nu mi-a spus asta ea insasi, ca momentan nu e nimic acolo, doar intentia … nu e NIMIC. Poate la vara va fi.
Cam dezolant sus la terasa. Erau si tot veneau pina tirziu masinisti cu 4x4 sau cu ATVuri, cu copii care veneau doar sa alerge pe acolo si sa se dezlantuie cu racnete... uneori, in fine, daca facem abstractie de atmosfera de santier in lucru, locul nu era urit (pe partea cealalta) cu toate ruinele caselor parasite in Lindenfeld. De acolo se vedea ca incep peticele de zapada. Salasul locuit vara cica ar fi fost locuit de un 'refugiat' musulman(?) cu care au incercat sa ma sperie 'niste babe' in sat, daca au vazut ca merg singura si cu ursii si lupii nu au reusit, ca sa ma intorc …  Baietii mi-au spus ca omul este OK, ca asta iarna cind au fost 3m de zapada sus, ar fi mers si politia sa il verifice ca mai traieste, ca e inregistrat si ca a intrat in salas din cauza conditiilor meteo, dar se va revansa proprietarilor prin munca pentru asta.

Ceva repere foto:
photos.app.goo.gl/9nPKkTSkgYteJn5w8

Ziua 2: luni, 20 martie 2023 – Lindenfeld – Garina
Baietii au zis ieri cind ne-am despartit, ca daca as fi vrut, as fi putut ajunge pina seara la Garina, daca nu era rucsacul atit de greu si nu as fi fost si obosita, dar NU as fi putut! Mi-a luat 8h!!! a doua zi, incredibil.
Seara cind au trecut baietii la vale m-au intrebat daca sint bine, eram, doar ca mi-am pus cortul ceva mai tirziu, am stat destul de mult pe terasa, dupa ce am mincat. Cu ATVistii si masinistii am schimbat doar citeva vorbe, nu erau genul sociabil si nici pe mine nu ma tenta sa ma bag peste ei.

Dimineata la 6 eram in picioare, plecarea a fost insa 8 fara 5, a durat impachetatul ceva.
M-am dus in inspectie dupa apa la casa de linga terasa, era robinet in pivnita, dar apa care curgea era colorata, probabil ar fi trebuit sa pun furtunul afara sa se scurga de dupa iarna... nu era cazul! Stiam ca voi trece pe linga salas si izvorul aferent, mentionat in ghid. Dar apa trebuia luata, ca pe urma nu mai era pe drum.
La salas, ghiocei in curte, izvorul era tip fintinita cu capac, sub drum. Acces vizibil, capac.
Nici o miscare vizibila.

Am mai mers apoi vreo ora prin padure, ocol printr-o poiana mare pe deal, am decis ca voi face cite o pauza scurta la circa o ora de mers, ca sa ma odihnesc de bagajul din spate. E inceput de sezon, e greu cu caratul, mi-am zis, mai bine asa.
MD la 10 deja a fost in zapada mare, continua, zapada de primavara. Acolo e tot mai greu, e soare si cald, zapada moale si cam udeala, daca tine mult, vor ceda bocancii la zeama de zapada dupa o vreme Si pe urma asta e...  nu era o perspectiva prea incintatoare sa merg 10 zile cu bocancii fleasca. Aveam sosete de lina pentru asta, dar tot nu e atractiv!
Zapada a fost cvasicontinua si prezenta pe traseu cam 70-80% din ziua aceasta, intre 1000 - 1200 m. Erau ceva urme de ATV sau tractor, la inceput utile, apoi chiar deranjante, cu noroi amestecat si udeala, santuri, dar bune pentru orientare mai ales in padure, unde nici vorba sa merg pe marcaj si era greu de urmarit altfel. Am mers mult pe linga drum, evitind portiuni mari, ca era mai bine fara santuri si capcane, chiar si asa fugea piciorul in zapada destul. Era clar ca drumul de 3.5h, cf indicatorului, va fi mai lung, dar nu am crezut ca va fi atit de lung! Totusi am scapat binisor pina la urma, bocanci putin uzi, dar nu groaznic, doar ca am intirziat aproape  la stampila, am ajuns in fata primarie la limita, la 4 fara un minut!!!

Dupa ce s-a terminat zona cea mai rea cu zapezi, a fost o portiune cu niste poieni lungi pe linga o padure, cu mai multe pante urcatoare si 'crevase'   (santuri) de ocolit, cu pamint cam moale, dar acolo era frumos, peisaje spre Muntele Mic, a aparut si Semenicul la un moment dat pe partea dreapta. O zona cu brinduse, faina. Apoi coltul cu varianta spre Brebu si fac dreapta in continuare spre o antena si mai incolo bifurcatia spre Garina. Acolo semnul cu urs (aiurea, zic si localnicii, ca de ce??? ca sa nu campezi?) Scrie 1.5km Garina, de fapt pina la stampila sint 3, poate pina la asfalt. Numai la vale.
La inceput DF, apoi mai bun, apoi asfalt.

La primarie stau de vorba cu o doamna, iau apa, un tinar ma ajuta (de fapt amindoi) sa gasesc si cazare in apropiere, la Gunter, zic ei, la pensiune. Garina e scumpa, eu sper sa nu fie '300'... ca e cam mult pt mine totusi, o persoana.
Apa din sat vine cica de la niste izvoare si se completeaza cu apa de piriu. Intreb de unde pot lua, imi spun de un preaplin de la izvor sus, il voi vedea cind urc dimineata pe trackul VieiT - marcajul nu merge pe acolo ci pe unde am coborit eu, care este varianta de Haute Route  de trekking european. Pentru cei care au cort, ar fi fost mult mai bine de stiut acest lucru, ca acolo e apa si deasupra este o zona foarte buna de campat, o zona cu raristi si mesteceni, sub ViaT – si ai face doar cei 3 km pe sens fara bagaj,  pentru stampila!

Ajung la Gunter, intreb cit costa... zice 200, cu mic dejun. Probabil a vazut ca mi s-a lungit fata...ca eu nu vreau MD ca plec devreme, la 7,  si maninc abia pe la 10- zice OK, pina la urma cu sotia 'negociaza' 170 , ca sa nu reproduc exact discutia toata. Au un copil mic si este si o bunica pema, cu care ma conversez un pic in germana pe care am cam uitat-o, cel putin pentru vorbit. Ea zice ca asa e ea cu romana, a invatat la scoala doar 2 ore pe saptamina... Eu ii zic ce fel de nemtoaica sint eu,  cu clasele 1-4 facute la scoala germana, stramosi, etc.

Asa ca ma rasfat in camera Brindusa de la Raza de soare – dus si incarcat baterii la priza, sa fie, si car 3 baterii externe! Dar mai incolo nu mai am ocazia sa incarc in alta parte. Sigur ca la atitea antene exista si semnal, internet mobil etc. Dau semne de viata prietenilor si familiei, update meteo. Eh, perspectiva este mai aproximativa, au aparut niste ploi, un pic simbata, dar mai serios de luni.
Distanta parcursa: 16.7 km
Foto: photos.app.goo.gl/agHGuznMNnyGvbJGA

Ziua 3: marti, 21 martie 2023 – Garina –  spre Valiug/Lacul Breazova – valea  Birzavei
19.5km zice Google Earth pe trackul inregistrat (dupa Locus doar 18.7), ca atita s-a putut.

Am pornit la 6.30 si mi-a luat o ora urcarea la loc in Via Transilvanica, trecind pe la captarea de apa. Doar ca pina acolo, chiar daca am mers bine, in adidasi pe asfalt, mi-a cam dat duhul, neasteptat, si a trebuit sa fac pauze, si parca nu imi trecea... Asa ca a venit o portiune in care am cam facut pauze, sa imi revin, desi nu mai urca cine stie ce, ba chiar a inceput si sa coboare la un moment dat drumul, deci nu era mare efort de inima. Dar rucsacul parea mai greu (de dus) decit in ziua precedenta chiar! Dupa o prima portiune dreapta si usoara, doar cu ceva noroi, prin raristi, drumul paraseste culmea si face dreapta prin padure si o ia la vale usurel prin balti, zapada si amestec cu noroi, si cam defrisare rimata de tractoare – o portiune f scirboasa unde trebuie sa iti cauti drumul si e dupa inspiratie. Apoi se termina intervalul, se intra in padure uscata, fara santuri de tractor, la stinga, dar panta devine continua si mai accentuata. Pe aici se auzeau latraturi de vulpe si am luat si micul dejun la prima dintre multiplele pauze luate pe coborirea de circa 300m cel putin, care mi s-a parut f grea, cu bagajul mare, mai ales si cu genunchii mei. Dar am mers alternind pauzele si sectoare de coborire si am ajuns incetisor la liman, intr-un drum forestier lat de unde mergi aproape pe curba de nivel, cu foarte usoara coborire spre lac, de-a coasta, apar si floricele mai jos, traversezi piriiase, pina dai de apeducte! Apoi pe si pe linga apeducte pina la cantonul Izvorul rau (care are insa un izvor bun de luat apa si unde ma conversez cu nevasta cantonierului venita in vizita din Valiug). Ora aprox 13. Femeia imi da o cana cu care sa iau apa din 'fintinita' cu capac, este si o masa cu banca si stau la odihna, vorbim mai multe, apoi imi arata scurtatura peste podet de care stiam ca exista de principiu. Ma scoate in lungul DF pe pe malul celalalt al lacului de acumulare, imi spune ca daca as fi ales sa merg la dreapta la primul tunel (apare punctat drumul pe Locus) nu m-ar fi lasat nimeni sa trec pe acolo la baraj, deci ma pacaleam ca scurtez din cei 14 km de DF ceva. Pe DF e bine, poteca urcatoare de la podet e comoda, si  ai putea sa o gasesti daca ai un reper (de exemplu o cascada, pe dreapta DF), cind vii in sens invers. Daca nu, mai faci un ocol de vreo 2km probabil.
Femeia mi-a mai spus si de Nicolas, cum a fost cind a trecut pe acolo in toamna...  din descriere l-am recunoscut cica mai invatase un pic romaneste pe drum! dar nu prea vorbea desigur limba romana. Ii propusese sa doarma la canton ca era tirziu, dar el nu a vrut deloc, apoi i-a aratat scurtatura cu podetul si lui, macar atit, si ii mai spusese, cum mi-a zis si mie de salasul cumnatului ei de pe DF mai incolo, unde mai sta cind vine cu caprele. Cantonierul, a spus ea, era neamt, ea este ucraineanca locala/de pe linga Sighet (nu ca aia cu razboiul de dincolo, a precizat ea, cei din Romania sint mai blinzi). Eu i-am spus ca am avut si eu un unchi care a locuit la Sighet. Cumva oamenii de prin Banat imi sint mai apropiati, avem lucruri in comun, istorii similare, eu cu Aradul meu... care mie nu mi se pare nici Banat propriu-zis, nici Crisana. (pe vremea cu regiuni, eram in regiunea Banat)

Nu aveam cum ajunge pina seara la Secu, la Hotel Turist, desi de acum mersul nu era chiar asa de greu, doar ca DF e prea lung, erau noroaie, citeodata cumplite de la exploatari forestiere, si nu prea aveai unde sa faci pauza sa dai bagajul jos pentru odihna.
Desi ea imi spusese ca e liber la salas, am vazut pe cineva cu caprele in zona unui alt apeduct, unde am ajuns pe linga marcaj dupa track insa (Varan, zice pe Google Earth), Acolo era inca prea devreme, ar fi fost insa mult mai frumos de campat... mai incolo au disparut zonele cu iarba si nu prea sint locuri plate unde sa pui macar un cort in conditii umane. Apa am gasit pe DF in vreo 3-4 locuri, 2 izvoare amenajate, la vedere. Intr-un loc era si o teava cu robinet intr-o mare de noroi forestier, unde era si un vagonet de muncitori la padure... apa curgea exact in marea de noroi!

Spre lasarea serii nu am savurat deloc 'idilicul' vaii Birzava din descriere, si tot speram sa gasesc un loc de innoptat. Toate optiunile la care am sperat uitindu-ma pe harta cu curbe de nivel au fost rind pe rind epuizate, de regula era fie cam smirc, fie ocupat de rampe forestiere. Am trecut pe linga un canton, 'supravegheat video', interzis etc, unde nu am indraznit sa ma instalez pe un petic de iarba la marginea drumului , in final am mai mers pina la o birfurcatie de forestier (din pacate alta rampa de busteni, tot umeda) in dreptul unui pod pe stinga, unde m-am hotarit sa ramin. Nu era iarba, nu era nici prea uscat, la limita am gasit un loc relativ smircos dar mai neted. Avantajul pricipal era ca pe DF, aproape, era un izvor amenajat bun. Cam la 7.5 km estimati de Hotel Turist, dar era pe la ora 5 si nu mai aveam resurse de tropait mai departe si nici nu se intrezarea alta speranta de loc de campat mai bun. Am scris jurnalul la lanterna, in cort, ca m-am miscat cu incetinitorul cu instalat cortul. Seara au mai trecut pina la limita intunericului vreo 2 masini cu taietori de lemn spre casele lor, pe linga mine, unii m-au vazut, altii doar cortul, probabil. Daca nu ar fi fost exploatare de lemn pe valea secundara, ar fi fost pe acolo si locuri de cort mai bune, probabil, ca parea mai frumos. Dar nu am vrut nici chiar linga riu. Fiind noroi, nu am cercetat prea mult zona.
Raportul foto al zilei:  photos.app.goo.gl/qwLvzssBaZQdNKwA9

Ziua 4: miercuri, 22 martie 2023 – Valea  Birzavei – Hotel Turist – intilnirea cu Cezar – campare pe deal deasupra lacului Secu
12.4km
Au fost peste 7 km de drum pina la... Secu. Noaptea a fost acceptabil in cort, doar ca foarte umed. Dimineata a ajuns prima masina cu 'padurari' cind mincam, calare pe niste busteni, o a doua a oprit pe DF sa ia apa, cind luam si eu de la izvor, inainte sa pornesc iar la drum. La capatul DF si Hotel Turist am ajuns pe la ora 11.30-12, dar a trebuit sa caut mult pina am gasit pe cineva in curte si am facut si o pauza mai mare sa o astept pe doamna Maria, plecata dupa cumparaturi. Domnul nu stia unde e stampila. Semnal de telefon era doar digi, mi-a spus domnul.

Locul e frumos, hotelul mare, dar doamna zice ca isi mai vede de sanatate in perioada asta si nu prea mai primeste turisti, il da ocupat pe booking, mai fac reparatii etc. Are insa clienti de pe Via si 'caministii europeni' (se pare ca are o slabiciune pentru ei!)
Din pacate nu avea la ora aia nici o ciorba, m-as fi multumit cu orice rest de aseara, ca asta mi-as fi dorit cel mai mult, supa, eventual ceva acrisor, cald si lichid!

Asa ca dupa ce am schimbat impresii de 'babe' despre artroze, kineto si altele in domeniu (eram de virste apropiate) am luat-o la picior in continuare pe Via. Drumul urca usor de pe malul Birzavei la deal prin padure si ajunge apoi la o zona mai ierboasa, dar sint si gospodarii cu animale si ciini latratori din greu.  Noroc ca la inceput sint mai rare gospodariile, si dupa o cotitura!!! apare Cezar!!! din fata. Mare bucurie pe amindoi ca ne revedem, facem o pauza lunga impreuna- el a venit de la Crusovat, plecat tot duminica, mergind de cel putin 2x mai repede decit mine, a trecut de 100 km, dar si planul lui era mai ambitios, ar fi vrut sa mearga pina la Sarmizegetusa. Ne asezam pe malul cu iarba, inclinat, si povestim cu lux de amanunte toate detaliile importante ale traseului fiecaruia de pina acum. A avut si el zapada, dar mai mica si mai tare pe la Cosava, o zona inundata, o trecere de piriu prin apa pina la genunchi. Imi da detalii despre unde as putea campa, dupa ce le cer, in ideea ca eu voi face etape mai scurte, si despre unde e sau nu stampila, sau traseul mai imbirligat. Ii spun si eu de izvoare, de podetul de la canton, de unde e noroi sau panta sau alte detalii, despre zapada. (se pare ca a mai scazut nivelul zapezii din fericire pe la Nemanu, pina a ajuns el- nu prea era incintat, cum era si normal, de perspectiva zapazii ude de primavara prin care am trecut eu – aveam sa aflu, ca am mai tinut legatura prin mesaje, pe care le vedeam cind era semnal). Mi-a folosit mult ca mi-a sugerat unde sa campez in seara urmatoare, ca nu aveam chef sa ajung la Resita, imi doream sa ma opresc devreme si sa usuc cortul.

M-am oprit deci pe 'virful dealului' inainte de niste ciini (cam in termenii astia discutasem), deasupra lacului, punct de belvedere, altfel, inainte de o borna... si stilp. Cum este vedere spre antenele de pe Semenic, semnal de toate felurile, cit cuprinde.

Asa am vazut prognoza meteo updatata si m-am cam intristat, am inceput sa caut planuri B si C, ca nu avea nici un sens sa merg prin ploaie torentiala luni prin salbaticie, prin ninsoare toata ziua marti... si temperaturi negative noaptea vreo 3 zile pe zona care urma, departe de civilizatie. Mai era si simbata ceva ploaie anuntata, dar vineri si luni erau zile OK. Nu aveam cum termina traseul pina la stricarea vremii, iar optiunile de iesire de pe Via spre ceva transport tind spre zero dupa Resita. Cel putin google nu este de mare ajutor. Mai era si ca daca voi reveni sa continui as repeta probabil o parte din drum si oare chiar merita?? In sfirsit, m-am tot uitat la Iabalcea, Carasova... eventual cu variante de poteca turistica, Cheile Carasului, ce mai gaseam, dar orice imi trecea prin cap cam dadea cu virgula.

Pina seara am cam luat hotarirea (nu usor!) sa renunt la restul excursiei pentru o data ulterioara si ziua urmatoare sa plec acasa din Resita. Aveam tren pe la prinz, dar as fi ajuns la miezul noptii la Gara de Nord (deci ar trebui organizat, admitind ca as ajunge la gara Resita (N ) la timp), sau la 22.31  cu sosire dimineata... deci ar merge vizitata Resita, dupa ce imi iau stampila.

Poate incerc sa revin pe sectorul urmator din aprilie cind se viziteaza si pestera Comarnic, trebuie sa ma informez mai in detaliu!
Azi am mers putin, dar  asta e, optimizat.
Ceva foto: photos.app.goo.gl/fFXGKzR3yeCsxP4R7

Ziua 5: joi, 23 martie 2023 – Belvedere Secu – Resita – Resita Nord
si cosmarul cu resitenii cu care nu prea am reusit sa comunic normal

A fost pina la urma cea mai rece noapte (subiectiv?) ca a batut si ceva vint sus pe deal, dar ziua tot calda la soare mai ales. Poate de aceea cei din oras pareau cam batuti in cap (poate si eu?)  de soare, sau i-am nimerit eu pe toti aceia! In afara de ultima doamna pe care am nimerit-o linga locomotivele de muzeu, si poate fata de la chioscul de bilete unde am cumparat si 2l de apa, ca nu mai aveam, ceilalti parca erau din bancurile cu ardeleni, tip “ce faci bade, sezi si cugeti? Cu R= numa sed” , dar de fapt era cu raspunsul si mai scurt: “nu.” … si atit. In fine, ce am mai auzit, “toate autobuzele merg spre centru/ niciunul nu merge la gara”... asta in plina sapatura generalizata pe artera principala care ducea incolo... santier, praf, trafic, horror! Acum... ASTA pare sa fie reprezentarea oamenilor pe care i-am intrebat de autobuz spre gara (si niciunul nu si-a pus mintea la contributie – cu cele 2 exceptii mentionate, cum mi s-ar fi parut mie normal, cind vezi un strain de oras picat din luna si pierdut cu gpsul si maps in fata, cu rucsacul cit casa in spate - sa ma ajute!) - ca nu merge niciun autobuz la gara, ca nu scrie pe niciunul GARA. Mie un autobuz care are o statie la circa 200m de o gara mi se pare ca duce la gara! Mai ales cind pui intrebarea la peste 7km de locul respectiv. In fine...

Asa, pt cei care ar fi vreodata interesati, Resita are (cel putin) 2 gari, cea “mare” este  Resita Nord unde exista si casa de bilete si sala de asteptare (inchisa e drept cu lacatul, dar ti se da cheia sa deschizi), mai exista o Resita Sud, care insa este Hm... si am mai vazut eu si alta halta pe parcurs. Oricum, R Resita-Caransebes,  intra in ambele, cum aveam sa aflu, si Sud este mai 'in centru', cel putin in ce definitie as da eu centrului unui oras in acest caz. Poate de aceea m-a si trimis fata de la chiosc acolo- 3 statii de autobuz dupa ce tropaisem destul prin santier. Dar eu nu acolo am vrut de fapt … sau in fine, discutabil, poate am zis si de vizitat centrul ca alternativa, ca parc... de stat jos, ca aveam timp pina la 10 seara doar!

Probabil ca lumea nu mai merge cu trenul, toti sint boieri in Resita si au masina sau merg cu taxiul, ca niciunul nu s-a gindit sa ma avertizeze ca Resita Nord este gara mare si ca de fapt... mai multe autobuze de pe traseul pe care veneam trec incolo! De unde sa ghicesc eu ca trebuia sa ma uit la “Republicii”, sau la statia Victoria, ca autobuze erau multe, dar totul era in cod pentru un strain de loc. Google nu stia, site al transportului local deficitar, tot insista sa descarci movit, pina la urma am facut-o si pe asta, dar nu intelegeam nici asa ce trebuie de fapt sa caut exact. Acum stiu, cit de cit, ca altfel nu as fi avut acum aceste informatii. De fapt pt cei cu Via, de interes sint aceasta statie Victoria la 200m de gara Resita Nord, si Marginea (sau eventual Gradina Zoologica- prin apropiere/ usor discutabil aici, de fapt via trece pe linga un pod unde DJ trece Birzava inainte de Marginea), locul de unde veneam eu si pe unde trece Via.

Dupa ce am luat stampila la pensiunea Castel, daca as fi stiut de autobuze si se aliniau planetele, poate as fi reusit sa prind si trenul de la prinz, cu ceva noroc... Deh! Maps ma trimitea sa urc dealul spre Gradina zoologica! cind orasul era pe valea Birzavei!intre dealuri, si tot erau peste 7km de mers.
Cam tot atit am facut de la locul de cort pina la Castel, pe Via, unde am ajuns pe la 12.30.
La 11 am fost sus in virful dealului Fintinii Seci, la asfalt, de unde am mers cu adidasi in picioare. Cortul a fost uscat bine dimineata, dar nu m-am grabit sa plec devreme, am asteptat soarele. La inceput au fost ciini, nu cei de aseara, dar nu m-au lasat sa trec fara mita electorala, resturile de lipie libaneza cu care ma si pregatisem. Apoi tot gospodarii, alti latrai. A mai fost un ciine mai rau, ura betele, dar acolo m-am conversat cu un om, destul de mult timp, ca era curios de drumul meu. Cei de pe Via au fost mult mai OK toti decit cei nimeriti in oras, cumva, acum daca ma uit in urma, doar in Resita am simtit inadecvarea atit de rau. La ora 4 scriam la jurnal, terminata nervos, linga locomotivele istorice, pe o banca. La 2 statii de autobuz de gara Resita Nord, dar sa iau autobuzul ca este tot o sapatura pe drum pina acolo, m-a sfatuit doamna intreabata in statie acolo. A vrut sa imi dea si un bilet, dar eu mai aveam unul cumparat de la fata de la chiosc. Am vazut ca si 2-ul pe care il mai luasem 3 statii mai devreme, si 1B (de Marginea) mergea pe acolo.

Un bilet de bus la Resita este 2.50 si au validatoare care marcheaza ora. Se pare ca se poate si plati la unele cu cardul bancar direct, poate alea tiparesc calatoria? Era o reclama in autobuz, dar nu am vazut cum se face, ca era departe afisul de unde eram eu.

Sa revin un pic la drumul 'prin oras'ul santier un pic, ca m-a marcat rau! Exasperata de ce explicatii dubioase am primit si de santier, la un moment dat am intrebat un domn mai in virsta daca vine vreun loc de trecut strada, ca ma timpisem la soare in praf... Era un sant mare, lat, adinc, poate se scosesera sine vechi de tramvai??, buldozere si se asfalta ceva , imposibil sa treci dincolo.  La care el raspunde doar : DA .
Inainte, la o intrebare, cineva imi spusese sa intreb mai bine in statia urmatoare de autobuz... Statiile nu mai erau, din cauza santierului, cei care stiau, stiau unde opreau eventual autobuzele si cum sa le ia, dar eu de pe trotuar dupa sant nu aveam cum afla macar.

Apoi a fost faza cu fata cu chioscul si am mers la sfatul ei 3 statii cu orice autobuz. Unde am coborit era aproape Resita sud, am vazut eu pe un indicator rutier. Am intrebat un tinar in fara facultatii de ??? filosofie, parca, de gara si mi-a zis ca Resita Nord e gara mare, cum banuiam si eu, ca dincolo nu vin toate trenurile. Asa ca am mai tropait cu gpsul prin oras, ocolind santierul cit am putut... pina la locomotive. Nu mi-a mai trebuit nici o vizitare, am mai stat pe banci, am mincat la un moment dat, sa mai scap mai ales de proteinele din geanta, ca tortilla erau in rucsac. La soare era cam cald, la umbra racoare.

Apoi am ajuns la sfirsitul aventurii la gara, am cumparat bilet si am ramas sa astept trenul si aventurile cu CFRul mult iubit. Ecident WC nu exista functional nici macar in gara mare (dezolant!), eram intr-un oras, nu in vreo halta la tara!, doamna de la casa m-a trimis la un 'bar' pe peron, un fel de semicontainer, unde m-a primit cam cu mutre nenea de acolo, dar s-a mai imbunat ca am cumparat si o sticla de Schweppes, ca sa nu par nesi. Dimineata am ajuns cu doar vreo 5 min intirziere care poate s-au facut 10, ca era coada la intrarea in Gara de N, la Podul Grant.

Foto din oras nu am, ca nu am mai avut dispozitie sa vad nimic! Erau elevi la plimbare care veneau de laq scoala, pomi infloriti pe marginea strazii, banci pe alei...
De pe traseu pina la Castel: photos.app.goo.gl/jaea4MYuAFCaJ2sV7

Daca facem suma distantelor parcurse, iese aproximativ 84km, din care 10.8km au fost in ultima zi, partea de mers cu piciorul, pina la tren.
Adaugind la cei 455 anteriori din excursiile pe Via Transilvanica,  ar fi  539km.  Cam o treime din cei 1400km.