Via Transilvanica, episodul 6: Tinutul de Sus- partea a doua

Episodul 6
TINUTUL DE SUS -2

Preambul:
Mi-am dorit foarte mult sa ajung in zona Padurii Ses in aprilie, cind infloresc lalelele pestrite, chit ca mai vazusem asa ceva prin Domogled o data, asa ca am stat cu ochii pe prognoza pentru o fereastra adecvata sa ajung acolo. Venind 'vortexul', cu racire si ninsori, am cam avut emotii ca le ratez, si am riscat la limita sa merg acolo in perioada pastilor, ca poate nu se respecta intocmai prognoza chiar pe termen scurt a lui Meteoblue Dar am zis hai sa iau taurul de coarne si sa merg, vazind si facind, daca mi se raspunde pozitiv la telefon pentru o prima cazare la Brancovenesti. Asta joi dimineata, cind inca era in plin episodul de iarna de aprilie. Mi-a raspuns dl Pataki, sigur nu foarte convins ca vrea musafiri nepoftiti in seara de vinerea mare, dar am recunoscut ca stiu ca nu e prea OK ce vreau eu... Daca sint singura, a zis ca OK, hai... Asa am prins curaj si am sunat si la Gledin, urmatoarea cazare – acolo imi faceam mai putine probleme, fiind parohie ortodoxa, erau abia Floriile! Cu doua cazari rezervate m-am apucat sa ma uit si la trenuri, nu ca erau foarte multe variante- era cea de noapte cu care vom merge in mai, cu schimbare la Deda si sosit cu noaptea in cap la Brancovenesti si o sosire seara, cu combinatii de R dupa Brasov, de unde se pleaca la prinz. Aplicatia CFR propunea desigur plecare mai tirziu din Bucuresti, dar am vazut ca tine si figura cu trenul de Basarab, asa ca mi-am zis ca mai bine merg impreuna cu prieteni din grupul de vineri o bucata (au mers la Sinaia), ca ma voi satura toata ziua pe tren oricum solo... si pe urma pe traseu.
Urma sa vad ce fac mai departe de la Gledin, dar clar aveam nevoie sa ajung la Mariselu ca sa merg spre Orheiu Bistritei unde este Padurea Ses. In rest, daca iese bine, daca nu...  - planul era sa ajung la Bistrita Bargaului sa completez Tinutul de Sus sau orice alta combinatie, functie de vreme, timp, teren... ca oricum am in plan cindva sa revin in Tinutul de Sus sa fac si varianta Lunca Ilvei-Tasuleasa pe la Poiana lui Galan, daca eu am ales Ciosa data trecuta. Asta mi-o doresc mai mult decit eventuala completare Vatra Dornei- Dorna Candrenilor, la care am renuntat data trecuta pe motiv de ploaie torentiala toata ziua. Ma gindesc ca voi veni o data vara/toamna si combin fie cu tren, fie cu Ousorul, ca deh, pe acolo, ma dau cunoscatoare! Desi nu stiu daca mai vreau intilnire cu taurul 'proverbial' de pe acolo.
Si uite asa imi fac mereu loc/pretext de 'revenire' in zona aceea!

Ziua 0, 7 aprilie 2023, vineri
Iata-ma … deci, toata ziua pe trenuri, am bilete cu card TP, R 3023 la Brasov, apoi alt R pina la Gheorgheni, schimbare acolo peste vreo ora, R spre (Deda-)Tg Mures, sosire la Brancovenesti la 20.01.
Nasul de pe al doilea tren m-a sfatuit (si bine a facut!) sa schimb trenurile la Miercurea Ciuc, gara CU PERON! (ca este o problema asta in zona... si nu numai, CFRului nu ii pasa ca pasagerii nu prea au cum urca/cobori (d)in trenurile lor minunate – e o intreaga acrobatie in sine, cu rucsac mare nu mai zic), ca acolo se forma al treilea R.
Venind la gara de la Magu dimineata, nu prea era in avantajul meu sa iau RegioCalatori sau un IR pina la Bv, asa ca solutia Basarab, unde stiu exact miscarea vinerile, a fost perfecta pentru mine. Grupul lui Serban a fost prezent la datorie, chiar in numar nesperat de mare... asa ca am revazut cu placere colegii mei de drumetii.
Iarna serioasa pe la munte, pe Valea Prahovei, dar si la Izvorul Muresului. In rest, ceva zapada, multe terenuri inundate si noroi. Ma uitam cu ingrijorare la ce ma astepta.
In Voslabeni si Gheorgheni a iesit un pic soarele, in rest ninsoare sau ploaie slaba, sau inchis, burnita la sosire.
Si conductorul de pe al treilea R  a fost de mare ajutor... nu a fost deloc 'resitean' cu mine, era din Idicel (ambii conductori de la Bv incolo, dimpotriva, mi-au dat sfaturi deosebit de utile, nu neaparat solicitate ca nu stiam ce sa intreb!) Aflind unde ma duc, am primit indicatii despre zona, trasee, cum sa ajung la casa Cantorului in Brancovenesti- asa ca am venit fara emotii. Si am mers in fata ca sa pot cobori cit de cit in Brancovenesti, sa fie macar un simulacru de peron, chiar daca prea departe pentru a fi comod). Si preotul reformat a fost amabil, s-a oferit sa imi arate a doua zi dimineata biserica lor istorica, frumos renovata recent. F eleganta casa, camerele de oaspeti la etaj, linga sala de intilnire a parohiei in perioada iernii cind in biserica este prea frig, conditii excelente. Nu are decit putine locuri, am inteles eu. Am stat intr-o camera cu 2 paturi separate, cu baie/dus. In 'sufragerie' erau aparate pentru cafea, ceai etc.
Casa este situata pe drumul european, deci se circula, dar termopanele izoleaza in mare parte zgomotul strazii.
M-a sfatuit sa sun de cu seara la Jeica, avind in vedere ca acolo as ajunge duminica seara (de Pasti). Dna Szabados Ilona mi-a promis ca se va ocupa in cursul zilei si seara sa o sun din nou, sa confirmam (simbata seara sau duminica dimineata)... am fost relativ penibila in limba maghiara, dar m-am straduit- dar asa am vrut eu sa vorbesc macar in limba ei materna cu doamna (captatio benevolentiae)
Dl Pataki a preferat sa exerseze cu mine limba romana,  si vorbea foarte bine, minus citeva dezacorduri sau cuvinte mai rar folosite, care nu ii veneau 'prea repede' (avea si ceva notite pentru prezentarea de la biserica, versuri traduse din inscriptii etc)
Sper sa parcurg traseul, desi este foarte lung Monor-Jeica (23 km , plus 1 km Gledin? ) Miine, simbata, am doar 16 km cica, deci 'usor'.

Ziua 1  simbata 8aprilie 2023:  Brancovenesti- Sacalu de Padure- Monor (Gledin)
La 7.30 incepusem sa ma 'plictisesc ', asa ca i-am trimis un SMS pastorului si in citeva minute am plecat spre biserica promisa
Cum mi-am zis ca merita orice detaliu si aveam bunavointa dlui P, chiar sa imi raspunda la toate intrebarile mele ignorante  de toate felurile, mai ales despre aspecte de religie, am profitat si am facut aceasta vizita 'pe larg'. Abia la 8.30 am pornit mai departe in traseu, dupa ce am vizitat si castelul Kemeny, la gard (este inchis iarna, poate in weekend vine cineva, la cerere prealabila). Ghidul meu local mi-a spus ca si castelul Teleki arata foarte bine, in Posmus, ca este proaspat renovat si merita o vizita (e pe Via).
Am urcat dealul si apoi am vazut ce ma astepta! Dupa ploi si zapezi de primavara, totul era suprasaturat de apa, noroi/iarba/drum. Am incercat sa trec cit se poate … urmind trackul Viei si marcajele si am realizat la un moment dat ca tinta era undeva in zare, unde privisem la inceput in linie dreapta la o linie de paduri in deal, doar ca Via ocoleste o gramada pina acolo. Nu a fost placut, cu toata vremea buna,  a iesit neasteptat si soarele. Mi-am scos un strat de haine, dar tot am mai transpirat – am mers in tricou si jacheta subtire desfacuta. Cind am ajuns pe latura unei culmi impadurite, am vazut ca si in padure era tot umed, doar o idee mai putin suprasaturat. Maseaua ciutei nu era deschisa, se mai blegise, calamitata. Am cam cedat nervos la fleoscaiala, la fiecare pas ma stropeam pina peste genunchi, cum calcam pe iarba, chiar unde parea terenul mai tare! Am ales o 'scurtatura' peste o sa inierbata, sa nu mai ocolesc padurea, daca oricum trebuia sa intru si in sat in Sacalu, sa nu fac dus-intors o bucata pina la biserica de vizitat (deh, era cam aiureala vizitarea aia, dar nu aveam cum sa stiu si la magazinul satesc nu am avut nevoie sa intru. Dar daca vrei apa... este o fintina acolo la Biserica, cica e buna apa, au zis oamenii locului.)
Varianta aleasa de pe harta mea nu s-a dovedit mare afacere... si pe acolo udeala, s-a mai pierdut drumul, am coborit aiurea si am dat de un piriu pe care nu aveam cum sa il trec, dincolo erau case si apoi soseaua prin care puteam intra in sat. O punte... mult prea subreda pentru a urca pe ea, si la inaltime si cu gauri, probabil folosita cu multi ani in urma. Dincolo am vazut undeva niste oameni intr-o curte, am salutat bilingv (nu stiam ca Sacalu este sat romanesc, asa pare sa fie!) si am intrebat unde as putea trece apa. Era mai complicat dar omul, glumet, mi-a spus ca el asa a invatat, daca cineva e la ananghie, sa il impinga in apa... mi-a improvizat o punte dintr-o scindura, a testat-o si m-a ajutat sa trec in curtea lui si de acolo la strada. Mi-a dat si indicatii spre bisericuta lor din sat... culmea marcajul de Via este doar pina la cea noua, eu credeam ca cea veche era de interes   Dar na... asa invata omul. (pe scurt, m-ar fi enervat devierea inutila de la traseul de baza daca veneam pe marcaj)
Era aprox 12.30 cind am intrat pe al doilea segment de traseu, Sacalu de Padure-Monor. Aici lucrurile s-au cam imputit rapid, cum ieseai din sat, era o trecere de apa prin vad- cu piriul prea umflat ca sa il treci. Noroc ca remarcasem mai devreme o trecere cu pod la care m-am intors suparata, ca traversasem o mare de noroi pina acolo (deci, dus-intors). Apoi alte noroaie, iarba mustind, deja stiut meniul. Dai si tropaie, cam de-a lungul piriului, pina cind intr-un loc pe un mic traverseu la nivel, dar panta era pe iarba uda, am derapat lateral si m-am trezit in noroi... tavalita din cap pina in picioare, geaca, rucsac, pantaloni... in mare parte strat gros lipit pe mine, si abia am reusit sa ma scol de jos de acolo. Cind m-am sculat, ma uitam la mine, la piriu, exclus sa cobor sa ma spal un pic, as fi alunecat in apa... Si incotro e drumul mai departe??? Mister! Cum sint totusi o persoana norocoasa, iata ca apare o caruta cu un cal si un om – ducea gunoi de grajd la o gradina dincolo de apa... Ii spun omului ce am patit, ca doar ma vedea ca sint ca porcul... si intreb unde e drumul mai departe. Zice ca trebuie sa trec apa... dar ma ajuta el sa il trec in caruta. Ma urc f greu, dar omul e de treaba si nu numai ca ma trece apa, ma mai duce un pic 'ca sint niste ciini mai incolo'... desi el are drum in sens opus. Imi spala si betele intr-o balta curata  si imi zice sa tin drumul pe malul respectiv ca sigur duce la Monor (desi el nu a fost, asa stie). Ma pling de marcaj, ca ce a fost in capul alora sa te treaca prin vad si inca de doua ori, daca e tot asa... El zice ca la inceput au vrut sa evite probabil niste gradini, si ma sfatuieste sa nu mai trec dupa marcaj, sa tin tot malul acela (sting geografic).
Eh, tin eu malul, drumul e lung, dar la un moment dat se pare ca TREBUIE totusi sa trec piriiul, care a mai scazut, dar tot nu il pot sari desi caut mult un loc de trecere mai frecventabil. Pina la urma trec prin apa, destul de 'vijelioasa', printr-un vad mai ingust- tot fac 2 pasi in apa cu bocancii, cit mai repede, cit sa nu cad in apa cu totul si sa nu ma ud mai mult decit minimal. Asta e
Ce imi mai rezerva ziua asta???... ca nu ma vad ajungind miine la Jeica, e clar! La Monor o sa ajung cumva, orice ar fi. Oare voi renunta la tura?? la lalele?
In sat aflasem ca ma asteapta si ceva oi cu ciini rai care urcasera la pasunat (dar se intorceau la vale, inca nu stateau sus!), am noroc sint pe malul celalalt cind ne intilnim, si ciinii ma ignora. Distractia a continuat prin balti, prin piraie laterale de trecut, noroaie si venea si... zapada. A mai aparut si o panta urcatoare pentru destul de multa vreme, amestec apa, noroi, zapada, o vacarie, niste vaci la pascut – care stateau deja sus de ceva vreme. Vacarul mi-a zis sa tin drumul/urme de caruta cu 2 cai, ca ma duce in Monor. Parea interminabil, dar pe acolo era si marcajul (uneori da, sau nu) si trackul, in mare parte. In sfirsit am ajuns pe un fel de culme dupa care a urmat mai degraba coborire sau drept. Pe portiuni curgea apa (sonor) pe santulete/crapaturi de-a lungul pantei... sau nu. Unde era drenaj, era ceva mai bine. Ma durea deja un genunchi si nu prea am avut locuri de odihna pe acest traseu si le simteam lipsa. Dupa intilnirea cu niste ciini 'de oi' care au fost cam insistenti dupa 'manastire'- oile erau mai sus, eu pe drum deja destul de bun, am ajuns si la asfalt pe o strada laterala unde hamaicii faceau concert dupa garduri. Si in vale, asfaltul de DJ local, unde trebuia sa fac dreapta spre Gledin. Defilam acum prin sat, in toata splendoarea mea innoroiata, m-am oprit pe un podet de beton sa sun la cazare, sa spun ca vin. Parintele s-a oferit sa vina imediat sa ma ia cu masina, dupa ce i-am zis unde sint (ca ce caut acolo, ca e rerutat traseul- eu acolo am vazut insa bornele! Si nu am vazut rerutarea care m-ar fi dus direct la Gledin cica! Pe aici era si trackul GPS.) I-am zis ca mai bine sa pregateasca furtunul de gradina sa ma spal de noroi, dar el a zis ca Ok, sa urc asa in masina (nu am prea vrut) si ca ma baga la masina de spalat. Eu am insistat ca perie ca  ceva...  degeaba, era hotarit, asa ca i-am dat pantalonii, tricoul si geaca si le-a bagat la masina de spalat. Zicea ca se vor usca pina dimineata.
Am primit o camera in Casa 'bunicilor'/ Sf Ana (am vazut ulterior), calorifer electric, era bine, dar acces la baie era in casa preotului, ca nu era incalzire sau apa (ceva probleme) dincolo. Nu am vrut mincare, dar nu refuzam  niste lapte adevarat, eventual crud... ceea ce am si primit, s-a dus la sursa din vecini (a sunat, tocmai mulgea ultima vaca... electric) si a adus o sticla de 2.5 l aproape plina din care era 'la liber' Am baut 2 cani seara, 1 dimineata si am mai luat si la pachet la sticluta de 330ml a doua zi.
Apoi am vorbit si ne-am sfatuit ce sa fac a doua zi, el declarind ca este 'responsabil pe zona' ceea ce m-a bucurat, ca stie tot si ma poate ajuta, ca e clar ca NU AM CUM sa ajung seara la Jeica pe traseu, daca asa greu a fost de la Brancovenesti 16km, improbabil sa fac '23'! la Jeica... pe asa teren. Am stat mult si am analizat, dupa ce am contramandat cazarea la Jeica (cu mare parere de rau... inca si acum ma gindesc ca poate nu ar fi trebuit, ca s-ar fi gasit o combinatie chiar si asa, dar atunci nu stiam ce stiu acum!) sau sa o fi aminat o zi... cu mintea mea de acum, cu pauza la Sieut (Pe dl Cotoc il recomanda la greu parintele Ion, pt cazare la Sieut. Data viitoare!) Ma gindisem sa iau trenul o bucata (5min! Dar scapam de un deal si niste km de noroi greu), dar nu este decit seara sau sa iau un autobuz, cica la 8 dimineata (? dar, si duminica?) Oricum parintele se oferise sa ma duca cu masina unde vreau eu, dupa prinz dupa ce termina treaba la biserica, doar sa ma hotarasc. Sau sa ma odihnesc si sa continui ziua urmatoare. Am intrebat de familie, de copii – cica mari, la casele lor (baieti) si o fata care ar fi plecata cu doamna la un congres (?) la Bucuresti si se intoarce miine. I-am spus ca imi doresc neaparat lalelele pestrite de la Orheiu Bistritei, dar ca nu stiu de cazare acolo- a zis ca se rezolva. A recomandat cu caldura castelul Teleki de la Posmus, a zis ca Jeica nu e mare lucru, sat de unguri, citeva familii, dinspre Mariselu e asfalt tot drumul... As putea sa ajung la Bistrita Bargaului, dupa lalele (Orheiu Bistritei si Petris ar fi cam ca la ei, 2 localitati lipite, Monor-Gledin... desi eu pe via vedeam vreo 7km intre ele!) Am intrebat de Cusma, ca loc de intrerupt un traseu prea lung, Mariselu- Orhei ar fi fost etapa premergatoare, Orhei/Petris- BBargaului. Sau sa cobor spre Dorolea... sa merg la Bistrita... variante, doar ca miercuri se anunta iar cu ploi si stricarea vremii. Locus zice ca am mers 18km, pe asa zisul traseu de 15 (o fi fost vina mea cu scurtatura! Dar nu... cred ca e clasica inadvertenta a lungimilor reale fata de ghid)
Bocancii erau cam uzi (i-am spalat afara in curte), pina dimineata nu se uscasera complet...
Sint curioasa cit va fi nota de plata, ca stampila am luat-o, ca e muncita! ('nu avem taxa, dati cit vreti.'... ce ma enerveaza textul asta! (am dat 80 all inclusive)
photos.app.goo.gl/9uzPFifWb9bsb7Hq9


Ziua 2 duminica (Florii ortodoxe) 9.04.2023. Gledin spre ?? (exclus Jeica)  Mariselu, via castelul Teleki (Posmus)- Sieu (auto/pe jos/tren)
Zi de odihna. Trec pe la biserica, gara, inspectie varianta ViaT prin Gledin, apoi cu masina la castelul Teleki, pe jos la vale ~1h la Sieu.
Tren spre Mariselu (18.01-18.11), cazare la Mariselu si miine via Orheiu Bistritei (cica ~15km). Telefon cazare Iuliana (cica Orhei... dar- a fost cu cintec). Eu am inteles ca parintele stie cazare la Cusma, dar...
La ora 13 m-a dus un baiat la castelul din Posmus. Frumos, curte interioara, loc de cafea... pentru cine vrea, copac secular. Ar mai fi ceva de vazut si inauntru, galerie de arta...altele, dar zic pas. Vad pe unde trece via, pozez si o pensiune reclama pe drum, ca cica nu este cazare la Posmus. Poate unora le-ar folosi info. Pe jos pe sosea, pe linga si putin in padure spre Sieu. In padure cam noroi, dar maseaua ciutei inflorita, si floarea pastelui. Trenul pe aici e tip de vagon de Valea PH, si la peroanele joase care sint ajung sa urc in genunchi in el, ca altfel nu ajung. Din fericire la Mariselu are treapta suplimentara peronul, asa ca e mai uman accesul.
Merg pe drum apoi pe via spre parohia ortodoxa din Mariselu, unde doamna preoteasa nu stia ca vin... ca a uitat sa ii spuna parintele, cu care am reusit sa vorbesc greu dupa prinz – m-a sunat inapoi, dupa 2 apeluri nepreluate. Si nu mi-a spus nici adresa exacta, doar ca voi nimeri precis! Si nici ca nu va fi acasa. Asa ca, cu emotii, pina la urma am ajuns si la urmatoarea cazare, in casa parohiala din Mariselu. Istoria e ca de fapt a ajuns 'din greseala' in ghidul Drumetului, nu prea are locuri de cazare, si dintr-o gluma cu primarul a ajuns sa primeasca in casa si calatori pe Via T...
Nu am avut semnal nici de gsm (Vodafone) pe acolo, asa ca abia am reusit sa comunic la Gledin pe SMS cu parintele sa ii cer din nou numar pentru cazari. Cusma a zis ca nu are, si mi-a mai dat o data numarul Iulianei.
photos.app.goo.gl/ncbwFfCJVqHGHVAn8


Ziua 3 Luni 10.04.2023 Mariselu-Orheiul Bistritei (Petris)
Am dormit bine intr-o camera probabil fosta a fiului lor, care nu mai sta acasa- dimineata am primit lapte de vaca (fiert de data asta). Am socializat cu doamna preoteasa, de data asta mai cu chef de vorba decit aseara, asa ca a trebuit sa ma indemn sa plec la drum la 8.30, desi intentionasem mai devreme. Si calea e lunga azi!
O buna bucata a  drumului a fost pe asfalt, ceva balti, o zona cu iarba uda... padure cam fara flori, uda.
Ba m-am udat, ba m-am uscat, per global a fost insa incomparabil fata de ziua 'amfibie' dinainte de Monor. Spre Padurea Ses cu balti, negociabile, ca mai e si ceva urme de pietris in pamint. Dupa padure, mai bun, carosabil -erau si masinisti la lalele. Abia aproape de padure am reusit sa vorbesc cu dna Iuliana la telefon, ca sa ma trimita la … plimbare, ca sa incerc la pensiunea portocalie din drum la iesirea din Orheiu spre Petris (am dedus eu ca o fi Casa Taraneasca din ghid, dar nu mi-a raspuns nimeni la telefon), asa ca am luat la rind numerele de Petris din ghid. Intentionam sa sun la doamna Geta Tinis, dar am citit gresit si am sunat la Agro … si mi-a raspuns Crina Tarnita ca nu cazeaza acum, ca nu incalzeste hardughia, dar daca nu rezolv cu doamna Tinis sa o sun, ca ma va ajuta sa nu dorm in strada. Nu am mai revenit, ca am dat de doamna Geta si m-a primit ca musafir nepoftit. I-am spus ca nu prea maninc, dar nu prea era tema de discutie, ca ma intrebase ce fel de mincare maninc de felul meu, daca de post sau... am zis ca o ciorba cu placere.
Doar ca doamna Tinis era in Petris, sotul ei mi-a explicat cam unde, spre iesirea din sat inspre BB... si m-a intrebat daca vin direct, sau mai fac ocolirea  din centru pe Via, ca e mai lung cu vreo jumatate de ora. I-am spus ca oricum mai dureaza, ca vreau sa vizitez padurea cu lalele neaparat.
Le-am gasit … multe! Apoi am mai tropait o multime de km, pe pamint, pe asfalt- apoi am scos bocancii si am trecut la adidasi, ca era asfalt. Am trecut pe linga AgroArdealul (ferma si abator de porci/fabrica de mezeluri) in concert de guitat disperat- asa m-am prins ce e acolo. Pe la 5 am ajuns  in Petris si pe drum am intilnit o multime de copii care salutau cu 'buna', niste tiganusi m-au luat in primire ca ce caut eu acolo doamna batrina... altii ca vor 1 leu de ciunga (chewing gum, pentru cine nu stie! Eu de tare mult nu mai auzisem expresia asta...) M-au inhatat cind pozam inscriptia in germana de pe turnul clopotnitei bisericii din Petris (centru) si mi-am amintit ce lectie primisem pe tema asta la Brancovenesti, cum era cu turlele da sau nu la bisericile din zona.
Am primit o ciorba foarte buna, si apa minerala, si tocanita cu cirnati si castraveti murati. Toate f bune, desi imi submineaza regimul de carat- altfel mai scapam de ceva mincare si caram mai putin.
Din pacate nici doamna Tinis nu avea 'taxa', deci a fost cam neplacut pentru mine sa ghicesc cit ar trebui sa dau si sa fiu impacata ca e OK.
Si aici am fost cazata in camera fiului... la etaj. Dus si nani. Miine merg la masa la 7. Am rezolvat de principiu si o eventuala cazare la Cusma, la familia prietenei fiului ei, daca vreau sa intrerup traseul acolo, ca mi se pare ca nu ajung la BB pina seara. Aflu ca pina spre cabana 'lui ceausescu' este asfalt, apoi forestier bun, asa ca prima parte a zilei e de adidasi.
Cum miercuri ploua... sa vedem.
La Orheiu Bistritei/Petris exista autobuze spre Bistrita (Budacu??) dar nu e afisat niciunde programul- am si vazut cel putin doua, sau poate mergeau si in alta parte combinate directiile... Sint mai rare autobuzele pe aici, ca nu prea merge lumea cu ele, mai sint cind merg copii la scoala, s-ar parea sau ceva navetisti. Sa nu uit de STAMPILA!
Doamna o stie pe Iuliana (postarita... aud a doua zi pe traseu- deci au fost colege de munca/acum doamna Geta lucreaza la scoala), si evident si pe cei cu pensiunile. Cel cu casa portocalie e padurar, CT este sotia primarului...
photos.app.goo.gl/8B1BhEDmCfgMY2TV8



Ziua 4 marti 11.04.2023 Petris- Dealu Negru- si mai vedem Bistrita Bargaului
si in vizita la dl Dumitru
Am pornit dimineata pe o zi frumoasa la deal, in adidasi. Ora 8.
Am vazut o caprioara deloc sperioasa si m-am intilnit cu... padurarul.
Dimineata am mincat fulgi cu lapte, ou, piine cu unt, lichidat rosiile si ridichile ramase. Oricum ma intorc cu mincare acasa, dar gentuta e macar mai usoara. Lapte au avut doar de cutie aici, nu mai au vaci.
Bisericuta mentionata in ghid este in deal, in cimitir, pe o ramura deviata de la drumul principal spre Dealul Negru- Via iese pentru scurt timp de pe asfalt, un pic de balti si ceva noroi pina la o ferma, apoi revine la drumul asfaltat, cu o deviere cam stupida (si in opinia unui localnic cu care m-am intilnit cam pe la ferma respectiva. )
In fine, urc la deal, multisor, cu pauze... asfalt e o banda, uneori degradat, mai trece o masina, un tractor, un camion de lemne -rar. Tot urca, mai tare sau mai 'plat' pina sub Piatra Cusmei. Pe plat vad o caprioara undeva linga drum, care sta si la pozat, mai merge, mai sta, pina cind intr-un sfirsit trece asfaltul si se pierde in padure in dreapta. Mai o pinda, mai o hranitoare, e clar zona de vinatoare pe aici. Borne cam anoste in opinia mea. Am ajuns la tricou, apoi m-am reimbracat ca era vint rece cind m-am apropiat de zapada. In padure inainte de cabana dau de padurar, cel cu pensiunea si stam de vorba. Imi zice ca nu are semnal cind e pe teren, si isi aminteste de cunostinte comune care i-au trecut pragul pe via si de alti calatori. Ii recunosc pe Dinu Mititeanu si pe Miki de la Garofita din descrieri. Mai zice si de un belgian... de o nemtoaica, de o doamna din Brasov... s-a uitat lung la adidasii mei- i-am zis ca stiam ca aici e asfalt, mai incolo voi pune bocancii. Am 'birfit-o' pe Iuliana care nu m-a primit... el are ferma, are padurea... M-a intrebat ce am de gind, eu ii zic de Cusma, nu stie (nu ii zic ca am un nr de tel de la Dna Geta, ca simt ca sint concurenti cumva). In fine, si aici, ca si in alte parti, unii nu sint compatibili cu altii. Stiam de izvoare, dar tot am intrebat- era curind unul, dupa aceea in toata partea superioara a traseului au fost multe izvoare pina a inceput si continuat coborirea spre Bistrita Bargaului. Omul sustine ca nu stie de autobuze la Cusma pentru o eventuala retragere, ca e sat de munte, nu prea mai merge lumea cu autobuze/microbuze, au masini. Dar sa merg la BB, ca ajung pina diseara si nu mai e de urcat.
Zice el.
AIUREA! Bine ca nu l-am crezut! Dupa ce cobori in dreptul unei vai, cea cu drumul spre Cusma, se urca la loc, apoi mai sint ceva sus-josuri mai putin pronuntate. Asfaltul se cam termina, DF va fi bun, apoi mai rau, ca exista si o zona cu exploatare forestiera, cca 1km poate. (deci noroi, dar se poate si mai rau, vorba optimistului!)
Cam 13 km am venit pe asfalt, cam 13 mai erau pina la BB...
Zona nu e urita, dar drumul cam lung, mai ales ca ar fi trebuit sa prind un tren la 5.30 din centrul satului, pe care era improbabil sa il prind – si nici nu l-am prins, daca nu m-a luat nimeni macar o bucata pe coborire pina la drumul principal. A fost ceva asfalt si pe Blidareasa.
Dar aveam numarul de telefon (din septembrie) al dlui Dumitru cel care ma 'salvase' atunci cu stampila si m-a dus si pina la traseu si ii eram datoare ca data viitoare sa vin pe la ei.
Asa ca l-am sunat pe dl Dumitru cind am ajuns pe centru si am facut o pauza mare pe o banca. A venit si acum, dupa un pic de timp, ca avea program de facut insulina- cu masinuta lui rosie, bine cunoscuta de data trecuta. Are vreo 21 de ani (masina) si inca merge foarte bine. Dl Dumitru a fost sofer pe autobuz pe vremuri, si mi-a povestit cum si-a cumparat casa, pe unde ii umbla baietii, sotia are grija de o bunica la Colibita... si ca nu mai vrea anul acesta sa primeasca turisti, ca nu mai are chef sa munceasca dupa ei, desi pensia e mica.
Ii face placere insa sa mai stam la taclale, ca daca sotia e plecata, nu sta decit cu o catelusa si 2 pisici in casa/curtea mare. Isi amintea de mine, ca la telefon m-a intrebat daca sint 'aradeanca'.. da eu eram.
photos.app.goo.gl/s1wW1ksDSDfJJ6N86


Ultima zi: miercuri 12.04.2023  Plecare la Bistrita, city break (pe ploaie) si spre casa!
Sculat devreme, la 5.30 trebuia sa il scol pe dl Dumitru ca sa ma coboare la gara (sub 1 km de HCV) pentru trenul de 6. Ploua deja, asa ca planul lui de a merge la Colibita era cam de schimbat, nu era de taiat lemne azi si de munca afara.
Am urcat in tren si … la Bistrita tot ploaie deja cind am ajuns. Am stat ceva in gara, dar pina la 21.33 era cam mult! Nu exista loc de bagaje mari, doar cutii pentru cele mici. Am avut noroc ca agentul de paza s-a oferit sa imi gazduiasca rucsacul dupa ce aflase ca nu am ce face decit sa astept unicul tren spre Bucuresti, ca nu ai ce face in Bistrita altfel, nici daca ai vrea sa faci combinatii chiar si pina la Cluj … nu tu Deda sau altceva ca varianta. Ca el intreba de sanatate pe toata lumea ce sta prin gara...  Mi-am cumparat biletul de dimineata si am facut o combinatie cu schimbat vagonul de clasa cu un vagon cuseta la Saratel, de pe partea de Cluj a trenului 3 in 1... (Baia Mare, Cluj, Bistrita), Bistrita are doar 2 vagoane, unul cl 2 si unul vagon de dormit, il stiu, nu merita banii, este vechi rau, si la vagon de dormit platesti diferente cit nu face! Am luat  biletul de pensionar, si a iesit cam la 110 lei fata de dublu cit ar fi fost vagonul de dormit. Plus ca la cuseta parca e mai comod patul, e ceva mai nou vagonul, chiar daca si acela destul de uzat deja.
La Saratel, manevrelor de tren le sint arondate multe minute, dupa ce mergi vreo 10 minute cu marele tren Bistrita-Saratel, locomotiva+2 vagoane, ai vreo 40-45 de minute la dispozitie pentru transbordare pe trenul care se formeaza aici din cele 2 parti anterioare si cele 2 vagoane de Bistrita (nr 1 si 2), doar ca ar fi fost bine sa existe informatii despre compunerea trenului, ordinea vagoanelor sau macar 'nasul' sa stie sa iti spuna ce si cum (dar NU STIA!) si daca locomotiva ar fi tras cele 2 vagoane astfel incit chiar sa poti cobori la peronul oricum prea jos!!! si astia erau ca 'resitenii' mei de banc de data trecuta! Am intrebat degeaba, si-a declinat raspunderea si sigur si-a incasat niste injuraturi in gind de la noi, ca nu a fost in stare sa ne spuna macar sa coborim la cealalta usa a vagonului- si eram destui, femei, familii cu copii mici-ucrainieni, refugiati care am coborit la citiva metri de unde se termina peronul cel scurt din Saratel unde am ajuns. Ca sa intrebam unde e vagonul  nostru pe colegii ceilalti... dar macar ar fi putut sa ne spuna ca trebuie sa trecem pe peronul de alaturi, mai lung! Ca acolo vine restul trenului! Deh.. onor CFR! Noroc ca acolo unii dintre calatori au mai stiut ceva, aparent, si eu si doamna cu care am coborit impreuna ne-am luat dupa ei. (in schimb sectiunea de Cluj a trenului, sosit in curind,  a beneficiat de personal mult mai proactiv, ne astepta deja sa mergem la vagonul de cusete insotitorul si ne-a spus ca acolo e vagonul care ne interesa pe majoritatea)
Cred ca am fost deja sus in vagon pina au venit cele 2 vagoane de Bistrita de atasat la tren.

Tot in gara la Bistrita l-am cunoscut pe dl Sorin Tisa, colectionat CFRist, care a facut un minimuzeu al Feroviarului si m-a invitat sa il vizitez, cu care am mai stat de vorba si mai tirziu, dupa ce m-am intors de la vizita din oras. Mai invitase si alti calatori de pe via, a vrut sa imi puna si niste stampile feroviare pe carnet (why not!). Povesti multe, telefoane, aparate de stantat bilete, altele- un hobby al unui om care crescuse si traise practic o viata la calea ferata, din familie de cfr-isti.
Daca tot stampile, am zis sa trec si pe la una de Bistrita in oras, am vazut toate locurile indicate in ghid, dar am intrat la Roots bistro in ideea sa mai fac o pauza inauntru si am cedat invitatiei de a lua ceva (eu nu beau cafea si toate locurile astea cu stampile erau cafenele!) Am ales cheesecake din meniu, dar nu il aveau, asa ca am luat tiramisu... si un fresh. Cafegiii ar fi putut iesi mai ieftin ca aveau o oferta de dimineata cam la jumatate de pret... fata de orice alta combinatie. Am zis OK, pot si eu sa imi fac de cap o data, de vreo 50 lei... Mincare adevarata- era prea devreme.

Am stat probabil vreo ora acolo, pe centru... pe Via... Tiramisu f bun, freshul 'exotic' (portocale-mango si felii de ananas) cu multa gheata, dar nu am avut rabdare sa astept sa se topeasca toate cuburile, altfel as fi putut intinde statul acolo mult mai mult...  Platit cu card, ca sa vad cum (nu) functioneaza faza cu bacsisul pe bon pe stil american, cunoscut (dar acolo era logic, aici e o implementare originala desigur!) Adica... platesti consumatia cu cardul, apoi bifezi ce vrei si iti da sume de genul procent- x, 10 bani, sau 18 bani... pe care il dai cash cica! M-am uitat la fata aia cu nedumerire, ce adica, voi sinteti seriosi vreti cash 10-18 bani??? Ea a zis ca nu, desigur, ci suma rotunda. In fine! Penibil. Ne-am modernizat!

M-am plimbat prin Bistrita pe indelete de pe la ora 9 si ceva la 5 dupa masa si mai bine, am mers pe ambele ramuri de via spre iesirea din oras, am vizitat mai toate pasajele, si sint citeva!, am gasit o parte din cladirile orasului medieval – am vazut o harta turistica, dar un pliant ar fi fost bun cu harta- nu am vazut centru info turistic desi cica am trecut pe linga el... Am prins si citeva ploi, am stat si prin parcuri-aveam pelerina! Am intrat si la un lidl de unde mi-am cumparat apa si kefir si chifle... Linga gara, la intoarcere am intrat intr-un magazin de prezentare al fabricii cu guitatul din Orheiu Bistritei, unde am cumparat citeva felii de salam picant care arata tentant si o bucatica de kaiser (le-am mincat in final acasa la Magu, in afara de ceva salam seara, pe peron cu 100g de cartofi prajiti la cutie de la un chiosc, mai mult de pofta de altceva).
Am calatorit decent, am dormit ceva- eram 3 in compartimentul de cusete de 6. Intirziere la sosire dimineata 5 min. Ceata de la intrarea in Bucurestiul iubit. (96 a venit imediat, nici autobuzul de Magu nu s-a lasat asteptat mai mult de 5 minute.)
photos.app.goo.gl/xPwkhXx25rGMsttEA

Statistica de drum:
putin, ca am mers practic 3 din 5 zile pe Via, cu citeva portiuni in rest.
1- real 18km (teoretic 15)
2- Posmus-Sieu ~5km, gara Mariselu ~2km
3- Mariselu- Petris ~22km
4- Petris -BB ~26km
Total parcursi cu vreo 7km prin Bistrita, 80km real.  Teoretic ar fi fost vreo 68 si am lipsa partea de  Monor Jeica, peste 23km. Am fentat vreo 3 si in Orheiu Bistritei, dar asta nu mi se pare important.
Acum pot spune ca am facut practic tot Tinutul de sus, dar voi mai reveni pentru portiunea cu Jeica si poate Dorna Candreni-Vatra Dornei (alta restanta), 16 km. Si mai vreau poate sa fac si varianta de 19km Tasu-Lunca Ilvei pe Poiana lui Galan- intr-o alta excursie, poate la vara/toamna. E  bine sa ai pretext sa mai revii in zona!!! poate o revad si pe Maria din Lunca Ilvei. Mi-ar place asa o revad si pe Doina din Pasul Tihuta sau pe doamna cu zacusca minunata de pe drum, originara din Ciosa!

Pina la mijlocul lunii aprilie 2023 am parcurs REAL pe Via Transilvanica si acces in jur de 620km!!!
Numarul de zile in excursiile de pina acum: 6+8+9+5+5=33 zile.(medie de aprox 18-19km  pe zi)
...va urma...